1,177 matches
-
au amintit brusc că exista și o altă viață, cea dinainte de război, cu seri obișnuite, banale, ca aceasta. — Hai, Mariane, ia-ți vioara ! Ridică-te și pune ceva pe tine. Jeane, ia-ți acordeonul. Jeane ! strigă la amicul său, care ațipise, înfofolit în pături, fără să apuce să-și mai dea jos bocancii. — Ah, nu mai dormim și noi ? Dumnezeule, e trecut de miezul nopții... N-auzi că mergem la răniți ? — Iară ? Nu putem merge mâine-dimineață ? Nici nu mi se mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
nișa goală, în care îmi închipuisem eu că s-ar afla ușa secretă pe care o să se ivească doamna Chorney, reclamându-și drepturile asupra casei. Ședeam pe perne, pândind ușa camerei lui Hartley și ascultând. Uneori, când o auzeam sforăind, ațipeam și eu. Desigur, stăteam des și cu ea în cameră, discutând sau încercând să discut, sau, în deplină tăcere, îngenuncheam alături de ea, mângâindu-i mâinile și părul și dezmierdând-o așa cum ai dezmierda o pasăre. Picioarele îi erau goale, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scoteau la baie... iar oala încercam s-o păstrez curată, să n-o folosesc, pentru că neavând voie să dorm sau să mă întind, o întorceam cu fundul în sus, și m-așezam pe ea, îmi puneam paltonul pe cap și ațipeam așa... Nu se poate vorbi de somn și, totuși, nervos, adormeam... Primul moment de cumpănă l-am avut în acea primă noapte... Nu puteam să mă întind pe pat, am luat pătura aceea și am împachetat-o în câteva, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
douăzeci de ani. De pe vremea când era adolescent și citea numai cărți de aventuri și de dragoste. Șeful de birou laudă pe o pagină întreagă virtuțile autorului, iar pe a doua vine cu câteva observații. La pagina 23, eroul navetist ațipește cu capul sprijinit de umărul fetei navetiste și visează, cu nasul în buclele ei, parfumuri. Or, mușamaua canapelei, chiar și când e nouă și nu și-au răsucit bricegele în ea colegii navetiști, pute de trăsnește a țuică și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la Palat, s-a desfășurat un dejun și au rostit discursuri regele Carol, regentul Paul și președintele Beneș. Seara, președintele Cehoslovaciei, Eduard Beneș și regentul Paul al Iugoslaviei au fost invitați la un concert organizat la Palatul Regal. ,,Muzică multă: ațipește Voievodul și chiar prințul Arsenie”. Luni,8 iunie. A doua mare demonstrație a tineretului Strajei Țării. A avut loc pe câmpul Cotrocenilor. Participă 20.000 de străjeri. Au asistat și oaspeții cehoslovaci (președintele Beneș etc.). ,,O tribună cade, fără victime
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
își reproșa în gând. Mi s-a părut că traseul e mai scurt. Și bătrânul porni agale spre sala de așteptare. Desfăcu geanta cu mâncare și începu să mănânce. Apoi își lăsă capul obosit pe speteaza de lemn a banchetei, ațipi. În somn se făcea că trenul pe care-l aștepta plecase, iar el încerca cu disperare să-l ajungă. La o fereastră o văzu pe fiica lui, îl chema fluturându-și mâna. Striga, dar el nu auzea sau nu înțelegea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
lui era o veghe zbuciumată: visa, se trezea fără să deschidă ochii, iarăși adormea. Când treceau peste vreun pod, zgomotul de fiare izbindu-se de alte fiare, duduitul trenului și hurducăturile îl trezeau brusc, își amintea repede unde se află, ațipea din nou. Tot drumul, până dimineață, adormea obosit și se trezea mereu, îngrijorat. Ajuns la destinație, capul îi vâjâia cumplit. Se îndreptă cu pași mărunți și mișcări dezordonate spre restaurantul gării. Trebuia să bea o cafea cu rom. Bău una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Dar unde au dormit? M. M.: Jos, pe caldarâm, unde să doarmă? Pe terasa de la Cina, în magazinul Stirex, în fața CC-ului. Nu prea s-a dormit. Perioada asta a fost între vis și realitate. Stăteai, practic, și moțăiai acolo, ațipeai, te trezeai, iar dormeai. Deci, a fost, știu eu?, o trezie, o stare de veghe. S. B.: Da, o stare de veghe intermitentă, cu scurte momente de somn. Cum v-ați descurcat cu condițiile traiului cotidian: hrană, condiții de igienă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Vedeți? Așa se întâmplă. Exact ca și în cazul cu elicopterul care nu era. S. B.: Un singur militar n-a tras. Unul Axinte, cu locașul de tragere chiar lângă al meu. M. M.: Cum așa? S. B.: Păi, el ațipise și, până s-a trezit, s-a terminat "serbarea". M. M.: S-a oprit focul. S. B.: Exact. El era din ciclul I. Cum s-a oprit focul l-am auzit: "Tovarășu', da ce s-a întâmplat?" "Păi, s-a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
terminat "serbarea". M. M.: S-a oprit focul. S. B.: Exact. El era din ciclul I. Cum s-a oprit focul l-am auzit: "Tovarășu', da ce s-a întâmplat?" "Păi, s-a tras, dar de ce întrebi?" "Păi, eu am ațipit". Vreau să spun că toată noaptea nu am simțit frig, a fost o noapte călduroasă. Eram doar în mantale, în locașurile alea de tragere, pe pământul gol. Am stat până dimineață, la ora opt, în dispozitiv. De seara de la opt
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
la opt. Momentul critic a fost de pe la ora cinci și jumătate, când s-a făcut frig, și gerul ăla de dimineață, că era totuși iarnă, m-a trimis într-o stare de somnolență. Aveam numai imagini de acasă. M. M.: Ațipeați un pic, închideați ochii, vă trezeați. S. B.: Exact. Știam că sunt în locașul de tragere, dar aveam în față imagini de acasă, imagini cu familia, cu prietenii, cu camarazii. M. M.: Se derulau. S. B.: Se derulau așa de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
zi de până acum. Norii sunt la înălțimea turlei. Raza vizuală extrem de redusă, nu se disting îmbinările turnului. Niciun pic de vânt. Când miști mâna prin aer îți rămân mici picături în palmă. Nu se vede farul de la Hoburgen. După-amiaza: Ațipesc pe banca din sacristie. Ratez observațiile meteorologice de la ora 15. Mă decid să mă culc la loc. Mă trezește guițatul porcului în biserică. Îl găsesc sub orgă. E conștient, dar are sânge în salivă. Încearcă să se ridice, dar nu
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
in Vincoli. Biserica era închisă între orele unu și două la prînz. Nu avea importanță, timpul era al meu, asfaltul italian cunoștea fundul pantalonilor meu de vagabond. M-am așezat pe caldarîm cu fața în soare, cred că am și ațipit cîteva minute... În fața bisericii era o tarabă cu amintiri Moise din ghips, Moise din lemn, Moise din material plastic, Moise în ilustrate de 6/9, de 9/12, de 24/36, Moise în sute de exemplare. Mai era o tarabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și oricum ar fi fost el. Ne-am mulțumit cu un ceai mongol, adică făcut din frunze mari de ceai brut și cu untură de iac deasupra. Una din cele mai cumplite băuturi pe care le-am sorbit vreodată. Aproape ațipisem, așa îmbrăcați cum ne culcasem, cînd am auzit bătăi în ușă. Am strigat în rusă (limbă detestată, dar vorbită de mongoli) "Intră!" și în cadrul ușii viu colorate s-a ivit un mongol înalt, frumos, îmbrăcat european, la trei ace, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
era coerentă și lucidă. Doamna s-a uitat la mine cu milă și m-a rugat frumos să nu o mai întorc înapoi, să o las să plece. Și pe ea am urât-o. După ce a plecat salvarea, a mai ațipit un pic. A trecut vărul meu pe la noi, nu mai rețin cum a aflat. Mă agasa cu întrebări de genul: de ce nu am spus familiei? cum am rezistat așa singură? I-am spus și eu că mama ei știe, dar
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
ce mai face, iar fostul său tovarăș la conducerea partidului naționalist democrat i-ar fi răspuns: „Ca de obicei: eu sui și dta cobori!”...). Nu o singură dată m-am surprins de altfel închizând ochii și fiind pe punctul să ațipesc. Ba chiar mi-aduc aminte că, într-o seară, tocmai în clipa când deschideam ochii, împotrivindu-mă cu energie somnului ce mă cuprindea, am zărit ațintiți asupra mea ochii lui N[icolae]. I[orga]., care probabil se pregătea să mă
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
A început să caute cu privirea un loc unde s-ar putea așeza să se odihnească puțin. O doamnă tânără i-a oferit locul pe unica bancă existentă în stație. Moleșit de căldura razelor piezișe și de oboseala acumulată, a ațipit, sau doar i s-a părut lui, fapt este că, revenind în realitate, a observat că astrul zilei alunecase binișor pe jumătatea a doua a drumului său spre asfințit. Gândurile au început să i se învălmășească și să-l neliniștească
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dealul din spatele spălătoriei, urcând prin pădure o pantă abruptă care ne punea mari probleme la urcat, dar și mai mari la coborâre. Acolo, în vârful dealului fumam în aer liber, admiram peisajul care ni se înfățișa privirii, citeam, sau chiar ațipeam, mângâiați de razele blânde ale soarelui. Când timpul nu era prielnic pentru asemenea evadări în decorul natural mai îndepărtat, foloseam plimbările prin parc, pe malul lacului sau odihna binefăcătoare în insulă, unde meditam și visam cu ochii deschiși. Erau poate
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să dorm În frigăraia asta? Scutură din fața blonzie, umflată de somn, brr... Sfinte Dumnezeule, aicea lucrez. Dorm În casă, Relule, o cameră-i dormitor, ai să vezi. Cealaltă-i birou’ lu’ moș Victor și aicea-i birou’ meu. Doar c-ațipisem nițel, sfinte Dumnezeule, nu mai știu ce dracu’ visam când m-au trezit câinii... Puloverul lui negru are piepții ciuruiți de stropi de sudură, iar blugii Îi sunt Înroșiți de rugină și cu fermoarul rupt, lăsând să se vadă șortul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
după ce că n-ai loc să te miști... Sunt romanele vieții mele, i-am spus. — Ferească Dumnezeu de-un cutremur, că te-ngroapă de viu sub toată arhiva asta. Iar pompa hidroforului cu huruitul ei abia de l-a lăsat să ațipească, Însă de-acum va ști unde să tragă când s-o mai nimeri prin București, până la iarnă sau la toamna ailaltă, vere, cine știe ce-o mai fi până atuncea și ce s-o mai alege? Dis-de-dimineață am luat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din lanul ceapeului Glina, care pornea din fundul curții și se Întindea cât vezi cu ochii, până-n zarea vegheată de turnul castelului de apă alimentându-se din lacul Cernica. Ne mai lungeam În iarbă și ne holbam la cer până ațipeam, mai dădeam o raită prin porumb după un braț de știuleți, căci misiunea noastră era să demontăm pe măsură ce ne soseau piesele, dar piesele Încă erau pe drum. N-apăruse nici rezervorul și nici motorul, și nici tabla pentru podeaua cabinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
puțin? Nu mai era chiar nimic de văzut, și oricum sosise momentul să-l luăm mai din scurt pe Hansi. Continua să ne dezamăgească. Pe lângă că o lăsase moartă cu granița, nu era ceea ce părea să-l arate costumația. Cât ațipise azi-noapte, am avut destul timp să-l căutăm pe-ndelete prin buzunarele blugilor ăia noi și prin buzunarele cu fermoare ale nenorocirii ăleia de scurtă cu guler de miel, și să constatăm că n-are un leuț chior. Ce are de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu mai poate de dorul lui, și pe de altă parte dă ochii peste cap ca să se vadă odată scăpată de el și de neamu’ lui de țigani. Motănica se legăna ușor În scaunul-balansoar, ca-n bătaia unei adieri binefăcătoare. Ațipise cu bărbia În piept, Încotoșmănată În halatul ei de molton vinețiu și Încinsă cu fulare peste mijloc și peste frunte, cu toate pisicile În poală Îngrămădite una În alta și torcând la unison. Steluța se făcuse covrig În pat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
profesorul. Du vin blanc, s’il vous plaît... Et du rouge, un petit peu, pour mon collegue... Ce peisaj! Ce munți! Se clatină avionul... Poate cade, Doamne ferește! Ce zi e azi? Am vorbit cu Diana! Ce oră e În America? Ațipim...Ce-o fi făcând Landru ? Voci În limbi străine... I like this... In nostra paese... Iar se clatină avionul... Mai avem mult? Trebuie să spun că, atunci când ieși din mediul de zi cu zi, ai posibilitatea să cunoști cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
tot mai mare, pînă cînd străzile, traficul și lucrările de reparare a străzilor erau Înglobate În el; o chelneriță ducînd un craniu pe o tavă; stele pe cerul senin. Impactul fizic al fricii de moarte; blocarea respirației; oprirea sîngelui. Am ațipit și m-am trezit cu o tresărire de frică. În dimineața următoare am vomitat și m-am simțit rău pînă la prînz. Seara a sunat Roy. - În legătură cu ce-am discutat alaltăieri seară. Ar merge la patru dolari pe cutie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]