1,021 matches
-
și viitoare. S-ar fi putut opri aici, ceea ce, ținând seama de dificultățile situației, ar fi fost un motiv suficient de recunoștință, dar binecunoscutul impuls de a recomanda populației calm În legătură cu totul și nimic, de a o menține liniștită În țarc cu orice preț, acest tropism care la politicieni, În special dacă fac parte din guvern, a devenit o a doua natură, ca să nu spunem automatism, mișcare mecanică, l-a făcut să pună capăt dialogului În cel mai nefericit mod, Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lui’53, și-a ridicat o căsuță din vălătuci cu o cameră și o tindă pe care a acoperit-o cu stuf. A săpat fântână în curte. Și-a cumpărat o capră care să-i dea lapte, făcându-i și țarc. Apoi a mai făcut un coteț pentru câteva găini. Spre toamnă s-a apucat să desțelenească la hârleț o parte din imaș, pregătindu-l astfel pentru a-l însămânța în primăvara următoare cu ceva porumb, cartofi, fasole și legume, căci
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
aproape fără gard, dar totdeauna înscrise într-un peisaj cultural specific, mai mult sau mai puțin îngrijit. E adevărat însă că, după 1990, și gardurile au intrat în tranziție. Îmi aduc aminte de peisaje idilice în care apăruseră peste noapte țarcuri bine îngrădite, dar care nu îngrădeau nimic altceva decît o declarație de proprietate : aici va fi casa mea ! și cu toții am strîmbat din nas la gardurile masive care au început să despartă de privirile vulgului vilele interzise ale noilor îmbogățiți
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cetățeni, totul de dragul a ceva frumos. Căci utilitar este doar rareori... Pentru unii, aceste garduri sînt o necesitate. Ele pot să protejeze tufa de trandafiri sau stratul meu de ceapă dintre blocuri ori să îi țină pe copii cuminți în țarcul lor de joacă : „Măcar un gard mic să monteze, pentru că cei mici sînt neastîmpărați, vor să alerge” - a declarat presei o mămică grijulie. Pentru alții însă gărdulețele astea pot fi de-a dreptul o calamitate : un localnic al Clujului, de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Austeritatea, în schimb, a fost administrată în doză de șoc, iar „elefantul” este total amețit, dar s-a ținut încă pe picioarele sale de elefant. Îl ustură și îl doare peste tot, dar, masiv și greoi, se învîrte nervos prin țarc. Și atunci, ce l-a scos în stradă ? Să renunțăm la această metaforă masivă și greoaie și să aruncăm o privire mai „umană”. Din punct de vedere sociologic, boala se cheamă, de fapt, anomie. Știu, este un concept, iar discursul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Drept care l-a disprețuit și pe el în văzul întregii societăți : V-am făcut-o și pe asta ! Singura voastră speranță de viermi este „sănătoși să fim !” ; ei bine, n-o să mai fiți nici sănătoși ! Și atunci elefantul a rupt țarcul. Sau, dacă preferați jargonul nostru neaoș, a explodat mămă liga, demonstrînd încă o dată intuiția lui Mircea Vulcănescu : la români se poate atunci cînd nu se mai poate. În termeni mai puțin metaforici, pactul social s-a rupt. Puterea și statul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
efectul artistic. Auriul cerului crepuscular s-a umplut, evident mai târziu, de întunecate pete ce par simbolice, rău prevestitoare. Dar se pot numi artistice efectele neintenționate de artist, ivite din jocul întâmplării ? Despre grădină ai putea spune că este un țarc de animale, întrucât este mică, doar cu doi-trei pomi pitici și înconjurată de un gărduleț strâmb. Cristos arată mătăhălos și hidrocefal. Soldații de jur-împrejurul gardului au fețe tâmpe, hilare. Așadar, spectaculosul cer auriu brăzdat de sumbre fâșii se datorează vopselei alterate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o turmă de oameni ai muncii - În linii mari, cam asta e tot ceea ce ne dădea voie Regimul să fim; dacă Îți doreai mai mult, meritele te recomandau mai puțin decît capacitatea de a urma supus indicațiile, regulile jocului, În țarcul strîmt pe care Partidul-Stat Îl construise În jurul nostru. Așa că, dacă Îți brodai visările Într-o fantezie firească, ea cădea repede din văzduh la capătul unui șir de oameni care Înaintau Încet spre... ceva, spre nimic, spre un ghișeu prin care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Maria. Apoi a funcționat ca școală generală, iar acum primește turiști și pelerini la un preț acceptabil: 13 euro pe noapte, iar cu micul dejun costă 16 euro. Lângă casă este și o grădină cu legume și zarzavaturi și un țarc pentru șase găini ce se ouă zilnic, îmi explică gazda cu satisfacție, iar eu mă gândesc că tare bine ar fi dacă i-ar veni ideea să-mi ofere și mie vreun ou proaspăt, dar rămân doar cu dorința. Biserica
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de partea cui sunt, a lui G. Călinescu, sau E. Lovinescu? Iar ca să publici, era cruntă nevoie să optezi, ca pușcăriașul, pe viață: Luceafărul sau România literară! Marin Preda sau Eugen Barbu! Stupida, păguboasa patimă a ștampilării. Cultul monovalenței. Obsesia țarcului, alergia la insubordonare și varietate, groaza mediocrității (și a oficialității) față de per sonalitatea alchimică, senin însumatoare de polarități. Boală veche. La fel fusese-n vremea boierimii degrab’ tăietoare de capete, potrivit facțiunilor turcofile sau rusofile, apoi a burgheziei germanofile sau
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să inițieze și să orga nizeze. „Voi sunteți băieți deștepți.Vedeți-vă de cultură, de cărțile voastre, și lăsați mizeria politică pentru cei educați să o practice.“ Când am vrut și eu, prin 1987, să-mi depășesc întru politichie marginile țarcului doxologic, urmare a unei oferte de bursă IREX în SUA, am fost pus imediat să optez pentru unul sau altul dintre rolurile meciului: antrenor, jucător, arbitru, sau spectator? Colaborați (rafinat) cu Institu ția, sau rămâneți la cratița profesională? Am ales
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
concret-pârdalnice, vorbim de satisfacții materiale. Când urcăm către voluptate și ajungem în plexul solar, optăm pentru formula plăcerile cărnii, pentru ca, odată ajunși în vârf, din limb către nimb, să ne tolănim paradiziac în bucuriile spiritului. M-au răzvrătit dintotdeauna aceste țarcuri cu sorginte medievală, care împart în felii inegale împlinirea. De ce ar fi senzoriumul fără excepție și irevocabil sluga păcătoasă a spiritului? De ce ar fi plăcerile trupești fără excepție și irevocabil o hazna a sufletului, pivnița fetidă a inimii? De ce, fără
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai senine plutește umbra unei întrebări: de ce să drămuiești singur când și așa, viața fiind scurtă, vei fi drămuit? Am pornit-o spre sud și m-am oprit înainte de Vama Veche, în dreptul unui golf aproape sălbatec... Trec pe lângă un mic țarc, înlăuntrul căruia se află câteva oi păzite de un câine. Cobor râpa abruptă, acoperită cu ierburi uscate și pietre, și mă dezbrac pe o fâșie de plajă plină de alge ce putrezesc și de scoici, sidefii și negre, aruncate de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tot mai lungi printre cireși în floare - bătrâni, de mână priviri materne - în fiecare mugur o nouă viață vrăbii ciugulind - repetiții timide la muzicuță hoinăreală-n parc - căile petalelor nebănuite drum prin Voroneț - de jur împrejur cerul tot mai albastru țarcul fără miel - cântecul învierii printre morminte sfârșit de mai - tot mai puține cireșe ispitind grauri
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
ceas fără limbi. Nu își mai amintea când intrase pe Poarta morților și nici ce făcuse cu trupul celui care era de vegheat o noapte, înainte de a fi lăsat vulturilor. El și taică-său chiar aveau să sfârșească într-un țarc, la Evin. Mai făcuseră și alții isprava: mituiseră groparii șiiți, ca să-și ia defunctul după ce îl puseseră în pământ și să-l ducă la turnuri, după mitul străvechi. Se urcaseră ca niște căpușe pe zid, mort și viu, sprijinindu-se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o zi ai să auzi că au spânzurat-o. Cât au să închidă ochii? O ființă fără mamă și tată, ca toți ăilalți... Carne pentru război... Ai să-i știi după zbierete, ai să vezi. Stau ca oile într-un țarc și nu văd decât cerul deasupra capului. Nu cunosc altceva din afara curții. La început îl urâse pe acel bandari care conducea și vorbea întruna, ca un radio lăsat deschis. — Iese totdeauna așa, singură, prin oraș? — Nu, doar câteodată, mormăise șoferul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ÎNCĂPERII. SE GHEMUI ACOLO, ȘI HEDROCK VĂZU CĂ MIȘCĂRILE VIOLENTE ALE ANIMALULUI TRĂDEAZĂ DEJA ACCELERAREA PROCESELOR VITALE. ÎNCET, ÎNCEPU SĂ SE RĂSUCEASCĂ PE O PARTE. OCHII STICLOȘI ÎL STRĂPUNGEAU PARCĂ PE HEDROCK ÎN TIMP CE ACESTA SE TRĂGEA CLĂTINÎNDU-SE AFARĂ DIN ȚARCUL ȘOBOLANULUI, ÎNDREPTÎNDU-SE SPRE SUITA DE ÎNTRERUPĂTOARE ALE CURENTULUI ELECTRIC. ANIMALUL NU SE STRĂDUI SĂ-L URMĂREASCĂ; PESTE O CLIPĂ HEDROCK IZBUTISE DEJA SĂ TRAGĂ PÎRGHIA CE FURNIZA ENERGIA CORESPUNZĂTOARE PROPORȚIEI DUȘMANULUI. MAI ÎNCET DE DATA ACEASTA, SE ÎNTOARSE ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
FIECARE AVEA ACUM O NOUĂ LIOTĂ DE PUI ȘI JUDECÎND DUPĂ MĂRIMEA LOR DEDUSE CĂ S-AU NĂSCUT DUPĂ CE FUSESE ÎNTRERUPT PROCESUL MECANIC DE CĂTRE ȘOBOLANUL CARE SCĂPASE AFARĂ. I-AR FI LUAT PREA MULT TIMP SĂ REPARE SPĂRTURA DIN MARELE ȚARC METALIC, DAR PROCESUL FU RELUAT CU PRECIZIE AUTOMATĂ, DIN CLIPA ÎN CARE READUSE ÎNTRERUPĂTOARELE ÎN POZIȚIA LOR INIȚIALĂ. ERA UN PROCES CUM NU SE POATE MAI SIMPLU. ÎNCEPUSE CU UN MILENIU ÎNAINTE, PRIN INTRODUCEREA UNEI DUZINI DE ȘOBOLANI (ȘASE MASCULI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
NU SE TERMINA PRIMA PORȚIE. LA CAPĂTUL CELĂLALT AL CORIDORULUI ERA MOMEALA, ÎNĂUNTRUL CĂREIA SE AFLA UN MINUSCUL AMPLIFICATOR AL ARSENALELOR. ODATĂ ÎNGHIȚIT, ACEST AMPLIFICATOR SE ÎNCĂLZEA DE LA TEMPERATURA CORPULUI ȘOBOLANULUI ȘI DECLANȘA UN RELEU CARE DESCHIDEA UȘIȚA SPRE UN ȚARC LUNG, LAT ȘI ÎNALT DE DOISPREZECE METRI. DE ASEMENEA PUNEA ÎN MIȘCARE PODEAUA MICULUI CORIDOR. FIE CĂ-I PLĂCEA, FIE CĂ NU, ȘOBOLANUL ERA IZGONIT DE ÎNDATĂ ÎN LIBERTATE. ȘI UȘIȚA ACEEA SE ÎNCHIDEA, BLOCÎNDU-I ÎNTOARCEREA. ALTĂ HRANĂ DIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
fin ce-mi Împodobește pieptul și cu unghiile mi-l brăzdez cu dungi sângeroase, În timp ce o arsură atroce Îmi incendiază buzele reci ca mâinile șarpelui. Un răget surd urcă din cele mai negre caverne ale sufletului meu și irumpe din țarcul dinților mei plini de cruzime - eu, centaur vomitat de Tartar - și aproape că nu se aude zburând nici o salamandră, pentru că-mi țin urletul, și mă apropii de tine cu un surâs atroce. — Draga mea, Sophia mea, Îți spun eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tânguitoare, lătraturi furioase, lătraturi imploratoare... Dacă ar fi putut vorbi, cuvintele lor ar fi exprimat toate nuanțele de supărare și de indignare. Erau câini albi, negri, cu pete, unii mari, alții mici, unii somnoroși... Când însoțitorul le-a deschis poarta țarcului, au început să latre aproape o sută de câini, speriați de lumina care pătrunsese în cuștile lor întunecate. — Poftiți, vă rog. Urmându-l pe tânărul însoțitor, Gaston și Tomoe au fost copleșiți de lătraturile jalnice, care veneau dinspre câinii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
într-adevăr câinii, îi spuse tânărul cu admirație lui Tomoe. Gaston și-a băgat degetele prin ochiurile plasei și l-a salutat pe fiecare câine în parte. Le-a vorbit blând și i-a mângâiat. Când a ajuns în colțul țarcului, se opri brusc și privi fix înainte. Pe o rogojină de paie zăceau doi câini, deja țepeni. Muriseră. Unul din ei era Napoleon. Soarele după-amiezei pătrundea printre crăpăturile peretelui din scânduri. Câteva raze cădeau chiar pe capetele celor doi câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
deschide, iar eu manevrez ca o adevărată expertă căruciorul Maclaren (Ura! Acum avem un Maclaren), trecîndu-l peste prag. Intră toată lumea și merge să se prezinte prietenului Lisei, Andy, iar după cîteva minute, Amy, Oscar și Tom sînt instalați comod În țarcul din mijlocul camerei de zi, În timp ce Trish și cu mine o urmăm pe gazdă În bucătărie, ca s-o ajutăm să pregătească ceaiul. Ca În numeroase ocazii cînd merg În casa Lisei, mirosul dinăuntru este delicios, iar eu adulmec fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ca Andy să apuce să mă mai Întrebe ceva, mă ridic În picioare. Vai, presimt că e vremea să schimb un scutec. Haidem, Tom, să-ți rezolvăm problema. Îl iau pe Tom pe sus, din locul În care ședea În țarc, și mă duc cu el la masa pe care se schimbă scutecele. CÎnd isprăvim și observ că Andy se uită În continuare la mine cu ochi plini de entuziasm și de chef de discuție, mă așez dinadins lîngă Trish și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
avarilor au ajuns la gâtul Gailei și al lui Gumbert, ne-am aruncat spadele la pământ. În timp ce Cividale era prădat, văduvit de tezaur, iar violența își făcea de cap pe drumuri, am fost duși în tabăra avară, închiși într-un țarc de crăci asemenea caprelor și legați unul de celălalt. Când și când târau acolo încă un ostatic, și, după câte mi-am dat seama, toți erau longobarzi, tineri și de rang înalt. Era lesne să ghicim ce soartă avuseseră ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]