455 matches
-
curent electric i-a pătruns În inimă și În plămâni și scuipă cu scârbă lângă una din ghetele scâlciate ale lui Antoniu. Părăsește apoi ,,scena,, coborând cu mare efort scara metroului și dispărând cu tot cu imaginile lui despre Uniunea Europeană, pe care țărișoara a dorit-o atât de mult. Tocmai a intrat draga de ea, de patruzeci și opt de ore țanțoș, În marea familie europeană, care-i Întorsese spatele, nu mai puțin de cincizeci de ani. -Roagă-te la Dumnezeu, doar e sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pictați cu multă migală. A fost oala de noapte a bunicilor paterni, plimbată prin toată Europa pe la 1910, când se consuma luna lor de miere. Pe urmă bunica, absolventă de pension, a luat oala de noapte cu ea Într-o țărișoară minusculă Ătot din Europaă, care mirosea a vanilie Ănu-mi mai aduc aminte cum se numeșteă, ca să repare dislexia unor copilași din familii bogate. A ambalat-o Într-o cutie rotundă din cele În care erau vândute pălăriile de damă. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu se simtă singură În cei doi ani cât a stat acolo. Dar, din păcate, dislexia copiilor s-a accentuat, cu toate metodele psiho-pedagogice folosite de ea. Într-o zi de noiembrie, rece, ca lama unui cuțit, a părăsit fermecătoarea țărișoară ducând cu ea Înapoi În lungul drum cu trenul, cutia rotundă, drapată cu moir gălbui, În care se afla oala de noapte. După ce mă asigur că oala de noapte e la locul ei, mă trezesc de-a binelea și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să nu atingă clanțele ușilor lustruite și dezinfectate și să-și țină pungile cu aurolac cât mai departe de ea. E mai cinstit să te prefaci că n-ai văzut, decât să vezi și să te prefaci că schimbi ceva. Țărișoara geme de ghetouri, și străzile ei se clatină de cohortele de cerșetori, dar nimeni n-o poate clinti din Europa, că doar nu e un obiect pe care să-l muți de colo-colo. Oamenii sunt Încruntați și se uită chiorâș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mare scofală să-ți bați joc de mine! Unde mai pui că n-o să mai asculți poveștile mele, n-o să mai vezi curvăsăriile Uniunii Europene și nici surâsul ei de femeie sătulă, n-o să mai știi ce se Întâmplă cu țărișoara, pe ce căi a apucat-o și cine-i apără onoarea. -Poate că o să mai arunc din când În când câte-o privire. Dar spune-mi, cum am să te recunosc din mulțimea de oameni care mișună zi și noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mâna Întinsă,, a devenit conceptul existenței mele de cerșetor. M-a atras mocirla și nu mi-a fost nici frică și nici rușine de ea,, O voce ,,Antoniu, ai avut totuși o tresărire de speranță, nu mă poți minți! Când țărișoara s-a jurat În fața lumii cu focuri de artificii și baloane colorate, ai crezut că cineva sau ceva te va scoate din mocirlă. Se pare că vroiai lucrul ăsta, Într-un fel, Îl așteptai. N-a fost să fie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
multe meserii și două dintre ele vor fi aceea de vidanjor și cea de gunoier, foarte importante pentru o Europă Unită. -Domnule cerșetor, nu știți ce vorbiți. Politicienii și Uniunea Europeană iubesc ordinea și curățenia, și au numai gânduri curate cu țărișoara noastră. -Uniunea Europeană vrea să ne arunce brânza la coșul de gunoi al istoriei, să școlarizeze prin Închisori criminalii Înrăiți, să Înfigă cipuri sub pielea câinilor, să monitorizeze oile patriei, să ascundă morții pe după geamuri fumurii, să dea burse florăreselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și le pună nici lui Însuși? O privește pe Plăcințica, drept În ochi: Ai văzut vreodată o pată uriașă de petrol Întinzându-se În apa unei mări? Așa se Întind, pe zi ce trece, din ce În ce mai mult sărăcia, bolile, crima, În țărișoara noastră. Eu sunt doar un cerșetor anonim, un mim, un cloșard, care trage semnale de alarmă, mute și nu mai am ce spune. Îi Întoarce spatele Plăcințicăi, Îndepărtându-se, În timp ce fata Încearcă, să-i mai pună o ultimă Întrebare, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
discretă. Dar, cine știe, poate că nu văd eu limpede, cum stau lucrurile. Poate că mă așteptam la mai mult decât s-ar cuveni, de la această hârcă stilată. Dacă stau bine și mă gândesc, s-a simțit obligată să dea țărișoarei atenție, n-a avut Încotro, și acum Îi stă În gât ca o mâncare nedigerată, Însă nu mai poate da Înapoi. Trebuie să o suporte și să Înumere cu glas tare, banii pe care ni-i trimite. Ba mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
parcă, nu mai simte rânjetul sfidător al iernii. ,,Încălzirea globală,,, a planetei, care-i Îngrijorează pe meteorologi și dă voturi politicienilor când amintesc de ea În discursuri, mai are mici pusee de...,,les neige d,antan,,, ceea ce pentru vagabonzii-cerșetori ai țărișoarei e cumplit: atunci, e ,,sezonul,, lor plin, atunci o Întâlnesc cel mai des pe... ,,Doamna cu coasa,,. Ora nouă dimineața. Antoniu a ieșit pe poarta cimitirului, cu o pungă de plastic În mână, În care se află cele două caiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cale și capturarea acestuia. Unde mai pui că tot el urma să își petreacă noaptea sus, pe munte, așteptând ca bestia să cadă în capcana pe care i-o întinsese. Mihailovici nu făcuse decât să aranjeze un transport afară din țărișoara asta și contactase niște potențiali cumpărători. În rest, se ținuse la adăpost, cât mai departe de pericolele cu care trebuiseră să dea piept el și oamenii săi. Odată decizia luată, nu mai stătuse pe gânduri. Luase imediat legătura cu dealer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de dragoste al iubitului tău, vor dormi șapte zile și șapte nopți, poți să îți aranjezi liniștită părul tău lung și negru cu care vei putea mângâia curând umerii iubitului tău. nouă în al cincilea loc: conducătorul vremelnic al micii țărișoare de plastic este indiferent, dar oarecum mai apropiat de cei cu familii, așa că nu trebuie să te îngrijorezi, vine de fiecare dată și spune niște cuvinte nu foarte inspirate, dar după care ți se pare că ar prefera să ai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
bunica la țară. Dar țara care pentru unii e mare, e mică, nu contează, important este să fie târâtă chiar și cu forța în infernul european unde eventual să dispară de tot. Ehei, de când și-au pus unii ochii pe țărișoara asta mică așa cum este, dar plină de podgorii și livezi cu fructe, cu pământuri, care nu sunt revendicate de x sau y pentru a le lăsa apoi pârloagă, cu oameni care încă mai simt plenar demnitatea de om necălcat în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
că, din contră, nici Gheorghiu-Dej și nici regimul său politic nu aveau să se prăbușească peste noapte; aveau să moară ei, poate, și de acest regim țara tot n-avea să scape. Puterea sovietică era prea mare, pentru ca o biată țărișoară ca România să se desprindă cu ușurință din amarnica-i îmbrățișare... 4 În noul său serviciu de la Vidra, Virgil reuși să se acomodeze cu destulă ușurință. Experiența anilor petrecuți la secția financiară din Brănești își spuse cuvântul și îl ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
putea schimba ceva. Știți și dumneavoastră mai bine decît noi, îl întrerupe Gulie, că am fost niște naivi cînd am crezut că toată schimbarea o să se facă din interior, că România o să se trezească peste noapte liberă și independentă, o țărișoară în care n-o să-și mai bage nasul nici rușii, nici americanii. Eu nu mai știu nimic, se încăpățînează Roja, decît că nu s-a schimbat nimic, ajunge să te uiți la cum arată guvernul, asta spune tot. Printre miniștri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
largi cu multe odăi în care te puteai lesne rătăci. În marea cea albastră, din miazăziua ei, intrau, prin câteva guri desfăcute în unghi, apele unui râu nemaipomenit, Hapi, socotit zeu, căci numai el hrănea tot poporul roșu care umplea țărișoarele împrăștiate în lungul râului, în ținutul cu pământ negru numit Ta Kemet. Acolo îi plăcuse lui Iahuben cel mai mult, mai ales că oamenii locului vorbeau o limbă foarte asemănătoare cu a sa. Erau puțin mai scunzi decât cei din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Atlantida nu mai părea greu de înfăptuit. Armata străbătuse deșertul fără pierderi însemnate și intrase apoi, venind dinspre miazăzi, în valea râului Hapi, iar după aceea se urcase pe cursul lui spre Marea dintre Pământuri. Cu unii stăpâni ai măruntelor țărișoare care alcătuiau lungul ținut al oamenilor rome sau al poporului roșu și care trăiau din binecuvântarea Pământului Negru, numit de ei Ta Kemet, iscusitul Puarem, meșter în asemenea treburi, încheiase înțelegeri, în pofida altora. Astfel, armata lui putuse fi mai vitează
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
era bună, dar ea nu putuse cruța și sângele câtorva sute de soldați care au rămas să dea ajutor cu leșurile lor zeului Hapi la îngrășarea pământului localnic. Și de n-ar fi fost nesfârșitele lăcomii și neînțelegeri între numeroasele țărișoare din Ta Kemet, zeul Hapi i-ar fi mulțumit zeului morții, Osiris, pentru leșurile întregii oști atlante. Soldatul Iahuben era și el aici. Scăpase cu o rană trecătoare. Îngrijindu-și-o, aștepta nerăbdător corăbiile și îi era dor de casă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu chipurile albe împrejmuite de bărbi negre. Erau mânați cu biciul. Poverile grele din spinările lor nu-i lăsau să meargă atât de repede cât voiau slujbașii rome, care mergeau călări pe măgari îmblînziți. Slujbașii mărunți ai stăpânitorilor tuturor acestor țărișoare primiseră poruncă să nu lege nici prietenie, nici taifas cu oamenii roșii veniți, după cum se spunea, din țara de necrezut Ta Nuter. Totuși, unul dintre slujbași își întoarse asinul în această seară și se apropie de cei doi străini. Cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nici n-o mai zăreau, acești oameni se adunară din nou, aprinseră focuri și stătură triști până când soarele ieși din cedri. Minunata luntre nu mai era pe pământ. CAPITOLUL XXXV Dincolo de țărmul Mării dintre Pământuri, la marginea unui oraș din țărișoara Uț, pe un maidan, zăcea un om lepros care de multe luni se tânguia și-și blestema zeul căruia altădată i se închinase smerit. Omul acesta nu era filozof, nu se îndeletnicea cu înțelepciunea: își închipuise un zeu, lăudat ieri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
extrem de interesați să halească. Cu același poponeț, considerat prea gingaș să clocească vreun Omagiu Conducătorului Statului, se înnebunesc, cu toții, după încălecat canapeaua. Behăie cu toții, seamănă între ei, iar ultima lor găselniță e c-ar vrea să-și reprezinte cultura și țărișoara în Necuprins... Păi, cum să le reprezinte - și aici Fiorosul Marcel se opri, pe asfalt, buimăcit și înfățișîndu-se adânc mirat - dacă fiecare dintre ei are mai puțin talent decât fundul meu care intră la duș?! - Vah! Vah! Vah! sughiță ironic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
simpatic sac de plastic răsfățat, știut de frică, dichisit, poreclit de prieteni și de dușmani Dulcele Doru, inscripționat pe spate și piept cu un cuvânt ce dezvăluia conținutul său inițial: CEMENTINĂ. Păi, reprezint-o tu, Fiorosule, dacă te îngrijorează soarta țărișoarei în Necuprins! Tot ai tu vână de scriitor. Numai tu ai fi putut cere, prin 1958, dacă nu mă înșel, în Gazeta literară, ca Doamnei brune din sonetele lui Shakespeare să i se ridice carnetul de brigadier. 30 DANIEL BĂNULESCU
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
puterea lor de sugestie, să hipnotizeze pisici. N-au hipnotizat nici o pisică. Ba chiar mai mult, am putea spune citindu- le scrierile de tot hazul, că pisicile i-au hipnotizat pe ei. Dar ăsta nu-i nici un motiv ca să luați țărișoara asta și s-o reprezentați, cum ai zis în Necuprins, voi toți trei... - Mai bine aș reprezenta-o vreo oră pe mă-ta! șopti Fiorosul aproape cu bunătate, dar de îndată ce se apropie la doar doi pași se și aruncă asupra
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și brave ale secolului trecut își inauguraseră imitațiile lor de peștere fioroase, lacul învîltorat, "purtînd la sînu-i stînci", mesele de piatră, poloboacele cu păcură pentru iluminat, gogoșeriile, țuicăriile, prăvăliile cu mititei, acadele, bigi-bigi și pandișpan, mizilicurile fără de parfumurile cărora în țărișoara asta nu se întreprindea nimic. Și chiar dacă, din păcate, se întreprindea, respectivul exces era iute acoperit și făcut uitat de către fermecătorul vălmășag de Occident și Orient al acestor neasemuite tărâmuri. Uite că și-n prezent, remarcă, nu fără o fină
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe ele... Iar dacă le uiți un sfert de oră, ți le evaporă direct. Și vine arăboii, care e nemaipomeniți de corecți, și te somează: Pentru că ți-ai furat singur ghetele?..." Și, clanț! îți taie o mînă!... Din care țărișoară te lăudai că te întorci? - ...Din Mozambic, alese Diavolul la nimereală. - Arasel!... Are ăștia la petroool!... Și te-ai umplut de parai? - ...M-am umplut de măciuci, recunoscu has-Satan cu onestitate. - Are și măciucile importanța lor, dacă ai unde să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]