2,758 matches
-
costum elegant; două: unul de zi, altul de seară; cămăși fine, încălțăminte ușoară, din chevreau. O pălărie de fetru, pentru ocazii, ochelari cu ramă fină, cum ai văzut, la televizor, că poartă un ex-președinte american. Nu-ți mai suporți hainele, așternutul, cunoscuții, mai toți; vrei să pornești viața de la capăt. Un prunc bătrân - cu ceva minte - în scutece curate. Cu o iubită/mamă pe care să o protejezi ca pe o fiică. Nici casa nu îți mai place; orașul e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și al curentului electric - am ajuns la trei electroșocuri pe zi; de cei câțiva infirmieri care trebuie să-l țină de fiecare dată, lăsându-i pe alți bolnavi fără supraveghere; despre bietele surori, care toată ziua trebuie să-i schimbe așternutul pișat, despre timpul pe care și eu mi-l pierd degeaba, schizofrenia fiind incurabilă! M.-ș. a zis că se gândește. (Din caietul Mediculuiă. § Și s-a gândit. Și-a dat seama că un nevrozat era tratat de către un schizoid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sigilate, pe care destinatarii - oamenii săi de Încredere - nu au voie să le deschidă decât, simultan, În ziua de 12 octombrie 1307. Ceea ce se și Întâmplă. În conformitate cu augusta poruncă, În noaptea următoare, circa cincisprezece mii de Templieri sunt ridicați din așternuturi și aruncați În temnițe. Vor fi torturați, siliți să recunoască veridicitatea tuturor acuzațiilor care li se aduc, condamnați la moarte și executați. Unul dintre ei, Înainte de a fi cuprins de flăcări, azvârle blestemul morții asupra lui Guillaume de Nogaret și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
femei cât malu’, pe care abia de-o puteau cuprinde trei bărbați voinici cu brațele, drept pentru care suratele ei mai subțirele o porecliseră „Stejarul”. Băgând de seamă că dulcea vedenie nu-i dispare din fața ochilor, spătarul se răsuci în așternutul curat ca lacrima și-l strigă încetișor pe Barzovie-Vodă, care, ca unul ce mai dormise în odăile viziriului și știa câte poți păți dormind singur, odihnea într-un pat alături îmbrăcat într-o cămeșoaie brodată cu frumoase motive populare. — Măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sub pernă și scoțând De oratore a lui Cicero, de care nu se despărțea niciodată. — Vezi și dumneata ce văd eu? - șopti spătarul. — Unde? — Uite-acolo, lângă ușă! Barzovie-Vodă își îndreptă privirea într-acolo. — Ptiu, drace! - făcu Barzovie scuipând în așternutul curat ca lacrima. Maică Precistă! De unde a răsărit asta, spătare? — Știe-o hingherii, Măria-Ta - spuse spătarul fără să-și ia ochii de la cadână. Când m-am trezit era acolo. — Să ne facem că dormim, poate pleacă - zise Barzovie-Vodă. — Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a împiedecat și m-am dus drept în - să mă iertați - șale. De-atunci, cu toate că nu-mi venise sorocul, mă uit la muieri cum mă uit și la dumneata: cu stimă. Roșeața din obraji nu-i a trupului, e-a așternutului în care cu nevinovată desfătare am dormit. „Doamne, cum le mai minte!” se minună în sinea lui Barzovie-Vodă. — îmi pare rău pentru dumneata - spuse viziriul. Viața ne pune uneori în niște situații din care cu greu mai ieșim cu turbanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sară peste ce-mi punea în cârcă sultanul și să treacă la sfârșit. Pe scurt, trebuia până-n zori să ies din palat și să mă duc unde-oi ști, că dimineața venea Sima-Vodă în locul meu și trebuiau să se schimbe așternuturile, perdelele și câțiva boieri. Am mulțumit în gând Domnului că mi-au lăsat viața și-am început să mă-mbrac. Melgler-Pașa mi-a mai spus o dată să nu fac vreo prostie, că are oameni la ușă, apoi s-a trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu mai ții minte? — Când? - zise Vodă. — în toamnă, la Soveja - răspunse Ruxăndrița. — Atunci - șovăi Vodă căutându-și cuvintele - hai scoală-te, țărișoara mea scumpă, că ne-apucă noaptea. Episodul 194 FUGA (IIÎ în sfârșit, tânăra domniță Ruxăndrița coborî din așternut și începu să se îmbrace c-o lenevie studiată, prilejuindu-i bătrânului Vodă care-o privea pe sub gene câteva amare meditațiuni pe motivul „ubi sunt”. Apoi Ruxăndrița scoase de sub pat o ladă mare, ferecată și porni să îngrămădească în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Tristan sau Sf. Augustin În loc de Francisc d’Assisi și ți se Închid toate ușile pentru că delictul de lipsă de cultură este mult mai grav decît delictul de lipsă de caracter. Și tu știi foarte bine că te-ai culcat În așternuturile atîtor cărți pînă le-ai murdărit, le-ai subțiat, le-ai destrămat - și ce se mai poate păstra din resturile unor urzeli deșirate? Poate doar mirosul lor și o vagă senzație de anotimp comun care intră numai În clasificarea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scriu și să citesc, iar din clipa aceea am primit o cameră separată în dosul magaziei, unde puteam să învăț în singurătate. Într-o seară, le-am spus celor din dormitor să nu mă mai urască, apoi mi-am luat așternutul și m-am mutat definitiv de acolo. Am tras două fotolii și așa m-a găsit Adél. M-a mângâiat, a așteptat să adorm și nu m-a trimis înapoi. Într-o bună zi, nu au mai lăsat pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
observ că bucata aceea de tencuială, unde au pictat-o pe ea, e singura care se scorojește. Se presară în firicele mărunte pe jos, pe podeaua bisericii, în fața altarului M-am trezit cu palma goală. Neînduplecat de goală și cu așternutul plin de zoaie sărate. Practic nu s-a întâmplat decât altceva că, în timp ce visam, mi s-a topit printre degete un cristal. Care totuși răsfrângea într-o oarecare măsură lumina. Revoluția se pripește. E aproape vraiște. Are complexe față de Războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
la uscat pe balcon. Probabil că era lenjerie pentru femei, dar nu semăna cu aceea pe care o știam de acasă. Era făcută din dantelă neagră, cu mici boboci strălucitori de trandafir cusuți în diferite locuri. Câteodată puteai să vezi așternuturi întinse, fețe de pernă sau ciorapi negri de plasă cum nu purta nimeni în oraș. De-abia când am ajuns să învăț în clasa domnului Farney am aflat cine locuia acolo. Erau o mulțime de terenuri virane de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
s-o stingă. Probabil că și predicatorul se bucura că se terminase războiul. În timpul lui, nu prea mai venea multă lume la biserică, nici măcar cei care rămăseseră alături de el după chestia cu Bobbie Lee Taylor. A doua zi, toată lumea avea așternuturi de pat și cămăși întinse la uscat pe sforile lor de rufe, pentru bărbații și frații și fiii care se întorceau acasă. Până la Crăciun, deja se întorseseră mulți. Toți aveau bebeluși de la fetele cu care se măritaseră în permisie. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
îl determinase să-și înghită vorbele. De acum, gaborii se ocupă de căutare. Din clipa asta, e treaba poliției, spusese el pe un ton care nu admitea nici o replică. Somnul nu se lipea de el și pace. Se perpelea în așternut fără să poată pune geană peste geană. Dacă mai rămânea mult acolo urma s-o trezească și pe Solomeia. Nu-și dorea una ca asta. Era sătul de bocetele ei și reproșurile pe care i le făcea. Se ridică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
copaci. Se hotărî să mai fumeze o țigară înainte să se ducă la cortul lui Burcilă. Îl știa pe acesta destul de rebel și nu era mare lucru ca el să fi renunțat la pază și să se fi strecurat în așternuturi. După ce trăgea un pui de somn, înainte de ivirea zorilor, se întorcea la locul lui, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Ridică din umeri indiferent. Ce mare lucru? Lui oricum nu îi era somn, așa că putea să rămână el mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plafon și se proțăpi lângă pat. Ce? Ce s-a întâmplat, ce vrei? tresări din somn Vlad. Am găsit o metodă să capturăm arătarea. Și, chiar nu putea să mai rabde până ce răsare soarele, cel puțin? strigă țâfnos omulețul din așternuturi, căruia nu-i plăcea deloc să fie văzut în pijamale. Lasă-mă să dorm! Vorbim când se face dimineață, mai adăugă el plin de țâfnă, întorcându-se cu fața la perete. Boris dădu plictisit din mână, rămânând proțăpit lângă pat, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
n-ai decât! Să știi însă că dacă ies pe ușa aceea, plec de tot și te las să te descurci singur cu... animalul acela, cum îi zici tu. Vlad nu răspunse, dar nici nu se băgă la loc sub așternuturi, ceva în glasul lui Boris îl făcuse să înțeleagă că acesta nu glumește. Să știi că nu întâmplător am pomenit de duhul din lampa lui Aladin. Și nu mai da din cap, izbucni Boris, văzând că șeful său îl privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care strînse brusc hățurile. Acum avu În fața ochilor grozăvia... În șaretă săriră doi bărbați. Fetița gemu În vis, după care se ridică din pat și strînse oglinjoara placată În sidef, pe care pînă atunci o ținuse În palma nădușită de sub așternut. Doamna Brener, care În noaptea aceea dormea cu copilul În aceeași odaie - altfel, cele trei fetițe aveau dormitorul lor, - sări din somn și, năucă, Încercă să găsească lumînare. Fetița urla ca scoasă din minți. Era un țipăt sălbatic, inuman, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Încăpere, am zis. De curînd. — Nu mă-nnebuniți, zise portăreasa. M-am apropiat de cealaltă ușă. N-avea Încuietoare. A cedat la prima atingere, alunecînd spre Înăuntru cu un geamăt ruginit. În centru domnea un pat vechi de palanchin, nefăcut. Așternuturile se Îngălbeniseră ca niște lințolii. Un crucifix atîrna deasupra culcușului. Era o oglinjoară pe o comodă, un vas, un urcior și un scaun. Un dulap Întredeschis odihnea pe perete. Am Înconjurat patul pînă la o măsuță de noapte acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
supăr. — Du-te naibii! îi spuse Strickland. — Ei haide, haide, fii rezonabil. Dă-mi voie să te așez mai confortabil. N-ai pe nimeni care să te îngrijească? Se uita speriat în jur la mansarda aceea sordidă. Încercă să aranjeze așternutul. Strickland, cu o respirație greoaie, păstra o tăcere furioasă. Îmi aruncă o privire plină de antipatie. Am înfruntat-o în liniște. — Dacă vrei să faci ceva pentru mine poți să-mi aduci niște lapte, spuse Strickland în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trebuie să sapi în fisurile lui și să scoți la iveală puroiul. Să-ți murdărești mâinile. Nimic nu mă dezgustă. Asta e sarcina mea. Afară s-a lăsat noaptea și ce altceva aș putea face noaptea decât să iau vechile așternuturi și să le cârpesc câte puțin, iarăși și iarăși? Mierck avea în continuare mustățile murdare de gălbenuș și aerul superior de ambasador suferind de gută. Privea Castelul cu un zâmbet în colțul buzelor. Poarta parcului era deschisă și iarba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
amoroasă prin el, artă adevărată! Dar asta nu-i iubire!, își mai spune Maestrul, uneori, dar rar de tot. A căutat-o pe Anita în celelalte femei cu o forță sexuală teribilă, toate gângureau, transpirau, țipau, se întindeau fericite în așternuturi, sexul!, le cânta el la ureche, fă sex și trăiești o sută de ani, carnea trebuie liniștită, fă-o fericită, capul tău e totul, spiritul, în rest, nimic nu mai contează, fetițo!!! Era asul din mâna lui. Măiestrie absolută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mergi până la capăt, e suficient doar să ai niște dorințe pe care să le urmărești și să te prefaci că ți se Îndeplinesc. Iată, de exemplu, ce poți citi la tot pasul În presa mondenă: soțul care se strecoară În așternutul surorii sau al celei mai bune prietene a soției, rămasă peste noapte la ei, soția care Îi surprinde asupra faptului, și nici nu-și dau seama când se pomenesc toți trei atât de excitați de situație Încât următorul pas este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cineva o dominase atât de profund Încât Își pierduse personalitatea. — Ce mai face Keiko? Ultima dată când am dormit toți trei Împreună a fost, dacă-mi aduc bine aminte, În acea noapte cu lună plină la Taormina, În Sicilia... pe așternuturi de mătase... Reiko vorbea fără a-și lua privirea de la mine. Însă nu mie mi se adresa. Vorbea cu sine Însăși. — Am mers la Taormina cu ocazia unui festival de muzică, la care unul din prietenii apropiați ai Maestrului obținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
neînțelegeri; este vorba despre buna reputație de care se bucură grație unui text antologic realizat de el și prezentat sub titlul Alegerea lui Heracle, ca și cum ar constitui în sine o lucrare programatică a filosofului. Nici vorbă de blănuri sau de așternuturi groase și moi! Gata cu păturile sub care filosoful lâncezește! Uitată reputația lui de om care se deda plăcerilor! Spulberate vorbele despre lăcomia lui de bani! Prodicos scrie un text în care putem găsi un elogiu adus Virtuții - și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]