1,282 matches
-
în eventualitatea încheierii păcii, era, la rându-i, o alternativă a altei condiții rusești, și anume sechestrarea Principatelor sau menținerea lor sub ocupație țaristă timp de 25 de ani. Cum acea condiție era sistematic respinsă, guvernul rus a declarat că țarina ar renunța la Principate dacă ele ar fi „recunoscute ca state libere și independente și absolut sustrase dominației Porții, și ea [țarina] dorește ca și Curțile din Viena și Berlin să garanteze acest articol”. Încă la 19 iunie 1770, von
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ocupație țaristă timp de 25 de ani. Cum acea condiție era sistematic respinsă, guvernul rus a declarat că țarina ar renunța la Principate dacă ele ar fi „recunoscute ca state libere și independente și absolut sustrase dominației Porții, și ea [țarina] dorește ca și Curțile din Viena și Berlin să garanteze acest articol”. Încă la 19 iunie 1770, von Solms îi comunica lui Friedrich al II-lea asigurarea că Ecaterina a II-a n-avea deloc intenția să facă din Principate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în două planuri: unul minimal (Principatele să rămână sub ocupație rusă, până ce Poarta va plăti cele 25 de milioane de ruble cheltuite de Petersburg pentru război) și altul maximal (independența Principatelor). Aceste proiecte i-au fost transmise în scris de țarină lui Friedrich al II-lea, la 20 decembrie 1770. O lună mai târziu, ea reînnoia propunerea: sunt gata să renunț la Principate, în schimbul independenței lor; Viena nu-și cunoaște interesele opunându-se acestei cereri; dacă ea este mulțumită să aibă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că M. V. veți fi de acord, în cele din urmă, că dacă Moldova și Valahia vor fi proclamate independente, atunci cu această singură insulă se va închide întreaga mea răsplată și că, renunțând la ea, eu renunț hotărât la totul”. Țarina afecta să ignore problema esențială pentru Viena, adică influența Rusiei în noul stat ortodox cu numeroși conaționali în Imperiul Habsburgic. De altfel, independența Principatelor, ca una din condițiile păcii tratate în aprilie 1771 de Alexei Orlov la Viena, a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fi gata să renunțe la Principate, nu însă și la Crimeea. În septembrie 1771, lucrurile avansau către o clarificare în acest sens. La 27 septembrie, von Solms îi raporta regelui său confidențele lui Panin: cancelarul credea că va putea convinge țarina să retrocedeze Principatele și să se ajungă, în raport cu convenția secretă ruso-prusiană, la noi angajamente care să unească și mai mult cele două Curți (sistemul lui Panin) „cu scopul comun al dezmembrării Poloniei, cu condiția totuși că, dacă Rusia face acest
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
chiar cu totul în pofida ei”. În sfârșit, în ședința sa din 24 octombrie 1771, Consiliul imperial rus, invocând progresele negocierilor de pace și necesitatea colaborării cu Austria, a decis să renunțe la independența Principatelor și să le redea Porții, ceea ce țarina i-a și comunicat regelui Prusiei. În februarie 1772, Panin se confesa lui von Solms cu o naivitate forțată, în privința Principatelor: „Rusia n-a avut niciodată intenția să-și extindă posesiunile, nici să dobândească o poziție care să excite o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Valahiei”, ceea ce ar fi echivalat cu blocarea pentru Imperiul Habsburgic a Dunării de Jos, ar fi oferit Rusiei drum deschis spre Constantinopol și contact direct cu românii transilvăneni și slavii de sud. În drum spre Torino, Alexei Narîșkin îi scria țarinei din Viena, la 7 iunie 1770, că Austria era mai favorabilă turcilor de teamă că Rusia, luând Principatele, devenea vecin nemijlocit; situație care, cu timpul, i-ar provoca multe griji în legătură cu locuitorii supuși ei în apropiere și de aceeași credință
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sentimente pacifice, acțiuni care și-au făcut efectul prin angajamentul Porții de a cere mediația noastră (austriacă); noi nu i-am dat însă speranțe decât în cazul când mediația va fi cerută și regelui Prusiei; cum el, regele, are la țarină mai mult credit decât oricine, trebuie s-o convingă în favoarea Turciei; regele se cuvenea să uzeze la Petersburg de fermitatea pe care n-a avut-o până acum căci, în caz contrar, se va ajunge la unul din două lucruri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și Oceakovului însemna Imperiul Otoman aflat la două degete de pierderea sa. În această privință, se pare că Iosif al II-lea și Kaunitz aveau un punct de vedere comun, după cum rezultă din răspunsul verbal austriac la expunerea confidențială a țarinei privitoare la pacea cu Turcia, în care se afirma că independența tătarilor era incompatibilă cu securitatea statelor Austriei. În fapt, Viena nu avea cum să-și impună socotințele sale în reglarea problemei crimeote și va bate în retragere, dar va
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Deși „tratat cu distincție” de ruși, el nu va fi o piesă utilizabilă cu profit. Proiectul rusesc de independență a Principatelor încurca însă planurile regelui. În iunie 1770, el opina că lucrurile nu erau atât de avansate pentru a face țarinei „reprezentări energice” în legătură cu acel proiect, iar două luni mai târziu îl avertiza pe von Zegelin că nu chestiunea Azovului va întâmpina dificultăți la pace, ci cea a independenței Principatelor; că ar merita să se încerce inserarea unui articol în tratatul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aceea de a avea acolo despoți independenți de Poartă; eu cred, de asemenea, că afacerile Poloniei se vor aranja ușor”. Previziunile regelui s-au dovedit exacte. Rușii, victorioși la Dunăre, nu renunțau însă la propunerile lor. La 20 decembrie 1770, țarina i-a scris lui Friedrich al II-lea, comunicându-i și condițiile de pace, între care independența Principatelor sau menținerea lor sub ocupație rusă timp de 25 de ani, cu titlul de indemnizare. Deși acele condiții îi erau cunoscute, le
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pace nici Porții, nici Vienei; turcii nu vor accepta pentru nimic în lume cedarea Moldovei și Munteniei, iar Austria s-ar hotărî mai degrabă pentru război decât să accepte vreo schimbare în situația Principatelor, considerații care au făcut-o pe țarină să-l califice pe rege drept avocat al turcilor. S-ar putea spune că, opunându-se proiectelor rusești în Principate, regele era și avocat al Austriei. În realitate, el era avocatul propriei sale cauze, căci prin restituirea Moldovei și Munteniei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
restituire a Principatelor către Turcia n-a întâmpinat deloc contraziceri din partea lui Panin. Deși, în august și septembrie același an, Petersburgul dădea asigurări că nu avea intenția să păstreze Principatele și-l ruga pe rege să convingă Viena despre sinceritatea țarinei, persista, totuși, în nerestituirea lor către Poartă. La 18 septembrie, regele promitea lui von Swieten să facă tot posibilul pentru a decide pe ruși să renunțe la independența Principatelor, pentru ca, la 12 noiembrie, să-l înștiințeze la Constantinopol pe von
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aprobarea lui Choiseul, șeful diplomației franceze, convins fiind că Grigore al III-lea Ghica nu mințea când pretindea că a urmat pe ruși fără voia sa. Raporturile se vor răci însă după plecarea lui Nagny, fostul domnitor intrând în vederile țarinei. În sfârșit, rolul Franței va suferi o scădere accentuată după demiterea lui Choiseul. Este adevărat că, în această zonă a continentului, principalul adversar al Angliei nu era Rusia, care nu-i putea fi încă o concurentă economică, ci Franța cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Rusia a fost din capul locului potrivnică mediației pentru că vedea în ea o frână, un obstacol în calea ce conducea spre atingerea integrală a propriilor țeluri. Precipitarea și chiar amenințările voalate ale Austriei și presiunile Prusiei au constrâns-o pe țarină să accepte, în cele din urmă, medierea celor două puteri. Alături de Austria și Prusia, Anglia a fost cea de a treia putere (Franța era prea compromisă în declanșarea războiului și manevre antiruse) dispusă să medieze pacea și, în această privință
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
promisiunile Petersburgului făcute Vienei și Berlinului erau... promisiuni care puteau fi escamotate. La 5 septembrie 1772, Thugut îi scria din Focșani lui Kaunitz despre o convorbire cu Alexei Orlov, căruia i-a spus că ar fi liniștitoare o angajare a țarinei de renunțare la intențiile sale anterioare față de Moldova și Muntenia, la care plenipotențiarul rus a replicat că Ecaterina a II-a i-a promis aceasta și nu-și schimbă cuvântul dat, dar că noi victorii împotriva turcilor vor atrage după
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
răspuns că drumul din Transilvania prin Moldova era... impracticabil. După cum se știe, lucrările congresului de la Focșani au fost rupte la începutul lui septembrie 1772. Vina a fost atribuită de unii lui Alexei Orlov care, aflând că a fost înlocuit de țarină cu un alt favorit (Vasilcikov), a părăsit intempestiv tratativele și s-a întors în fugă la Petersburg. Cauzele sunt însă mult mai adânci. Plenipotențiarii otomani - observa Andrei Oțetea - au acceptat libertatea de navigație pe Marea Neagră pentru ruși și independența tătarilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
spus că, în această nouă fază a tratativelor, rușii și-ar fi micșorat interesul pentru Principate de teamă să nu ofenseze Austria, ceea ce este inexact. În aceeași lună, adică în noiembrie, rușii au smuls hanului Crimeei proclamarea independenței sub protecția țarinei și cedarea orașelor Kerci și Ianikale, punând Poarta în fața unui fapt împlinit, de unde și ordinul de intransigență comunicat lui Obreskov, devenit conducătorul delegației ruse la negocierile de la București. Fie și numai în scopul diversificării paletei de manipulare diplomatică (tertip niciodată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ar fi conservat „drepturile și privileghiile”. O lună mai târziu, deci în iulie, când plenipotențiarii s-au întrunit la Kuciuk Kainardji, boierii munteni reluau vechile eforturi și idei, apelând la Rumianțev, Obreskov, Panin, Potemkin, Cernîșev, moștenitorul tronului (Pavel) și la țarină, revendicând un statut ca al Curlandei sau Raguzei, fără imixtiuni otomane, iar Mihai Cantacuzino postula din nou independența sub protecția Rusiei, Austriei și Prusiei. Arzul locuitorilor Moldovei, în frunte cu mitropolitul și boierii, din 30 august 1774, trimis la Poartă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
căi, crescînd enorm în mișcarea-i spre Supremă țintă, pîn' ce putere de la Enion, precum cea mai bogată vară strălucind, Nalta pe aprigul băiat și față cu nimburi strălucindu-le din frunți, Trăgînd nainte milă mamei ce se pleca-n țarina, tristețea mamei ce se pleca-n țarina. 190 [Dar cei din Marea Veșnicie se Întîlniră la Sfatul Domnului, Sub chipul Unui Om, purtîndu-se deasupra Galaad-ului16 și Hermon-ului17. El este Pastorul Cel Bun, El este Domnul și Învățătorul, Ca să Creeze Omul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Supremă țintă, pîn' ce putere de la Enion, precum cea mai bogată vară strălucind, Nalta pe aprigul băiat și față cu nimburi strălucindu-le din frunți, Trăgînd nainte milă mamei ce se pleca-n țarina, tristețea mamei ce se pleca-n țarina. 190 [Dar cei din Marea Veșnicie se Întîlniră la Sfatul Domnului, Sub chipul Unui Om, purtîndu-se deasupra Galaad-ului16 și Hermon-ului17. El este Pastorul Cel Bun, El este Domnul și Învățătorul, Ca să Creeze Omul Dimineață de Dimineață, daruri să dăruiască la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
69 ținut într-a lui Urizen aprigă mîna 120 În multe vai, căci Taurii lui Lúvah trăgeau Plugul. Palizi și tremurînd de groază, înspăimîntați Copiii Omului Statura pe Pămîntul infinit 70 și în văzduh văzură-aceste viziuni, În ape și-n țarina dedesubt; strigară unii către alții, " Cum, sîntem groaze unii altora? Haideți, O fraților, pentru ce fost-a oare 125 Pămîntu-acesta larg în toate zările întins? nu pentru că jivini să îl colinde". Dar mulți stăteau tăcuți, și în familiile lor trebăluiau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Nisipul și cenușile, si lutul să-l amestecăm cu lacrimi și cu pocăința. Acuma timpurile asupră-ne s-au fost întors; ne-am dat Disprețului, și-acum disprețuite sîntem de sclavii dúșmanilor noștri. 225 A noastră frumusețe acoperită-i de țarina și cenuși, si ni-s Spinările brăzdate De lovituri de bice, si carnea-nvinețită de-a coșului povară. Iartă-ne, O, milostive, care de noi ai fost hulit! iartă Becisnica fărîma ce-a mai rămas din umbră Valei care la tine
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
copilăreasca bucurie! 365 Nălțați-vă și îmbătați-vă cu fericire! Căci este sfînt tot ce trăiește; căci pentru ca să fie prunc ce plînge Izvorul vieții se pogoară; Căci Rîma re-nnoiește umezeală cîmpiei nisipoase. Acuma mîna stîngă mi-o întind înspre țarina dedesubt, 370 Și-ating înfricoșata coardă. Trezesc duioasa bucurie în hrube-ale tristeții și-un zîmbet îl sădesc În codri-ai suferinței, Si in ținuturile-ntunecoasei morți trezesc clocotitoarele izvoare ale vieții. O,-s istovita! așază-asupră-mi mîna ta sau cad fără
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Omul Veșnic, Ia seama, că nu cumva să te sorbim la fel pe tine, Demone aspru-al apelor. Dumnezeul nostru este Urizen Regele, Rege-al oștirilor Cerești; Alt Dumnezeu n-avem afar' de el, tu, tată-al viermilor și al țarinei, 40 Și el căzut-a în Adînc, Demone aspru-al apelor, Și peste totul Los rămîne Dumnezeu, becisnicule tată-al viermilor și al țarinei. Știu că eram Urthona, păstrător al porților cerului, Însă acum sînt Los atotputernicul, și-Urthona mi-e
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]