699 matches
-
oprim pe undeva să bem o bere, Îmi zice În timp ce sărim Într-un tramvai În ultima clipă. Toată Piața Buzești, un pic mai jos de teatru, la capătul Lipscaniului, s-a transformat Într-un talcioc uriaș. Printre stive de haine țipătoare și munții de ambalaje de diverse electronice lucioase, pline de leduri și beculețe verzi sau oranj, se plimbă o mulțime de români euforici. Un tablou colorat care-ți dă, Într- adevăr, amețeli. Andi, cu agilitatea unui ghid nepalez, mă plimbă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu un pix ieftin, fie În picioare, fie stînd Întins În iarbă, În orice caz, aproape dormind): Cam asta e! Acolo e poarta. Acum poate că o vezi și tu? Nu? Ne vezi cum ieșim prin ea, În haine civile, țipătoare, iar eu am o freză hunky-punky pentru că În ultimele două luni mi-am luat la piele numai părul care ieșea de sub bonetă?...sîntem isterici și zbierăm? Conduși de un buchet verde de ofițeri, În mijlocul căruia Stancu ține să se vadă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stătuse în putință. (Spre deosebire de domnul Elsworthy, preotul de la St. Olaf, care făcea concesii preferințelor vulgarizatoare ale enoriașilor.) Cu toate acestea avusese de suferit numeroase afronturi din partea episcopului. Nu i se îngăduia să asculte spovedanii, deși biserica avea un confesional frumos, țipător împodobit, ca o lectică, pe care-l adusese un enoriaș tocmai din Germania. I se desființase și corul și acum ținea doar o dată pe lună o slujbă în limba latină. Continua să folosească exclusiv cartea de rugăciuni Cranmer, deși i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tot, deschiseseră fiecare sertar și fiecare dulap, trăseseră în jos fiecare dintre storurile pictate. Într-una din camerele de jos, avuseseră surpriza de a se confrunta cu un sinod de zeități, plămădite din lut și papier mâché, vopsite în culori țipătoare. Erau vechile fetișuri ale lui Alex pe care aceasta intențioase să le ia de acolo, dar uitase când aflase că Papucul nu urma să fie ocupat de John Robert. Își strânsese doar culorile și pensulele, tristă, pitorească amintire a vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se otrăvească din pricina mea. Era schimbată mult, se îngrășase, sprinteneala și zburdălnicia de odinioară îi pieriseră ca să facă loc unei rigidități de femeie matură, ordonată, care se potrivea cu firea ei ca nuca-n perete. Am întîlnit-o și pe Dolly, țipător de elegantă și excentrică. Avea acum un cimitir de iubiți. Găsise pe cineva care-i oferea un trai princiar. E drept, se făcuse tare frumoasă și, pe deasupra, nu era nici proastă. Într-o seară, am invitat-o la mine acasă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de odihnă. La Buzău, de care mă leagă multe-multe amintiri privind familia numeroasă a soției, mai să nu mai recunosc vechea gară cu personalitatea ei proprie pe care o știam încă demult, fiind revopsită în culori de o cromatică stridentă, țipătoare - curată desfigurare a unei gări cu o personalitate aparte. Mă gândesc la faptul că vremea a vremuit și aproape toți din familia socrului meu au trecut cu luntrea lui Caron peste Styx. După Râmnicu-Sărat se lasă o ceață densă, încât
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
lălâie, avea buze groase și pieptul gras. Până și picioarele i se trunchiaseră. Doar ochii erau deosebiți, dar, lipsiți de nevinovăție, mai degrabă te înfiorau : tăioși și aspri când priveau cu interes, apoși, dacă erau indiferenți. Vopsită violent și îmbrăcată țipător, ieșea în fiecare seară pe Ulița Mare. Ceea ce rănea sensibilitatea noastră de adolescenți era hidoșenia la care ajunsese un trup atât de frumos. Eram prea nevârstnici ca să înțelegem această lege violentă și că vina nu aparținea în întregime Evei. Cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
străduțe strâmte, legate între ele de ganguri întunecoase, unde tânărul custode avu surpriza unui alt Asybaris, cu totul diferit, parcă fără griji sau, dimpotrivă, hotărât să le uite. La fiecare pas, se văzu asaltat de vânzători ambulanți care își lăudau, țipător, marfa. Un bărbat, cu făină pe față, semănând cu un clovn, mâna din urmă un asin, în vreme ce, peste drum, niște prostituate, purtând centuri de castitate, îi ofereau cheile cu gesturi îmbietoare. Într-o vitrină, Julius zări o mumie expusă, ceea ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe Vilma la ea acasă, o odăiță pe o străduță din cartierul Surquillo, la o mătușă. Celso și Daniel Îi dădură o mînă de ajutor ca să Încarce cufărul vechi, de carton și cu muchiile de tablă, arăta Îngrozitor, În culori țipătoare și fără Îndoială lucrat undeva la țară; unul din cuferele pe care le poți vedea În plasa de bagaje a autobuzelor din provincie, la Oraya, Tarma, Cerro de Pasco etc. Sau la Puquio, desigur, În oricare din așezările de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe cei de la Country Club numai cînd stătea foarte prost cu banii. La fel de fericit În vara aceea era și Juan Lucas; poate că nu fusese o idee prea fericită să-și cumpere o șapcă În carouri și În culori cam țipătoare pe care și-o punea cînd mergea cu Jaguarul, În drum spre clubul de golf, dar adevărul e că Susan ar fi dorit să se cunune din nou cu el de fiecare dată cînd Îl vedea așezat la volan, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fiindcă legătura cu suedeza a fost un foc de paie, o aventură oarecare și nimic mai mult; ar fi fost, desigur, foarte neplăcut dacă ar fi apărut Într-o buna zi la Juan În birou, cu o față de Înmormîntare, Îmbrăcată țipător și spunînd că i-au făcut fișă și ca pînă acum n-a luat nici o boală... Juan Lucas Își bea cu sobrietate apa minerală, Susan Își sorbea Încîntată ceaiul ei din India colonială, Julius Își lua gustarea și, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tine și altceva. Dar cînd Julius veni de la școală Îi spuse să nu se depărteze prea mult de ea, fiindcă decoratorul pusese ochii pe el. Era dintr-o familie bună, la fel de elegant ca Juan Lucas, numai că purta culori mai țipătoare, bineînțeles și nu era din cei care se leagă de micuții vînzători de bomboane din sălile de cinematograf, nici vorbă de așa ceva!, ăsta era din cei care pot pătrunde În palatele din Monterrico ori San Isidro și Încep să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e automobilul. De ce nu faci o fotografie cu toate vehiculele astea demențiale adunate În curte? Haide. „Ce arătare“, Își spuse Julius, văzîndu-l pe Al Capone pitic și Îndoliat Îmbrățișindu-se cu Juan Lucas, Îmbrăcat cu o haină de tweed În carouri țipătoare. S-au Îmbrățișat strîns. Nu se văzuseră de ani de zile. — Însurat și instalat În casă nouă! strigă Al Capone, ridicîndu-și un braț scurt și puternic, rotindu-l ca un toreador care mulțumește publicului și arătîndu-și astfel admirația pentru aripa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
al sălii de așteptare, plin de oameni cărora li s-a promis un miracol high-tech. O fată, care arată de douăzeci de ani, stă pe un scaun cu tapiserie portocalie, citind cu voce tare dintr-o carte supradimensionată, cu poze țipătoare, unui copil de patru ani pe care-l ține în poală. —Te-ai întrebat vreodată cum a început miracolul care ești tu? Citește cu o voce dulce, reconfortantă. Nu te tragi din maimuțe. Nici din vreo meduză din mare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stat din statele centrale - se ridicaseră de la masă și ieșiseră din restaurantul hotelului elvețian mic și liniștit În care locuiau. Acum se adunaseră În holul alăturat: glasurile lor ascuțite, stridente și tăioase, pline de nerăbdare, se Împleteau Într-un cor țipător. Peste o clipă o femeie mai În vîrstă, cu un aer autoritar, se Întoarse În restaurant și, privind spre cele două tinere care ședeau Încă la o masă și Înghițeau În grabă prînzul, strigă poruncitor: — Domnișoară Turner! Domnișoară Blake! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
crud sau gri mort: drum cenușiu, țancuri și trunchiuri de copaci, frunze verzi, iarbă, ferigi și mărăciniș. Ochii îi obosiseră de-atîta cenușiu mort și verde crud. Peticele de galben și violet ale florilor care apăreau intermitent pe marginea drumului erau țipătoare ca niște tonuri discordante într-o orchestră în care fiecare instrument cînta la nesfîrșit aceleași două note. — Te-ai plictisit, frățioare? îl întrebă Ruth. — Oleacă. E din ce în ce mai rău. — Fruntea sus! O să te simți bine cînd ajungem. Nu-i ușor. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în jur să surprindă un nou unghi al lucrării. încercase să realizeze o armonie de albastru, cafeniu și auriu, înviorate de scurte izbucniri de culori pure, dar acum nu vedea decît negru și cenușiu neîndemînatic întinse și roșu și verde țipător. încercase să pună corpurile în profunzimea unei lumini tandre, să-și împartă spațiul cu nori, dealuri, plante și ființe, dar spațiul lui abia dacă avea adîncimea de trei centimetri, iar oamenii erau zdrobiți acolo ca și cum ar fi fost vîrîți într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Tremină toate farfuriile pe care Rima și Ritchie-Smollet le lăsaseră neatinse și, în cele din urmă, se simți umflat, drogat și trișat la modul cel mai scîrbos. — Rima! strigă o voce. O grăsană de aproape patruzeci de ani în haine țipătoare intră în cameră. Rima rîse și zise: — Frankie! Frankie lăsă să-i cadă pe podea o geantă brodată uriașă, se așeză pe pat și zise: — Sludden mi-a zis că ești aici... El o să vină mai tîrziu. Deci misteriosul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cel puțin să-ți iau ceva de băut, zise Lanark. — îți poți permite? întrebă Macfee sarcastic? Lanark își pipăi cardul de credit din buzunar, dădu din cap aprobator și deschise ușa. Lumina dinăuntru era roșiatic-obscură, întreruptă de zone de strălucire țipătoare. Majoritatea meselor și scaunelor erau separate prin rețele luminoase, vene colorate în roz și artere purpurii. O sferă rotitoare arunca pete corpusculare, roșii și albe, pe tavan, iar muzica era în surdină, cu sunete prelungi, continue și vibrante, dînd impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
călătorie la New York. Fiica lui s-a jucat o vreme cu ea și apoi s-a plictisit. Jaafar a dat peste ea acum câteva luni, mai mult din greșeală, și i-a întrevăzut imediat potențialul. Acum, încercând să imite gusturile țipătoare ale unei adolescente, scoase o piatră roz, punând-o pe un șirag, pe care se aflau deja un rubin fals, un țechin violet și capacul metalic al unei sticle de Coca-Cola. Zâmbi. Arăta ca o brățară fermecată de prost gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acesta e un cod pentru lucrurile aduse în Iordania din alte părți. Dar cum dezlipi primele straturi de spumă și bandă adezivă, deveni neliniștit. Văzu un set de șase cutii muzicale, toate în formă de cabane elvețiene, pictate în culori țipătoare, de prost gust. Ridică acoperișul primeia și, spre mare lui dezamăgire, începu să răsune o melodie. Edelweiss. Sub ele erau niște sticluțe oribile, de proastă calitate, conținând mostre de pudră colorată, iar pe fiecare era lipită o etichetă, evident falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
gunoi a resturilor națiunii noastre, să ambaleze în vid fabrica Levy Pants și să o transporte în capitala Statelor Unite ale Americii, cu fiecare muncitor congelat în atitudinea lui de muncă, vizitatorii acestui muzeu îndoielnic s-ar scăpa pe ei, în pantalonii lor țipători de turiști. Este o scenă în care se combină ce-i mai rău din Coliba unchiului Tom și din Metropolis-ul lui Fritz Lang. Este sclavie neagră mecanizată; reprezintă progresul pe care l-au făcut negrii de la culegerea bumbacului la prelucrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
față. Se uita la mama lui, o matroană masivă, cu o pălărie de paie largă. — Am ajuns? se văicări puștiul. Hagar duse degetul la buze. — Liniște! — Mă dor picioarele. Ceilalți turiști stăteau în jurul lor, un grup în haine de culori țipătoare. Se uitau la puști. Dacă faci zgomot, nu o să-i vezi, șopti Hagar. Oricum nu-i văd. Puștiul se bosumflă, dar intră în rând, când grupul porni din nou. Zilele acelea erau în mare parte americani. Lui Hagar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mediului. Nu în fiecare lună, ci doar uneori. E drept, adesea se uita doar la poze, sărind peste articole. Dar asta fusese suficient ca să înțeleagă spiritul vremii. Arta înseamnă sentiment. Ce simți când trăiești în această lume materialistă, cu lux țipător, promisiuni false și dezamăgiri profunde. Asta e în neregulă la oamenii de azi. Își ignoră sentimentele. Iar sarcina artei e să trezească la viață sentimentele. Să trezească oamenii, șocându-i. Acesta e motivul pentru care mulți artiști tineri folosesc tehnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
semene cu un diavol. Un diavol dat dracului. Intenția lui era să aibă un aspect intimidant și reușea asta. Se întoarse spre valiza de pe pat. În ea împachetase o salopetă cu emblema Con Ed pe piept, o jachetă de sport țipătoare, un costum italian negru elegant, o jachetă de motociclist pe spatele căreia scria MORI ÎN IAD“, un trening de velur, un ghips de picior detașabil, un Mossberg 590 cu țeavă scurtă și două Parabellum negre, de 45. Pentru acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]