914 matches
-
a angajat ca administrația sa să încerce să reunească națiunea divizată. Nixon a spus: „am primit un mesaj foarte elegant de la vicepreședinte, prin care mă felicită pentru câștigarea alegerilor. Și eu l-am felicitat pentru lupta dusă cu curaj și abnegație împotriva unor condiții vitrege. I-am spus și că știu exact cum se simte. Știu cum este să pierzi la limită.” Nixon a depus jurământul pentru funcția de președinte la 20 ianuarie 1969, în fața fostului său rival politic, judecătorul Curții
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
partiturii, expresia derivând din punerea în acțiune a tuturor principiilor de structurare dinamică a textului. Obiectivitatea nu trebuie să însemne, nici pe departe, ceea ce se înțelege curent prin acest termen - răceală, absență a participării personal-afective - ci poate fi însoți fervoarea, abnegația opusă aroganței (de cele mai multe ori inculte) și atitudinii excesiv subiective. Evident, în citirea textului, interpretul trebuie să țină seama de principiile de notație și de gradul de libertate permisă, specifice epocii compozitorului respectiv; așa cum și în armonie, anumite structuri acordice
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
participăm la înfrumusețarea și înnobilarea lumii, secol de secol. Dar să nu uităm să vorbim și să scriem și în limba greacă și în limbile de circulație universală ca să putem să-i slujim pe zeii culturii și literaturii noastre cu abnegație, cu demnitate și fără partie pris-uri. A tăcea, a nu reacționa, a face pe "niznaiul" este tot atât de vinovat ca și o nedreptate perpetuată din generație în generație: o sărăcire prin indiferență față de valorile românești. 1 Correspondance intégrale Panait Istrati-Romain Rolland
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
1960-2008 are numeroase participări expoziționale. Artistul Adrian Podoleanu a fost decorat la 16 ianuarie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, "„pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova”".
Adrian Podoleanu () [Corola-website/Science/311320_a_312649]
-
mai Înalți, parcă mai supli chiar, dar care, nu știu cum, nu-l depășesc. Senzația că el urcă peste propria sa Înălțime este puternică și adevărată. Imediat aparatul de filmat funcționează. Unghiuri diferite, transfocări, prim-planuri pentru detalii. Filmez aproape cu egală abnegație ca la Muzeul Moma. Am și de ce! E o clădire de excepție! Acest bloc este primul din New York inspirat de Coloana Infinită a lui Brâncuși. Marele oltean de geniu din Gorj, de la Hobița e prezent aici, pe strada 57 colț
Editura Destine Literare by Roni Căciularu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_337]
-
bază un oștean medieval, care se situează ca postură între voievodul și împăratul descris în basmele populare românești. Diferențele dintre o jupâneasă și o Ileană Cosânzeană nu a prezentat deosebiri majore în iconografia existentă până atunci. Artistul a studiat cu abnegație istoria, armele, podoabele, vestimentația și mobilierul, pentru a aduce la viață epoci și întâmplări din trecut și astfel nu i-a fost greu să-și imagineze personaje de basm și scene în care acestea să acționeze. Într-un fel anume
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
de mâine" (1982). Printre celelalte premii obținute de Florin Mihăilescu în cariera sa sunt de menționat următoarele: Președintele României Ion Iliescu i-a conferit cineastului Florin Mihăilescu la 10 decembrie 2004 Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Ofițer, "„pentru abnegația și devotamentul puse în slujba învățământului românesc, pentru contribuția deosebită la dezvoltarea și promovarea cercetării științifice”" din România.
Florin Mihăilescu (operator de film) () [Corola-website/Science/329057_a_330386]
-
amici încît să renegăm sângele nostru și să periclităm interesele poporului, care de sute de ani au apărat și ținut aceste țări, așa amici nu sîntem. Noi credem că interesele reciproce sânt armonizabile, dar pentru aceasta se cere bunăvoință și abnegație reciprocă. [29 iunie 1879] ["DACA MAIORITATEA.. "] Daca maioritatea, aproape unanimitatea nației, după chiar mărturisirea "Romînului'', e în contra soluțiunii cestiunii izraelite patronate de guvern, daca cestiunea e incontestabil cea mai însemnată care se ivește în viața noastră publică de douăzeci de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Robert Merton), „legea de bronz a oligarhiei” făcându-și simțite și aici efectele (Roberto Michels). Mulți dintre membrii acestor asociații, am adăuga noi, caută astăzi mai curând să primească decât să ofere, pentru ei nemaicontând nici amploarea angajamentului propriu, nici abnegația cerută de disciplina grupului. De unde tentația comportamentului de „pasager clandestin” sau de „zapper al timpurilor moderne”, care nu urmărește decât interesul personal (Ion, 1997). De altfel, tot mai mulți preferă să plătească serviciile aduse cu „sunători” decât să iasă pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ea, a trecut atunci Înaintea Republicii. Poporul sau voința generală ca regulă a unanimității, adică ceea ce Robespierre a numit „opinia publică”. De la 1789, În toate revoluțiile, voința publică, asimilată cu expresia naturală a săracilor și a nefericiților, a justificat extraordinara abnegație a revoluționarilor, capacitatea lor de a nu se gândi deloc la ei Înșiși, devotamentul lor absolut față de cauză și de necesitatea istorică, mergând până la autocriticile din fața tribunalelor staliniste. Abnegația lor se putea Îmbina Însă cu indiferența față de nefericirea semenilor. Cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cu expresia naturală a săracilor și a nefericiților, a justificat extraordinara abnegație a revoluționarilor, capacitatea lor de a nu se gândi deloc la ei Înșiși, devotamentul lor absolut față de cauză și de necesitatea istorică, mergând până la autocriticile din fața tribunalelor staliniste. Abnegația lor se putea Îmbina Însă cu indiferența față de nefericirea semenilor. Cum s-a putut ajunge la situația În care compasiunea, sentiment foarte real și care ne permite să suferim pentru nefericirea semenilor, să producă astfel de falsificări? În realitate, compasiunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
asta înseamnă că a avut și el un moment de slăbiciune sau de lehamite. Nu înseamnă că nu a rupt oase. Înseamnă că nu i-a rupt lui oasele"." Marea majoritate a dușmanilor de clasă adunați conștiincios și cu nesfîrșită abnegație de către organele de Securitate aveau ca temei Articolul 209 în care erau înșiruite la un loc infracțiunile cele mai generale, de la agitație și uneltire contra ordinii sociale, la propagandă dușmănoasă, constituirea de organizații antipartinice, sau ponegrirea orînduirii socialiste, nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
înaltă și firavă uscîndu-se tot mai mult, pînă la înfățișarea vespilică pe care o va căpăta în ultimii ani: anorexic, mereu astenic și cu o fizionomie famelică de strigoi viu. În fond, spiritul său aventuros, care l-a predispus la abnegația pentru himere teoretice, i-a însămînțat totodată neglijența față de sănătatea trupului, de unde și prăbușirea prin care va trece în scurt timp. În schimb, aderența la ideile socialismului se explică prin antecedentele spirituale pe care le moștenise de la tatăl său. Grigore
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
în paginile ei, cartea lui Zigu Ornea rămîne în întregime în picioare. Există un loc în carte unde autorul, punînd în lumină altruismul pe care Dobrogeanu-Gherea îl dovedea în încercarea de a sluji cauza socialismului, scrie că autorul Neoiobăgiei avea ,abnegația eclipsării de sine": prefera să se țină în umbră, lăsîndu-i pe alții să reprezinte, la scenă deschisă, niște proiecte pe care tot el le gîndise pentru prima dată. Ceva asemănător se poate spune și despre Zigu Ornea din perspectiva acestei
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
așteptam la ce putea fi mai rău. Fusesem învățat că singura brumă de erotism pe care aș fi putut s-o încerc (sau, cine știe, să-mi înflorească pe parcurs, ca o erupție primăvăratică de coșuri) trebuia dedicată Partidului, cu abnegație și fidelitate. Dacă aveam de gând să ating fuste și chiloței, ele se cuvenea să fie din materialul roșu al steagului conducător; dacă îmi trecea prin cap să mângâi pulpe și coapse, le-aș fi găsit tatuate cu secera și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Uneori, apetitul filologic depășea orice așteptări. Studenții fugeau acasă cu pagini întregi, tăiate fin, cu lama, ca Biblia lui Mitică Popescu în Lumini și umbre. Definiții, capitole de teorie, pasaje întregi de istorie literară erau decupate dintre coperți, cu râvnă, abnegație și spirit de disciplină. Unele cărți deja nu se mai comandau, studenții știau ce-i așteaptă: Larousse-ul fusese făcut ferfeniță, din Eco lipseau capitolele despre fabulă, iar prin Crohmălniceanu băgai pumnul și-l scoteai pe partea cealaltă. Studioși, tinerii ucenici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
căzuți în dizgrație, revoltați doar în vise, la cârciumă sau pe-o pânză de tablou grabnic acoperită c-un cearșaf. Clădirile arătau la fel ca oamenii. Tremurau în somn, suportând fără să crâcnească biciul tătăresc și iataganele otomane, sărutau cu abnegație pintenii habsburgici și tureacii rusești, fără ca buzele să dea vreun semn că ar obosi de-a lungul veacurilor. Fațadele purtau cearcăne, ferestrele se închideau cu obloane grele. Geamurile fără voleuri fuseseră îmbrăcate în cagulele draperiilor, să nu se vadă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
caracteristică a unui întreg sistem de inconveniente nepilduite, a unui sistem care, prin concursul nostru din nenorocire, sapă poziția noastră din Orient, ba face precarii până și relațiunile noastre cu cabinetele europene. Când, după ani de muncă, prin acte de abnegație și sacrificii, ajungem a stabili cu puterile mari ale Europei relațiuni clare și hotărât determinate, e destul ca unul din micile state din Balcani să ne stea 'mpotrivă c-o arogantă îndrăzneală, {EminescuOpXII 438} pentru ca să se desfășoare numaidecât nu numai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
țară au rămas magistralele electrice ale Dobrogei, Moldovei și Bucovinei, de la marea cea mare până sus pe Obcinile Bucovinei sale dragi, iar în depărtări, pe îndepărtatele pustiuri sau în oazele înfloritoare ale orientului, alte magistrale ale energiei stau mărturie ale abnegației și priceperii unui român adevărat.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93302]
-
dezmințire, fiind adevărate. Pe de altă parte s-au trecut, tot prin sporire de dări, o mulțime de patrioți de-o avere foarte transparentă în colegiul I și al II-lea. Ei bine - va zice cititorul - se poate mai mare abnegație pentru țară? Iată oameni cunoscuți ca săraci cari iau asupra {EminescuOpXI 371} lor sarcini ce nu li se cuvin, plătesc dări neproporționate cu starea lor, numai din dragoste curată pentru țară și pentru onoarea, astfel desigur meritată, de-a vota
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ca și neamul românesc. Fertilitatea modelului eminescian e dovedită fără drept de apel, contrazicând cohorta detractorilor. Sunt deslușite, totodată, coordonatele "ființei abisale a neamului românesc", între care la loc de frunte se situează "omenia mioritică". Demonstrația este de o rară abnegație. Impulsul polemic nu mai are nici un fel de opreliște. Sunt denunțate răstălmăcirile de ordin politic, care cată a dovedi anacronismul istoric al "românismului", al ființei naționale, contestând rădăcinile în numele "democrației" și al unui "europenism" umilitor. Rostul poeților e acela de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
această privință, știut fiind că operele de valoare sunt deschise, cu o polivalență semantică nelimitată, iar critica profesionistă are oricând de găsit semne ale inepuizabilelor semnificații. Și astfel se întreține longevitatea reciprocă. Însuși exhaustivul Theodor Codreanu are convingerea că, oricâtă abnegație ar cheltui, critica e departe de a-i descifra enigma existențială și estetică. Fenomenul Bacovia, de o unicitate indiscutabilă, este interpretat prin prisma "complexelor de cultură" care caută să deslușească, acum cu argumente noi, și alte dimensiuni ale bacovianismului. Harnicul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
creator și putere e surprins într-o adevărată trilogie, pe lângă cel amintit mai înainte figurând Culorile sângelui și Umbrele nopții, publicate nu neapărat în ordinea istorică, dar refăcând post-factum percepția cronologică a lumii. Dar romanul său suprem, care adună toată abnegația documentară, obiectivitatea narativă, patosul idealității rămâne Sacrificiul (1988), epopeea Marii Uniri, cum a fost numit, roman care pune în valoare momentul de boltă al istoriei românești. Aici maturitatea deplină a autorului a dat o operă rotundă pe care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un război n-are voie să stea mai mult de un ceas. Și a fost un director care pur și simplu i-a uimit pe toți cu producția și În prima fază au rămas toți uimiți de conștienciozitatea (sic!) și abnegația cu care lucram. Da’ lucram, că se mai dădea un supliment, un spor, și toți au fost de acord ca noi toți să beneficiem de acel spor, să avem aceeași mâncare, să nu fie diferență Între cei care lucrează și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lui a fost violența. Menajul lor nu cunoscuse limbajul tandreței. Și totuși, George își admira și, într-un anumit fel, își prețuia soția, iar iubirea Stellei era iubire adevărată, o dăruire absolută, leală, iubirea unei femei realiste, inteligente, capabile de abnegație. Stella era una dintre puținele femei lipsite de sentimentalisme în ceea ce-l privea pe George. Lumea se întreba dacă o fi știut „ce zăcea în el“ când îl luase de bărbat. Eu unul cred că știa; dar supraestimase influența pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]