1,306 matches
-
jelesc ca la o înmormântare. Dar am rămas pe loc, cu același zâmbet șters pe față. M-am întrebat dacă, în caz că aș întinde mâna să-i mângâi ușor mâinile, gestul meu ar părea nepermis de artificial. Simțeam că Honor mă țintuiește întruna cu privirea ca un soare rece. — Păi, asta dă de lucru colegilor mei de breaslă, zise Palmer. Totuși, trebuie să recunosc că nu întâlnesc în fiecare zi pacienți atât de încântători. Ca de obicei în asemenea cazuri, lui Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Zâmbi din nou, fără să răspundă. Am încercat să nu răspund printr-un zâmbet. Am spus: — Mi-ai spus cândva că ești un cap retezat. Oare poate avea cineva o relație omenească normală cu un cap retezat? Tot nu răspunse, țintuindu-mă în continuare cu zâmbetul ei. — Așa cum ai spus-o chiar tu, aproape că nici nu te cunosc, am adăugat. Acum îmi era deja imposibil să-mi stăpânesc zâmbetul. Nici acum nu spuse nimic, se sprijini de spătarul scaunului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de zale, tocmai prindea cu un bold un anunț pe avizierul uriaș ce se Întindea pe una dintre laturile recepției. Aș fi Încercat să mă Întorc din drum, dar mă zărise deja și avea genul acela de privire care te țintuiește de perete. Era de Înălțimea mea, așa că mă putea sfredeli cu ochii fără probleme. Într-un moment de empatie, am realizat cum se simte un fluture când acul Îi străpunge micul abdomen și-l fixează de panoul de plută. — Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
stârni un val de protest, dar Linda nu-i acordă nici o atenție. Arăta de parcă ar fi Întocmit deja o listă cu cei care, din această clipă, se puteau aștepta să primească oricând formularul de ajutor de șomaj. Privirea ei Îi țintuia pe rând pe vinovați. Eu nu păream a fi fost inclusă pe răbojul nelegiuiților și asta mă decepționa cumplit: data viitoare trebuie să-mi dau silința mai mult. Apoi, ochii i se opriră asupra lui Derek. Nimeni nu se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scuze și a trântit ușile de la intrare În urma ei. Un prieten de-al meu cu Înclinații teatrale are un fel anume de a pronunța tărăgănat „Ce mitocănie“, ori de câte ori asistă la vreo Încălcare gravă a codului bunelor maniere, astfel Încât vinovatul e țintuit locului. Tare aș vrea să am și eu talentul ăsta. Coborând scările, l-am văzut pe Jeff În birou. Stătea la masă, cu niște hârtii Împrăștiate dinaintea lui. Își ținea capul plecat și scria ceva. Auzind zgomotul Încălțărilor mele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dorința de a ajuta În cazul În care ceva era În neregulă, m-am aplecat cu grijă și m-am chiorât pe sub ușă, Întrebându-mă dacă mă va zări și se va simți jignită. De Îndată ce-am văzut piciorul țintuit lângă perete Într-un unghi ciudat, am știut că nu era nevoie să-mi fac griji că mă va observa. După cum era așezat, trebuie că femeia avea capul aplecat peste marginea vasului de toaletă. Dacă n-aș fi știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ceai..., Îngăimă Gavin cu o voce pierdută. Janice se Întoarse și-l aținti cu privirea, iar el se pierdu vizibil și se bâlbii: — ăăă, atunci, fără ceai... — Uite ce e, am spus, tăind bolboroseala agitată a lui Gavin, ca să o țintuiesc pe Janice cu o privire care speram că va fi, deși nu la același nivel, la fel de străpungătoare ca cea pe care o avusese odată Linda. Dacă niște prieteni de-ai lui Derek anticipează faptul că el va fi arestat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Părul Îi era la fel de Înfoiat ca la petrecere. La o inspecție mai atentă, Îți dădeai seama că nu era, de fapt, atât de des, dar că fiecare șuviță era menținută În suspensie față de vecinele sale cu ajutorul unui fixativ, care o țintuia În poziție cu eficiența cleiului. Mă Întrebam cum naiba se descurca noaptea, căci singura soluție de a Îndepărta fixativul părea a fi un solvent industrial. Am simțit că era de datoria mea să le ofer puțină ospitalitate. — Doriți niște ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
coafat În codițe africane, iar la spate era adunat Într-un aranjament complicat, cu bucle și Împletituri. Ar fi putut fi o splendidă statuie pentru prora unei corăbii. Vă pot fi de folos? Întrebă Lesley, lăsând jos revista. Statuia o țintui cu o privire criminală. Păi, mi-ai putea da un bilet pentru ora de stretching, răspunse ea. — Ora de stretching, a căzut Lesley pe gânduri, cercetând atent orarul, cu frumoasa ei frunte ușor brăzdată. Sunt două, care vor Începe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să-i inspire lui Tom un soi de panică, se simțea parcă prins în capcană. Ar fi vrut să se ridice și să se rezeme de polița căminului sau să deschidă ușa dinspre hol. Dar nu se putea urni. Era țintuit de privirea fixă a lui John Robert și de scopul urmărit de acesta. — Poate că ați vrea să mă lămuriți, spuse Tom, pe o voce care încerca să sune detașată, dar reușea să fie timidă. — Are nevoie de un ocrotitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spus-o. — Da, dar asta a fost înainte să ... sparg bariera, să sar peste prăpastie... nu ne mai putem întoarce. — De ce nu? De ce n-ai încerca? Doar ești un om liber, nu o victimă neajutorată. — Sunt o victimă neajutorată... sunt țintuit pe crucea mea și țip. Nu poți să înțelegi, nu poți să simți diferența dintre noi? Tu vorbești, îți muncești mintea, încerci una, încerci alta, pentru a mă opri să te fac să suferi. Dar eu trăiesc într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
curcubeu, scânteia icoana Pantocratorului, pe Tronul Dreptei și Înfricoșatei Judecăți, ținând în mâini, deschisă, Cartea Vieții. De-a stânga, înrămată în același metal prețios și purtând o coroniță subțire din aur, înstelată cu peruzele și cu lapislazuli, Maica Domnului îi țintuia pe ciudații și neașteptații oaspeți, cu ochii Ei încercănați, îndurerați de toate netrebniciile și silniciile lumii. Împrejur, Căpeteniile Celor fără de Trup, Cei Patru Evangheliști, Apostolii, Botezătorul, Teologul, Magii, Mironosițele, Păstorii, cu oile, cu boii și cu asinii lor, cuvioșii Sfinți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să te simți bine, ca și când ai fi frumoasă și te-ai uita într-o oglindă. Brandy e familia mea regală ad-hoc. Singurul motiv pentru care să trăiesc. Fac: — Cfoieb svns ois, și pun curcanul rece și ud în poala logopedei, țintuită de zece kilograme de carne moartă în scaunul ei de birou din piele și cu rotile. De pe coridor, mai aproape, sora Katherine țipă: — Iu-hu! — Mriuvn vvsi sjaoi aj, fac eu, și împing pe coridor logopeda și scaunul ei. Zic: Jownd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zice Parker. — Stai așa, domnule Parker! strigă Brandy și clanța nu se mai mișcă. Calmează-te. Nu intra aici, zice Brandy. Ce trebuie să faci, Brandy se uită la mine când zice asta, ce trebuie să faci e să-l țintuiești pe Ellis la podea ca să nu se poată răni. Cobor într-un minut. Brandy se uită la mine și zâmbește, arcuindu-și puternic buzele Plumbago. — Parker? zice. Asculți? — Vă rog, grăbiți-vă, se aude prin ușă. După ce-l țintuiești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-l țintuiești pe Ellis la podea ca să nu se poată răni. Cobor într-un minut. Brandy se uită la mine și zâmbește, arcuindu-și puternic buzele Plumbago. — Parker? zice. Asculți? — Vă rog, grăbiți-vă, se aude prin ușă. După ce-l țintuiești pe Ellis la podea, zice Brandy, blochează-i gura deschisă cu ceva. Ai portofel? Trece o clipă. — E din piele de țipar, domnișoară Alexander. — Atunci probabil că ești foarte mândru de el, zice Brandy. Va trebui să i-l vâri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Să-l apuc de limbă? Altceva autentic și scump și îndepărtat se sparge. — Domnule Parker, dulceață, sper că ai asigurare, zice Prințesa Alexander, cu fața toată umflată și roșie de la râsul înăbușit. Da, zice ea, apucă de limba lui Ellis. Țintuiește-l la podea, ține-i gura deschisă și trage-i limba afară cât de tare poți până cobor eu să te ajut. Clanța se mișcă. Vălurile mele sunt toate pe măsuța cu cosmetice, departe de mine. Ușa se deschide destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un boț de brânză... Când vine și ziua sorocită, festinul se înfiripă în jurul modestului cadou. Dietetica lui, concepută ca o etică, și viceversa, îi permite târâș-grăpiș să ducă o existență destul de plină de evenimente până la vârsta de șaptezeci și doi de ani. Țintuit la pat vreo cincisprezece zile - ultimele - de o criză de litiază îah! Montaigne, credincios până la exces maestrului său!), el se îmbăiază, își adună prietenii, bea un pic de vin, face câteva recomandări privitoare la viitorul Școlii și apoi moare, liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
doar un vis și se trezi. Era ud de transpirație. Era umed și maieul pe care Îl purta pe sub pijama, pentru că de când trecuse tristul prag al celor cincizeci de ani nu mai suporta curenții de aer și În martie fusese țintuit la pat, anchilozat. Era umedă pijamaua, și era umedă de salivă și fața de pernă. Inima Îi bubuia Înnebunită, aproape să cedeze. Avea În gură un gust de infarct. Scena se desfășurase cu un realism atât de accentuat, Încât Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prima de miel sau aia de porc de semnătura vreunuia dintre ei. Pur și simplu, mi se pare remarcabil că, astăzi, când radioul se ascultă, preponderent, între două feluri de mâncare și-un spălat de vase, oamenii ăștia reușesc să țintuiască în fața „aparatului“ o grămadă de ascultători. Astea ar fi veștile bune. Vestea proastă, pentru cei care nu îi suportă pe cei doi, e că emisiunea de radio „Circul nostru special“ a debutat, mai nou, și ca show de televiziune. Adică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
la școală, se ocupa și cu micul trafic peste Dunăre, la bulgari. Deși erau și ăia tot sub regim comunist ca și noi, mai găseai câte ceva prin magazine. Într-o vreme, lipseau prin satele de prin Câmpia Dunării caielele pentru țintuit potcoavele de copitele cailor. Toți care treceau la bulgari se Întorceau cu buzunarele și căptușelile hainelor pline de caiele. Pleacă și Hristu să facă afaceri. Intră În magazinul cu fierătănii. Nu știa nici o boabă bulgărește. Vânzătorul Îl aștepta zâmbitor, Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Însă, pașnic și tăcut și nu-i băga deloc În seamă pe ăi de Încercau să-l necăjească strigându-i „Daie, Daie, cur de paie!”. În prima seară la internatul școlii de meserii, elevii mai mari tăbărâseră pe el, Îl țintuiseră cu fața În jos. De spaimă nu putea nici să urle. Când Îi dăduseră pantalonii jos, Începuse să se zbată și să clatine mușuroiul de haidamaci din spinare. Îi puseseră un prosop pe buci și unul dintre ei mușcase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ori Tușa s-a scrântit și vorbește gura fără ea, ori Colonelul a mințit-o În somn și ea s-a luat după el”. „Ba eu cred că un prost de dă În gropi a Încurcat toate pe-acilea”, Îl țintuise Baronu. „Prost am fost când m-am Încurcat cu unu’ ca tine. Mâine vin doar cu Ectoraș că căutăm În altă pâlnie, iar tu să rămâi dracului acasă și să păzești gâștele mă-tii! Nu-i așa, Ectorașe?” „Mâine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o azvârle În argăseala lui Câinaru?”. Deși se zăpăcise nițel, Enin se cățără ca o pisică În nuc, scoase dintr-o teacă un cuțit cu două tăișuri cu lama lungă de un sfert de metru și reteză frânghia nouă ce țintuia de creangă copitele dinapoi ale calului. Canafas căzu pe spate și câteva clipe spintecă aerul cu picioarele, caraghios și neputincios ca o țestoasă cu burta În sus. Se săltă până la urmă și o zbughi către drum. Enin Îl ajunse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când vedeam a patra sau a cincea oară un film pe care ajunsesem să-l știu pe dinafară, mă distram hrănind guzganii. Le puneam bucățele de covrig sau de biscuit din ce În ce mai aproape. Păreau să șovăie când Îmi Întâlneau privirile, mă țintuiau bănuitor cu ochișorii ăia mici și scormonitori, Își mișcau mustățile țepoase. Dacă mă uitam În altă parte, furau firimitura fără să se teamă. Cum mă Întorceam scurt spre ei, lăsau prada și-o luau la goană, se opreau, adulmecau, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a bilelor de oțel. Iar Înălțătoarele plimbări pe Întuneric cu pușca În mână aveau să se termine cu o bătaie crâncenă. Într-o noapte, pe când Ectoraș se afla pe marginea drumului și aștepta ca văru-său să aprindă lanterna și să țintuiască În sfoara ei de lumină un cuib tupilat Într-un dud, de pe altă uliță cotise spre ei o căruță trasă de un singur cal. Omul care ținea hățurile aprinsese o lanternă ca să se lămurească ce era cu mogâldeața de lângă drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]