9,461 matches
-
corpul, purta inele În ambele sfârcuri, care fuseseră legate cu cinci sau șase lanțuri legănându-se și strălucind În soare. Cu siguranță, prietenii lui erau obișnuiți cu această extravaganță, fiindcă atunci când am Întrebat cât era ceasul, mi-au răspuns legănând țeava de canalizare Într-un loc, privindu-mă cu plictiseală. Drept răspuns, Dora Îmi Întinse o fustă pe pat, spunându-mi că: unu, frumusețea oamenilor ținea de interior; doi, tocmai din această cauză, nu era o chestiune de clasă; și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nou În degetele amorțite, gambele mi se relaxară zvâcnind spasmodic. Un etaj mai sus, cineva trase eliberase un torent de apă. Mai Întâi se auzi un ropot zgomotos, apoi un zornăit obraznic, după care apa răscolită năvăli dintr-o dată pe țevi - mult prea haotic, mă tem, ca lucrurile să se termine cu bine. Am luat un prosop, surprinzător de curat, și am tamponat sudoarea care-mi acoperea fruntea. Pescuind fondul de ten din poșetă, am făcut câteva Îmbunătățiri rapide. Buzele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ochiul meu. O singură cravașare cu mâna mea de maestru și cleiul țâșnește din mine. Te-ntreb, cine se mai pricepe să mi-o ia la labă la fel de bine ca mine? Numai că, așa cum stau pe spate, jetul îmi părăsește țeava la orizontală, zboară peste toată lungimea bustului și îmi aterizează cu un plescăit jilav, cleios, dogoritor, drept în ochi. Fir-ar mă-ta a dracu’ de jidan împuțit! țipă Bubbles. Mi-ai încleiat toată canapeaua! Și pereții! Și veioza! — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Între mine și apartamentul lui Kolber. Ar fi trebuit, poate, să arunc undeva revolverul? se Întrebă el, apoi tot el se liniști: Ar fi putut duce la mine. Te minunezi ce rezultate se pot obține astăzi după o zgârietură pe țeavă. Crima era din ce În ce mai nesigură an după an. Auzise zvonuri despre o nouă tehnică amprentală, o modalitate prin care Îți puteau detecta desenul papilar chiar dacă mâna fusese Înmănușată. Dar Încă nu m-au prins, cu toată știința lor. Un lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urcă pe scaunul său și aprinse farurile din față, dar În timp ce Încălzea motorul ca să aibă o turație regulată, În Întunericul din spatele lor se auzi o explozie. — Ce-i asta? Întrebă Myatt, gândindu-se c-o fi fost un pocnet de la țeava de eșapament. Apoi zgomotul se mai auzi o dată și puțin după aceea se mai auzi un pocnet, ca și cum cineva ar fi fost scos un dop. — Se aud Împușcături la gară, spuse șoferul, apăsând pe demaror. Myatt Îl lovi peste mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
calm comanda, privindu-l pe soldat prin ramele sale de aur. Soldatul plecă până la urmă capul, se șterse la nas cu mâna și privi În jur cu coada ochiului, fără tragere de inimă. Apoi luă revolverul și-l vârî cu țeava În gura doctorului Czinner. Iarăși ezită. Își puse mâna pe brațul lui Coral, o Împinse cu fața În jos la podea, și, În timp ce zăcea acolo, ea auzi Împușcătura. Soldatul o scutise să vadă așa ceva, dar n-o putuse scuti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zi dimineața, dar familia ta nu. Stai în pat, ținându-ți soția în brațe. Încă e caldă, dar nu respiră. Fetița nu plânge. Casa deja clocotește, plină de zgomotul mașinilor, de vocile de la radio și de aburii care bubuie prin țevile din pereți. Adevărul e că poți uita chiar și ziua aceea, și nu ți-ar trebui mai mult timp decât ți-ar lua ca să-ți faci un nod perfect la cravată. O știu foarte bine. Asta-i viața mea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ce-o să vă faceți dacă o să vă rămână în cap și o să vă tot bântuie, ca melodiile alea tâmpite din reclame? Ce-o să vă faceți dacă o să-l purtați tot timpul cu dumneavoastră, ca pe o armă cu glonțul pe țeavă, pregătit pentru cine știe cine-o să vă enerveze la un moment dat? N-o să-l folosesc. — Pur ipotetic vorbind, desigur, ce părere ați avea dacă v-aș spune că și eu am jurat să fac la fel? Eu. O femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fetei este arestat ca suspect. O altă autopsie care relevă indicii de raport sexual post-mortem. Pagerul îmi sună din nou. Numărul de pe ecran este noul meu mântuitor. Cu mâna încleiată de obloane și uși, ridic receptorul. Cu degetele asprite de țevi și burlane, formez un număr pe care nu am cum să-l uit. Răspunde un bărbat. Și zic tată. Tată, zic, eu sunt. Îi spun unde stau. Îi spun numele pe care-l folosesc acum. Îi spun unde lucrez. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fost culcat la pămînt, obligînd mașinile să-l ocolească. Numai cursa rapidă se înfurie și trece cu roțile din stînga peste coroană, trosnindu-i toate crengile, retezîndu-le. *** În compartimentul vagonului de clasa întîia, se simte cum iese căldura aburului din țevile de sub canapele. Aura, cufundată în locul de lîngă fereastră, privește fix în afară, parcă ar număra stîlpii de telegraf. De fapt, în ochii ei stăruie doar imaginea lui Radu, pe care și-l închipuie primind telegrama, trezit din somnul de după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Altfel s-ar fi purtat asistenta șefă dacă-i ofeream.... E drept, știindu-se că-s pacienta profesorului, toți... Totuși, puteam să am foaia completată imediat după vizită, să pot ajunge mai repede la autogară... Acum aș fi fost acasă." Țevile de sub canapea încep să se răcească, iar dinspre geam coboară valul de răceală. Aura se mută pe locul din mijloc, strîngîndu-și blana la piept, cu o ciudă mereu crescîndă că a scăpat cursa rapidă. Dumnezeule mare! exclamă șoferul, răsuflînd ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un rîs isteric după care, lăsîndu-și bărbia în piept, se duce la locul lui lîngă sobă, pune fruntea pe genunchi și începe să plîngă. În tăcerea sălii de spectacol, zgomotul ciocanului lovind scîndura înfioară atmosfera. Aici! precizează regizorul, arătînd cu țeava armei un loc din decorul sugerînd un refugiu de vînătoare, peste care orbește lumina unui soare de vară. Cînd el face un semn spre unul din actorii așezați să se odihnească va trage, trebuie să cadă ceaunul agățat, justificînd astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în dormitorul îmbrăcat în lemn deschis la culoare, aflată încă sub efectul cafelei instant, Carol visase că e o uriașă uzină chimică, la fel ca rafinăria ICI din apropierea casei părinților ei, din Dorset. Din vagin îi ieșeau o mulțime de țevi, dintre care unele deversau zăpadă carbonică, iar altele clipeau intermitent din becurile de avertizare protejate de o rețea din fire metalice. Capul îi era izolat undeva departe, pe niște reziduuri de țiței, iar fesierii ampli îi zăceau pe pasarela de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
asta înseamnă că infecția a început să-mi otrăvească sângele.“ Își trase o pereche de pantaloni și străbătu coridorul până la baie, pentru o variantă prescurtată a toaletei sale de zi cu zi. Adună câteva cârpe fosilizate care fuseseră îngrămădite pe țeava de sub chiuvetă. După ce termină de șters podeaua, Bull se îmbrăcă. În ciuda faptului că nu avea să se ducă direct la birou, alese o pereche de pantaloni cu dungă, o cămașă, un sacou și o cravată. Îi părea rău că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Joia jucau regulat câte un meci în cinci pentru a se menține în formă în vederea celui adevărat. Bull se implicase serios și tot corpul lui mare și solid se acoperise de sudoare. Să se fi sprijinit în vestiar de vreo țeavă de apă fierbinte? Se întâmplă uneori ca, în situațiile de epuizare fizică, lobii cerebrali influențați de excesul de endorfine și encefaline nici măcar să nu mai sesizeze rănile grave. Numai că nu și pe cele atât de grave. Bull realiza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să cadă, urmele de cocleală, șnurul de la toaletă, făcut din fire de nailon odinioară împletite, care se desfăcuseră și acum atârnau în dezordine și, în cele din urmă, rugina care izbucnea în pete roșii pe zonele de metal din jurul toaletei - țevi, bazin și chiar pe balamalele de la ușa care nu se închidea. Piciorul lui Bull se înstrăina de el. Îl dezbrăcase și îl ținea întins, mișcându-l în fel și chip. Se poate să fi fost tulburat, dezorientat, confuz, dar încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de oameni pe străzile planetei, și aceștia nu mai sunt grupuri de spărgători profesioniști de geamuri la McDonald’s. Că regimul dictatorial al lui Saddam Hussein ascunde arme de distrugere în masă? Și pentru asta trebuie „descoperite” tot felul de țevi și tingiri prin magaziile dezafectate din Bagdad? Păi, regimul lui Kim Jong Il, alt democrat de viță veche, nu ascunde nicidecum armele nucleare, dimpotrivă, dă asigurări Americii că Phenianul poate bombarda atomic orice țintă de pe teritoriul ei. Aplicând criteriile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
oameni stau nemișcați și ascultă cuvintele preoților revărsate de difuzoare. Parcă sunt răzeșii lui Ștefan uitându-se să vadă ce vine din zare. Alții, bătrâni, femei muncite, copii sărmani, înghesuiți unii în ceilalți, sunt ținuți deoparte cu ajutorul unor garduri din țevi metalice și cordoane de sepepiști, ca la demonstrațiile de protest. Mă simt complet idiot circulând pe lângă ei cu ecusonul meu de zonă zero. Oamenii aceștia, și nu „ecusonații” sunt cei care i-ar fi privit pe Teoctist și pe Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
întinde mai leneș zborurile obosite. Sufletul s-a tocit de alte suflete, Iar bătăile inimii, nemaiîntâlnind nici un spațiu care să le răsfrângă, se umflă și explodează, rând pe rând. Ce lumină slăbită! Raza joacă-n ea însăși Ca-ntr-o țeavă prea lungă, și sunetul ud se risipește în cercuri atât de largi, încât cuvintele Cad printre ele și nu se aud. Lolitele înțepatetc "Lolitele în]epate" La douăzeci și ceva de ani, Domnica Drumea și Ruxandra Novac sunt poete în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sau unde cine era neclar, atât, unde? unde?) și întrebarea apa asta te ia? (pusă oricui și oriunde de câte ori vedea apă, fie că era jetul de la robinet, un pahar plin, cada de baie umplută, o băltoacă pe stradă, clipocitul unei țevi sparte, stropi pe linoleum, un izvor, un râu, un iaz ori ploaia lovind în geamuri). Din punct de vedere motric, a fost ceva mai leneș, ca toți băieții, iar prima lui incursiune pe propriile picioare, nu sprijinindu-se de obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un sat, cu 10 etaje, 6 scări și 264 de apartamente. În timpul șantierului, s-au dat lupte grele între armatele din D-uri, pentru cucerirea fundațiilor. Ne făceam redute din bolovani și bulgări de pământ, ne înarmam cu bâte, praștii, țevi cu cornete, buzdugane, sulițe, scuturi și scări de asalt. Ne băteam ca chiorii. Seara, când părăseam groapa plină de cofraje și mustăți de fier-beton, echipe de cercetași se strecurau în spatele liniilor inamice și distrugeau cazematele la adăpostul întunericului. Diminețile, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
apoi, iar, pași pe trepte. Pașii ce urcau nu se auzeau niciodată atît de tare precum cei care coborau. CAPITOLUL 3 Într-o noapte, În timp ce mă uitam pe la CHILIPIRURI, am observat o gaură urîtă În zidărie, În locul În care o țeavă mare și neagră ieșea din perete. Aceasta se insinua de-a curmezișul podelei și se strecura În peretele opus, acolo unde scria TOALETĂ. Pe acel perete nu existau rafturi, ci doar o ușă, care era mereu Închisă. Am băgat nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de-a curmezișul podelei și se strecura În peretele opus, acolo unde scria TOALETĂ. Pe acel perete nu existau rafturi, ci doar o ușă, care era mereu Închisă. Am băgat nasul În gaură și am amușinat-o. Mirosea a șobolan. Țeava intra În perete, după care o cotea și pornea drept În sus. Deși era o țeavă foarte groasă, nu umplea perfect gaura care fusese făcută pentru ea, iar zidăria din jurul ei era tencuită grosolan și peticită de mîntuială. Pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
perete nu existau rafturi, ci doar o ușă, care era mereu Închisă. Am băgat nasul În gaură și am amușinat-o. Mirosea a șobolan. Țeava intra În perete, după care o cotea și pornea drept În sus. Deși era o țeavă foarte groasă, nu umplea perfect gaura care fusese făcută pentru ea, iar zidăria din jurul ei era tencuită grosolan și peticită de mîntuială. Pe vremea aceea eram extrem de curios, iar mirosul era liniștitor, chiar dacă nu era era chiar ca mirosurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era tencuită grosolan și peticită de mîntuială. Pe vremea aceea eram extrem de curios, iar mirosul era liniștitor, chiar dacă nu era era chiar ca mirosurile de șobolan cu care eram eu obișnuit. Era mai trist decît ele. Rezemîndu-mă cu spatele de țeavă, mi-am pus tălpile pe laterala găurii și m-am Împins Înăuntru, proptindu-mi degetele de la picioare În bucățile desprinse de tencuială. Urcușul a fost destul de ușor. Sus, cam la nivelul planșeului parterului, tunelul se bifurca. O derivație a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]