4,216 matches
-
l invitau să-și Înece amarul În câteva pahare, la cârciuma din colț. Mama se ascundea repede sub pat, lăsându-ne pe noi În voia sorții! Creaturi mici, dar instinctul de conservare ne avertiza că e mai bine să păstrăm țipetele pentru o ocazie mai potrivită! Noaptea se așternea peste toate aceste Întâmplări mărunte, adâncind pe fiecare Într-un somn lin și dulce sau Într-un “coșmar”. O! Dimineața era minunată când toți ai casei dormeau. Era cea mai blândă și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În hăul fără fund. Din acel moment, viața mea s-a rupt, rămânând din tot ce-a fost, din tot ce-am fost, doar o umbră chinuită, ce-și târăște fiecare clipă printre mărăcinii amintirilor. Doamne! De ce? Cum ai putut? Țipătul meu se oprește undeva În piept și mi provoacă o durere ascuțită, ca o lamă de cuțit. Ce-a mai rămas, Doamne! din frumusețea unei iubiri atât de profunde și de Înălțătoare, iubire pe care erau geloși, poate și zeii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și zilele mult așteptate, când ne-am trezit într-o dimineață că afară era ca-n poveste. Ninsese toată noaptea, zăpada acoperea tot, în jur totul era alb. Bucuria celor mici nu avea măsură. Săniuțele ieșiră ca din pământ și țipetele copiilor animau drumurile. Din hogeaguri ieșea fumul și această atmosferă avea farmecul ei aparte. Copilul nostru ieșea și el cu săniuța sa. Îngheța bine și apoi venea fuguța acasă înapoi. Ne obișnuisem că ieșea, știam că e în drum cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vârful degetelor pereții reci, labirintici, care-l Înconjurau. Negrul devenea gros, tot mai gros, și dintr-o dată Îl simți intrându-i În ochi și În urechi, În nări și În gură, până sub piele, cuprinzându-l Întru totul, sufocându-l. Țipetele femeii sfâșiară brusc aerul, lovind ca o grindină tăioasă În capetele celor care, la capătul holului, seîngrămădeau să-l privească pe cel căzut lângă ea. În jurul său, oamenii În halate albe nu-și mai găseau locul și rostul. În dimineața
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
grăsanului să facă lucrul acesta, să ne adune În curtea școlii și să ne anunțe câte ceva, plin de impozanță) și ne-a comunicat faptul că ieri seară, colega noastră, Otilia, a fost accidentată mortal de un bolid care... Sau auzit țipete scurte și suspine prelungi și izbucniri În plâns și cuvinte rostogolite precipitat. Și toți copacii s-au Întors atunci cu rădăcinile În sus și am Început să calc pe cer, pe când ploua negru și violent, de jos În sus. Și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care avem dreptul asupra lor... Au și ele dreptul lor asupra noastră, a mai adăugat cu un zâmbet ironic. Apoi a salutat cu o Înclinare a capului și sa pierdut ușor, fără a lua În seamă trecătorii care alergau spre țipetele unei femei din apropiere. Am tresărit și m-am ridicat tulburat, Îndreptându-mă Împleticit către mulțimea care se adunase deja lângă fântâna arteziană de la capătul aleii. Acolo, o mamă țipa disperată privindu și copilul care zăcea inert, cu hainele ude
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai fi recunoscut locul. Apoi și-a rotit brațele Într-o mișcare neînțeleasă și s-a lăsat pe vine, cu capul atârnat peste piept, dizolvându-se Într-un gol absolut, cu mâinile Întinse spre ceva nevăzut. Se mai auzi doar țipătul disperat al mamei zbătânduse neputincios Între pereții casei. Misterul s-a dezlănțuit a doua zi, seara, când domnul Martin, Învățătorul, a venit la priveghi, la capelă, unde tata (bunul său prieten) fusese depus pe un catafalc plin de flori roșii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
privirea ei cu nerușinare. Hârca are un aer buimac. În cele din urmă, se trage un pas Înapoi, Îmi fixează o secundă sexul, care spânzură dizgrațios, ca o mare omidă, se Întoarce și aleargă cu mâinile ridicate, acoperindu-se de țipete scurte, ca niște scârțâituri. Am trântit ușa râzând. Mândru Într-un fel. Mă surprindea faptul că eram mulțumit. Călcam apăsat prin spațiul camerei asemeni unui imperator. Mi-am Întors fața spre oglindă și am Început să țopăi. Descriam cu brațele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat. Impresia dispare. Tremur. Mi se face frig. Un frig cosmic, care-mi Îngheață totul pe dinăuntru. Dinții Îmi toacă metalic. Îmi vine să zbier, dar țipătul nu se poate Închega. Sunt Încordat ca un arc. Închid ochii. Caut febril În spațiul memoriei un loc În care să pot urla nestingherit. Beznă. Frânturi de imagini. Apoi lumină limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară târzie, prin
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară târzie, prin care am hălăduit cu mulți ani În urmă. Aer cristalin, parfumat de salcâmi. Îmi trântesc spiritul peste un dâmb verde, acoperit cu iarbă grasă. Urlu. Mai Întâi un geamăt, un țipăt isteric, prelung, urmat de un urlet Înalt, negru. Cerul se clatină. Iarba se usucă. Pare arsă. Copacii au floarea scuturată. O ceață densă coboară cu repeziciune, Îndepărtându-mă de orice imagine. Cotloanele memoriei Îmi sunt Înfundate. Beznă. Memoria mă refuză
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
culori amestecându-se, prinse Într-un iureș nebun, Într un vârtej tulburător. Sala era În delir. Unii rămăseseră de-a dreptul uluiți, cu palma dusă la gură. Așa ceva nu putea fi posibil. Aplauzele coborau În cascade, printre șuierăturile admirative și țipetele copiilor care se uitau vrăjiți. Se Întâmplă, Însă, ceva care electriză publicul. Cu o mișcare neașteptată, Grimmi sări brusc În sală, nimerind chiar În brațele soției primarului. Surprinsă și speriată, aceasta scoase un geamăt surd și sări Îngrozită În picioare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Se Întâmplă, Însă, ceva care electriză publicul. Cu o mișcare neașteptată, Grimmi sări brusc În sală, nimerind chiar În brațele soției primarului. Surprinsă și speriată, aceasta scoase un geamăt surd și sări Îngrozită În picioare, stârnind imediat un concert de țipete Întretăiate. Cei din primele rânduri, se ridicară zăpăciți și se Înghesuiră unii Într-alții spre pereții laterali. Priveau cu toții năuciți. Păpușa avea acum ochii și surâsul celui care o mânuise. Și mersul său puțin săltat Îl avea. Zâmbi sarcastic celor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un hambar dărăpănat, În umbra căruia văzu o cățelușă cu pui fătați, care sugeau printre scânceli de plăcere la pântecul mamei lor și o duioșie fără margini Îi cuprinse ființa, Învăluindu-l. Apoi distinse dintr-o dată strigăte și voci suprapuse, țipete și fluierături. Mica Piață, care se deschidea nu departe de el, cu alei rotative, pavate, și cu un monument ecvestru În mijloc, era acum asaltată de un grup gălăgios de indivizi, care se Înghionteau unii pe alții, Îngrămădindu-se În jurul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-și poată dezmorți aripile. Negru Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu Îl poartă. Cântarea cântărilor Traversa una din marile piețe când auzi, ca dintr-o trezire, concertul dezlânat și monstruos al orașului. Forfota trecătorilor, tânguitul motoarelor, țipetele claxoanelor și clănțănitul roților de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase prea departe. Se simțea singur, cumplit de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Cobora Încet, senin, rotindu-se În cercuri din ce În ce mai mici, până se pierdu În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se zbăteau pe sticla Întunecată. Un tremur Îmi zgudui Întreg trupul și o stare de amețeală pusese din nou stăpânire pe mine. Soneria de la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și dispărând ușor pe ușa de la baie. Fără a mă dezmetici complet, mi-am imaginat că nu puteau fi decât ei, Oamenii de la Intervenții. Uraaa! am strigat impresionat, buimăcit și de felul În care se derulase totul. După un timp, țipete sfâșietoare, bufnituri și gâfâieli sugrumate Îmi terorizară dintr-o dată auzul, prelungindu-se nesfârșit. Fereastra ușii de la baie era fulgerată de lumini vii, ca niște gheare subțiri, repezite iar și iar În aerul metalic de acolo. Rămăsesem de-a dreptul paralizat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
anume fel, asemănător copiilor când visează lipsiți de griji. Am vrut să renunț, să trec mai departe, să-mi caut de drum (piciorul mă durea foarte tare), dar de undeva, de printre blocurile din apropiere, străbătură niște fluierături și niște țipete și râsete la un loc. Și - nu știu de ce - m-am Îngrijorat dintr-o dată. Se făcuse răcoare bine, se auzeau câini lătrând, iar la picioarele mele se găsea un om vulnerabil, un semen de-al meu, pe care nu-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a persoanei vătămate, iar împăcarea părților înlătură răspunderea penală, pot fi soluționate prin înțelegerea lor, în cadrul procedurii de mediere. De regulă, conflictele domestice din comunitate se referă la neînțelegeri dintre locatari, cauzate de „n” motive ca : producerea de zgomote, bătăi, Țipete, alungarea din apartament a membrilor de familie, spargerea instalațiilor sanitare comune care traversează locuința sau incorecta folosire a locuinței, cauzând importante prejudicii vecinilor de apartament. Asemenea conflicte, provocate de persoane cu același comportament, pot să apară și în urma folosirii incorecte
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
e în stare să scoale în picioare tot spitalul... - După un travaliu de aproape patru ore, Rafira născu un băiețel dolofan, cu perișor negru, creț, cu o față măslinie, care cum dădu cu ochii de noua lui lume, scoase un țipăt ce nu părea nicidecum a fi un crâmpei dintr-un cântec. Moașa îi igieniză ombilicul și-l încredință Olgăi. Aceasta depuse copilul într-un pătuc și alergă la Ina. Durerile greu de imaginat ale Inei aveau să se curme prin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
proaspăt scos din ladă, și, dă-i plimbări! Până seara târziu. După ce s-a înserat, l-a trântit în pat. După aceea, au adormit. Fără să mai mănânce, măcar, ceva. În ziua următoare, Blându Costache s-a trezit cu niște țipete amenințătoare, că, așa cum era, gol, cum dormiseră, a rupt-o de fugă. Mai întâi, nu îndrăznea să iasă așa, cum era, afară. Dar, turbata, a strigat: ce stai și mă privești ca pe o minune? Dar ce să fac? Fugi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
măcelăriei. Umbre obscure se întrepătrundeau. Am simțit că totul e gol și provizoriu. Cerul, negru ca smoala, semăna cu un vechi ciador străpuns de nenumărate stele strălucitoare. Se auzi cântecul muezinului. Chemarea necuviincioasă care te făcea să te gândești la țipătul unei femei în chinurile facerii - poate târfa era gata să nască. Geamătul unui câine se amesteca în sunetele chemării la rugăciunea de dimineață. Dacă este adevărat ca fiecare are steaua lui în cer, mi-a trecut prin minte, a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
al târfei stând pe bancă. Am băgat mâna în buzunar și am scos două prăjituri; am vrut să i le dau, dar, când l-am atins, capul i se desprinse de trup și se rostogoli pe pământ. Mă trezii în țipete. Încă nu se făcuse ziuă. Inima îmi bătea foarte tare. Aveam senzația că tavanul îmi apăsa pe cap și că pereții deveniseră peste măsură de groși, că pieptul era gata să-mi explodeze. Vedeam încețoșat. Multă vreme, am fixat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lămpii. Funinginea îmi acoperea încetul cu încetul mâinile și figura cu zăpada sa neagră. Când doica intră să-mi aducă fiertura de orz și pilaful de pui, fu atât de înspăimântată, că avu o mișcare de recul, apoi scoase un țipăt și scăpă platoul cu mâncare. Aveam satisfacția că măcar am speriat-o. M-am ridicat să curăț feștila lămpii cu un cleștișor. Apoi m-am dus la oglindă și mi-am întins funinginea pe toată fața: ce cap înfricoșător! Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mișcare. Trupurile noastre erau lipite unul de altul. Mi s-a părut că înnebunise. Zbătându-mă, mi-am deplasat mâna involuntar și am simțit atunci cuțitul înfigându-se în corpul ei. Un lichid cald îmi împroșcă fața. Ea scoase un țipăt și mă lăsă. Țineau în mână un obiect călduț, căruia nu voaim să-i dau drumul. Am aruncat arma. Liber în sfârșit în mișcări, i-am pipăit trupul: era rece. Ea era moartă... Atunci am început să tușesc, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cea „civilă” noțiunea de cabotin are un Înțeles peiorativ. CÎnd spui despre un profesionist că-i cabotin, Îl descalifici. Încap Însă și nuanțe : nu o dată, În lumea noastră auzi judecăți de tipul „ are haz, dar e cam cabotin!”. Întîlnești și țipete alarmante de genul „Vaaaiiii!!! ce cabotin eeee!!!”... Artistul despre care vorbim, Însă, are și un partizan indiscutabil, care conferă noblețe termenului : ”E actor ambulant, Înrudit cu mimii , cu jonglerii; el posedă o admira bilă tehnică actoricească. A contribuit la Înflorirea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]