910 matches
-
prioritatea o are prostia. Un prost, care tace, nu va plictisi niciodată ca un inteligent care-și debitează întreaga gândire. Față cu o femeie, va învinge întotdeauna pe un inteligent, care spune mereu tot ce gândește. Tăcerea provoacă curiozitatea, care ațâță iubirea și dă impresia de forță, de virilitate. Imaginația și inteligența sunt izvoare de frică. Și cum marea problemă a vieții este moartea, inteligenții sunt în inferioritate și în privința acestei probleme capitale a existenței noastre. Tu nu bănuiești câtă însemnătate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se pierduse urma și nimeni, de șapte ani de zile, nu a mai auzit nimic de el) vecinii se Îngrămădeau care mai de care s-o ajute. Unii se ofereau să-i taie lemnele, alții, să curețe livada, alții, să ațâțe focul, să rânească În grajd sau să facă naiba știe ce treburi În ogradă. Chestiunea cu rânitul, desigur, avea un dublu Înțeles, dar Mașa se obișnuise cu astfel de vorbe aruncate În doi peri. Se ofereau s-o ajute femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o lume paralelă cu cea a oamenilor și sunt invizibili, dar pot să prezică viitorul și pot să posede sufletele oamenilor și ale copacilor. Ca și oamenii, jinn-ii aleg să fie buni sau răi și, ca și oamenii, răul îi ațâță. Spus mai simplu, unii jinn-i sunt chitiți să facă rău. Cei mai puternici se numesc afreet; jinn-ii cei răi sunt cunoscuți sub denumirea de shayateen, adică draci. În Arabia Saudită, acolo unde s-a născut Naji, nimeni nu scapă de dracul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
drumul, s-a gândit ea și așa a și făcut. Nu poți să pleci de-aici, Zach, a zis ea. Știi că nu poți. Băieții au adormit, apoi, pe la miezul nopții, s-au trezit când Mike s-a ridicat să ațâțe focul. Charlie a ridicat capul și i-a urmărit privirea lui Mike în lungul cărăruii. Auzi ? a șoptit Charlie. Mike s-a întors cu spatele către cărare; știa sigur că acolo nu era nimeni. Liniștește-te, i-a răspuns el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de neputință ne-au înlănțuit în carcera a ceea ce încă nu s-a gândit și voi o știți doar s-o presimți și te cuprinde o teamă năucă eu încă mai tânjesc după un loc unde ei să-mi strige ațâțați da acesta este cel huiduit de prea multele gândite și rostite prea puțin Teribilul marelui nimic entuziasmul s-a subțiat o arătare leșinată aripi în convulsie s-au prăbușit în hăul umanei erori trepidații seismice în golul ce-l port
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vechi, dintr-acelea de care destul de rar Întîlnești. N-aveam decît să-mi astîmpăr foamea prin apropierea străzii principale din circumscripția numărul trei, dar dorința de a-l cunoaște mai bine pe așa-zisul frate ce mînca prin microbuze Îmi ațîțase și mie pofta de a lua masa pe-acolo. — Am auzit și despre tine prin dughenele din cartierul deocheat. Se pare că te cunoaște lumea bine. — Ai auzul bun. Mă și așteptam la asta. Nu se distingea nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că negura nopții de toamnă se luminează puțin. Aceeași tainică lumină ca și ziua, însă foarte slabă, umplea singurătatea și noaptea de-afară, intra pe geam și punea o pată slabă, ca o părere, pe dușamelele înnegrite ale odăii. Eram ațâțat și - spun drept - îmi era frică să mă culc, cu toate că eram zdrobit de oboseală. Îmi pusesem pușca alături, stam pe pat în capul oaselor, ascultam, și, în tăcere, urechile îmi țiuiau și-mi umpleau tidva de vuiet. Într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trăiau într-o liniște și o înțelegere desăvârșită,în casele curate, împrejmuite de grădini și livezi. De multă vreme o duceau așa - Dorobanțu aprinzând și stângând felinarele, Teodorescu repezindu-și nasul în pământ, cucoana Adela înălțându-l spre cer, Horga ațâțându-și cucoșii, cucoana Caliopi spăriind cu cântecele ei vietățile împrejurimilor - și se simțeau foarte la locul lor. Dar într-un rând o spaimă mare a burzuluit toate sufletele. Era într-amurgul. Cucoana Frosa stătea la zăbrea, frumos pieptănată și privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alăturea pe oaspetele acesta necunoscut, slab, care scheuna tremurat. —Nu-i de toate lunile... șopti iar moașa. Dar are să trăiască... Bine că-i băiet... Lehuza nu zicea nimic. Auzea cum umblă pași împrejurul ei, căci toate simțurile i se deșteptaseră, ațâțate; dar nu se întorcea să vadă ce se petrece în casă; simțea ceva cald lângă piept și începu să se gândească cu ochii ațintiți în tavan la tovarășul năcazurilor ei, pe care avea să-l crească dânsa, să-l ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
atât de proastă și față de Aidan pentru că murise și mă pusese în situația asta. Ieșind în stradă, n-am avut răbdare să mă opresc îndeajuns cât să chem un taxi și am mers pe jos tot drumul până la Central Park, ațâțată de o furie oarbă, amară, intrând în alți pietoni (cel puțin în cei scunzi) fără a-mi cere scuze și, în general, făcând New Yorkul de rușine. Cred că plângeam pentru că, la intersecția de la Times Square, o fetiță m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de mâncăruri, migdale, semințe de pin și nuci, un noian de fructe uscate și de fructe proaspete, anghinare și bob, dulcețuri și cofeturi, neștiindu-se prea bine dacă acestea toate se aflau acolo pentru a potoli foamea sau pentru a ațâța setea. Am aflat mai târziu, cu prilejul îndelungatei mele șederi la Roma, că obiceiul ăsta de a ronțăi îmbătându-te era deja practicat de vechii romani, care numeau fiecare din aceste feluri de mâncare „nucleus“ - oare de asta li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca oameni și muniții, în pofida prezenței la fața locului a lui Ferdinand însuși, castilienii nu izbuteau s-o cucerească, iar garnizoana efectua noapte de noapte ieșiri devastatoare. Astfel, rezistența înverșunată a apărătorilor cetății Basta, sub comanda emirului nasrid Yahya an-Najjar, ațâța elanul locuitorilor Granadei și le înfierbânta mințile. Boabdil nu era deloc bucuros de acest lucru, căci Yahya, eroul Bastei, era unul dintre dușmanii lui cei mai aprigi. Revendica de altfel chiar tronul Alhambrei, pe care stătuse cândva bunicul său, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adversarii cei mai înverșunați ai lui Astaghfirullah. Se numea Abu-Amr, dar prietenii șeicului îi schimonosiseră numele în Abu-Khamr, „moș Alcool“. Predicatorul și medicul nu aveau decât un singur lucru în comun, graiul slobod, și tocmai vorbirea asta pe șleau le ațâța necontenit certurile ale căror peripeții erau urmărite de toți locuitorii Granadei. Cât privește restul, aveai impresia că Cel-de-Sus se distrase alcătuind două ființe cât se poate de nepotrivite una cu cealaltă. Astaghfirullah era fiul unui creștin convertit și fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spini care ne apăra animalele. Caii începuseră să necheze ca turbați, se azvârleau spre pereții colibei, care amenința să se prăbușească la fiecare nouă zguduitură, și tot așa vreme de mai bine de două ceasuri, până ce unul dintre lei, desigur ațâțat de înțepăturile miilor de ace care-l furnicau la fiecare nouă năvală, se întoarse spre ușă și începu să zgârie, brăzdând-o cu ghearele. Tata și cu mine urmăream spectacolul neputincioși, știind că fiarele ar putea ajunge la femei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o parte cu duritate. Astfel că sinistrul cortegiu o porni la drum. La capătul fundăturii, se adunseră destui gură-cască. Am strigat, am amenințat, am gesticulat. Dar Warda a venit după mine, imploratoare: — Întoarce-te acasă, pentru Dumnezeu! Nu trebuie să ațâțăm toți vecinii. Sora ta ar putea să nu se mai mărite niciodată. M-am întors în casă, am trântit ușa și am început să izbesc cu pumnii în pereți, nesimțitor la durere. Warda s-a apropiat de mine. Plângea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i pe musulmani să-i extermine pe evreii din oraș. De îndată ce a fost informat în legătură cu acest lucru, suveranul a poruncit să fie expulzat agitatorul, care s-a dus să-și afle refugiul în oazele din Tuat și Ghurara, izbutind să ațâțe acolo populația împotriva evreilor; aceștia au fost aproape toți măcelăriți, iar avutul lor a fost prădat. În ținutul acela erau multe terenuri cultivate, dar ele sunt aride, căci nu pot fi irigate decât cu apă din puțuri; în plus, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-mea veni să-mi toarne, înnebunită, zvonurile pe care le auzise la hamam: la Tefza se petreceau lucruri grave, se vorbea despre o expediție condusă de oastea din Fès pentru restabilirea ordinii. Dar, în loc să mă descurajeze, spusele ei mi-au ațâțat curiozitatea, astfel că a doua zi, înainte de răsăritul soarelui, plecasem deja, fără a fi încercat măcar să mai capăt niscaiva informații. Zece zile mai târziu, sosisem la destinație fără nici o bătaie de cap. Pentru a nimeri peste un ținut aflat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca să străbat Sahara până în ținutul Nilului, și ca s-o iau de la capăt! La văicărelile mele repetate, Hiba a răspuns printr-un zâmbet greu de deslușit, șiret, zeflemitor și totodată plin de bunăvoință, care n-a reușit decât să-mi ațâțe mânia. Doi dinari de aur și cinci dirhami de argint! am urlat eu iarăși. Și nici măcar un cal, nici măcar o haină în afară de cea pe care călătoria a făcut-o să ajungă jegoasă! Dar eu, nu-ți aparțin? Valorez probabil cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de trei ceasuri rătăcind astfel, urmând stările de spirit ale mulțimii înnebunite și culegând, mai mult prin gesturi decât prin vorbe, vești despre dezastru. Arsese mai mult de jumătate din Tombuctu și nimic nu părea că ar putea stăvili focul, ațâțat de vânt, ca să nu se răspândească printre nenumăratele colibe cu acoperiș din paie, primejdios de apropiate unele de altele. Trebuia să mă îndepărtez cât mai iute cu putință de acea gigantică vâlvătaie. Auzisem, în ajun, că o caravană de neguțători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dumnezeu. Mă duc să-i spun soției mele să se ocupe de cele câteva lucruri pe care le-am adus cu noi aici. Nu veți lua nimic cu domniile voastre. Cel mai mic balot, cel mai mic coș i-ar putea ațâța pe pedestrași așa cum mirosul sângelui ațâță fiarele. Veți pleca așa cum sunteți, în veșminte ușoare, cu brațele libere. N-am încercat să argumentez. Era scris că voi trece dintr-o patrie într-alta așa cum trece cineva de la viață la moarte, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
soției mele să se ocupe de cele câteva lucruri pe care le-am adus cu noi aici. Nu veți lua nimic cu domniile voastre. Cel mai mic balot, cel mai mic coș i-ar putea ațâța pe pedestrași așa cum mirosul sângelui ațâță fiarele. Veți pleca așa cum sunteți, în veșminte ușoare, cu brațele libere. N-am încercat să argumentez. Era scris că voi trece dintr-o patrie într-alta așa cum trece cineva de la viață la moarte, fără aur, fără podoabe, fără alt avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
l-ați luat din grajd? N-am auzit nimic. Nici un străin nu se poate apropia de noi. Bărbatul arătă spre fată. — Tu? întrebă Valerius, uimit. Cum ai făcut? Dormea lângă mine... Și cum se apropie cineva... Fata se aplecă să ațâțe focul. — Am aflat că la tavernă a sosit un călător... Un medic... Oamenii spuneau că ești foarte priceput. Nimeni nu trebuia să-și dea seama că aveam nevoie de tine. Nimeni nu știe - se uită spre gladiatorul adormit - că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împăratul Galba? — Nu voia să-l trădeze... Era avar, era infam, e adevărat... Dar nu avea nici o intenție să se răzvrătească împotriva lui Galba - bucătarul-șef ungea din nou fazanul cu miere. Valens este un intrigant. A încercat să-l ațâțe împotriva lui Galba, dar Capito nu a căzut în cursă. — Atunci de ce l-au ucis? întrebă Listarius. — Nu înțelegi? L-au ucis ca să nu-i dezvăluie lui Galba că Valens și ceilalți îl îndemnaseră să se revolte împreună cu ei, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urși și bivoli, bivoli și elefanți, elefanți și rinoceri - și despre cele dintre animale și gladiatorii înarmați cu tăciuni aprinși și sulițe de vânătoare, care puteau ucide ursul cu o lovitură de pumn, fugeau din fața tigrilor sărind cu prăjina și ațâțau taurii fluturându-le prin față bucăți de pânză roșie. Povesti despre banchetul oferit gladiatorilor în seara dinaintea jocurilor. Mulți se îndopau cu mâncare - care, măcar de data asta, era bună. — Eu nu fac așa, zise Marcus ridicându-se. Nu mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
crud. — Nu ucid. Marcus arătă cu degetul spre ușa dinspre arenă. — De ce crezi că au venit toți pe frigul ăsta, când armata flaviană a ajuns deja la Narnia? Ca să-l vadă pe marele Skorpius luptând împotriva marelui Orpheus... Asta îi ațâță cel mai tare. Toți pariază sume enorme, și te avertizez că mai mulți pariază pe Skorpius decât pe tine. Asta îl va însufleți și mai mult pe adversarul tău, îl va face și mai periculos. Valerius ridică piatra pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]