795 matches
-
cumva precipitat, spre construcția de scânduri aflată În fundul grădinii. Se puse pe vine și-și reluă cogitațiile. Într-un spațiu ceva mai larg dintre două scânduri zăcea Înfiptă o sticlă. Trase un gât și sumedenie de gânduri Îi năvăliră În țeasta care, oricum, reflecta În gol, din lipsă de materie primă. Se puse de acord cu el Însuși că nu era nici cal, nici măgar; nici frumos, nici urât; nici tânăr, nici bătrân; nici vesel, nici trist: nici prea-prea, nici foarte-foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mușchii și mintea Îi lucrau din plin, ca o mașinărie de perfecțiunea căreia se făcea răspunzător Însuși Dumnezeu. După câțiva pași, se izbi cu fruntea de un stâlp de lemn. Săriră câteva așchii, dar el nu se opri decât cu țeasta În următorul stâlp de telegraf. Și așa mai departe, pentru că șirul de stâlpi era aproape nesfârșit și se Întindea mult dincolo de puterea de cuprindere a ochilor Încețoșați de durere și În care curgeau, amestecate În fire subțiri, sânge și sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care, de îndată ce se așeză în fața lor, își prezentă insistent scuzele: — Îmi pare nespus de rău că am fost atât de necuviincios. Când m-am sculat, am mers la templul principal - și, în timp ce mă rădeam în cap, continuă el, mângâindu-și țeasta pleșuvă, a sosit un mesager de la Hosokawa Fujitaka, cu o depeșă urgentă. Deci, a trebuit să vorbesc mai întâi cu el, lăsându-vă pe voi să așteptați. Se așeză în stilul său obișnuit, fără să-i pese de distincțiile rangului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
9. L-au jefuit și i-au luat capul și armele. Apoi au trimis să dea de știre prin toată țara Filistenilor, idolilor lor și poporului. 10. Au pus armele lui Saul în casa dumnezeului lor, și i-au atîrnat țeasta capului în templul lui Dagon. 11. Cînd au auzit toți locuitorii din Iabesul din Galaad tot ce au făcut Filistenii lui Saul, 12. s-au sculat toți oamenii viteji, au luat trupul lui Saul și trupurile fiilor lui, și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
cu un gest discret, un semn de avertizare asupra locotenent-gardianului, pe care căpitanul dădu de înțeles că-l recepționase, se întoarse la locul lui. Kaan urmări cu un zâmbet subțire reflexele argintii ale lucșilor care scăldau într-o lumină caldă țeasta pleșuvă a căpitanului. Privindu-l cum se apropie avu senzația unei plăcute moleșeli scurgându-i-se prin oase ba chiar i se păru că simte plasa care îi cuprinde mintea într-o dulce îmbrățișare... Fir-aș pe toți demonii stelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
turnului. 52. Abimelec a ajuns pînă la turn, l-a bătut, și s-a apropiat de ușa turnului ca să-i pună foc. 53. Atunci o femeie a aruncat o piatră de rîșniță pe capul lui Abimelec și i-a sfărîmat țeasta capului. 54. Îndată, el a chemat pe tînărul care-i purta armele, și i-a zis: "Scoate-ți sabia, și omoară-mă, ca să nu se zică de mine: "L-a omorît o femeie." Tînărul l-a străpuns cu sabia, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
problemă. Cum se face că lucrul pe care l-au văzut oamenii aceia - ei zic că o femeie, dumneata zici că o păpușă... cum se face că lucrul ăla era îmbrăcat, avea păr și chiar - lucru cu totul extraordinar - avea țeasta turtită și o mână ridicată în aer? — Așa a căzut, zise Wilt. Presupun că brațul i s-a prins într-o margine și a rămas ridicat. — Și țeasta turtită? — Păi... adevărul e că am aruncat o bucată de lut peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ăla era îmbrăcat, avea păr și chiar - lucru cu totul extraordinar - avea țeasta turtită și o mână ridicată în aer? — Așa a căzut, zise Wilt. Presupun că brațul i s-a prins într-o margine și a rămas ridicat. — Și țeasta turtită? — Păi... adevărul e că am aruncat o bucată de lut peste ea, recunoscu Wilt. Așa s-ar explica totul. — I-ați aruncat cu o bucată de lut în cap? Exact asta am spus, îl aprobă Wilt. — Știu ce-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
intrumente mecanice cum sunt testele, m-aș fi gândit că ceea ce vreau eu să vă spun va fi singurul lucru pe care vă veți baza. Desigur, dacă nu cumva aveți de gând să-mi faceți o interpretare a umflăturilor de pe țeastă. N-ar fi puțin cam demodat? — Domnule Wilt, zise dr. Pittman, faptul că aveți în mod clar o tendință sadică și că vă face plăcere să atrageți atenția asupra infirmităților fizice ale altor oameni nu mă determină în nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și a început să soarbă, clienții obișnuiți au ridicat capetele, încercând să reînnoade o conversație compromisă, și a trebuit iar să se întrerupă când Francezul și-a aprins o țigară din pachetul albastru de Gauloises. Noul venit se poartă cu țeasta rasă ca-n palmă, ochelari cu rame aurite, iar buzele lui subțiri, printre care strecoară cafeaua îndoindu-le înăuntru, denotă un ins greu abordabil. În realitate nu vorbește ca să nu se vadă cât e de beat, cum i se limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
curgând într-o țeavă subterană era amestecat cu zgomotul unei tigăi pe care cineva o freca, pentru a o curăța, în bucătăia aflată în celălalt capăt. Ea ascultă mult timp. Sunetul apei care curgea prin țevi parcă o lovea pe țeastă. Apoi se auzi zgomot de pași. Era santinela de serviciu. Mersul cu pași mari se opri din cauza unui strigăt. Căzu ceva. Vreo sacoșă grea. Garda dădu fuga. Apoi se auziră doi bărbați vorbind. Un șofer de camion, care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Fiona a împins căruciorul Jessicăi într-un din colțurile întunecate ale salonului. Din fericire, fiică-sa dormea profund. —Salut! Jake a încercat să zâmbească, dar era de o paloare cadaverică, iar părul blond, de obicei zburlit, era acum lipit de țeastă din cauza transpirației. Așa cum stătea acolo, puștiul arăta ca de doisprezece ani - un ghemotoc vulnerabil, care tremura de frig. Fiona a fost surprinsă de profunzimea sentimentelor care s-au trezit în ea la vederea băiatului. Din cauza certurilor din ultima vreme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bucure de democrație, uite-i, asta le mai lipsea, casete cu Michael Jackson după care să se scălămbăie ca maimuțele pe sârmă, casete video cu Van Damme ca să-i imite figurile, zvasturile-n cap și picioarele-n gură, nasurile sângerânde, bușiturile, țestele izbite de cimentul culoarelor, pe lângă care muștruluielile părintești ale supraveghetorilor sunt niște alinturi, după cum tot alint va fi fost ce fuseseră ei până atunci, față de ce vor fi devenit cât de curând, liberi, de-acum, să-și facă de cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în el pentru totdeauna - moțăiala, somnul de veci prin paturile din oficii, cu Milică în coastă, cu madam Ortansa ori cu alt gardian condamnat pe viață, sau de unul singur cu sacoșa de ziare, așteptând copiii să vină la el, țestele lor chiluge, colțuroase, năpădite de cicatrice și cucuie și îngrămădindu-se de-a lungul culoarelor ca spinările unor animale mânate în turmă, răsfirându-se și regrupându-se și iar risipindu-se, după legi imemoriale ce călăuzeau și viața lui. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Rafael surâdea strâmb și înghițea cu noduri, uitându-se la ea și văzând-o goală în oglinda fierbințelii lui, și s-ar fi putut gândi că-i cel mai frumos lucru pe care l-a văzut vreodată: ea pășind peste țeasta lui, pântecele supt și pubisul ei semeț, înalt, agresiv, la fel ca pomeții și chipul ei, și la fel de sfidător ca privirea ochilor albaștri, și-i era limpede aluzia, păi, n-are decât să se uite-n oglindă ca să vadă câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și pat, și fotolii... Rafael se uita în jurul lui, strângând sticla de bere în mână ca pe un obiect inutil, ca și cum n-ar fi știut ce-ar putea face cu ea... Păi, în caz de nevoie, s-o spargă în țeasta lui Ghiocel. E înghesuiala dracului aici și Milică strigând la câine să nu mai latre, să lase gălăgia, și Ghiocel conformându-se, lungit pe prag, scâncind și rânjind colții, mârâind înfundat. Parcă s-ar fi dezvinovățit. Adevărul e că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pare rezonabil. Mai am și alte treburi, mami... Tăcu. După o pauză de zece secunde, parcă se rupse ceva în el și iar începu să strige. M-am săturat de câinele ăsta. Să nu-l mai aud, că-i crăp țeasta cu toporul!... Mă duc și-i dau drumu-n stradă, să se ducă dracului în pizda mă-sii de unde a venit. Mi-a mâncat zilele... — Nu-l mai înjura! Animalu-i animal, când îi e foame, nu te mai înțelegi cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
necunoscuta. Deodată, un urlet ajunge până la el, Îmboldindu-l să se grăbească. În curând, se află În mijlocul unei mulțimi dezlănțuite. Un bătrân cu lungi mădulare scheletice e deja la pământ, cu capul gol, cu părul alb În dezordine pe o țeastă de un cafeniu Închis; de furie, de groază, strigătele sale nu mai sunt decât un hohot prelungit. Ochii săi Îl imploră pe noul-venit. Împrejurul nefericitului, vreo douăzeci de indivizi, cu bărbile fluturând a victorie, cu ciomege răzbunătoare și, la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asta este pentru că, odată ajuns la incinta circulară a Teheranului, am fost confruntat cu spectacolul unui tun căruia i se dăduse cea mai atroce folosință: În țeava largă fusese așezat un bărbat legat fedeleș, căruia nu i se vedea decât țeasta rasă. Trebuia să stea acolo, În soare, fără hrană și apă, așteptându-și moartea; și chiar și după aceea, mi s-a explicat, exista obiceiul de a lăsa cadavrul expus multă vreme, În așa fel Încât să facă pedeapsa exemplară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
el și uneori cere să se ducă În curte, alteori nu. Acest bărbat trebuie să moară, zici tu. Moartea este din nou un schelet Înfășurat Într-un lințoliu, cu gluga ușor căzută pe frunte, astfel Încât ce era mai rău din țeastă să fie acoperit, dar nu merita să aibă atâta grijă, dacă asta i-a fost intenția, pentru că aici nu e nimeni să se sperie de spectacolul macabru, cu atât mai mult cu cât nu rămâneau la vedere decât extremitățile oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
l-ar lăsa În farfurie și i-ar putea fi dat din mână avea să fie desertul lui. Moartea Îl privește pe violoncelist. Din principiu, nu distinge Între oameni urâți și oameni frumoși, poate pentru că, necunoscând din ea Însăși decât țeasta care este, are tendința irezistibilă de a face să apară a noastră desenată pe sub fața care ne servește de vitrină. În fond, În fond, adevărul cere s-o spunem, În ochii morții suntem cu toții la fel de urâți, inclusiv În vremea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lacrimile lui au culoarea nisipului, de parcă ar fi fost condamnat să-și croiască un camuflaj perfect pentru deșert și să rămână ascuns pentru totdeauna, iar eu mă așez lângă el și încerc să îi culc capul pe genunchii mei, însă țeasta lui este grea și rece ca marmura și dintr-odată gâtul lui eliberează un urlet cuprins de flăcări roșii, asemenea unui glonț plecat de pe țeava puștii, nu mă atinge, îmi faci rău! Mă ridic imediat de pe pat și rămân în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ridică părul măciucă în cap; se aud și alte sunete, de obiecte izbite de suprafețe ceramice. Or fi în baia de jos. Pereții se zguduie, literalmente. Aud iarăși bang-ul inconfundabil iscat de contactul violent dintre tigaia doamnei Jim și țeasta victimei sale și îmi vin în fire, hotărând că e cazul să nu mă mai port ca o fetiță prostuță. Mă desprind din îmbrățișarea lui Daisy și pășesc nesigură și atentă în hol. Am avut dreptate: sunt în baia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sus pe cap, ca În reclamele la creioanele Presbitero. Modelele pe care mi le ofereau cinematograful, publicitatea, plimbarea de duminică după slujbă erau niște băiețandri cu sacou la două rânduri, cu umeri largi, mustăcioară și păr pomădat și lipit de țeastă, lucios. În epocă, pieptănătura pe spate se numea, În popor, mascagna. Voiam și eu mascagna. Cumpăram de la piața târgului, lunea, pentru niște sume derizorii față de situația bursei de valori, dar imense pentru mine, niște cutii cu briantină grunjoasă ca mierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care am frecventat umaniști ce rosteau formule ca să convingă natura să facă lucruri pe care nu avea intenția să le facă, am primit vești din Italia. Colegii mei de altădată, sau cel puțin unii dintre ei, trăgeau cu arma În țeasta celor care nu erau de acord cu ei, ca să convingă lumea să facă lucruri pe care nu avea intenția să le facă. Ne Înțelegeam. Am hotărât că acum făceam parte din Lumea a Treia și m-am mulțumit să vizitez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]