1,474 matches
-
creatorul clasic” care „are religia naturalului”, avangardistul pariază pe artefact, pe abstracționism și pe antimimesis. Mai degrabă conformistă este interpretarea, în spirit marxist, a operei urmuziene prin prisma teoriei alienării, ca simptom al „reificării” societății capitaliste: „Orice transcendență morală fiind abolită, această altă față a societății burgheze arătată de Urmuz seamănă cu o împărăție de obiecte agresive, de reacții mecanice, însă violente, în care deci totul, de la eros la crimă și de la negustorie la politică, este reificat (...) Ea păstrează toate aparențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un comportament religios. Nu există profan în stare pură. Se pune întrebarea dacă existența omului modern mai este încărcată de vreun sens sau are un destin tragic. El trăiește în istorie, dar în istoria evenimențială, fără încercarea de a o aboli. În esență, istoria înseamnă memorie și nu eveniment. Mircea Eliade arată că "pentru omul tradițional, omul modern nu oferă nici tipul unei ființe libere, nici al unui creator de istorie". Omul autentic religios se purta, se raporta tot timpul la
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
trăsături: homosexualii, scunzii, lesbienele, negrii, penticostalii, grașii, handicapații de diverse categorii, irlandezii etc.) luptă umăr la umăr Împotriva majorității opresoare, normative, stigmatizante, intolerante (prin definiție); aceste grupuri Închise, deși de regulă susținute de ideologii de stânga, sunt (anti)utopii sectare, abolesc diferențele sociale În interior și le traduc În termeni organiciști În exterior; potrivit acestui paradoxal tip de ideologie, libertatea de a fi tu Însuți se exercită nonșalant, „natural”, exclusiv În interiorul grupului de indivizi identici (până la perpetuarea grupului prin adopții, fertilizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
zi de zi, ceas de ceas, până la lupta de la Sedan. După aceea vom mai vedea. ORBUL: Vom vedea? Ce minunăție! MARAT: Toți cetățenii sunt datori să joace în piesă. Cine nu joacă în piesă e împotriva piesei. Spectatorii au fost aboliți! Nu mai există spectatori. Orice spectator poate fi omorât ca un câine, de către orice actor! Am zis! TOȚI: Așa să fie! MARAT: Nu există sufleor! Fiecare spune ce-i trece prin cap! TOȚI: Uraaa! Vive la liberté! MARAT: De asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
este un lucru reversibil. Eliade subliniază în multe rânduri capacitatea timpului de a se regenera, de a fi reluat. După cum bine se știe, ritualul este un astfel de act regenerator al întregului univers. În interiorul ritualului, timpul obișnuit sau profan este abolit și se intră într-un alt fel de timp. Acest timp, Mircea Eliade îl numește timp mitic, timp atemporal sau Marele Timp, caracterizat prin circularitate și ciclicitate. În altă zonă geografică și culturală, brahmanii operau cu subdiviziuni ale timpului, mergând
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
care mulți dintre optimați sau aristocrați erau obișnuiți să stea în virtutea experienței lor în problemele statale, să decadă, lăsând problemele militare să fie conduse de către Priori della Signoria. În anul următor, funcțiile de Podestà și Căpitan al Poporului au fost abolite, iar jurisdicția penală a fost concentrată în Cei Opt pentru Siguranța. Ar fi dificil să nu interpretăm episodul Rinaldeschi prin prisma respectivelor schimbări politice. Toate acestea în vreme ce popolari arătau noi puteri în Florența, era probabil inevitabil că anxietatea religioasă a
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
sentință capitala într-un caz, care era procesul unui falșificator. Importantă diminuată a Podestà era ușor de remarcat, și în mai puțin de un an de la episodul Rinaldeschi, în aprilie 1502, funcțiile de Podestà și Căpitan al Poporului au fost abolite și înlocuite de Consiliul de Justiție, cunoscut mai tarziu drept Ruota, cu competențe în domeniul civil. Jurisdicția penală a fost transferată în întregime, prin urmare, Celor Opt pentru Siguranța 59. Așadar nu este surprinzător că ei au luat inițiativa în
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
expulzarea evreilor, și erau însoțite de rugăciuni publice, procesiuni, și acțiuni de incendiere a "vanităților" în timpul cărora picturi și cărți obscene, oglinzi, haine și bijuterii luxoase erau adunate în mormane în piețele publice și arse. Până și Carnavalul a fost abolit în Florența, de vreme ce Savonarola a proclamat o perioadă dublă de post ce includea și Carnavalul. Nu toată Florența susținea programul lui Savonarola. I se opuneau mulți patricieni și foști susținători ai familiei Medici 115. Recomandările lui Savonarola nu deveneau întotdeauna
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Franța și a eșecurilor din războiul pentru recucerirea Pisei. În iarna și primăvară lui 1501 granzii par să fi devenit foarte disperați în dorința de a reforma constituția populară, având ca nucleu Marele Consiliu, pe care ei doreau să-l abolească. În mai 1501, cănd Cesare Borgia a apărut cu o armată pe teritoriul florentin și și-a așezat tabăra chiar la nord de oraș, printre cererile sale era și crearea unui guvern oligarhic. Mulți considerau că Borgia venise la invitația
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
facă parte în virtutea experienței în chestiunile de stat lăsând problemele militare, în competența așa-numiților Priori della Signoria, care erau aleși prin tragere la sorți 125. Anul următor, așa cum am văzut, funcțiile de Podestà și Căpitan al Poporului au fost abolite, iar jurisdicția penală a fost concentrată în Cei Opt pentru Siguranța. Ar fi dificil să nu interpretăm episodul Rinaldeschi prin prisma acestei schimbări politice. În vreme ce popularii își consolidau din nou puterea în Florența, era inevitabil că anxietatea religioasă a perioadei
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
5 numai regele are voie să producă zgomote, să pufăie, să tușească, să tropăie și să spună cuvinte. orice sunet organic sau anorganic și orice cuvînt care nu vine de la rege sunt imposibile. Și prin urmare suspecte. articolul 6 regele abolește zilnic pedeapsa cu moartea. artICoLUL 7 regele are în proprietatea sa toate bunurile din lumea în care el este singurul locuitor. artICoLUL 8 regele dispune de două voci. Vocea numărul doi are voie să vorbească numai în gîndul regelui. articolul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
asasin înnăscut care nici nu își dă seama că acționează ca un asasin deoarece crima face parte din normalitatea sa, din funcțiile sale. Domnilor judecători, cer pedeapsa capitală pentru creierul meu. Imposibil, în orașul nostru pedeapsa cu moartea a fost abolită. Domnilor judecători, cer condamnarea la tăcere pe viață a creierului meu. mă ridic în picioare. aștept verdictul. tot eu îl citesc cu voce tare. Creierul meu este declarat vinovat de terorism agravat (împotriva mea), de luare de ostatic (eu sunt
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
indirectă, piezișă, ca atitudine lirică, e o idee profundă și plină de semnificații. Mai cu seamă dacă avem în vedere vocația fundamentală a lui G. Călinescu, de a considera lumea (în care cuprinde însăși persoana sa) sub specia comicului, deci abolind melancolia: el se situează pe sine, un liric în universul integrator, nu ca poet, ci în postură de poet. O disimulare piezișă, ce determină acea mefiență aproape generală a criticii față de poezia călinesciană, bănuită de inautenticitate. Doar că, pe aria
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
peste tot. Era un sanatoriu nemaipomenit de curat. Pe la 5,30, cu o oră, o oră și jumătate înainte de a se crăpa de dimineață, Așezământul psihiatric își scutura zgaibaracele, duhurile negre se reîntorceau aici să-și joace bărbunca, deasupra creierelor abolite de cunoștință ale internaților, peisajul clinic se reînsuflețea. Apărea supraveghetorul șef și cordaciul Mandravela, cu haita de malaci și asistente după el. Intra, lua la rând încuietorile exterioare, clănțănea orificiile lor externe, dădea de perete ușile metalice ale saloanelor și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în picioare chiar dacă pielea noastră s-a mai tăbăcit între timp, chiar dacă am devenit mai puțin exigenți iar realitatea ne scandalizează din ce în ce mai rar. Tot cam din acea vreme a devenit un fapt banal imaginea popoarelor alegîndu-și dictatorii prin vot universal, abolind democrația prin democrație cu o unanimitate ce depășește 99% din mase. Cît despre psihologia mulțimilor, cel puțin cea concepută de Le Bon, ea a optat pentru democrația pură și simplă, oricare vor fi fiind ficțiunile și carențele ei constituționale. În ciuda
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe străzi. Masele îi slujesc drept trup și laolaltă cu ele țipă, agită furios brațele, răstoarnă interdicțiile, insultă mai marii cetății, seamănă peste tot dezordinea și contestarea. Se dedă la tot soiul de acte excesive, de violențe nemaiauzite. Realitatea este abolită. Masele trăiesc într-un vis brutal. "La fel ca în cazul visului și al hipnozei, și în cazul mulțimilor proba realității nu rezistă în fața forței dorințelor încărcate de afectivitate"374. II E greu de crezut că Freud nu știa ce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
află în faptul că primii vor să identifice masa cu o religie, cu o idee și se șterg în spatele acesteia pe cînd ceilalți vor să identifice masa cu ei înșiși, să ajungă centrul ei. Cei dintîi se străduiesc deci să abolească însemnele exterioare ale puterii. Prin modestia purtării lor ei încearcă să-și afirme apartenența la omenirea de rînd, ca și cum s-ar teme că ar umbri idealul pe care-l slujesc. Atitudinea lor rămîne sobră, iar autoritatea discretă în toate împrejurările
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai mult ca oricînd, În termeni existențiali. Și se va putea vedea, urmărind principalele stațiuni ale drumului său, În ce măsură creația, În speță poezia, devine pentru el un angajament vital, astfel Încît Între trăire și poezie orice frontieră tinde a fi abolită. Pentru poetul nostru, poate mai mult decît oricare altul din spațiul avangardei românești (i se alătură, Într-un alt registru, doar tînărul Geo Bogza, autorul Poemului invectivă) este valabilă observația unui Jules Monnerot, după care poeții (suprarealiști) urmăresc „nu să
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
inhibă reacțiile paroxistice de turbare pentru a produce mânia sau ceea ce numim agresivitate. Concluzie Cortexul, sediu al deprinderilor sociale și morale, este dezinhibat de anumite substanțe, cum ar fi alcoolul. Pe de altă parte, personalitatea individuală se vede minimizată, chiar abolită într-un grup. Această acumulare de mecanisme ale dezinhibării explică apariția violențelor în cazul unor oameni de altfel bine „așezați”, cum ar fi suporterii în timpul meciurilor sau al participanților la războaie... Pentru mai multe detalii Karli, P., „Les conduites agressives
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Metaforă și referință”, din Metafora vie105, unde remarca, printre altele că „suspendarea referinței reale este condiția accesului la referință la modul virtual”106. Cu alte cuvinte, că operele poetice s-ar raporta la lumea reală după un regim referențial propriu, abolind referința descriptivă (și mizând, într-o primă etapă, pe autoreflexivitatea limbajului), doar pentru a permite într-o etapă mai avansată, revelarea unor aspecte ale modului nostru de-a-fi-în-lume. Pentru Ricoeur, lumea este, așadar, ansamblul referințelor deschise de către toate felurile de texte
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
privească stupoarea mulțimii adunate în jurul acelui loc împrejmuit; până și automobilele încetinesc, ghicind jocul timpului și miza - scufundarea iminentă, în vreme ce copiii caută mâna tatălui, ca de obicei: nimeni nu râde284. Descoperim în aceste versuri nu atât tentația orgolioasă de a aboli arbitrarul semnului poetic, confundând cuvântul și imaginea, cât mai curând simptomele eșecului, ale neputinței de a ordona evantaiul aparențelor. Sunt semne ale oboselii, ale refuzului de a construi un discurs unitar sau coerent: Dacă așteptarea se prelungește, nu e de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ului, precum și patriarhatului - pe care îl voi defini în alt context - li se opun în mod explicit feminismele. Alte ideologiixe "„ideologie" și politici pot să favorizeze implicit o lume mai puțin misogină și patriarhală, dar nu își propun să o abolească. În sens larg, a fi feministăxe "„feministă" sau feminist înseamnă să pledezi pentru drepturile femeilor. Feminismul ca atitudine și abordare a precedat mult utilizarea canonică a termenului ca atare. Practic, o dată cu primele contestări publice ale tratării femeilor ca sex inferior
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
orientări (reformiste) au lucrat în paradigmele teoretice și politice preexistente, create de către bărbați. Aspirația răspândită și adesea împlinită a fost aceea ca femeilor să li se recunoască drepturi egale, să se diminueze exploatarea, eventual să dispară aservirea lor, să fie abolită diviziunea de gen a muncii,xe "„diviziuneadegenamuncii" atât în spațiul publicxe "„spațiupublic"xe "„public", cât și în cel privatxe "„privat", să aibă șanse egale la educație, cariere, poziții de decizie. Pe scurt, în cea mai mare măsură, asemenea strategii vizează
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de conflict și război, de ceea ce este mecanic și artificial (feminismul cultural). - Oprimarea de tip patriarhalxe "„patriarhal" este primară în raport cu celelalte forme de dominație și hegemonie, iar toate aceste forme de dominație se vor perpetua atâta vreme cât cea patriarhală nu este abolită. Patriarhatulxe "„patriarhat" a fost, pe de o parte, prima și cea mai veche formă de supunere a unei categorii de oameni de către alta (a femeilor de către bărbați) și, pe de altă parte, este cea mai răspândită. O regăsim în aproape
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
orice sexismxe "„sexism". Pentru femei însă, desigur, statulxe "„stat" era și mai opresiv, o dată ce luase sub control sexualitateaxe "„sexualitate" și reproducerea. Nici măcar subteran nu se putea dezvolta un feminism radical în astfel de condiții. De-abia când totalitarismul a fost abolit, fenomenele reclamate de feminismul radical au devenit vizibile și pentru spațiul nostru. Mai mult, sunt motive să acceptăm că este posibilă o analogie între reacțiile femeilor care ies brusc dintr-un regim patriarhalxe "„patriarhal" și cele ale indivizilor ieșiți din
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]