450 matches
-
Podoleanu (autor al lucrării „Istoria presei evreiești din România”; 1938) și actorul bucureștean Benno Popliker. Primul, a conferențiat pe marginea unei călătorii pe care a Întreprins-o În Tașkent, capitala republicii sovietice socialiste Uzbekistan ca să vadă „live” cum arată o țărișoară anexată imperiului roșu iar al doilea a declamat „...frumoase versuri În idiș”. Dacă până acum am evocat numai partea vizibilă a aisbergului, atunci trebuie să o vedem și pe aia invizibilă care cântărește, după cum prea bine se știe, mai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Și trimite găini. Așa scrie În contract. Și trăiește și astăzi În pace și onor (subl. În orig.) >>”. Cenzorii se supăraseră pe ultima expresie deoarece era un vers din „Imnul Regal” ce s-a interpretat până la 30 decembrie 1947, când țărișoara noastră a fost Îngenuncheată definitiv de maleficii bolșevici dar din fericire nu pentru o mie de ani, ca și Reich-ul german preconizat de fratele Întru ideologie Hitler, ci numai pentru 42. Până și două cuvinte aproape banale au fost rășluite
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
faptul că abramburiciul din Scornicești a Împrumutat proastele obiceiuri ale iubitului frățior galben Kim Ir Sen În urma vizitei sale În „Țara dimineților liniștite” din 1971. Pe atunci, bunicul actualului nebun de legat Kim Jong Un, declanșase o imensă teroare În țărișoara sa prin aplicarea așa-zisei „revoluții culturale” care nu a fost altceva decât un furt calificat și oficializat a diverse bunuri deținute de amărâta, obosita și flămânda populație nord-coreeană care a fost nevoită să suporte toanele unor criminali de profesie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care-l merită. Ce mai, Dumnezeu al veseliei ! Bătaia asta cu pumnul în piept duce inevitabil la ocazionale accese de naționalism smiorcăit (la Păcală Senior, pe tema celor care vînd fabricile noastre și sug tot ce-a mai rămas din țărișoara asta), de nostalgie egalitaristă (tot la Senior), de justițiarism (la Păcală Junior, care declară că votează cu țepeș) și de antiamericanism ( Ne dăm pe mîna lor și pe limba lor... ) ; în fine, duce la ceea ce Saizescu ar numi dimensiunea actuală
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Diego, dar cum să le iei așa atunci cînd Kusturica îți tot aduce aminte din off, cu vocea lui cea mai venită din suflet, că golul înscris cu mîna de eroul său a fost un act justițiar, că o biată țărișoară ca Argentina (sau Serbia ?) nu-și poate lua revanșa decît prin fotbal (sau prin cinema ?) în fața mai marilor lumii, că, dacă n-ar fi fost fotbalist, Diego ar fi fost revoluționar și că, de fapt, este continuatorul lui Che și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un aliat al Germaniei lui Hitler și în felul acesta pe români îi așteaptă zile grele și poate chiar război. Maria ascultă în liniște potopul de știri povestite cu glasul scăzut de către Costache și era îngrijorată de moarte de soarta țărișoarei noastre pe care o iubea din toată inima. Era îngrijorată în mod deosebit de teama că va fi război și că feciorii ei vor lua parte îndurând mizerie, foame, boli și, ferească Dumnezeu, sar putea să-și piardă și viețile. începu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a forțat granițele imposibilului care l-a dus la prăbușire? Oare n-au fost zadarnice tot sacrificiul, și suferința, și moartea "ce a 'nălbit poienile Moldovei cu trupurile flăcăilor ei?" N-a fost nesăbuită cutezanța nebună de a ridica o țărișoară împotriva unei împărății? Oare dorul de libertate, scuturarea oricărui jug, fie de la Răsărit, Miazăzi sau Apus, a meritat prețul de sânge pe care l-a plătit Moldova? Drama, conflictul sunt lăuntrice, devastatoare, considerându-se vinovat de dezastrul Moldovei. Are un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fiul lui Vlaicu și văr bun cu Ștefan, un tânăr pârcălab, iscusit sol și cavaler de nădejde al Măriei sale. Ce vorbești, vere? zâmbește Ștefan înveselit. "Ghiaur"?... Ai?! "Afurisit"?... Ai?! Așa vorbești tu de Domnul și Stăpânul tău?... Un fleșculeț de țărișoară, a pus cu botu' pe labe "a mai mare, a mai tare împărăție de pe fața pământului", adaugă pârcălabul Luca Arbure, un bărbat trecut de prima tinerețe, uscat dar vânos, colțuros, cioplit parcă cu barda dintr-un trunchi de stejar cioturos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-a sfârșit?! Da' aista ce fu? Cum credeți că Luminăția sa Mahomed-Împărat, Stăpânul Lumii, Fratele Soarelui, Trimisul lui Allah pe Pământ, cum credeți că va primi vestea umilitoarei înfrângeri a gloriosului Aliotman? Și de către cine? De o spurcăciune de țărișoară, de niște ghiauri spurcați, de niște țărănoi prăpădiți care au făcut de ocară "a mai mare, a mai tare oaste de pe fața Pământului"! Și, încă, în văzul întregii lumi! E o palmă nu numai rușinoasă, ci mai ales, periculoasă: "Deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai tare oaste de pe fața Pământului"! Și, încă, în văzul întregii lumi! E o palmă nu numai rușinoasă, ci mai ales, periculoasă: "Deci, turcii, pot fi învinși!" Și aiasta am dovedit-o noi! Mahomed nu se teme de o biată țărișoară, pe care știe că mai curând sau mai târziu o poate amesteca cu pământul -, se teme, de spiritul izvorât din lupta acestei țărișoare, care, cu un curaj nebun, a ridicat capul și i-a sfidat puterea, dovedind că totuși "se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
turcii, pot fi învinși!" Și aiasta am dovedit-o noi! Mahomed nu se teme de o biată țărișoară, pe care știe că mai curând sau mai târziu o poate amesteca cu pământul -, se teme, de spiritul izvorât din lupta acestei țărișoare, care, cu un curaj nebun, a ridicat capul și i-a sfidat puterea, dovedind că totuși "se poate!". Se teme că spiritul aiesta ar putea deveni molipsitor. Și ce s-ar face Luminăția sa, dacă Puterile Europei i-ar urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aer în piept și continuă: O să te miri poate, singurul care e în stare să facă aceasta, căci e și viteaz, și înțelept, și mare conducător de oști, e domnul Moldovei! Da! Ștefan! Vezi, te miri... Această micuță dar curajoasă țărișoară, necunoscută aproape -, acest uimitor voievod, el, el singurul la vremea aceasta, ar putea, bineînțeles, de va pune și Europa umărul. Asta n-o spun numai eu, care aș putea fi învinuit de părtinire -, o recunosc mulți, chiar în Apus. Omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai fost la Vaslui să-i vezi! Într-adevăr, e un miracol. Don Paul mi-a povestit că toți se întrebau plini de uimire de unde a răsărit acest mărunt principe moldav, acest "Miracoloso voywodae Stephano?" De unde a răsărit această "Miracoloso țărișoară, Moldaviae", de care nimeni nu știa nimic o căutau pe harta Europei și n-o găseau , dar care, totuși, a făptuit minunea de a face de petrecanie prea puternicei oștiri a Împărăției otomane, cu mijloace așa de modeste. David și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mărunt voievod al unui popor de ciobani... Anevoie-i a înțelege rosturile țării, pentru cineva care... Maria, chinuită, strigă isteric aproape: Măreața Principesă a "Împărăției ce nu mai este" l-a luat de soț "pe umilul voievod al unei umile țărișoare"! I-a făcut "cinstea și onoarea"... Poate... poate așa au hotărât chibzuielile ei politicești! Ca și ale voievodului, altminteri. Și, de aceea, inima ei a rămas rece, departe de zbuciumul inimii lui. Ca și inima lui față de zbuciumul inimii ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căinează Ștefan. Altfel am visat eu unirea noastră.... Pe vremea aceea eram la Veneția, povestește Țamblac. Săgeata aceea, zdrobirea falnicei oștiri a stârnit mare vâlvă și mirare în Europa, cu atât mai mult cu cât mai nimeni nu auzise de țărișoara aceea de-i zice Moldova și nici de voievodul ei Ștefan. I-am dat o bună lecție înfumuratului să-l lecuiască de trufie, spune Duma. Crezi? spune Stanciu. Întors la Buda, a sucit-o. S-a fudulit cu "strălucita izbândă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Șendrea. Crezi? Crezi că Papa nu știe cine dă cu gura și cine dă cu spada? Mie-mi trimite binecuvântări apostolice și pe Mateiaș îl poleiește cu aur... Cine-i "acel Stephan al Moldovei"? Un mărunt voievod al unei minuscule țărișoare... Și, pe deasupra, "uno mizerabile schismatico pravoslavnico" am zis bine? Ce câștig pot să aduc Sfintei biserici apostolice? Pe când "Carissimul filio nostrum Matias Rex"... Taler cu două fețe "Sfântul" aista... Ne duce cu șosele și momele... Își răcește gura în amvonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Îmi tot dau în cap cu crucea! "Fă o năvălire în Turcia! Zdrobește-i! Nimicește Împărăția Antihristului!!" Dar cine-și închipuie ei că-i Vodă Ștefan "acela"?! Alexandru Machedon?! Cezar?! Ghenghis-Han?!... Ce-și închipuie ei că-i micuța Moldovă? O țărișoară și ea, acolo!... Ce le pasă lor că sângele moldovenesc cât a mai rămas nu-i izvor nesecat!? Ce vor de la o mână de oameni, câți am mai rămas -, și aiștea obosiți, grozav de obosiți?!... Să scoată castanele din foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dumnezeu vă rugăm! Veniți! Veniți cu oștile voastre! Ziua și noaptea! Veniți!" continuă și vocea lui crește, se aprinde, vorbește repede, cu patimă, strigă fără să țină seama de Tăutu, care face eforturi disperate să se țină după el. "Această țărișoară! V-a apărat! Zid v-a fost! Strajă v-a fost! Ungariei! Poloniei! Creștinătății! V-a fost bine cu mine?!" Mai încet... mai rar... se roagă Tăutu. Nu pot să... Dar Ștefan nu-l aude, el vorbește cu liota de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care s-a pus sub protecția singurei puteri din zonă capabilă s-o apere de turci... Ocupată și nedreaptă în raport cu noi, Rusia expansionistă (care, de la înălțimea staturii ei, nu vedea decât umărul celuilalt imperiu: otoman, sinchisindu-se prea puțin de „țărișoarele” smulse de sub influența lui*) a reprezentat limanul de salvare pentru acei oameni năpăstuiți din care, cu și fără complexe, mărturisesc că mă trag. Oamenii suficient de dârji pentru a refuza să mai suporte jugul păgân și a se hotărî la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
măsuri. Să-i umfle UM-urile, să le facă Dosare de urmărire informativă și CNSAS-ul să-i prelucreze la Tribunal. Cică e un tartor pe la München, care tot bate darabana că nu ar fi nici o diferență între biata noastră țărișoară și Germania ăluia cu mustață mică. Am notat. Câte un exemplar cu dedicație pentru fiecare UM. Păi după Revoluție parcă au fost desființate. Ai auzit melodia aia care făcea furori "Jana nu e moartă, Jana se transformă"? Cică suntem țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Nico C., C.N., un candidat în teologie, Nico C... ciuc”. Informațiile despre părinții lui Nicolae sunt destul de puține, dar suficiente pentru a vedea de unde a moștenit viitorul mitropolit spiritul creștinesc și primit buna educație. „Părinți țărani din munții românești ai țărișoarei noastre”, Teodor și Ioana l-au crescut pe copilul lor în frică de Dumnezeu, ducându-l la Biserică și învățându-l încă de mic să cânte și să citească psalmi lui Dumnezeu, dovedind înclinație spre cele duhovnicești. Pr. Teodor Moroșan
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
noi — Pe tine nu te-a enervat articolul lui Tony Judt? mă întreabă Pastenague în stilul său abrupt, americănesc... De ce să mă enerveze? fac eu pe prostul. — Cum de ce? N-ai văzut cum e făcută cu ou și cu oțet țărișoara? Îmi flutură pe sub nas un număr mai vechi din 22 în care se lăfăie pe mai multe pagini articolul „România: ultima pe listă”. E un număr de anul trecut, dar noi aici, la Paris, aflăm totul cu întârziere. Tușesc, prudent
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
aș putea să spun, cum să-l pun la punct pe alter-ego-ul meu. Nu ține să-i declar ritos că pe mine mă interesează România, că trăiesc aici, la Paris, doar cu trupul, că mintea și sufletul sunt acolo în țărișoară. Nu e obișnuit cu un asemenea limbaj din partea mea. Mi-ar râde în nas... Nu merge nici să-i spun că nu mă pricep la politică, deși ăsta e purul adevăr... — Parcă pe vremea lui Ceaușescu te pricepeai! Nu se
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
NATO! Țin să-i asigur pe cititori că nu mă pricep la politică. Iar când mă amestec unde nu-mi fierbe oala calc numai în străchini. De-aia, cred, m-a și dat Ceaușescu afară din țară: vorbeam vrute și nevrute... Când țărișoara e în pericol, trebuie să mi se pună imediat căluș la gură. Așa ar fi prudent! Din fericire, în momentul de față România nu pare să se afle în pericol. În orice caz, pericolul nu vine din afară. Să zicem
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Ivănceanu, nu mai țin minte. Au trecut atâția ani de atunci! Unul a murit, celălalt s-a dat la fund, a dispărut în pântecele Europei Centrale, undeva la Viena. După „evenimente” se pare că a venit o singură dată în țărișoară, chiar la început. În 1990, când la guvern era prietenul său, Gelu Voican. Acesta l-a primit cu brațele deschise și a grăit cu voce tremurată: — Cere-mi orice. Spune ce vrei și-ți dau pe loc! Ivă nu s-
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]