476 matches
-
pe torace. ω KT este plasat în lateral, P pe cot, CP pe umăr. Acțiunea: apropierea brațului de torace, concomitent cu apăsarea pe umăr de sus în jos și alunecarea palmei pe piept. Fig. IX.5 a, b υ Pacientul: așezat, brațul afectat în abducție, flectat din cot. ω KT se află în spate, P pe cot, CP pe umăr. Acțiunea: adducția brațului cu dirijarea antebrațului spre regiunea lombară. Fig. IX.6 a, b υ Pacientul: în decubit ventral, cu brațul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
masă, pe lângă corp. ω KT este în lateral, P pe cot, CP pe umăr. Acțiunea: ridicarea brațului de pe planul mesei cu alunecarea palmei pe masă, ușoare tensiuni la capătul cursei descrise de braț. Fig. IX.14 a, b υ Pacientul: așezat pe taburet, brațul afectat liber. ω KT este în spate, P pe cot, CP pe umăr. Acțiunea: retroducția brațului concomitent cu proiecția înainte a umărului. Fig. IX.15 a, b Rotația internă υ Pacientul: în decubit dorsal, brațul în abducție
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
înregistrează cu fiecare repetare și, ceea ce este cel mai important, controlul pe care îl dobândește asupra segmentului afectat (Plas și Hagron, 2001). Un exemplu poate fi edificator asupra acestui tip de exercițiu de dezvoltare a forței musculare: υ Pacientul: în așezat, cu brațul afectat în extensie pe masă, în supinație. ω KT este plasat în lateral, P sub treimea distală a antebrațului, CP pe braț. Acțiunea: se solicită pacientului să execute flexia antebrațului pe braț. Fig. IX.20 a, b Se
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
a, b Φ INDICAȚII METODICE: Se solicită pacientului să-și orienteze atenția asupra acțiunii kinetoterapeutului. Se urmărește ca în timpul deplasării pasive a segmentului pacientul să încerce o contracție (atât cât este posibil) a grupelor de mușchi aferente (F2). υ Pacientul: așezat pe taburet, brațul pe lângă corp, cotul în flexie la 90°. ω KT este plasat în spate, P pe cot, CP pe umăr. Acțiunea: se solicită depărtarea alternativă în plan sagital și frontal a brațului, în funcție de nivelul restant de forță a
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mesei, brațul în abducție, întins. ω KT este plasat lateral, P pe fața palmară a mâinii, CP pe treimea distală a brațului. Acțiunea: flexia cotului, aducerea brațului lângă corp. Fig. IX.23 a, b Fig. IX.23 c υ Pacientul: așezat pe taburet, brațul întins în abducție și retroducție. ω KT este plasat în spate, P pe articulația pumnului, CP pe treimea distală a brațului. Acțiunea: flexia cotului, asociată cu apropierea brațului de corp. Fig. IX.24 a Fig. IX.24
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
clavicular), coraco-brahialul, scurtul biceps și fasciculul anterior al deltoidului. υ Pacientul: în decubit dorsal, cu brațul pe lângă corp. ω KT este plasat lateral, P pe articulația pumnului, CP pe cot. Acțiunea: anteducția brațului. Fig. IX.25 a, b υ Pacientul: așezat pe taburet, brațul afectat cu cotul în flexie, palma pe coapsă. ω KT este plasat lateral, P pe articulația pumnului, CP la nivelul treimii proximale a brațului. Acțiunea: anteducția brațului cu extensia cotului. Fig. IX.26 a, b Retroducția sau
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
romboidul, marele dorsal și trapezul. υ Pacientul: în decubit ventral la marginea mesei, cu brațul afectat pe lângă corp. ω KT este plasat lateral, P pe articulația pumnului, CP pe cot. Acțiunea: retroducția brațului. Fig. IX.27 a, b υ Pacientul: așezat pe taburet cu palma pe coapsă, cotul flectat. ω KT este plasat lateral, P pe articulația pumnului, CP pe treimea distală a brațului. Acțiunea: extensia antebrațului cu retroducția brațului. Fig. IX.28 a, b Rotația internă este realizată de mușchii
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
accesorii sunt: primul radial extern, marele palmar, brahioradialul și anconeul. Mușchii supinatori principali sunt: scurtul supinator și bicepsul brahial, iar camușchi accesorii, brahioradialul extensor propriu și lungul extensor al policelui (Baciu, 1981). Mobilizările pasive ale cotului Flexia υ Pacientul: în așezat, cu brațul afectat pe masă, sub cot un săculeț cu nisip, palma în supinație. ω KT este în lateral, P pe treimea distală a antebrațului, CP pe treimea distală a brațului. Acțiunea: mobilizarea antebrațului pe braț. Fig. IX.31 a
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
METODICE: se execută mobilizarea antebrațului prin întindere, concomitent cu fixarea brațului pe suprafața mesei; în finalul extensiei realizate se execută 2-3 tensiuni; același exercițiu se poate executa și din poziție de decubit ventral, cu palma în pronație. υ Pacientul: în așezat, cu brațul afectat în abducție pe masă, antebrațul în flexie, cotul sprijinit pe un săculeț cu nisip, palma în pronație. ω KT este plasat lateral, P pe treimea distală a antebrațului, CP pe treimea proximală a brațului. Acțiunea: extensia antebrațului
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
săculeț cu nisip, palma în pronație. ω KT este plasat lateral, P pe treimea distală a antebrațului, CP pe treimea proximală a brațului. Acțiunea: extensia antebrațului concomitent cu mișcarea de supinație. Fig. IX.34 a, b Pronosupinația υ Pacientul: în așezat, brațul în abducție, cu cotul sprijinit pe un săculeț cu nisip, antebrațul întins, palma în pronație. ω KT este plasat lateral, P pe treimea distală a antebrațului, CP pe treimea distală a brațului. Acțiunea: flexia antebrațului în supinație, urmată de
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
un taburet, cotul sprijinit pe masă, cu un săculeț de nisip sub cot. Când capacitatea de mișcare este de nivel F3, se poate încerca opunerea unei rezistențe de valoare mai mică la executarea mișcării. Flexia pasivă a pumnului υ Pacientul: așezat, cu antebrațul sprijinit pe masă, în supinație, mâna în extensie în afara planului mesei. ω KT este plasat lateral, P pe fața palmară a mâinii pacientului, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: flexia pumnului. Fig. IX.37 a, b Φ
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
deviație cubitală și în ușoară extensie. Aceste acțiuni se motivează prin faptul că palmarul mare este flexor și abductor al mâinii pe antebraț, în timp ce cubitalul anterior este flexor și adductor al mâinii pe antebraț. Extensia pasivă a pumnului υ Pacientul: așezat, antebrațul în pronație, sprijinit pe suprafața mesei, mâna în flexie, în afara planului mesei. ω KT este plasat lateral, P pe fața dorsală a metacarpo-falangienilor, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: extensia mâinii. Fig. IX.38 a, b Φ INDICAȚII
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
acționa selectiv pe fața dorsală a metacarpianului 2 și 3 în sensul de flexie și înclinare cubitală sau pe fața dorsală a metacarpianului 5, în sensul flexiei și înclinației radiale pentru tonifierea cubitalului posterior. Adducția pasivă a pumnului υ Pacientul: așezat, antebrațul în pronație, palma pe suprafața mesei. ω KT este în lateral, P pe fața dorsală a metacarpo-falangienilor, cu ultimele falange de la degetele 2-5 cuprinde auricularul și metacarpianul de partea cubitală, iar policele pe eminența tenară a pacientului, CP pe
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
atât de necesar în prehensiune, percuție sau susținere. La nivelul interfalangienilor, mișcările sunt de flexie și extensie, iar la nivelul articulației condiliene metacarpo-falangiene se execută și mișcări de lateralitate (Leroy et al., 2003). Mobilizarea pasivă a degetelor 2-5 υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit pe masă în supinație. ω KT este plasat în lateral, P pe fața dorsală a degetelor 2-5, iar policele cuprinde degetele pacientului pe fața palmară, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: flexia și extensia degetelor de la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
extensia degetelor se execută analitic pentru fiecare deget șiarticulație; se pot executa aceleași mișcări și grupând câte două degete: index-median, median-inelar, inelar-auricular, în final trecându-se la mobilizarea celor patru degete în același timp. Flexia pasivă a degetelor υ Pacientul: așezat, antebrațul în supinație, sprijinit pe masă, palma întinsă. ω KT este plasat în față, P cu vârful degetelor 2-5 plasate pe prima falangă a degetelor 2-5 ale pacientului, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: flexia degetelor la nivelul primei
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
flexia degetelor; se acordă atenție modului în care pacientul reușește să execute mișcarea. În situații mai dificile, acțiunea de flectare a falangelor se poate realiza separat pentru fiecare deget și cu fiecare falangă în parte. Extensia pasivă degetelor υ Pacientul: așezat, mâna sprijinită pe masă, antebrațul în supinație. ω KT este în lateral, P cu fața palmară așezată peste fața dorsală a degetelor pacientului, policele așezat pe fața palmară a mâinii pacientului, CP pe antebraț. Acțiunea: extensia degetelor. Fig. IX.42
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mâinii pacientului, CP pe antebraț. Acțiunea: extensia degetelor. Fig. IX.42 Φ INDICAȚII METODICE: extensia este localizată la nivelul primelor falange ale degetelor 2-5; se verifică modul în care acționează extensorul comun; apoi se verifică extensia fiecărui deget. υ Pacientul: așezat, mâna în flexie la nivelul pumnului, antebrațul în pronație. ω KT este plasat în față, CP cuprinde mâna pacientului la nivelul metacarpienelor pe fața palmară, iar policele pe fața dorsală, P la nivelul fiecărei falange ce urmează să execute extensia
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
să execute extensia. Acțiunea: extensia fiecărei falange. Fig. IX.43 Φ INDICAȚII METODICE: se execută treptat extensia fiecărei falange începând cu indexul, urmează medianul și inelarul, apoi auricularul; se exersează extensia celor patru degete pentru tonifierea extensorului comun. υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit pe masă în supinație; mâna în afara suprafeței de sprijin la nivelul pumnului. ω KT este plasat în față, P cu degetele 2-5 cuprinde fața dorsală a degetelor pacientului, iar policele cuprinde fața palmară, CP pe antebraț. Acțiunea: flexia
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
la nivelul celei de-a doua falange, apoi la nivelul celei de-a treia falange, cu menținerea falangelor proximale fie în flexie, fie în extensie; se trece apoi la flexia și extensia fiecărui deget. Abducția pasivă a degetelor υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit pe masă, palma în pronație, degetele lipite. ω KT este plasat în față, P policele și indexul la nivelul ultimelor falange, CP pe antebraț. Acțiunea: depărtarea indexului și medianului cu ajutorul policelui și indexului KT. Fig. IX.45 Φ
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
antebraț. Acțiunea: depărtarea indexului și medianului cu ajutorul policelui și indexului KT. Fig. IX.45 Φ INDICAȚII METODICE: se efectuează abducția pasivă a degetelor, trecând treptat la median și inelar, apoi la inelar și auricular. Adducția pasivă a degetelor υ Pacientul: așezat, antebrațul în pronație, palma pe masă, degetele în abducție. ω KT este plasat în față, P degete în abducție plasate la nivelul primelor falange ale degetelor pacientului. Acțiunea: adducția degetelor. Fig. IX.46 Φ INDICAȚII METODICE: se execută adducția la
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
policelui este pusă în evidență prin opozabilitatea sa, ceea ce asigură 60% din valoarea funcțională a mâinii. Policele poate efectua mișcări de flexie și extensie, abducție palmară și radială, adducție palmară și radială, opozabilitate, circumducție. Mobilizarea pasivă a policelui υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit pe masă în supinație. ω KT este plasat în față, P cu policele, indexul și medianul cuprinde policele pacientului la nivelul primei falange, CP pe antebraț. Acțiunea: se excută mișcări de flexie, extensie, abducție și adducție. Φ INDICAȚII
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pacientului să încerce să imite (atât cât poate) mișcările pe care le execută KT; după un număr de repetări se execută abducția și adducția în plan sagital pe palmă, cât și în plan frontal. Flexia pasivă a policelui υ Pacientul: așezat, antebrațul în supinație sprijinit pe masă, policele lipit de index, degetele 2-5 în contact cu masa. ω KT este plasat în față, P cu degetele pe fața palmară a policelui la nivelul metacarpianului 1, falanga întâia și a doua, CP
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
47 a, b Φ INDICAȚII METODICE: policele trebuie să alunece pe planul palmei atât cât îi permite mobilitatea; deși este o mișcare complexă, în care alături de flexie se regăsesc adducția și rotația internă, nota dominantă este de flexie. υ Pacientul: așezat, antebrațul în supinație, policele în abducție. ω KT este plasat în față, P pe fața dorsală a policelui, CP pe fața palmară. Acțiunea: flexia policelui, falanga 1 și 2. Fig. IX.48 a, b Φ INDICAȚII METODICE: mâna pacientului trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
să fie bine stabilizată, pentru a localiza mișcarea la nivelul articulației solicitate; modificând priza, se poate localiza flexia la nivelul falangelor 1 și 2. În aceste condiții, CP trebuie să blocheze mișcarea primului metacarpian. Extensia pasivă a policelui υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit în poziție neutră, mâna cu marginea cubitată pe masă. ω KT este plasat în față, P cu vârful degetelor 1-4 cuprinde ultima falangă a policelui, CP cuprinde pumnul. Acțiunea: extensia policelui. Fig. IX.49 Abducția pasivă a policelui
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
în poziție neutră, mâna cu marginea cubitată pe masă. ω KT este plasat în față, P cu vârful degetelor 1-4 cuprinde ultima falangă a policelui, CP cuprinde pumnul. Acțiunea: extensia policelui. Fig. IX.49 Abducția pasivă a policelui υ Pacientul: așezat, antebrațul în pronație, palma pe masă, policele lipit de degetul 2. ω KT este plasat în față, P pe fața externă a policelui, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: deschiderea prin alunecarea spre înainte a mâinii pe masă; policele
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]