1,267 matches
-
sunt golase.Plutesc în aer că un fulg pierdut de aripă maiastra.Privesc în jos, la tot ce am lasatIar zborul meu devine și mai hotărât,Căci, am plecat !Mai dau odată un ocol de-asupra locului care m-a țintuit,Și-mi iau un “bun rămas” la cei ce i-am iubit.Visez că zbor ! Dar visul meu e o dorință- adevarata.Ma-nalt către ținuturi ideale,Iar sufletul îmi ține loc de “vatra”.Am luat cu mine amintirea celor
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
ea. I-a fost destul de greu să-și amintească unele momente și mai greu să vorbească despre altele. Se rușina și plângea. Strângea cu puteri slăbite mâinile mamei sale, care o ținea îmbrățișată în timp ce privea încruntată tuburile de la perfuzie și țintuia cu priviri neliniștite și destul de dușmănoase pe procuror și polițist. Încă era înverșunată pe cei doi pentru că, în prima fază, nu i-au permis să fie de față. Până la urmă, procurorul, amintindu-i-se că fata este minoră și observându
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
cei care o merită. -Oh! exclamă Stephanus. Cei care au scăpat unui asemenea supliciu Denisis, extrem de puțini, care au fost dați jos la timp de pe cruce, fiindcă altminteri nu se cunosc supraviețuitori, au relatat îngrozitoarele chinuri prin care trece cel țintuit pe lemn. Setea, durerea, lipsa aerului din cauza trupului care tinde să cadă față de mâinile care sunt țintuite în poziție fixă dau celui răstignit dureri de neimaginat. Apoi, poziția incomodă a picioarelor care pironite fiind, luptă să susțină corpul chiar și
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
care au fost dați jos la timp de pe cruce, fiindcă altminteri nu se cunosc supraviețuitori, au relatat îngrozitoarele chinuri prin care trece cel țintuit pe lemn. Setea, durerea, lipsa aerului din cauza trupului care tinde să cadă față de mâinile care sunt țintuite în poziție fixă dau celui răstignit dureri de neimaginat. Apoi, poziția incomodă a picioarelor care pironite fiind, luptă să susțină corpul chiar și câteva clipe pentru a putea respira, inspiră groază până și celor mai tari cu firea. Cei care
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
îți atrag atenția că ești pe cale să... - Pe cale să ce să fac, mă, Locală? Să-ți dau epoleții jos? Uite că ți-i dau! amenință el și făcu doi pași privind provocator la omul în uniformă. - Stai pe loc! îl țintui agentul Brumă pentru moment. Un pas dacă mai faci, iei contact cu asfaltul și plătești amendă... - Amendă pe gura mă-tii! țipă tânărul în negru și sări spre Brumă cu brațul drept întins către umărul stâng al acestuia. Agentul fandă
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
și prinse cătușele de încheieturi. Se răsuci ca o pisică, gata de luptă, cu fața la grup. În cele câteva secunde, amuțiseră cu toții făcând pași mărunți în spate. În cele câteva secunde, amuțiseră cu toții făcând pași mărunți în spate. Când i-a țintuit agentul Brumă cu privirea, gata de luptă, ca la un semnal, cel puțin jumătate jumătate dintre ei au luat-o la fugă, ceilalți rămânând cu ochii blocați pe omul în uniformă. - Dacă nu mai sunt probleme, plecați liniștiți și folosiți
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
cum i se înmuiau picioarele de parcă nu-i mai putea susține corpul său svelt. - Ce-i Adriana, ți-au rămas ochii la frumusețea tablourilor, sau la cea a pictorului? O întrebă râzând Doina, văzând-o cum a rămas cu privirea țintuită spre italian, dând fără să vrea peste un trecător. - Scuze! Îi spuse Adriana înroșindu-se celui de care se lovise. Doina zâmbea îngăduitoare privindu-și prietena aflată într-o stare emoțională și totodată vizibil jenantă. - Aa, nu, m-am uitat
CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353193_a_354522]
-
cu fesele care se alintă una pe cealaltă de sub hăinuțele ce subliniază nuditatea, în timp ce șoldurile feminine dansează-n mers, stârnind dorințe pretențioase și condiționate. Tatuaje deocheate și coafuri bizare dau viață spiritelor noii generații, cercei, inele și alte accesorii metalice țintuite pe piele, amintesc de vremuri apuse ale triburilor. Abracadabra bisturiului magic, îndeplinește dorințele unor cenușărese și-ale unor broscoi, transformându-i în prinți și prințese. Referință Bibliografică: Moda de azi / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1181, Anul
MODA DE AZI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353572_a_354901]
-
să prindă o stea care să fie numai a ei. Apoi nu mai știa nimic. Acum nu-i venea să creadă că a revenit din acel zbor și că este vie. Că a scăpat doar cu aceste leziuni care o țintuiau în patul nesuferit de spital iar cel care a readus-o din visul său stelar se află în fața ei cu un superb buchet de trandafiri albi în mână. Poate visa cu ochii larg deschiși că se plimba pe aleile Raiului
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
însă, și eu în acel apendice romantic al conacului medieval, sub care trubadurii lutieri au subjugat inima celebrei victime shakespeariene. Am intrat în acea locuință celebră care, după renumele literar și turistic, nu mi-a atins așteptările. Ceea ce m-a țintuit mai mult locului a fost sipetul de zestre al Julietei, care semăna izbitor cu oricare altul de prin gospodăriile cu fete de măritat de pe la noi. Apoi, în spațiul exterior al acestei case nobiliare, umbrit și înghesuit de zidul unui palat
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347047_a_348376]
-
Prin apele tale zglobii Înoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuieste lumina. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolți săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eterna dimineață. Pe nesfîrșita catifea a serilor Stelele țintuiau apusul Pe acolo vulcanii erupeau viță-de-vie Și în struguri răbufneau. Iar vinul curgea ca dintr-o coastă împunsă Aici ploile erau atât de fine Că le puteai da deoparte ca pe un pled Răcoarea lor mirosea a aromate Pe sub umbroasele
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357106_a_358435]
-
Justificări. Prezență la absență. Păcatul, versatil de cele mai multe ori, picură în suflet ideea reușitei și amestecă gândurile, sentimentele, emoțiile. Autoiluzionări cu privire la sine. Păcatul știe că e urât, de aceea își pune mască sau măști. Păcatele sunt cuie pe care le țintuim în suflet. Virtuțile pot fi plasturi, pansamente, medicamente, stare de bine, sănătate. Păcatul este mai contagios decât o faptă bună. Păcatul moare odată cu trupul, pe când virtutea ne înveșmântează sufletul spre veșnicie, spre bucurie. Succesul adus de păcat este înșelător, iar
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
Adriana a avut o primă surpriză, care i-a provocat neliniște și un început de teamă. Casa era pustie. Nici urmă de pregătiri și nici urmă de musafiri. Era cald și atât. Iar Sergiu, parcă nu mai era Sergiu. O țintuia cu o privire provocatoare și ușor batjocoritoare, de învingător, pe care ea nu i-o cunoscuse vreodată. Sub scutul surâsului, ce se dorea cuceritor, i-a explicat că prietenii lui au plecat la munte, anunțându-l în ultima clipă că
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
se pierde în Univers. Bacovia, omul din adâncurile cenușii, a urcat prin umbră și a rămas așa toată viața câtă i-a fost dată în palidul amurg al timpului teluric luminat discret de unda celestă, îngreunat însă de boală și țintuit în sicirul de plumb al fiindului său. Și trupul îi era ca de plumb și reci îi erau zilele înecate: „Da, plouă... și sună umil / Ca tot ce-i iubire și ură - / Cu-o muzică tristă, de gură, / Pe-aproape
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
privind încruntat la Lucica și arătând cu bărbia în direcția Ioanei, soția lui, care părăsise domiciliul conjugal cu aproape un an în urmă. - Nu! Nu este chiar o simplă întâmplare, domnul meu! îl întrerupse Ioana, ridicându-se hotărâtă de pe scaun, țintuindu-l cu privirea pe bărbatul ce părea că lasă degrabă garda jos. Am venit aici, în această binecuvântată zi, la ceas de început a sfintei sărbători, să fiu lângă fiul meu și să îți cer și ție și lui iertare
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
spectacolului. Coregrafia mai explorează casa și vecinătatea ei, lumea interioară și cea din afară, o ușă care desparte cele două lumi, cea a libertății și cea a înlănțuirii, aceeași dorință și aici, de a zbura și obstacolul de a fi țintuit. Dansatorii intră și ies pe ușa casei. Mircea Eliade vorbea despre pragul din locuințele omenești: „Trecerea pragului casei este însoțită de numeroase rituri: oamenii se închină ori îngenunchează dinaintea lui, îl ating smerit cu mâna ... Pragul are „paznici”: zei și
VERTIGO de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358112_a_359441]
-
în toi, pacea nu face obiectul preocupărilor nimănui. Brățările Lailei au clinchet de cătușe. Pe lângă cele două personaje, în fosta aerogară se mai află Cecilia, o tânără negresă, refugiată din Sud, și sugarul ei bolnav și înfometat, Ardazir, adolescentul invalid, țintuit într-un scaun cu rotile, , împreună cu Ardanaze, tatăl său, Salomeea și soțul ei, Holofern, medic veterinar din Cairo, care își și dă obștescul sfârșit chiar acolo, devenind prima victimă, Ali, samsarul de cai de Arabia, nevasta unui amiral din Baikal
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
franceză, căci din clasa a VIII-a începând studiam și franceza, pe lângă limba rusă. În holul spațios al Casei de cultură, catafalcul înalt și sicriul acoperit cu o imensă horbotă albă, de sub care se înălțau protuberanțele trupești ale defunctului, te țintuiau locului încă de la intrare prin prezența lor masivă. Pe peretele dinainte, flancat de aplice susținând fiecare câte un bec electric aprins, fusese atârnat un portret uriaș, din tinerețe, al celui plecat dintre noi. Chipul îmi era bine cunoscut, cu privirea
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
să-mi citești o scrisoare?” ...Cât era de bolnăvioară, parcă îi trecea de boală, când inspira din cuvinte suflet tânăr, inimă și trup fierbinte. Își cuibărise bucuria-n piept cu gându-n vară la eveniment. Numai că iarna geroasă a țintuit-o lângă sobă-n casă. Ea, bătrâna, nu a luat-o-n seamă și-a târâit-o până-n miez de vară, de s-au mirat vecinii și întregul sat, cum de le-a-nvis pe toate de dragul ei băiat! Dar a sosit
REÎNTÂLNIREA AMÂNATĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344669_a_345998]
-
aș pune iar un dinte; E tot mai greu să-ncerc a mă socoate Stăpâna poeziei mele sfinte. Cobor genunchiul... Cine știe?..., poate Un nou trecut mă duce înainte ... AR FI BANAL ... ... să cad în genunchi, urmele pașilor să le țintuiesc lumina nu curge decât reflectată ca o zbatere a peștilor într-un lac secat lampadarele copacilor se vor aprinde-n fiecare seară de-atâtea-mbrățișări și-atunci... de ce să te grăbești când și speranța se plătește? ... RONDEL DEDICAT POEZIEI Te-aș fi
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
automat acolo, pe culme. Asta i-a fost dat să găsească unul dintre locuitorii din Zăvoaia, care tocmai trecea prin acea zonă. Omul s-a oprit, cuprins de uimire: nebunul avea lacrimi în ochi iar privirile și brațele îi erau țintuite spre cer. Își mișca buzele, murmurând ceva. Nu l-a văzut, nici nu l-a interesat prezența cuiva. Era clar că lumea lui se desprinsese, câteva clipe, de tot ceea ce-l făcea prizonierul realității. Apoi scoase un strigăt sfâșietor, ca
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > OCTOMBRIE DE JAR Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 665 din 26 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului În frunza ce-a căzut o amintire pe bancă nimeni parcul gol mă țintuia privirea unui câine și pădurea ce-și îmbrăcase straie noi.... Sub salcia pletoasă amândoi demult, demult... un soare ne îmbrățișa și-o singură lumină ne veghea... azi frunzele nu-și amintesc... un trecător grăbit un loc pustiu și umbra ce-
OCTOMBRIE DE JAR de VALENTINA BECART în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358812_a_360141]
-
păreau mirați cum de doarme așa mult. Au tras un pic de zburătoare și, în sfârșit, a început să se învârtă elicea, ocazie cu care cei direct implicați au primit, ca prin minune, dreptul la o respirație normală. Amintirile mă țintuiseră în pragul porții, pentru a retrăi acele clipe fericite și nu mi-am dat seama când gândul plecase de lângă mine. Întorc privirea și zăresc o groapă ce pare a fi lăsătura pământului, unde, cândva, cu mult timp în urmă, a
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
Doc. -Despre cineva drag mie, Anița, singura persoană care mă striga pe primul meu prenume, cel moștenit de la nașă - Alida... -Hai, povestește-ne... o rugă și Flower-Power. Miramoț, cu o umbră de tristețe pe față, începu: Era de multă vreme țintuită de o suferință fără de leac. Devenise una cu patul, într-atât o aplatizaseră durerile. Se micșorase, de-ai fi zis că se-mbolnăvise de nanism! Ce mai, arăta ca o jucărie de ceară albă! Întrebată ce o doare, răspundea c-
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
de Doine. Te vindem iar cu sărutări viclene,/ prin nepăsare oarbă și prin lene./ Te biciuim cu vorbe de ocară,/ Te pălmuim cu ură ca de fiară./ Te adăpăm cu suc de-amărăciune,/ din pofte rele și din stricăciune./ Te țintuim pe cruci de nedreptate,/ prin cuiele uciderii de frate./ Iar împletim blestemele de tată,/ să-ncingem, Doamne, fruntea-nsângerată./ Tu iarăși zici, în blânda rugăminte:/ Nu știu ce fac. Îngăduie-i, Părinte”. (Golgota). Gânguritul ca o togă de April s-a pus
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]