8,709 matches
-
în toate ipostazele ei, cu trăirile interioare specifice, dar am abordat și alte teme cum ar fi natura, cunoașterea, inexorabila trecere a timpului”. Poemul său intitulat “Iubire” este un imn închinat iubirii neîmplinite, iubire care mistuie simțurile sale “pe-un țărm învolburat”. Fără puterea iubirii, poeta se simte secată de putere, căci iubirea îi este oxigen și, in lipsa ei, nu rămâne decât un infern și strădania sa de a închide rănile acestei absențe nespus de dureroase: „De câte veacuri nu
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
se mai abține/ să numere vârtejuri ce desfac// genuni și le întind peste poeme.../ Nu iau în seamă valuri ce-mi șoptesc/ că te-am pierdut și c-am să trec prin vreme/ fără putința să te regăsesc// pe-un țărm învolburat doar de candoare/ De multe vieți încerc să trec de-un zid/ schimbând și haina umbrei care doare/ dar nu răzbesc infernul să-l inchid...”// (Iubire) Iubirea îi trezește prin zâmbetul său „herghelii de gând” care rătăcesc în lumea
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
răvășit/ Să-ți șiroiesc prin gânduri iar văpaia/ Acestei veri, în care ne-am iubit// Să nu se stingă-n tine niciodată./ În orice siluetă să mă vezi/ Și să tresari de fiecare dată/ Sperând că-s eu. Pe-un țărm să te așezi// Și să aștepti să mi se-ntoarcă marea/ Cu-aceleași valuri de îmbrățișări/ Veac dupa veac și să-ți aud chemarea/ Brăzdând văzduhul meu de-nfiorări”.// (Etern...) Un poem emoționant scris cu lacrimile înstrăinării și „povara altei veșnicii
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > APROAPE DEPARTE -ȚĂRMUL - Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului cât de departe poate fi țărmul când ne ștergem ochii și apoi lăsăm sensurile să prindă sarea cunoașterii în pumni pentru o nouă încercare și poate că între noi și nisipul țărmului se întâmplă ceva și atunci ne rătăcim pe acel parcurs ca niște idei neformate
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382125_a_383454]
-
nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului cât de departe poate fi țărmul când ne ștergem ochii și apoi lăsăm sensurile să prindă sarea cunoașterii în pumni pentru o nouă încercare și poate că între noi și nisipul țărmului se întâmplă ceva și atunci ne rătăcim pe acel parcurs ca niște idei neformate complet peste noi cad umbrele una câte una noi le respirăm prin filtre complexe apoi picăm unul câte unul în vârtejurile de apă ale ființei căutându
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382125_a_383454]
-
să întindem plasele sau acea pânză nesfârșită sau poate numai privind pânza păianjenului prieten să ne credem liberi zbătându-ne să plecăm din noi prin noi către noi câtă siguranță mai este într-un pumn de nisip aproape departe de țărm dacă totul în jurul nostru este umed până și tăcerea face valuri din ce în ce mai mici până se stinge într-un punct din pumnul strâns al nevoilor până și ea Anne Marie Bejliu, 5 iunie 2016 Referință Bibliografică: aproape departe -țărmul - / Anne Marie
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382125_a_383454]
-
evoluând sub aripă divină ? Un vis frumos venit din colb de stele hrănindu-se cu gândul nemuririi, te prinde-n joc nebun,un joc de Iele transpus în altă față a gândirii. Poți să gonești pe aripi ne-ncercate, călătorind spre țărmuri neștiute, de lași în urmă șirul de păcate chiar ai să vezi pe cele nevăzute! Dar să revii păstrându-ți fericirea unei păreri trecute și dorite? E tot al tău,tu ai avut iubirea, un Eden de o clipă din
PĂSTREAZĂ VISUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382183_a_383512]
-
valurile-n spume Se-nalță către zare. O forfotă nebună Se rupe din lăuntru Și din adânc de mare Cutremură pământul. Începe-o vijelie Ce-aruncă-n depărtare Stropi plumburii de lacrimi Ieșiți din miez de mare. Plânge în hohot cerul, Iar țărmul se desprinde Să curgă peste morții Ce își doresc morminte. E jale pretutindeni Și soarele pălește Căci lacrima din mare Lumina i-o-nnegrește. Bulbuci e marea-ntreagă Căci fierbe din străfunduri Pe rugi fierbinți și grele Din morții treji
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
de gânduri. Căci din coșmaruri negre Căzuți fără de vină Ar vrea cu toții astăzi Un loc mai la lumină. Și bocetul din glasuri Azi a urlat spre cer Cerșind cu disperare Lumină-ntr-un ungher. Și-a plâns în hohot cerul, Țărmul le-a dat morminte, Iar Dumnezeu ungherul Din Rai și daruri sfinte. Referință Bibliografică: ZBUCIUMUL MARII / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai : Toate Drepturile Rezervate
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
sunt înalte ca munții, aruncate la cerul gri, unite cu primejdia. Cu toate acestea, ea este o corabie nu plutitoare la întâmplarea forțelor naturii, ci navigatoare în furtună, printre fulgere și tunete, neajunsă eșuată pe o stâncă, ci scoasă la țărm! „Nu am ascuns niciodată problema asta, o problemă în ghilimele, căci e un mod de viață. Mi-am dorit foarte mult acest copil, l-am iubit de dinainte de a se naște.”, în aceste reflecții sunt încorporate, ca lumina ochilor de
MANUELA HĂRĂBOR. VICTORIA SPERANŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382300_a_383629]
-
așadar, atenți, dragi cititori, că iată ce vi se poate întâmpla, dacă vă jucați pe rețeaua de socializare numită Facebook. ,,Izvoarele din Alimănești”, ,,Izvorul luminii”, ,,Izvorul credinței”, ,,Izvoarele, lacurile și adâncurile” exploatează - liric - alte și alte virtuți ale temei, fără de țărmuri, izvoarele. O dezarmantă - prin ingenuitate - confesiune, în stilul picturilor naive, descoperim la pag. 61: ,,M-am născut la Craiova,/ Dar am crescut la țară,/ Unde-mi petreceam/ Vacanțele de vară./ Și-am început să scriu/ Doar ca să-mi treacă seara
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
1967, într-un sonet, tema Ťnăpustiriiť spre Vest mi se impunea din nou, în mod mustrător: În zvârcolirile de lașitate îmi simt destinul ca pe-un arest. O, sub drapelele violentate, m-aș năpusti către marele Vest! Ritmic debarcă în țărm surpate spor de popoare, mâluri și lest: rupe, apucă, apără, bate cu disperare oricare gest. Câtă planetă la Soare-Apune, ochiul prea lacom mă va răpune, s-ajung întâiul și să cuprind! Scad în ocoluri și în deprinderi fără pieirea unei
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
craniu, o cruce, un creion și-o paletă,/ și crunt mă ruga: ŤTe invit - / peste-un milion de ani plecăm cu turneul în altă planetăť.//... Tu, Doamne, să mă ierți dacă n-am venit nici acum." Iată vina! Ispășirea ei, țărmul exilului, e-acest Decor penitent. Lumea altor popoare moarte, a căror viță de luptători e îndoită de-o istorică oboseală. Peste puțină vreme, călătoriile în timp, fără nimic romantic, vor deveni una din rețetele de supraviețuire literară. Contestată și iluzorie
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
din țara mamei lui, am fost, într-un mod categoric, ca să nu spun ostentativ, privilegiate. Cred că se cuvine să-i acord, la rândul meu, locul în pagina 5. (Ioana Pârvulescu) M| aflam la început de iulie în Olanda, pe țărmul Mării Nordului, sub un cer mai degrabă tomnatic, dar spectaculos. Îmi propusesem să renunț în concediu la îndeletnicirile obligatorii pentru profesiunea mea: actualitățile radio și tv, navigarea pe internet, cititul ziarelor și revistelor. Totuși, nu m-am putut abține să nu
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
un suflet străin / ce ar fi putut să fie" (Născut pentru a fi liber). Umbra istoriei contemporane se lasă grea asupra peisajului vizionar, desfigurîndu-l: "că de-o lungă vreme deși pare doar ieri / suntem holtei pe-acea undă neluminată / că țărm de insulă pustie / sau țară de oameni /nici în vis măcar nu se-arată / că suntem cu optimismul distrus / și halit de melancolie / că vom pieri-n acel leat / căci spița nenorocului ne mînă / pe a fortunei roată" (Naufragiu). E
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
89 ale originalului. Cu asemenea prilejuri, învățam nu doar să retez stihuri zadarnice și Ťbateri de câmpť discursive, ci și cum să Ťțin distanțať în poeme mai întinse, precum ŤNeguțătorul de săbiiť (1967). ŤClepsidrať se încheie cu o viziune a țărmului marin și existențial, care-mi va bântui creația mea mai mult decât toate celelalte: Poate visam, poate trăiam, pustie plaja aștepta apusul. Și soarele în pantă răsturna enorme semicercuri de clepsidră, una de ape, alta de pământ. Și auzeam cum
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
colecția Gemini a Editurii Paralela 45), Storia e cronistoria... este reprodusă în întregime; iar parcurgerea multor comentarii critice și istorii literare demonstrează cât de mult servește ea la înțelegerea vieții și creației autorului. Anevoioasă îmi apare, retrospectiv, desprinderea mea din țărmul "ferice" al comunismului, cum mă aflam deja în contratimp cu cei care se arătau dornici să-l atingă ("corăbii noi, corăbii noi, corăbii noi...")! De fapt, mă aflam în contradicție și cu propria-mi existență: intrasem în martie 1962 ca
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
muncă pentru care mulți tineri ambițioși mă invidiau (pe când eu visam să intru în redacția "Gazetei literare", alături de Nichita Stănescu și Cezar Baltag!) avea să aibă loc, cu prudență și tenacitate, abia în martie 1965. Deocamdată, cu volumul Desprinderea de țărm, apărut la EPL, în ianuarie 1964, mă aflam încă pe pârtia inițială, în stricta continuare a cărții de debut. Dată la cules în noiembrie 1963, această nouă culegere nu diferă mult de prima. Piesa de deschidere, din 1961, "Zboruri de
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
cutreieră apele, deși a fost scrisă trei ani mai târziu. Versurile sună "din coadă", cu o nesuferită înlesnire: "Pământuri se unesc cu fiecare / Gest construit în nava ce apare. E-n închegare cumpăna de nave, / Carenele, catargele din vânt; / În țărm suit se-aliniază, grave, / Aceste insule de țări crescând." Cititorul va fi constatat că, scriind despre propriile-mi poeme, sunt mai în largul meu să sfâșii nereușitele decât să emit opinii asupra celor care pot fi luate în seamă. Așa
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
cerului? Scris prin iulie-octombrie 1960, poemul "sfărâmat" din care am salvat trei poezii (pentru mine) definitorii, se încheie, în versiunea inițială, cu un sumbru imn de slavă comunismului, riscând să pulverizeze și sintagma titlu la care țin atât, Desprinderea de țărm:"Ritm înfrățit de inimi comuniste / Vestește azi în lume că racheta / S-a ridicat cu oameni către stele / Și s-a-mplinit Desprinderea de țărm!" Iar ultimele patru piese din volum reiau în mod lamentabil melopeea realist-socialistă, cu titluri semnificative: "Minerii", "Casa
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
sumbru imn de slavă comunismului, riscând să pulverizeze și sintagma titlu la care țin atât, Desprinderea de țărm:"Ritm înfrățit de inimi comuniste / Vestește azi în lume că racheta / S-a ridicat cu oameni către stele / Și s-a-mplinit Desprinderea de țărm!" Iar ultimele patru piese din volum reiau în mod lamentabil melopeea realist-socialistă, cu titluri semnificative: "Minerii", "Casa nouăť, "Zidarul din adânc", "Patria". Nu rezist dezolării de a cita ultimul distih din carte, unde proclamam că patria este, printre altele: "în
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
al Doilea Război Mondial, soția lui Neagu Djuvara, care se întorcea dintr-o misiune a Crucii Roșii în Africa, a fost singura supraviețuitoare a unui avion prăbușit în Marea Mediterană. În mod miraculos, ea a reușit să se salveze înotând până la țărm. Mă mir că nimănui nu i-a venit până acum ideea de a face un film artistic despre eroinele Escadrilei Albe. Mai ales că ultimele supraviețuitoare ale acesteia sunt încă în viață și ar putea acorda producătorilor o foarte utilă
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
perioadele de mari transformări politico-sociale implicînd modificări însemnate pe hărțile lumii, dislocări de teritorii și schimbări de identitate națională, spaima de persecuții, teroare, sărăcie, violență, anihilare fizică, morală și spirituală, au provocat ca un corolar al lor goana după un țărm de acostare mai puțin încărcat de primejdii, vînturarea prin lume a unor colectivități întregi sau indivizi izolați, produse ale Istoriei și Geografiei, nu în mică măsură și ale mediului familial și caracterului propriu, în căutare frenetică de siguranță, de protecție
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
comuniștii morți în ilegalitate. Reprodusă în diferite antologii oficiale, piesa de rezistență rămâne "Comunism", ultima din această angoasantă plachetă. Aici, reflexul narcisic nu putea servi; am recurs, inconștient desigur, la un alt mit elin, cel al corăbiei Argos ajunsă în țărmul "lânii de aur". Primul distih mi-ar părea chiar sugestiv, cu acel ochi deschis în spiritele navigatorilor; e vorba, vai, de "comunismul vis"! Dar, înfine, "țărmul gândit" a fost atins, iar acum "începe vasta debarcare". Finalul nu e mai puțin
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
recurs, inconștient desigur, la un alt mit elin, cel al corăbiei Argos ajunsă în țărmul "lânii de aur". Primul distih mi-ar părea chiar sugestiv, cu acel ochi deschis în spiritele navigatorilor; e vorba, vai, de "comunismul vis"! Dar, înfine, "țărmul gândit" a fost atins, iar acum "începe vasta debarcare". Finalul nu e mai puțin dezolant, cu cei ce-au ajuns la țărmul comunist ("tremură zori de-asupră-i, roșu fald"), care se bucură văzând alte flote, adică țări unde regimul roșu e
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]