3,543 matches
-
Știu. ― Să ne vedem cu bine, domnule doctor. ― Aceleași urări și din partea mea - a răspuns Gruia... Un zori de zi ca acesta parcă nu i-a mai fost dat să vadă de când a venit de acasă... De acolo din satul așezat ca un miez În potcoava pădurii... O lumină cu duh de liniște Învăluia florile trezite la viață, care Îmbălsămau toată firea... “Și când trebuia să ai parte de o asemenea partitură cântată de... Zâna Primăvară!? Tocmai acum, când peste câteva
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
existenți. Pe la orele opt și patruzeci de minute, s-a auzit mare zarvă pe hol... Am ieșit. Doctorul Cuc - pe care dumneavoastră Îl cunoașteți mai bine decât mine - Împingea de zor la o brancardă, pe care se afla un individ așezat ca vai de lume. Gata-gata să cadă. Doctorul Cuc nu știa ce să facă mai Întâi: Să-l țină pe accidentat să nu cadă, să Împingă cât mai repede brancarda sau să strige la brancardier să alerge la noi ca să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vecine” - a consimțit Gruia. În câteva clipe, a fost lângă birjar. Acesta și-a ridicat pălăria, În semn de salut, Întrebând: ― Unde dorește domnul să meargă? ― La Maternitate. ― La Maternitate mergem, stimate domn. Urcați! Hai, surule!... După ce tustrei se aflau așezați comod pe pernele trăsurii, Gruia a precizat destinația, cu rugămintea: ― La pas, vă rog. ― La pas mergem, domnule... Maria, cu Tudor pe brațe și cu capul lăsat pe umărul lui Gruia, gungurea ca altădată: ― Dragule drag. Am ajuns să avem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sănătoși... ― Așa ne-am despărțit de colonel. Căpitanul a rămas cu noi. A tăcut o vreme. Apoi a Început să ne controleze cum suntem echipați, dacă armamentul și sacul de merinde cu cele trebuitoare sunt la locul lor și bine așezate. Se purta taman ca un tată. ― Să aveți grijă de voi.. Vă aștept poimâine În zori... ― Să trăiți, domnule căpitan - am răspuns noi, cu pornire din inimă să-l Îmbrățișăm. Dar n-am Îndrăznit. A făcut-o el... privindu-ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
era biroul în care avea să lucreze de atunci înainte. Stelian se uită cu oarecare mirare la pereții nevăruiți de mulți ani, la măsuța prăfuită de lângă fereastra cu geamuri murdare și la rafturile rudimentare pe care zăceau teancuri de dosare așezate alandala, fiindcă sfatul popular nu avea prevăzut în statul de funcțiuni un post de arhivar, și se limită să observe că nu se mai măturase cam de mult pe acolo. Ia cheamă-l încoace pe Fane, cu o mătură! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dar și pe mine s-ar putea să fie supărată. Ți-am spus despre înstrăinarea fără motiv de care mă simt vinovată. O mamă iartă. Mamele iartă orice. Repetabila greșeală... Din nou la masa dorului Cele două femei sunt iarăși așezate una în fața celeilalte, la măsuța joasă din lemn cafeniu. Chipul Teodorei a devenit din nou ca un medalion care concentrează lumină. La simpla atingere a degetelor, cântecul pornește ca un murmur a cărui forță crește, crește , devine învolburat, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
oferit acel răspuns: Cred că aș vrea să fac parte din Cina cea de Taină a lui Da Vinci". Mi s-ar părea că ființarea mea ar avea acolo mai mult rost. Dacă s-ar putea, aș dori să fiu așezată, discret, într-un colț din care aș putea vedea, fără să mi se acorde importanță, toate cele treisprezece personaje. M-ar izbi la început faptul că Hristos este izolat, în centru, și m-aș întreba: "Din respect păstrează discipolii distanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
devenit un teritoriu al groazei, furiei, revoltei și durerii apostolilor, este încărcat de electricitate. Un apostol singur pare ceva mai puțin îngrijorat. Pare. Of, Doamne, ce mult aș da să nu știu că Iuda este trădătorul! Dar vreau să fiu așezată acolo, ca și cum n-aș ști, pentru a încerca să aflu câte ceva din tenebroasele mecanisme ale trădării, ale abandonării celor dragi. Aș vrea să stau la nesfârșit chircită acolo, cu speranța că nimeni nu-și poate trăda un prieten drag pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Putea să fie și ceva de genul "când va fi prăpădul lumii?"... Băieții, cam bătrâiori, dar oameni cu stil; stilul lor. Spre deosebire de Burtă Multă, aveau și unghiile tăiate. Unul chiar m-a surprins. Știa să stea grav, cu mâna dreaptă așezată teatral, frunte-bărbie, de credeai că din clipă în clipă va slobozi o înțelepciune ultimă, de guru sanctificat, aidoma profului nostru de matematici... Cum a fost cu hârtiuțele alea?... Eu, surprins; foarte surprins. Dau liber la moacă să joace rolul marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
matematici... Cum a fost cu hârtiuțele alea?... Eu, surprins; foarte surprins. Dau liber la moacă să joace rolul marii mirări. Care hârtiuțe?... Indivizii erau croiți, recunosc iar, puțin altfel decât Burtă Multă. De pildă, cugetătorul cu o parte din palmă așezată savant pe frunte a zâmbit ceva în genul "auzi, puștiule, e ceva creier în căpățâna asta a mea, nu ți-ai dat seama?" Celălalt, mai terestru, a rezumat dezamăgirea într-un zâmbet acru... Vrem doar atât: cine a făcut manifestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru a stăpâni tainele care-ți permiteau să fii câștigător la un "joc" de ghicit ce feluri de tămâie se împletesc într-un amestec. Aranjamentul acestora în recipiente, tipul de recipient folosit, modelele geometrice (transformate în blazoane) în care trebuie așezată cenușa rezultată de la arderea cărbunilor folosiți pentru a aprinde tămâia, nimic nu este lăsat la întâmplare de fixația ritualistă a japonezului. Ca și în cazul ceremoniei ceaiului, eliberarea spontaneității și atingerea stării de armonie supremă, fără efort, nu au loc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cusur al celor din vechime, luând neajutorați cu asalt rafturile supermarketurilor în căutarea elixirului promis al parfumului, ce garantează succesul personal, charisma și ascendentul asupra celorlalți. Îndemnată de curiozitate, cedez. Iată-mă așadar întinsă confortabil în fotoliul în stil japonez, așezat direct pe tatami, o altă mostră vie a eclectismului nipon, strângând în mână pachețelul cu gumă de mestecat. Peste douăzeci de minute, voi fi o grădină cu trandafiri, coastele mele subțiri vor fi spini, frunze se vor încolăci pe artere
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care de-abia aștept să le rumenesc așa cum se cuvine în fața lămpii aprinse. Înainte de toate însă, decid să mă abat puțin din drum pentru a mă plimba prin Nishikoen, parcul de lângă superba clădire futuristă ce adăpostește mediateca. Citesc o vreme așezat pe o bancă, mestecând conștiincios un sandviș cu ton și cu maioneză, după care, constatând că s-a făcut târziu, mă îndrept agale spre stația de autobuz. La ieșirea din parc, dau peste o gașcă zgomotoasă de puștoaice americanizate: patru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
redutabilă poziție secundă. La lecțiile de ceremonie a ceaiului, unde fiecare gest și fiecare plasare a obiectelor în spațiu sunt calculate la milimetru, aflu de la profesoara mea, cu aceeași stupoare care nu vrea să intre în rutină, că genunchii practicantului așezat, bineînțeles, în poziția tradițională, în fața ceainicului trebuie rânduiți chiar la marginea liniei acoperite cu stofă ce separă dreptunghiurile de tatami, dar că eu, având în vedere lungimea picioarelor mele, pot să mă așez și mai în spate. O, dați-mi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și a populației școlare 39. Tot în 1924 ținea o cuvântare cu ocazia unirii Basarabiei cu România, la Catedrala Episcopiei din Buzău, cuvântare publicată patru ani mai târziu tot în Cultura Poporului 40. Patriotismul, manifestat prin respectul față de jertfele înaintașilor, așezați ca adevărate icoane ale neamului românesc, este cuvântul de ordine al acestui discurs. Acest detaliu este important deoarece pune sub semnul întrebării durata șederii lui Șerboianu în America, enunțată de către Lucian Predescu. Este foarte posibil ca Șerboianu să nu fi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prințul de Wales se convertește la catolicism. De aceea Olivares trage de timp și tot de aceea tânărul Charles s-a hotărât să ia taurul de coarne și să ne pună În fața faptului Împlinit. Álvaro de la Marca lua o gustare așezat la masa acoperită cu catifea verde. Era către amiază, se găseau În aceeași Încăpere unde Îl primise În toiul nopții pe Diego Alatriste, și aristocratul mânca pofticios bucăți de plăcintă de pui stropită cu o juma de litru de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la spate. Înțelesese că ei îi plăcea încă din copilărie să se întindă la taclale, cu prietenele, stând pe jos și-și făcuseră un obicei ca la terminarea exercițiilor de qigong, dacă erau foarte obosiți, să stea puțin la povești așezați astfel, cu câte o perniță la spate, sprijiniți de mobilierul din cameră. Cum a fost viața ta Arm? o iscodi Bart, dornic să afle cât mai multe lucruri despre femeia aceasta, care-i părea de la o zi la alta tot
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
știu că va trebui să fiu mereu acolo, când vor avea nevoie de mine, când vor fi îngenuncheate de soartă sau cu inima frântă de necazuri, de iubire, de durere... Arm se ridică de pe covor, dar Bart rămase mai departe așezat, cu mâinile petrecute în jurul genunchilor, uitându-se la ea tăcut și gânditor. Acum, Bart, trebuie să plec, fetele mă așteaptă și nu le place să întârzii. Se sperie ușor, pot să creadă că le abandonez... Da, încă mai au frica
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
târgoveții se arătau binevoitori, fără să ascundă o oarecare zeflemea; mai greșește omul, înțelegeau. Vânătorul știa - după ultimele semne - că lupii albi erau aproape. Dacă înainte nu purta nici o armă - doar când mergea la exerciții -, acum umbla cu ambele puști, așezate cruciș peste spate. Mijlocul și-l încinsese cu o cartușieră doldora. Nu mai întrezărise de când se știa un asemenea prăpăd. Niciodată - în alte părți - nu apăruseră atâtea vulpi. Știa că lupii albi, după ce luau în stăpânire o pădure, le stârpeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
renunțe până la urmă; un stomac gol e o realitate teribilă, peste care nu se poate trece. Așa că G. a mutat masa din bucătărie în hol. După ce sosea de la birou, hămesit, găsea totuși destulă răbdare pentru a pregăti un prânz copios, așezat cât mai apetisant pe un platou imens, din porțelan, și pe două farfurii superbe, desenate cu scene ecvestre „à la Géricault”. Pahare de cristal, șervet cu monogramă, bere „Luther” (șampanie, într-una din zile)... Un efort vizibil pentru sensibilizarea Rebelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
doar o trupă în deschidere. Întărită cu John Sinclair la clape, trupa lui Ozzy înregistrează albumul No More Tears, apărut în septembrie 91, care înseamnă o oarecare schimbare de direcție muzicală, spre un sound mai soft și o structură mai așezată. Seria de piese grele formată din No More Tears, Mama I’m Coming Home și I Don’t Want To Change The World, intens difuzate de către posturile de radio din întreaga lume, îi aduc lui Ozzy un premiu Grammy.
Personalitatea zilei: Ozzie Ozbourne by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80628_a_81953]
-
o admirație fără rest față de acest congener: "Nichita Stănescu și Preda și-au pierdut simțul autocritic în ultima parte a existenței lor. De aceea au putut produce opere inegale". Evident. Transformîndu-și confrații în personaje de-o relevantă vivacitate, Dora Pavel, așezată (in)confortabil în "culisele scrisului", le urmărește, prezumăm că nu fără un secret surîs, mișcarea de du-te-vino, uneori, din păcate, prea precipitată ori neconvingătoare ori de-a dreptul stîngace, între real și fictiv. Cărțile d-sale de interviuri și anchete
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
Adolescenta", "Jansenismul", "Pamflet și pamfletar", "Considerațiuni asupra problemei cunoștinței la Kant", "Banalitate și transfigurare", "Cartea amăgirilor", "Lacrimi și sfinți", "Schimbarea la față a României" -, numeroase cărți poștale și scrisori adresate părinților și altor rude, o fotografie a lui Cioran reprezentat așezat, semnată pe verso, diploma de bacalaureat, datată 5 octombrie 1928, diploma de licență în filosofie și litere, datată 23 iunie 1932, un carnet de student emis în Germania pentru anul școlar 1933 - 1934, cu fotografie și semnătură, mai multe cărți
Manuscrise şi documente personale ale lui Emil Cioran, scoase la licitaţie, joi, la Paris () [Corola-journal/Journalistic/70403_a_71728]
-
a apărut - necunoscutul, atunci - Sey Mondy. Acum, după ani, eram la fața locului. Treceam prin dreptul tarabelor pline cu cărți fără să mă opresc. Apoi am rămas locului în fața uneia. Pe masă era o cutie enormă în care se aflau așezate, cred, peste două sute de cărți. Vertical, nu se vedeau titlurile, numele autorilor. Șiruri-șiruri. M-am dus cu mîna spre mijlocul cutiei și am scos, din prima, "Eseuri" de Montaigne!... Ca pe un loz! Peter Sragher, de față, spunea: "Incredibil! Nu
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
urmă au început cele patru spectacole cu Pyram și Thisbe 4 you, scenele cu meșteșugarii din Visul unei nopți de vară deWilliam Shakespeare. Primul: o limbă simplă, ușor arhaică și o lume de femei. Mame, gospodine mai avîntate sau mai așezate. Ele pun la cale prima în-scenare și emoționantă este aici chiar relația cu teatru ca nou concept. Ca un obiect ciudat, care intră brusc în viața cotidiană și pașnică a bietelor femei dintr-o comunitate rurală. Costumele, înfățișarea ni le
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]