647 matches
-
din cap. Și ce să facă oamenii? — Să respecte legile, i-am răspuns. — Jumătate din ei nici măcar asta nu vor să facă. Ce-mi văd mie ochii... ce sunt în stare să-mi spună mie oamenii! Uneori mă simt foarte abătut. — Din când în când toți trecem prin asta, l-am consolat eu. Cred că-i de vină și chimia, a zis el. — Cum adică? m-am mirat eu. — Când nu te simți în apele tale, explică el. Nu asta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe Aglae, care vedea cu groază pe Olimpia întoarsă acasă cu rușine și cu un copil. Dar situația Olimpiei se amelioră pe neașteptate, și tot grație lui Stănică, fără ca acesta să fi avut intenția expresă. Stănică veni într-o zi abătut în odaia cu pernele, în care lucra Simion. Aglae, văzîndu-l pe geam, intrase și ea. Fără să spună nimic, Stănică se așeză pe sofa, își desfăcu puțin vesta și se întinse pe spate cu o mână pe frunte și una
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
drumul cel mai scurt. Găsi pe moș Costache la masă, făcîndu-și țigări cu tutun din chesea. Mâncase mai înainte și nu mai avea în fața lui decât firimituri de pâine și o farfurioară întinsă cu cojile unui măr. Bătrânul părea cam abătut. Felix se miră că la masă nu se mai afla decât un alt tacâm, acela în fața căruia se așeza de obicei. La locul obișnuit al Otiliei nu era nimic și nici vreo urmă că stătuse acolo cineva. Bătrânul sună, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
neobișnuit se petrece. Latră și schelălăie într-una, alergând de jur împrejurul trăsurii. Plecăm, și el ne petrece, încă câteva străzi, lătrând mereu, după care se oprește cu privirea îndreptată spre noi, care ne tot îndepărtăm. Îl mai vedem cum se întoarce abătut. Am aflat mai târziu, că era văzut rătăcind pe strazile Chișinăului. Pe la colțurile de stradă și încrucișările mai mari, se instalaseră cuiburi de mitralieră, în jurul cărora 2-3 soldați români, cu un ofițer sau subofițer, le supravegheau și scrutau străzile. Pe
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
spune încet, preocupată de lenjeria scoasă dintr-un sertar al comodei. După ce întinde cearșafurile și potrivește perna, se întoarce către Mihai, care stă rezemat cu spatele de colțul mai îndepărtat al bibliotecii, privind-o tăcut, frămîntat de gînduri. Îl vede abătut, aproape absent și-i surîde: Alt lucru pe care o femeie trebuie să-l facă plină de dragoste, ca într-un ritual, este patul pentru cel iubit... Te rog! arată ea în jur, după un moment de tăcere. Te descurci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
șefului de echipă, apoi îi face semn lui Ion să-l însoțească pînă în birou, să se schimbe. Ai pățit ceva? îl întreabă Ion cît îl așteaptă să se îmbrace. Toată săptămîna asta, cît am lucrat împreună, mi-ai părut abătut... Am de modificat niște scenarii și nu merge deloc, se scuză Mihai. De fapt, scenariul pentru Televiziune e gata modificat și bătut din nou la mașină; trebuie doar să-l pună la poștă. A fost mult de lucru, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să văd un film, oftează Mihai. O, doamne! ridică regizorul brațele în sus. Nu-i de ajuns că ne chinuim să facem noi unul, mai trebuie să vedem și ce-au făcut alții?! Rîd amîndoi un rîs domol, de oameni abătuți. Apoi se despart. Mihai hotărăște să renunțe la film de altfel, le-a văzut pe majoritatea celor de pe ecrane și merge la hotel. Se întinde pe pat, întrebîndu-se ce-ar putea face. Înțelege cu groază cît de cumplită i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acordurile finale ale unei fraze muzicale din Mica serenadă, prezentatorul face o scurtă trecere de la Mozart la Beethoven. Apoi, primele acorduri din Sonata lunii umplu liniștea amețitoare ca o plonjare în vis. Mihai continuă să meargă spre rampa de îmbarcare abătut, cu senzația că ceva îl strînge în spate. După cîțiva pași, se oprește dezorientat. În urma sa, Liliana a rămas nemișcată, iar acum, văzîndu-l c-o privește, se întoarce brusc și fuge înapoi, către stîncile învăluite în nouri. Cînd întîlnește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
moment de reculegere, vocea stinsă a regizorului îngînă ceva, o încuviințare. Mihai se scuză că e singur acasă cu copiii și, oricum, n-ar putea merge la București. Chiar vrei să renunți? îl întreabă Petre cînd îl vede că stă abătut, cu privirea pironită pe telefon. Dar, oare, mai știu ce vreau?! pufnește el înciudat. Sînt obosit, Petre, al naibii de obosit! De ce n-ai acceptat să vii cu copiii la noi la masă? Nu, nu e asta. E altceva, mai grav. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
toate paginile. Ajuns la ultima, stăruie îndelung asupra lui "totuși". Poate va fi propus pentru lectură unui critic literar. Merge la chiuvetă și se bărbierește. În sticla de lapte n-a mai rămas nici o picătură de cafea. Iese din hotel abătut, cu gîndul la roman. Pe bulevard, lîngă "Patria", bea două cești cu nes. Vederea unei femei care trece pe trotuar ducînd un copil de mînuță, îi amintește de Cristina, de Adrian și de Ana. La editură, e liniște, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
viitoare. Pe cît e de fericit și plin de vervă regizorul, pe-atît de taciturn e Mihai. S-ar bucura ca ședința consiliului să se țină peste două sau trei săptămîni, să-i tihnească concediul, poate reușește să termine romanul. Dar, abătut, nu-i spune regizorului nimic, de teamă să nu lungească vorba, să iasă din vîrtejul gîndurilor. Merge la hotel, își ia bagajul și pleacă acasă cu trenul de noapte. Găsește loc la vagonul de dormit. Asta îl bucură. Stă toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
îmi dai prima formă s-o citesc. În timp ce traversează secția de legătorie, plină la refuz cu viitoarele cărți de telefoane ale orașului, Mihai înțelege că precizarea prietenului său l-a făcut să se simtă fericit, dar și nefericit totodată. Merge abătut, cu privirea în jos, ca un om răscolit de durere. Pe culoarul dinspre linotipuri, îl oprește un tînăr în salopetă, care întinde mîna spre el: Vă salut, dom' Vlădeanu! Eu am cules cartea... Atunci, Marcele, imediat ce apare, o cinstim! strînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
supărat. Gluma îi reușise Anei, ba chiar a încălzit relația dintre ei. Cu toate asigurările soției că va avea liniște acasă, el n-a acceptat. Atunci, Ana a intrat în panică; ce să-i dea de mîncare?! L-a văzut abătut, ca un om bolnav, și n-a insistat să rămînă acasă. Și nici n-a mai zis că nu are frigiderul plin pentru copii va cumpăra zilnic ce se găsește, dar ce va mînca el acolo, la Sînzieni?! Mihai a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lui. Însă cel mai tare mă stupefia spectacolul acelui dar de care am pomenit și pe care acum îl vedeam la lucru: capacitatea de a-și da un destin prin ascultarea atentă a unei interiorități care nu putea fi nici abătută, nici traficată. Rareori, cred, paternitatea a îmbrăcat, precum în cazul meu, forma unei epure. Cu deplină îndreptățire aș putea de aceea să mă întreb dacă fiul meu a avut sau nu un tată. În sensul obișnuit, nu a avut. Ne-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bine cît mai repede ca să se termine odată cu toate necazurile astea și ea să se liniștească. Mămica e tare palidă și nu se fardează de loc. E foarte tristă și cînd se desparte de mine seara plînge Întotdeauna. E tare abătută și eu mă simt vinovată. De asta cred că trebuie să fii foarte cuminte ca sa n-o supere nimic zilele astea. Fii cuminte, te rog. Sper că atunci cînd mă Întorc n-o să te mai găsesc jucîndu-te În caleașcă, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Și ce dacă avea prietenă? Când fusese ăsta un impediment pentru ea? Suntem toți foarte încântați de planurile pentru Colleen, insistă Jack. Dar Lisa simțea ceva putred la baza declarației sale. Zâmbetul îi dispăruse și era din nou serios și abătut. Apoi a trecut la a-i descrie Lisei echipa cu care va lucra. — Este Trix, asistenta ta personală, apoi este editorul tău adjunct, o femeie pe care o cheamă Ashling. Pare foarte eficientă. Așa am auzit, spuse Lisa plictisită. Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
șuturi În fund, m-au azvîrlit pe ușa unui dormitor care s-a deschis pe partea cealaltă. Am fost Întîmpinat de un soi de mîrÎit pe care l-au scos În cor vreo douăzeci de tineri Întinși pe paturi, palizi, abătuți, drogați. Armata se debarasa oare de ei aruncîndu-i În dormitorul ăsta al celor care nu-i erau pe plac? Vor face cumva experiențe medicale asupra mea? Am petrecut trei zile și două nopți În acel dormitor, Între un băiat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mîngîindu-i părul, acoperit de bandaje, cataplasme și feșe. Chipul său vădea o stîlceală ce durea numai cînd te uitai la el și din care se ridicau năsoiul nevătămat, două urechi ca niște antene de releu și niște ochi de șoricel abătut. ZÎmbetul edentat și brăzdat de tăieturi era triumfător și ne primi ridicîndu-și mîna dreaptă cu semnul victoriei. — Cum te simți, Fermín? am Întrebat. — Cu douăzeci de ani mai tînăr, zise el În șoaptă, ca să n-o trezească pe Bernarda. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să te las, Clara, a intrat un client. Te sun Într-o zi, săptămîna asta, și stabilim cu masa. Felicitări Încă o dată. Am pus telefonul În furcă și am oftat. Tata s-a Întors de la clientul lui cu o Înfățișare abătută și cu prea puțin chef de conversație. A pregătit cina În timp ce eu așterneam masa, fără să mă Întrebe de Fermín sau de ce se mai Întîmplase la librărie. Am cinat cu privirea adîncită În farfurie, adăpostindu-ne În trăncăneala știrilor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de-o parte și de alta a scaunului. Buzele Îi tremurau. L-am Întrebat cine era omul acela și ce voia. — Era Fumero. A venit să aducă vești despre Julián. — Ce știe el de Julián? Miquel m-a privit, mai abătut ca niciodată. — Julián se Însoară. Vestea m-a lăsat fără grai. M-am lăsat să cad Într-un scaun și Miquel mi-a luat mîinile. Vorbea cu greu, ostenit. Înainte să apuc să spun ceva, Miquel mi-a rezumat faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o vră jitoare care se laudă că poate schimba legile naturii, o ființă care pretinde că zeii din ceruri știu și pot mult mai puțin decât cei de sub pământ. — Știu și pot la fel, că doar tot zei sunt, suspină abătut principele, doar că noi îi implorăm prin rugi și sacrificii să ne acorde sprijinul lor, în timp ce decăzuții ăștia folosesc ritualuri coercitive pentru a-i sili să le îndeplinească dorințele nesănătoase. Nesănătoase! urlă Livia isteric, gesticulând alandala din brațe. Nesănătoase, ăsta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
loc într-altul mult mai frecvent decât pe vremea predecesorilor săi. — Chiar și în provinciile senatoriale e uneori nevoie de ele, bombăne împăratul. Secretarul nu are nimic de spus. — Trimit legiunile unde am mai multă nevoie de ele, mur mură abătut bătrânul principe. Trece la reproșuri: — De gura ta, am ajuns să le mut de colo-colo, ca un copil care se joacă cu soldățeii de plumb. Tot timpul mă bați la cap: nu sunt bani! nu sunt bani! Izbucnește enervat: — Fă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oricând să încerce să aducă egalitatea - fie ea iluzorie - între cei pe care banii îi despart. Vorbe-n vânt! Tânăr fără minte! Își imaginează probabil că așa o va impresiona pe fetișcana aia. Sau, mai degrabă, pe părinții ei. Oftează abătut. O extravaganță periculoasă, și inutilă pe deasupra. Niște patricieni ca aceștia n-o să accepte în ruptul capului să aibă vreo relație cu el, nici măcar din politețe. El e om bătrân și are experiența vieții, pe când Narcissus refuză să priceapă că Plautii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi apreciat finețea și măiestria urmelor de pensulă. Acum însă, capul i s-a golit de orice frântură de gând coerent. Se lasă tăcerea. După un timp, împăratul adaugă cu un oftat: — Eu nu vreau să le mai tulbur odihna. Abătut, își târșâie picioarele înapoi spre catedră și se lasă, istovit, să cadă. Trio face eforturi disperate să se adune. Scormonește cu min tea căutând de ce să se agațe. Aceasta era piesa lui de rezistență. A lăsat-o înadins la urmă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Este ideal pentru flori. Aude un glas iritat: — Ai întârziat, mamă! — Cred că mai potrivit ar fi un „bună dimineața“, îi repro șează ea cu blândețe. Herius răspunde plin de arțag: — Da’ ai zis... — Taci! se enervează Vipsania. Suspină apoi, abătută: — Zău, nu știu ce te învață preceptorii ăia ai tăi pe care-i plătim cu parale multe, cu siguranță nu bunele maniere. Bosumflat, adolescentul privește ostentativ în altă parte. Mama îl învăluie cu o privire critică. Nu e nici pe departe atât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]