474 matches
-
susținerea ritmică în orchestra barocă de către basul continuu), între care improvizația solistică are o pondere variabilă în funcție de prezența unui cântăreț (situația este similară cu cea din jazz). Secția ritmică din muzica populară cuprinde cel mai adesea un contrabas și un țambal (înlocuit mai rar cu un pian), cărora se pot adăuga un acordeon, o chitară acustică ș.a. Există o tendință recentă de a înlocui contrabasul cu o chitară bas (electrică). Țambalul sugerează trama armonică (succesiunea de acorduri) prin țiituri rapide și
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
muzica populară cuprinde cel mai adesea un contrabas și un țambal (înlocuit mai rar cu un pian), cărora se pot adăuga un acordeon, o chitară acustică ș.a. Există o tendință recentă de a înlocui contrabasul cu o chitară bas (electrică). Țambalul sugerează trama armonică (succesiunea de acorduri) prin țiituri rapide și ritmate (pe diviziune ternară sau în sferturi de timp), dat fiind că instrumentistul nu poate ataca simultan mai mult de două înălțimi sonore. În schimb, pianul poate imita țambalul sau
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
electrică). Țambalul sugerează trama armonică (succesiunea de acorduri) prin țiituri rapide și ritmate (pe diviziune ternară sau în sferturi de timp), dat fiind că instrumentistul nu poate ataca simultan mai mult de două înălțimi sonore. În schimb, pianul poate imita țambalul sau, mai ales pentru piesele lente, se preferă un stil pianistic similar cu cel folosit în piesele „slow” de jazz. Acordeonul și chitara execută acordurile placat (nearpegiat); ele pot servi și ca instrumente soliste. Formațiile instrumentale mai apropiate de spiritul
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
pe mai multe voci), între care: vioara, mandolina (mai rar), bouzouki, clarinetul, taragotul, specii diverse de flaute și fluiere, saxofonul (alto sau tenor), naiul, trompeta ș.a. După cum s-a mai spus, și instrumentele polifonice de acompaniament pot susține momente solistice: țambalul (cel mai adesea, în introducerea pieselor), acordeonul, chitara și pianul (foarte rar). Îndeosebi muzica instrumentală poate împrumuta instrumente întâlnite în fanfare - diverse alămuri (trompetă, goarnă, trombon, tubă, fligorn, eufoniu ș.a.) și percuții caracteristice (tobă mare, tobă mică, fuscinel) -, dar și
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
cântecul „Bărbie Girl” de Aqua) nu li s-au aplicat efecte. Ritmul este în general simplu, având o metrica de 4/4. Tempo-ul cântecului se situează deseori în jurul valorii de 135 bătăi pe minut. Instrumentele de percuție (marimba, tamburina, țambal, toba, xilofon și altele) sunt sintetizate electronic. Sintetizatoare precum Roland TR 909, Korg ER-1, sau instrumente virtuale (VST Instruments), fiind folosite pentru producerea lor. Linia de bass este deasemenea creată prin sintetizare electronică a instrumentului, care poate fi chitară, trompeta
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
echipă complexă de instrumentiști cu experiență: Codruț Farcaș, Geta Ciuiu, Anișoara Dabija, Natalia Proca (soliști); Andrii Ciorda și Igor Cuciuc (strigături); Cezar Cazanoi (flaut, fluier, caval); Valentin Boghean (cimpoi, fluier, caval); Radu Daud (clarinet, saxofon-sopran); Adam Stingă (trompeta); Valeriu Cașcaval (țambal); Igor Iachimciuc (chitară); Mihai Socodei (baș); Sergiu Diaconu (cobza); Leonid Koida (percuție); Petru Moiseev și Tudor Stânga (tobe).
Transbalkanica () [Corola-website/Science/309289_a_310618]
-
de Șerban Foarță și Andrei Ujică și apărută în 1974 pe albumul „Mugur de fluier” (reeditat în 1999). A fost înregistrată în componența N. Covaci - double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, vioară, voce, M. Baniciu - solist vocal, C. Petrescu - baterie, țambal, V. Sepi - percuție. Melodia a apărut și pe discul „Evergreens” (1993). O versiune în limba engleză (text: Rolf Möntmann - Tom Buggie), intitulată „Gypsy Storie”, a apărut pe discul editat în Germania în 1981. Formula care a înregistrat-o era N.
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
conservatorul și este un veritabil profesor de pian. Cel de-al doilea copil, Ciprian Tudorache, a încercat mai întâi să cânte la vioară însă în cele din urmă a invatat contrabasul. Al treilea fiu, Marian Tudorache, a făcut pianul și țambalul, insă pasiunea lui astăzi este gastronomia. Ionel Tudorache rămâne un veritabil lăutar de modă veche, la care se adaugă cea mai frumoasă varianta interpretativa a unuia din marile cântece populare lăutărești: La Chilia-n port. Anul lansării: 2000, "Casă de
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
străine studiate sunt engleza, germana și rusa. Satul mai are o instituție de învățământ, gimnaziul care este frecventat de circa 150 elevi. În fiecare an Școala de Muzică din localitate își deschide ușile pentru cei dornici să studieze: pianul, vioara, țambalul, fluierul, flautul, trompetă, acordeonul și chitara. Biblioteca sătească pune la dispoziția populației peste 5000 de volume cuprinzând literatură în limbile română, rusă și engleză. Categoriile de sport practicate sunt: fotbalul, tenisul, șahul. Localitatea este reprezentată în cadrul campionatelor de două echipe
Sofia, Drochia () [Corola-website/Science/305768_a_307097]
-
Proveniența melodiei nu este prea clară, existând în prezent mai multe versiuni ale ei, dar toate îi atribuie o origine folclorică. Conform studiului elaborat de Elena Marushiakova și Vesselin Popov, cântecul a fost cules pentru prima dată de cântărețul de țambal bulgar Milan Aivazov (născut în 1922 în orașul Plovdiv, muzicant autodidact și care a făcut parte din Duetul Aivazov), care a ascultat-o de la bunicul său. După această versiune, Milan Aivazov și-a amintit melodia și titlul, dar a uitat
Gelem, Gelem () [Corola-website/Science/314429_a_315758]
-
puțin decalat, notele dintr-un acord. În mod normal, două note consecutive din interiorul acordului trebuie executate astfel încât a doua să apară înainte de stingerea celei dintâi (totuși, unele instrumente care nu rețin sunetul decât pentru puțin timp - cum sunt clavecinul, țambalul, lăuta - nu vor putea respecta întotdeauna acest principiu). Ordinea în care se execută înălțimile componente ale acordului este cel mai frecvent ascendentă (de la cea mai gravă la cea mai acută), dar și descendentă (de la acut la grav) sau liberă (într-
Ornament fals () [Corola-website/Science/313890_a_315219]
-
(n. 1977, Chișinău) este o violonistă din Republica Moldova. Părinții Patriciei Kopacinskaia sunt ambii muzicieni : mama ei Emilia este deasemenea violonistă, tatăl ei cântă la țambal. Deja de la vârsta de șase ani ia lecții de vioară, profesoara ei fiind o fostă elevă a violonistului David Oistrach. 1989 familia ei a emigrat în Austria stabilindu-se la Viena. a studiat la Universität für Musik und darstellende Kunst
Patricia Kopacinskaia () [Corola-website/Science/318000_a_319329]
-
Costică și Zotu, amândoi acordeoniști) și tatăl său (violonist). În 1961, cu ocazia cununiei fratelui său Costică Șerban, îl cunoaște pe Iani Ciuciu și este invitat să se alăture tarafului din care făcea parte acesta, taraf format din: Iani Ciuciu (țambal), Grigore Ciuciu (contrabas), Constantin Eftimiu (vioară și voce) și Costel Vasilescu (trompetă). Acesta este al doilea cel mai important taraf bucureștean din perioada anilor `60, dominând zona Iancului și Dudești, restul Bucureștiului fiind dominat de principalul rival, taraful lui Ion
Bebe Șerban () [Corola-website/Science/323443_a_324772]
-
important taraf bucureștean din perioada anilor `60, dominând zona Iancului și Dudești, restul Bucureștiului fiind dominat de principalul rival, taraful lui Ion Nămol, transformat deja într-o bandă veritabilă, cu o formula de 7 muzicieni: Gheorghiță Trandafir (acordeon), Mitică Ciuciu (țambal), Panait "Harmonistu`" David (armonică cu 40 de bași), Titi Coadă (contrabas), Costache "Hopa-Mitica" Florea (trompetă), Ion Nămol (vioară și voce) și Florică Calu` (vioară). Din 1965, începe să devină cunoscut drept unul dintre cei mai buni acordeoniști ai generației `50-
Bebe Șerban () [Corola-website/Science/323443_a_324772]
-
și nu o includ în traducere (Vulgata, și prin urmare Biblia Douay-Rheims, traduc în mod unic acest cuvânt ca „mister”). Într-o paradă a victoriei participanții sunt listați în ordinea apariției: 1) cântăreții; 2) muzicanții; și 3) „alamot” cântând la țambale sau tamburine. Cele mai multe traduceri traduc "alamot" de aici ca „fete” sau „tinere femei”. Un cânt poetic de adorare a unui bărbat care declară că toate "alamot" îl iubesc pe el. Prin urmare, el este atrăgător pentru „fecioarele” sau „tinerele femei
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
cu o notă care se calculează ca medie aritmetică, cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate separat. Notă: Pentru specializarea orgă clasică, candidații pot opta pentru susținerea probelor I și a II-a la pian. B. Instrumente populare - nai, țambal, taragot, acordeon Proba I Recital instrumental: a) o piesă folclorică autentică, la alegerea candidatului, din zona de proveniență a acestuia, cu sau fără acompaniament; ... b) două piese, alese prin tragere la sorți, de către candidat, din patru piese pregătite de acesta
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.432/2014 privind organizarea şi desfăşurarea admiterii în învăţământul liceal şi profesional de stat pentru anul şcolar 2015-2016. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265834_a_267163]
-
magie și conjurarea zeilor și eroilor, sau păcălire a lor, se învață meserii și se fac unelte. Așa este făurit talismanul Sampo, ce poate aduce bogăție oricui îl posedă, se construiește primul kntele, instrumentul tradițional finlandez ce se aseamană cu țambalul, sau se învață arta prelucrării metalelor. Ca toate epopeile lumii, cu care are similarități, Kalevala abundă în intrigi amoroase, umiliri și înșelaciuni, ucideri și salvări miraculoase. Elemente păgâne cum sunt vrăjile se îmbină cu mituri creștine, precum cel al Fecioarei
Kalevala () [Corola-website/Science/298251_a_299580]
-
Nerell, Atomic Skunk, Tuu și Robert Scott Thompson sunt câțiva din artiștii acestui sub-gen. Câteva din lucrările pionierilor ambient-ului ca Brian Eno, Laraaji sau Popol Vuh, care au folosit o combinație de instrumente tradiționale (cum ar fi pianul sau țambalul sau percuția de mână, deși de obicei procesate prin loop-uri de bandă sau alte dispozitive) și instrumente electronice, ar putea fi considerate în acest sens drept piese New Age/ muzică ambient organică. În anii 1970 și 1980, Klaus Schulze a
Ambient () [Corola-website/Science/317513_a_318842]
-
se folosesc ciocănele ale căror capete sunt îmbrăcate în pâslă - ele sunt fie mânuite de interpret (în număr de două, fiecărei mâini revenindu-i unul), fie acționate prin mecanica instrumentului. Cele mai cunoscute instrumente cu coarde lovite sunt pianul și țambalul. Pianul, „urmaș” al clavecinului, are avantajul unei dinamici mult mai bogate și a unui tușeu care permite apăsarea mai ușoară și rapidă a clapelor. Principalele elemente ale instrumentelor cu coarde cu arcuș sunt cutia perforată de două f-uri, eclisele
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
de părinți în Transilvania pentru a fi înrolat copil de trupă la muzică unității militare din Sfântu Gheorghe. Aici, la vârsta de 12 ani, a fost inițiat în tainele muzicii. A cântat la trompeta, dar a invatat în același timp țambalul, pianul și acordeonul. În toamna anului 1935, întorcându-se acasă în concediu, a găsit în satul sau o adunare creștină nou formată, denumită „Oastea Domnului”, pe care a frecventat-o cu interes deosebit. Aici a fost fascinat de cântările adunării
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
din România. Născut în 1913 în București, țambalist vestit în a doua jumătate a secolului XX, a fost un interpret de excepție al instrumentului său, posedând o tehnică și o expresivitate deosebită. Din 1920 începe să învețe să cânte la țambal, cu renumitul țimbalist Lică Ștefănescu. Tot de la acest țimbalist a învățat și rivalul lui Mitică Ciuciu, viitorul mare compozitor și interpret de țambal Gheorghe Pantazi. În 1936 debutează la casa de discuri Electrecord cu piesele "Hora lui Fănică" și "Doina
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
instrumentului său, posedând o tehnică și o expresivitate deosebită. Din 1920 începe să învețe să cânte la țambal, cu renumitul țimbalist Lică Ștefănescu. Tot de la acest țimbalist a învățat și rivalul lui Mitică Ciuciu, viitorul mare compozitor și interpret de țambal Gheorghe Pantazi. În 1936 debutează la casa de discuri Electrecord cu piesele "Hora lui Fănică" și "Doina Oltului „Ciocârlia”", cântând cu tarafului vioristului Fănică „Chioru” Vișan. În 1944 concertează la Viena cu taraful lui Grigoraș Dinicu unde interpretează muzică lăutărească
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
cu taraful lui Grigoraș Dinicu unde interpretează muzică lăutărească și muzică „națională” (populară) românească, dar și muzică internațională de café-concert. În 1945 este solicitat de compozitorul Mihail Jora să cânte, împreună cu fiul său Iani Ciuciu, propria sa transcripție pentru două țambale a "Rapsodiei Române nr. 1 în La major, op. 11", de George Enescu. În 1946 este angajat în orchestra Ansamblului Sindicatelor din România, evidențiindu-și calitățile de bun acompaniator, posedând (după expresia lui Ionel Budișteanu) „un ciocan” viguros, ferm și
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
în orchestra Ansamblului Sindicatelor din România, evidențiindu-și calitățile de bun acompaniator, posedând (după expresia lui Ionel Budișteanu) „un ciocan” viguros, ferm și sigur pe armoniile și ritmurile date. În 1950 interpretează, sub conducerea dirijorului Sergiu Comissiona, " Fantezia concertantă pentru țambal și orchestră" a compozitorului Florin Comișel.. În 1970 își prezintă propriile variațiuni pe tema "Anicuța neichii dragă", în orchestrația lui Constantin Arvinte și sub conducerea dirijorului Victor Predescu, la premiera spectacolului "Pe aripile rapsodiei", oferit publicului de către noul înființat ansamblu
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
interpretat aceeași temă, în 1999, la Filarmonica din Chișinău, sub bagheta lui Gheorghe Mustea. În 1983 realizează ultimele sale înregistrări la Radiodifuziunea Română, piese ce au rămas în fonoteca de aur a Radioului. Printre ele se numără și variațiunea pentru țambal pe tema cântecului "Barbu Lăutaru", ultima sa compoziție. Faima sa ca excepțional interpret la țambal i-a atras pe mulți tineri dornici a se perfecționa la acest instrument, devenindu-i mai apoi elevi, printre care copiii săi: Iani Marinescu-Ciuciu, Virginica
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]