1,798 matches
-
Scaun, sunt niște care. Cred că aduc artilerie. Căpitanul privi În depărtare, dar nu văzu decât ceață. O ceață care Începea să devină, parcă, roșie. Avea o senzație ciudată, inexplicabilă. - Spune... Erina Întârzie răspunsul. Se ridicase În șa, cu ochii ațintiți spre miazăzi. - Spune, Erina... repetă căpitanul. Nu văd până acolo, dar, din câte aud, atacul vânătorilor a zdrobit avangarda spahiilor. Undeva, departe, bat clopote. - Bat, Cosmin... E Sfânta Maria... - Bat clopote În dungă, Erina. E semn de război. Sătenii trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
știa nimic. Tatăl său rătăcea pe undeva prin codrii Moldovei. Nu departe. Sufletul Îi spunea că Întâlnirea e din ce În ce mai aproape. Dar și că tatăl său era bolnav. - Acum ne despărțim, Mahomed. Ne vom vedea, dar... Tânărul se opri, cu ochii ațintiți asupra unei frunze care Începuse să fluture, mișcată de o adiere slabă. Peste dealurile Sucevei Începea să bată un vânt ușor. - Nu... șopti Ștefănel, străfulgerat de o bănuială. Nu se poate... - Ne vom vedea, dar... Întrebă sultanul, curios. - Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
deșert. Atât putea simți Alexandru. Gustul aspru, de nisip, al deșertului. Se prăbușise, fără vlagă, În nisipul dunei de la malul Mării Negre. Simțea nevoia să doarmă. Ceea ce văzuse Îl secase de puteri. Își lipise spatele de nisip și rămăsese cu ochii ațintiți asupra cerului, care devenea din nou senin. Timpul trecea peste el, dar nu despărțit În secunde, minute, ore, ci infinit și greu, asemeni unui val imens care sosește de nicăieri, prăvălindu-se strivitor și invizibil, ca o forță din alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
linia întîia cu crearea unei poziții internaționale a țării. Unirea, alegerea regelui, politica esterioară a Independenței, toate acestea preocupau mai mult pe oamenii noștri politici decât o sănătoasă organizare dinlăuntru. Dar toate acestea stabilite odată, privirea tuturor cată să fie ațintită asupra organizării dinlăuntru. O organizare care să aibă în vedere mai cu seamă păstrarea și întărirea naționalității, a claselor naționale, a muncii noastre, va trebui să ia locul formalismului gol de pân - acuma, importului de legi și regulamente copiate din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de rău principelui României că, făcîndu-și așa-zicînd bilanțul, vine să întrebe pe Austro-Ungaria și pe Germania dacă ar putea conta pe protecțiunea lor în momentul decisiv? Sânt sceptici cărora nu le poți scoate din cap ideea că planurile Austro-Ungariei sânt ațintite la posesiunea Salonicului. Ei argumentează că ocupațiunea Bosniei, a Herțegovinei și a bucății din districtul Novi-Bazar este o achizițiune îndoioasă în gradul suprem și se poate esplica numai cu privire la o întindere mai departe a ocupațiunii. Acești sceptici, din gura cărora
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
asistentă ne-a telefonat c-a făcut stop respiratoriu. Am ieșit din casă și-am fugit la el într-un suflet. Florinel ajunsese și el cu un medic. Bițu avea în gură un tub de cauciuc. Ochii erau ficși, sticloși, ațintiți spre tavan. Trupul și mâinile încă nu i se răciseră. Trei medici, veniți în pripă, se agitau, îl resuscitau, încercau să-i facă un orificiu sub coastă, spre a elibera sângele care umpluse cușca toracică. Era o acțiune tardivă, ineficientă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
căutarea confirmării. Molfăieli de carne, zgomote de furculițe nimerind platoul în loc de carne, apoi de cuțite tăind-o pe farfurii, de coate pe masă, de scaune tîrșîite de podea cînd se deplasau spre carne. Marcu a încercat să facă o poantă, ațintindu-și ochii spre tăblia mesei și căutînd cu mîna firmituri. Tata s-a uitat urît la el, iar băiatul s-a potolit pentru moment. Marcu a apucat carnea cu o mînă și a tras din ea cu dinții, iar cu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
la casa mea. Atunci, Sofia mi-a spus cu vocea joasă, din care se simțea o puternică emoție: Noi vrem să vă propunem să mergeți cu noi în Germania când plecăm, după Paște. Pentru câteva clipe am rămas cu privirea ațintită spre cei doi, privindu-i când pe unul când pe celălalt. Nu mă gândisem niciodată să plec din țară, iar propunerea lor mă găsea complet nepregătită. Nu știu ce să vă răspund. Nu m am gândit niciodată să plec din țară. Am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pare că Împăratul Îi comandase ceva pentru a-și Împodobi curtea, continuă Alberto. Văzuse câteva lucrări ale acestui necredincios la Ierusalim, când s-a dus În cruciadă. O minte ieșită din comun. Dante Își desprinsese privirea, pe care și-o ațintise În gol. Se gândea la relicva din biserică, cu simulacrul ei de viață. Ideea că nu era altceva decât o statuie animată de un mecanism ascuns nu-l părăsise niciodată. - Dar și o minte... perversă, mai spunea Alberto. - Perversă? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ceva asemănător? Alberto clătină din cap, gata să Îi răspundă ceva, Însă Dante Îl Întrerupse. - Mai Întâi, spune-mi dacă izbutești să Înțelegi ce scop avea mașinăria, examinându-i rămășițele. Celălalt ridică din umeri cu o expresie de Îndoială. Își aținti din nou privirea asupra fragmentelor, schimbându-le ordinea În mai multe rânduri și Încercând să le pună În legătură În fel și chip. Buzele Încleștate și fruntea Încruntată Îi dezvăluiau nemulțumirea tot mai mare. În cele din urmă, se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
izbutise să se ridice. Dante scoase din traistă o foaie Împăturită și un cărbune de scris. - Străduiește-te, dacă Îți mai poți folosi mâna dreaptă. Vreau să reproduci planul acelui lucru pe care Îl construiau Rigo și Brunetto. Matematicianul Își aținti asupra hârtiei ochii tumefiați. Cu un efort vădit, reuși să focalizeze imaginea, iar apoi, cu o mână tremurătoare, Începu să traseze niște linii care, Încetul cu Încetul, căpătau un contur. Sub ochii lui Dante apăru o stranie roată octogonală, Înconjurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de cineva sosit de departe. Am auzit că În Îndepărtata Persie s-au făcut niște geamuri atât de curate, Încât sunt invizibile. Ori la Veneția, dacă e adevărată legenda... - Meșterul acela, Tinca, de care ai vorbit? Arnolfo rămase cu privirea ațintită În gol. - Poate că e vorba de un om care nu a existat niciodată. Ori poate că e vorba de sticlarul cel mai mare din toate timpurile, cine știe. O poveste istorisită printre membrii breslei noastre, un basm. - Care? - Acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
jur Împrejur. - Și Baptisteriul e un octogon, observă el. Celălalt Îi urmărise privirea. - Așa e, zise. - După domnia ta, de ce ar trebui cineva să construiască un mare edificiu octogonal, În ținuturile noastre? Nu mai e nici un Graal de păzit. Marcello Își aținti din nou privirile asupra lui, surprins. - Cine construiește ceea ce spui? Și unde? Întrebă, după o scurtă pauză. - La miazănoapte de oraș. Ceva inexplicabil. - L-ai văzut domnia ta? - Da. - Și ce concluzii ai desprins? - Mai nimic, În afară de o idee generală despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o ridicare din umeri. Acum nu mai era studentul nesigur pe el, zbătându-se să descâlcească tainele lui Dumnezeu, ci priorul orașului, purtând În sân cheile ce Închideau și deschideau. Își ridică privirea, pe care până atunci și-o ținuse ațintită În pământ, potrivindu-se din instinct după purtările celor pe care Îi zărea În jur, și ajunse astfel până la ultima chilie, din care auzea cum răzbate un glas cunoscut. Două bănci, pe care ședeau o jumătate de duzină de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
al păcii. Și, În plus, Elia distilase doar această cantitate de substanță. Și numai pe aceasta. - Ceva l-a reținut? Arrigo scutură din cap. Dante Îl așteptă să continue, dar filosoful părea să se fi adâncit În gânduri. Avea privirea ațintită În gol, ca și când s-ar fi Întors la vremurile tinereții și figura Întunecată a lui Elia s-ar fi arătat din nou dinaintea ochilor săi. Dante Îl văzu scuturând din cap, În tăcere. - Nimic nu l-a reținut, murmură el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu politețea lui afectată, de gentilom de peste Alpi. Dacă ar fi dispărut cu adevărat, atunci și crimele ar fi rămas pentru totdeauna Învăluite În beznă. O apucase cu pași Înceți pe o străduță din spatele bisericii Santa Maria Maggiore, cu privirea ațintită În pământ. Deodată, Îi atrase atenția o umbră dublă din fața lui. La o anumită distanță, doi bărbați mergeau unul lângă altul. Judecând după veșminte, erau străini, dar ceva la ei Îi părea familiar. Se apropie curios. Între timp, căuta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și i se adresă pe un ton potolit. - Nu te teme, messer Alighieri. Atacatorul dumitale a fugit. A luat-o pe acolo, Îi zise, arătând spre hățișul de străduțe din spatele Baptisteriului. Dar cum te simți? adăugă el apoi, cu ochii ațintiți asupra rănii. Dante Își atinse locul de la baza gâtului, de unde Îi venea durerea, retrăgându-și degetele pătate de sânge. Pipăindu-și tăietura, făcu un pas Îndărăt, pentru a se menține la distanță de celălalt, care părea dornic să Îl ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În cape. Unul ținea hulubele unui car cu roți mari, acoperit cu o perdea neagră, sub care călugării așezaseră deja trupul lui Arrigo. - Suntem aici, frate, zise celălalt, care ținea un mic opaiț. Ce sunt acelea? Întrebă apoi cu uimire, ațintindu-și privirea asupra lăzii și a boccelei. Fără să Îi răspundă, Dante Își depuse Încărcătura pe fundul căruțului, la picioarele mortului. - Urmați-mă. La abația Maddalena. - De acolo venim. Din pricina bătăliei a trebuit să muncim acolo până nu demult, replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de amnar, aprinse mucurile de lumânare. Apoi se Întoarse spre Guido Bonatti, care se așezase pe marginea cristelniței. Părea istovit, plin de sudoare, ca și când bătrânețea i s-ar fi dat În vileag dintr-o dată. Respira anevoie aerul sufocant, cu privirea ațintită În ochii stinși ai lui Arrigo. Poetul scoase din traistă schema lui Bigarelli. Dar astrologul, reînsuflețit cu o forță nebănuită, Începuse deja să străbată cu pași mari pardoseala Baptisteriului, ca și când În mintea lui acea schemă ar fi fost Întipărită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
toate vom găsi că acest câștig este numai mijloc, niciodată scop; chiar la rasa evreiască, a cărei lege nu admite nemurirea sufletului și este deci inferioară celorlalte legi ale pământului, chiar la evrei zic, unde se pare că ochii sunt ațintiți la câștig material, vedem răsărind o idee mai înaltă. Din acest punct de vedere privită, cestiunea, pentru un popor ca cel românesc, devine simplă. Nu veleitățile unei vieți de stat mai mult sau mai puțin precare, nu deșertăciunea zgomotului în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bărbat de stimă vrednic De stimă vrednici sunt desigur toți", după cum zice maistrul Shakespeare. [6 aprilie 1877] {EminescuOpIX 357} ["PRESA ROMÎNĂ ESTE POATE... Presa română este poate cu intenție puțin preocupată de ceea ce se 'ntîmplă împrejurul țării. Departe de-aș aținti privirea la Calafat, a cărui apărare eventuală a fost încredințată unuia din cei mai buni și inteligenți militari, presa noastră dizbate cu generozitatea ei cunoscută alegerile la Senat și ceea ce ea numește "crimele" cabinetului trecut. Paralel cu lupta jurnalistică, a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o pisicuță măgulitoare, iar farmecul ei era dat de trupul acela frumos și de faptul că afișa o anumită siguranță de sine. Arunca mereu vorbe de duh și-și afișa interesul pentru un anumit lucru cu precizie. Avea privirea permanent ațintită asupra lui și-l studia cu multă atenție. După o clipă, o privi și el. Avea un aer timid, contemplativ: -Codrine, îmi placi. -Și tu îmi placi. Ești foarte drăguță, dar ești cam încrezută... -Era deja întuneric, rămăsese aprinsă doar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nimic, dar nici nu câștigi nimic. -Ba câștigi experiență, plăcere. -Ți-am spus să mă lași cu astea...Stinse țigara și se lăsă pe spate. -Oricum, nu vreau nicidecum să mă mărit cu vreounul. Avea o expresie jignită, privirea îi era ațintită pe perete, se uita când la mine, când la televizor. -Este destul de dificil...Ești o nefericită. -Desigur, sunt nefericită ori de câte ori constat că sunt ceea ce sunt. -Multor fete li se întâmplă asta. -Da, dar eu nu sunt ca ele. Eu sunt
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ar așteptat. Avea pe față un zâmbet ciudat, semănând mai mult cu o grimasă. Era puțin chel, brunet la față, uscățiv, trecut de 50 de ani; îmbrăcat în pantaloni scurți, în maieu bleumarin și o pereche de șlapi, el își ațintise ochii asupra lui Codrin, impresionându-l. A strigat imediat camerista care se afla în bucătărie. - My name is... dar nu mai apucă să rostească vreun cuvânt, căci fu cuprins de braț și condus pe terasă. Contemplă mai întâi peisajul, apoi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
să scoată un cuvânt. Am plecat toți trei din casa de pe strada Nishikata. Trenul a fost destul de gol, așa că am găsit ușor locuri. Unchiul era foarte bine dispus și fredona, printre altele, pasaje din piese Nō. Mama, palidă, cu privile ațintite în jos, părea înfrigurată. Am schimbat trenul la Mishima, iar după ce am ajuns la stația Nagaoka din Izu, am luat autobuzul, cu care am mers vreun sfert de oră. Am coborât și am pornit spre munte. Am urcat o pantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]