486 matches
-
Da, da. Sigur. Bine. Ne vedem curând. ― Mai dă-mi o dată adresa. Așa și fac. ― Doamne, tu chiar îl placi, nu-i așa? spune Sophie, care stă pe canapea făcându-și unghiile. În cap are înfipte tot felul de obiecte țepoase și poroase, părul îi e înfășurat în noduri strânse și mici - se pregătește pentru diseară. Dau din cap fericită, când deodată, realizez ce se va întâmpla când va veni Ben: așa cum arată ele acum, nu există nici o șansă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu s-ar întoarce nici mort la stilul lor de viață. Dar desigur că Jemima nu știe asta, așa cum n-o știu nici Sophie sau Lisa, care în acest moment se tot învârt prin apartament, scoțându-și din păr chestiile țepoase și poroase, clătindu-și măștile de pe față, și aplicându-și machiaje experte. Or să meargă mai târziu în club, așa că au decis să iasă într-un pub înainte, să se ducă în vreun bar. S-au uitat după Jemima și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în jur, dezorientați parcă. În cele din urmă, au urmat pilda celorlalți... Abia acum au adormit cu toții, duși. Nu se auzea decât țăcănitul roților trenului și, din când în când, câte un oftat sau chiar sforăit... Chipuri obosite, cu barba țepoasă și cu ochii înroșiți de somn neîmplinit, se ițeau din când în când de după vreo pulpană de suman. Lumina de afară se împuțina văzând cu ochii... Un fluier prelung de locomotivă i-a trezit pe toți. ― Asta ar însemna că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în veceu mă simțeam redus la neputința copilăriei și trebuia, pentru a ieși în lume, să pândesc când nimeni nu-și făcea de lucru la spălător, aici iar să zăbovesc câteva minute, aruncându-mi pumni de apă rece pe fața țepoasă (incredibil de voluptuoși pentru cât de mici sunt din construcție pumnii lui T.), întinzându-mi cu palmele ude cearcănele... Asta era deja pregătirea pentru sfârșitul programului, după o vineri când am realizat că aveam nevoie de un concediu. Nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
încovoiate fără să se atingă de trup, picioarele-i semănau cu doi cârnați făcuți în grabă părând că vor să-i iasă din pantalonii prea strâmți, capul lui mare ca de taur, aproape disproporționat, era acoperit cu păr scurt și țepos, ochii îi erau injectați și aspri, și gura mai mereu întredeschisă de mușchii faciali foarte bine conturați. Scrâșnea din dinți și urla: Băh, voi n-auziți ce vă spun? Toată lumea sus din pat și în două minute să ieșiți la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
curg râu și mama vine să mă ajute să le spăl, vrea să pună oleacă de oțet în apa de clătit, îi zic să nu pună, că mi se face părul prea moale și eu nu știu cum să-l fac mai țepos, așa că torn niște bere rămasă de la ziua lui tata pe păr, șuviță cu șuviță - nu există fixativ mai bun. Ies din baie, am supraviețuit. Mă reped la foehn: să nu le dea ăstora prin cap să oprească curentul, că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ce-și turna în pahar o doză destul de mare de whisky Canadian Club. Când zâmbea își arăta dinții sparți și pătați. Era un bărbat foarte slab, de statură mijlocie, cu părul cărunt tuns scurt și o mustață tot căruntă foarte țepoasă. Nu se bărbierise de cel puțin două zile. Avea cute adânci pe fața foarte bronzată și o pereche de ochi mici și albaștri, înspăimântător de nestatornici. Se mișcau mereu, îmi urmăreau până și cele mai mici gesturi și-i dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de ani și ani de zile nu mai fusese călcată de picior de om. Nici nu era ușor s-o mai găsești. Uneori trebui să meargă împleticindu-se pe lângă pârâu, iar alteori să-și croiască drum printre arbuștii deși și țepoși. Adeseori fu obligat să se cațăre pe stânci pentru a evita cuiburile de viespi și tăuni atârnând în pomii de deasupra capului. Tăcerea era intensă. Cu un oftat de ușurare ajunse în sfârșit la căsuța nevopsită, acum într-un hal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trăiască. Am venit pe aceste îndepărtate meleaguri ca să-l găsesc pe Craiul bărbaților. -Dacă n-ai vreme de hodină, n-ai ce căta prin părțile aestea. Crăiasa a stat puțin în cumpănă apoi a răspuns bătrânului: -Am auzit că ești țepos, dar nu și țâfnos. -Iaca socoteală; parcă am de dus la moară, a răspuns din nou supărat bătrânul crai. Și cu asta dădea de înțeles că este ocupat, că nu are nevoie de la nimeni de nimic și de obligații, așișderea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îi pune cu asprime frână, oprindu-l din drumul său. Avea o mare senzație de înecăciune crescândă. Ochii i se bulbucară, o sudoare rece îi acoperi numaidecât tot trupul, iar lacrimile începură a i se prelinge șiroaie pe obrajii descărnați, țepoși și palizi. Nu putea să-și ducă planul până la capăt, era limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când ne
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
omorau decât pe vecinii lui. Nici patriotism, nici instinctul datoriei, numai satisfacția de a porunci și de a-și cheltui energia. Făcea impresia unei forțe imense: corp enorm, mușchii tresărind la orice mișcare. Fața roșie de sânge, vinele umflate, părul țepos. Avea gesturile scurte, iar vorba aspră, sacadată nu permitea nici o ezitare. După luptă, dragostea. Femeile de pe moșie veneau la porunca lui, fete sau neveste, fără împotrivire, ca și cum ai găsi nerod să te împotrivești unui cataclism. Le ținea câteva zile la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Au văzut-o atâția, și eu să n-o fi văzut! Are genele mici și probabil că ochii nu puteau fi închiși de tot și s-o mai fi văzut vreo dâră de sticlă neacoperită. Părul trebuie să fi fost țepos pe carnea galbenă, iar gura crispată. Avea dinții lungi, și vreun colț va fi apărut peste buza strivită. Fața veșnic mobilă, calitatea ei principală, s-o fi urâțit de imobilitate. Trebuie să fi fost foarte urâtă. N-o pot închipui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noaptea trecută și starea drumului, întreaga armată se târa abătută, spre Sakamoto. În dreapta se afla țărmul lacului, în stânga, Muntele Hiei. Vântul, care sufla în jos de pe munte, zburlea pelerinele de paie ale oamenilor, făcându-i să arate ca niște arici țepoși. — Ia priviți acolo, stăpâne. Seniorul Mitsuharu v-a ieșit în întâmpinare, îi spuse Masataka lui Mitsuhide. Castelul de pe malul lacului - Sakamoto - se afla drept în față. Mitsuhide dădu ușor din cap, ca și cum ar fi observat deja. Deși Sakamoto se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sub razele soarelui, o lumină albă și ușor cețoasă deasupra orizontului, în timp ce în jurul lui creșteau nestingherite bălăriile înalte, nerușinate și atotstăpânitoare. Vântul care le clătina făcea să se audă în răstimpuri câte un șuier în timp ce le mângâia în trecere capetele țepoase și ciufulite. Niciun petic de pământ nu era cultivat cât vedeai cu ochii, iar drumul pe care trebuia să-l păzească Eugen nu se știa sau el cel puțin nu știa nici de unde vine și nici încotro duce. Undeva către
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zăcea cu fața în jos pe lespezile de piatră ca un buștean putred, în drumul fluviului de buzunare pline, care se perindau în valuri mai mari sau mai mici. În timp ce pășeam peste el, mi-am aruncat privirea în jos (părul țepos ca sârma, o ureche ca o rodie) și i-am spus destul de amabil: — Scoală-te, javră leneșă. Am trecut mai departe și l-am salutat pe Fielding, care tocmai ieșea dintr-o librărie. Am ajuns la braț la Carraway, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am întrebat, înduioșată de răbdarea cu care motanul aștepta să-i vină rândul în poveștile Ioanei. Ah, exclamă ea nostalgică, am mai avut un cățel, era de fapt al băiatului meu, primit cadou de Crăciun, un Schnauzer gri, cu blana țepoasă și ochii măslinii, se măna leit cu portretul lui Franz Joseph al Austriei. Înțelepciunea lui, privirea ochilor adânci erau mai con vingătoare decât toată filozofia învățată din cărți... Când băiatul meu era de vreo cinci-șase ani, avea un pisic pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a păstrat și în zilele următoare, ba, într-un fel, s-a accentuat. Cel din oglindă, Rebelul, după cum chiar G. începuse a-l numi, arăta rău. Slăbise, arcadele aproape că-i ascundeau ochii, iar barba devenise o perie arămie și țepoasă. Nici G. nu arăta mai bine. Și el slăbise, dar cel puțin se bărbierea în fiecare dimineață și se pieptăna cu atenție; de la o vreme, chiar cu o atenție deosebită, deoarece, în final, cărarea trebuia să fie perfect dreaptă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
zece ori pe zi, în jurul lacului din apropiere. Își aduseseră și niște gagici, un fel de groupies hi piote, pe care le-ntâlneai peste tot, presărate prin odăile și coridoarele castelului. Aveau părul albas tru, verde, acaju, foarte scurt și țepos și arătau șleam pete. Mai toate roșcate și pis truiate ca niște irlandeze ce erau. Nici pe ele nu le-nțelegeai când vorbeau. Fuck și fucking în sus, fuck și fucking în jos, pro nunțat chiar cum se scrie, cam
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Ceruse să fie tradusă în greacă, și am tradus-o. Mi s-a spus că n-a putut să moară îndată. Agonizând, a cerut să fie dus la regina lui - și-a dat viața în brațele ei. În iarba rară, țepoasă din jurul palatului abandonat se vedeau niște ruine. Mergeau încet și Germanicus se uita pe jos, ca pe colina Actium, fiindcă bucățile acelea de marmură erau rămășițe ale unor inscripții și statui. Ieși la iveală o mică sculptură în piatră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cer mov-violet de speranță, ca o scenetă ce se repetă la nesfârșit și în destinul oamenilor. În dreptul străzii unde era așezată școala ca un U imperfect, malul se termina brusc descoperind o faleză înaltă îmbrăcată în verdeață, castraveciori de mare țepoși, arbuști minusculi, sălcii pitice și buruieni. Din ierburi apărea pe neașteptate ca într-un film, o scară nesfârșită parcă a timpului și oboseai numai coborând zigzagurile cenușii din beton până pe plajă. Cam așa au fost acele dimineți liniștite când eroul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nostru, fiindcă sufletul Lui este atât de puternic și de ne... — Căcat, zice bărbatul. Se întoarce cu spatele și se duce să se uite pe glasvandul dinspre curte. Chipul i se oglindește în sticlă; i se văd doar ochii, falca țepoasă i se pierde în umbră. Cu voce de evanghelist de la radio, îi zic că Dumnezeu este ștacheta morală prin prisma căreia milioane de oameni ar trebui să-și judece propria viață. El este sabia de foc, trimisă pe pământ pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Am privit uimiți Cum soarele s-a lăsat După dealurile fierbinți. Doi amici Doi amici, Așa, mai mici, Stăteau la soare, La taclale: Iepurilă, ce mai faci? Bine, uite, culeg maci. Dar tu, cu ce vânt pe-aici, Bătrâne și țepos arici? M-am rătăcit Și m-am gândit, Să stau la soare, Lângă tine frățiore! Mă bucur că te-am revăzut, Dar buchetul l-am făcut Și trebuie să merg acasă Să-mi pun florile în vază. - Bine! Iți urez
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trezirii din amorțire; cerul respira sănătos, limpede și albastru; soarele strălucea cu auria-i față spre pămînt. Totul părea să prevestească izbînda pentru încercările puiandrului. Și totuși... Întîi a dat peste un arici. Vietate cu ochi mici și vedere limitată, țeposul i-a remarcat prezența doar cînd, apropiindu-se, i-a întîlnit privirea. Bună dimineața, ariciule! Asta a fost tot. Într-o singură secundă, ariciul s-a strîns ghem și s-a rostogolit în viteză de pe piatra pe care stătuse pînă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
impresia că o beau în loc de apă. Fumul îngrozitor, lipsa gurilor de ventilație, chelnerițele cu fuste scurte care se plimbau printre mese adunînd paharele goale, preluînd comenzi, suportînd ciupiturile bețivanilor care nu-și puteau stăpîni instinctele, rîsetele necontrolate. Danturi îngălbenite, fețe țepoase, scăfîrlii care nu înțelegeau niciodată că ora închiderii trebuia respectată. Numai barmanii știau cît le dădeau de furcă pramatiile alea, chemau milițienii să-i zvîrle cu forța în stradă, înjurături, bastoane pe spinare, dar degeaba, uitau cu toții repede, a doua
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pur și simplu, Înainte de a se hotărî să fie cumva pentru Încă o zi. Lenevind sub cearceaf, cu tâmpla lipită de umărul lui, părea un vâsc vermion În care pulsa egal o inimă de Împrumut. Închise ochii. Își pipăi obrazul țepos, pomeții ascuțiți, buzele cărnoase. Cu vârful limbii obtură pentru o clipă fisura dureroasă dintr-o plombă veche pe care ar fi trebui să o arate unui dentist și Își spuse: cel din Întuneric sunt eu, Petru Șendrean, am frisoane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]