1,095 matches
-
conștiinței și un subsol al inconștientului, fiecare cu garnitura sa specifică de categorie, deosebite prin chiar structura lor.”14 Categoriile receptivității cognitive structurează orice demers care descrie și explică fapte. Ca atare, ele reprezintă un cadru direct accesibil analizei. Categoriile abisale, acele categorii care configurează o „matrice stilistică” constituie, dimpotrivă, cadrul în care gândirea și imaginația creatoare a omului se mișcă, un cadru pe care, observă Blaga, acesta nu-l percepe tot așa cum nu percepe greutatea atmosferei sau mișcarea pământului. Categoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
matrice stilistică” constituie, dimpotrivă, cadrul în care gândirea și imaginația creatoare a omului se mișcă, un cadru pe care, observă Blaga, acesta nu-l percepe tot așa cum nu percepe greutatea atmosferei sau mișcarea pământului. Categoriile receptivității sunt universale, în timp ce categoriile abisale ale spontaneității pot să varieze de la o regiune geografică la alta, de la un popor la altul, de la o epocă la alta și, într-o anumită măsură, de la o individualitate creatoare la alta15. Prin cunoașterea propriu-zisă omul trăiește în regimul universalității
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
205. Blaga dezvoltă in Cenzura transcendentă și in Trilogia culturii caracterizări mai analitice ale rezultatelor intervenției matricei stilistice, pe care le rezumă astfel: „Dacă prin cenzura transcendentă se creează o condiție prealabilă pentru destinul creator al omului, prin frânele transcendente (abisale) se garantează permanența acestui destin, iar prin conversiunea transcendentă se asigură intensitatea și randamentul maxim al acestui destin.” (Artă și valoare, Humanitas, București, 1996, p. 190.) 17. Vezi L. Blaga, „Ființa istorică”, în L. Blaga Trilogia cosmologică, Humanitas, București, 1997
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
e sintaxă, producătoare de sens, Derrida e nevoit la alte nuanțări, zicând că jocul nu e falsitate, ci aluzie iar nu simplă iluzie. Derrida e foarte aproape de taina oglinzii ca intermediar ontologic, intuiție verificabilă în daoism, de pildă, acel moment abisal din diferența ontologică, pe care-l exprimă citându-l pe Jean Pierre Richard: "oglinda constituie astfel câmpul sensibil al oglinzii, ne face să alunecăm în ea, ne cheamă spre un miraj. Din obstacol, transparența a devenit acum instrument: de acum
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe care o practicam deja pe vremea când postmodernismul se găsea la apogeu în lume. O particularizasem în ceea ce am numit poetica oglinzii, valorificată în Eminescu Dialectica stilului (1984), apoi în toate cărțile mele, culminând cu Complexul Bacovia și Caragiale abisal. Abia după lectura cărții lui Basarab Nicolescu Transdisciplinaritatea, m-am decis că e timpul consacrării termenului transmodernism ca marcă a noului secol XXI. A urmat un eseu programatic cu titlul Transmodernismul pe care am încercat să-l încredințez lui C.
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a lui Maurice Blanchot, a lui Paul Ricoeur, din cronotopologia lui Mihail Bahtin, părți din "critica totală" a lui Ibrăileanu și G. Călinescu, ontologia stilurilor colective a lui Edgar Papu, noologia sociologului Ilie Bădescu etc. Practic, orice gând al transparențelor abisale poate intra în dialogul transmodernității. Mai mult, orice acces spre zonele abisale trece și prin "complexele de cultură". Cât îi privește pe creatorii considerați ca atare în mod tradițional, geniul imaginarului îi plasează de la sine în sfera transmodernului, indiferent din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Bahtin, părți din "critica totală" a lui Ibrăileanu și G. Călinescu, ontologia stilurilor colective a lui Edgar Papu, noologia sociologului Ilie Bădescu etc. Practic, orice gând al transparențelor abisale poate intra în dialogul transmodernității. Mai mult, orice acces spre zonele abisale trece și prin "complexele de cultură". Cât îi privește pe creatorii considerați ca atare în mod tradițional, geniul imaginarului îi plasează de la sine în sfera transmodernului, indiferent din ce curent sau școală literar-artistică provin, căci ethosul transmodern exclude narcisismele de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vechiului scientism ar fi, din acest punct de vedere, un fenomen paramodern, echivalabil cu fundamentalismul în religie. Dacă știința și religia se vor voi transmoderniste, asta depinde de asimilarea dinamismului spiritual al timpului. Blaga a dublat categoriile rațiunii cu categoriile abisale, ajungând la spațio-timpul categorial. Simetria spațiu exterior / spațiu interior (matrice stilistică) implică deopotrivă simetria temporală, inversată, însă, căci trecutul apare ca "timp interior" (suflet), pe când viitorul ca "timp exterior" (spiritul). După filosofii transmodernismului, cele patru elemente binare (minte și trup
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Litera Internațional, Chișinău-București, 2003; *Basarabia sau drama sfâșierii, Editura Flux, Chișinău, 2003, ediția a II-a revăzută și adăugită, cu o prefață de Mihai Cimpoi, Editura Scorpion, Galați, 2003, ediția a III-a, Editura Pax aura mundi, Galați, 2004; *Caragiale abisal, Editura Augusta, Timișoara, 2003; *Duminica Mare a lui Grigore Vieru, Editura Litera Internațional, Chișinău-București, 2004, cu o postfață de Mihai Cimpoi; *Mitul Eminescu, Editura Junimea, Iași, 2004, col. "Eminesciana"; *Eminescu martor al adevărului, Editura Scara, București, 2004 ; *60 de oglinzi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
putut evita pe deplin consecințele nihilismului, ignorând, la rându-i Persoana Treimică a lui Dumnezeu, ajungând și el la apofaticul nimic (p. 109). 410 Svetlana Paleologu Matta, Calicantus..., p. 71. 411 Ibidem, p. 94. 412 Ibidem, p. 96. 413 Caragiale abisal, Ed. Augusta, Timișoara, 2003 și Complexul Bacovia, Ed. Junimea, Iași, 2002. 414 Milan Kundera, Insuportabila ușurătate a ființei, Ed. Humanitas, Bucureștu, 2005, p. 5. 415 Ibidem, p. 6. 416 Nicolae Breban, Fr. Nietzsche. Maxime comentate, Ed. Fundației Culturale "Ideea europeană
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
îți creează o stare de liniște sufletească. Identică stare este indusă și în cele hibernale, albul fiind moale, catifelat, șoptit. Peisajul presupune perspectivă și culoare. Lucrând pe două planuri, perspectiva pare, poate nefiresc,,,adâncă”, dar nu violentează ochiul, nu devine abisală. Cuvântul greu de spus îl are aici culoarea, sau mai degrabă îmbinările de culori și tușa nu extrem de pronunțată, dar fermă. Nepurtând niciun fel de nume, tablourile se desprind de locurile care le-au inspirat, raportându-se astfel la meleagurile
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
faptul pe seama magiei cu care regina se îndeletnicea curent. Nu înțelese pe deplin sensul celor petrecute decât după ce se închise el însuși în vaca de lemn păstrătoare de amprenta sonoră a grozăviei. Domnea în ea liniștea profundă a foselor marine abisale, la care zbuciumul stihiilor nu răzbește; regina sacralizase locul prin abstragere. Violul divin nu întâlnise în cale decât trupul unei imense și serene absențe cvasi-divine, ce-l absorbise majestuos de neclintit. Mai mașinală decât mașinăria, mai neînsuflețită ca neînsuflețitele din
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
propriile-i limite cu virilitatea-i bestială. În sânul evidenței obiective, sacrificiul deschisese, ca un pumnal, un larg și liniștit ocean subiectiv de neprihănire. Numai zeii sunt capabili să se retragă la distanță infinită de muritori? Dar ce e mai abisal ca omul? Poate cu ajutor divin, poate fără, Pasife absorbi fără rest în sine dezlănțuirea divină de pasiune punitivă. Când se născu Asterion cel jumătate om, jumătate taur, Dedal îl primi ca pe un dar al lui Poseidon adresat lui
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
umane au creat spațiul privat cu exact aceeași funcție de parc jurasic al trăirilor: te mai retragi în el, îți mai acorzi o rupere de rutină și, prin ea, inspiri adânc ceva posibilități venite din trecutul cel mai uitat. Fosa asta abisală portabilă, ce îmbie la fosilizare, e leagănul arhitecturii, declară Rudi, pătruns de importanța mesajului. De multe ori, cochetăria cu imposibilul în străfundul ei îi înmoaie acestuia inima-i de piatră; dar totu-i să dispui de spațiul în care să
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
soarele occitan, iar pe dinăuntru de-o stelărime și mai pârjolitoare; totuși, resimțea prea marea libertate în care adunarea plutea ca pe-o apă adâncă rău, în care, chiar dacă știi să te ții la suprafață, ești copleșit de gândul botului abisal ce se cască dedesubtul tău, care te face să te gândești la un altul, pândind dedesubtul lui și pândit, la rându-i, de încă un altul, și tot așa. La malul ei împânzit de mătasea broaștei, libertatea nu-l speria
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
într-o spasmodică desolidarizare de somatic. Rică avea rău de mare - mai exact, de oceanica libertate ce-l revendica. Corsar printre rațele de pe iaz, îl luase rău cu delfini de la stomac acum, când țărmul se pierdea degrabă din priviri. Lighioana abisală contorsionată în jurul lui îi evoca adâncul ieșit la suprafață, lumea întoarsă pe dos: mâini și guri conectate înșelător se căscau, se întindeau, căutau, apucau, strângeau, se degajau, alunecau mai departe, se insinuau iarăși în desime, abandonau și reveneau, încropind o
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a vieții, vădește un exclusivism îngrijorător. Pas cu pas, malul te fură în altitudine cu posibilitățile lui noi, poate mai ceva chiar decât adâncul cu-al lui cântec temut. Nu e uimitor cât de mult a supraviețuit în fosa-i abisală coelacantul refuzând consecvent pariul schimbării - excluzând, adică, excluderea la fel de încăpățânat ca Olandezul zburător? Nu era el, în realitatea-i de fosilă vie, mai fantomatic decât orice fantomă și mai căpitan printre spectre? Un îndârjit al incluziunii, coelacantul ăsta, un mijlocaș
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe-atât de vagă. Și-atunci nu ne rămâne din aspirația către înalt decât elanul trecerii cu vederea a greșelilor semenilor. Acum drept e că, dacă și ei ar reciproca, ne-am înscrie pe spirala dezastruoasă a unui adevărat vârtej abisal al greșelii. − Nu suntem deja acolo, mă întreb? − Nu știu sigur. În orice caz, lasă-i, lasă-i, și iar lasă-i pe greșiți în seama unui judecător mai bine plasat! Procesul se tot amână, și odată cu el și intervenția
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a dus la generarea În continuare a altor stadii ale istoriei. Nietzsche Friedrich (1844-1900) consideră că ceea ce l-a motivat pe om să acționeze a fost voința de putere 33. Pornind de la ipoteza voinței de putere, Nietzsche dezvoltă o psihologie abisală, care pune pe prim plan lupta sau asocierea instinctelor, a impulsurilor și afectelor, conștiința nefiind decât perceperea tardivă a efectelor acestui joc al forțelor subconștiente. Nietzsche face distincție Între morala slabilor și cea a celor puternici. În concepția lui, mila
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
a dus la generarea În continuare a altor stadii ale istoriei. Nietzsche Friedrich (1844-1900) consideră că ceea ce l-a motivat pe om să acționeze a fost voința de putere 33. Pornind de la ipoteza voinței de putere, Nietzsche dezvoltă o psihologie abisală, care pune pe prim plan lupta sau asocierea instinctelor, a impulsurilor și afectelor, conștiința nefiind decât perceperea tardivă a efectelor acestui joc al forțelor subconștiente. Nietzsche face distincție Între morala slabilor și cea a celor puternici. În concepția lui, mila
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
cu erosul și cunoașterea, descriind alienarea individuală și posibilitatea transcenderii. Susținut de o metafizică spiritualistă, provenită din simbioza dintre reverberațiile arhetipale și speculațiile paraștiințifice, textul descrie autocreația personajului-narator, care parcurge o inițiere multiplă - erotică, estetică și mistică. Punctat de introspecții abisale și întrerupt de divagații eseistice, nucleul narativ se coagulează prin asamblarea unor mituri convergente (Faust, Orfeu, Meșterul Manole), ce compun o narațiune pluristratificată. Aceste dominante narative suportă o decantare în Depoziția (I-II, 1991-1992), cel mai reușit roman al autorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]
-
Popescu, Nicolae Velea, Sorin Titel. Se simt influențele lui Jean-Paul Sartre, André Gide, numele subversive ale anilor ’50, si se întrevăd procedeele Noului Român francez. Încercările Siminei de a realiza un cuplu cu Grigore, ezitările, revenirile, indecizia anunță tentația psihologiei abisale, fascinația valorilor arhetipale. Vocația teoretică brutal exprimată și voluptatea discuției privind construcția romanesca fragmentează excesiv textul. Studiul Corola de minuni a lumii (1975), o „interpretare stilistica a sistemului poetic al lui Lucian Blaga”, exprimă un efort conceptual demn de toată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
erau supuși pavlovian unor teste fizico-morale, fiind folosiți drept cobai. Se Încerca astfel modificarea structurii umane printr-un experiment de fabricare aproape in vitro. Unii foști deținuți politici care au trecut prin reeducare consideră că schingiuirile aveau loc din „sadism abisal”, dar și din invidia față de cei care nu cedaseră și a căror rezistență Îi sfida pe cei care cedaseră. Dacă reeducații prin sânge de la Pitești nu sunt totuși niște reeducați reali, ci niște indivizi dresați (căci, deși mutanți o vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
că este o manoperă greu de realizat. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Noi romănii am demonstrat prin submiturile noastre fondatoare cît de greu este să Încreștinăm păcatul. Meșterul Manole, Ciobanul mioritic au dat greș și s-au sinucis ontologic și abisal. Cu astfel de modele Întemeietoare nu mă mai mir de existența noastră pusă sub semnul Încercării perpetue, dar niciodată finalizată. Astăzi corpul nostru mistic mai produce mituri care vor fi paradigme pentru urmașii noștri. Astăzi in bun exemplu al pierderii
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
A. Athanasiu (1998) spunea că atunci: „când judecăm bolnavul cu adevărat om (care este homo-humanus), ceea ce are importanță nu este numai starea sa de boală, ci și atitudinea față de aceasta. Dacă psihologia lui homo naturans este o psihologie a adâncurilor (abisală), psihologia lui homo humanus sau homo spiritualis este o psihologie a altitudinilor (a înălțimilor).” 2.2.2. Individualitate și individualizare Un aspect important asupra căruia considerăm necesar să insistăm este următorul: în multe cazuri reacția „personalității” domină mecanismele fiziologice elementare
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]