3,746 matches
-
mai dus, vrei? Mergim la pădure? Aproape! Ai să vezi? Au străbătut drumul lung de câteva sute de metri, care desparte casa de pădure și s-au oprit În marginea Cociobenei, un teren foarte accidentat, cu râpi, dealuri mici și abrupte, tufișuri și mărăcini, unde pe porțiuni mai mici sau mai mari creștea o iarbă verde și frumoasă din care se Înfruptau animalele sătenilor. Cireada satului păștea În marginea pădurii, sub directa grijă a lui Ciulinel, văcarul satului. Au mers Împreună
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de ciocani cu tot cu știuleți, din via din Fundu Săucii a obținut, după metoda olarilor, aproape o jumate de tonă de vin, care o vreme va fi unul recunoscut prin Împrejurimi, din cei patru ari de vie situați pe o coastă abruptă de lângă Fântâna lu Ștefârcă... o baniță de „poamî pentru mâncat șî pus pi pod” iar de pe sfoara de pământ de pe Ceia Parti, nimic; Îl lăsase să fie cultivat de bunica Ileana și Aneta. Victor muncea la oale, era inventiv și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
unde merge, știa că nu are voie, Victor era riguros și exact, dacă ar fi trebuit să știe și el, i-ar fi spus. Au trecut pe drumul mare, care desparte Cociobana de Dobrinca și cu greu au urcat dealul abrupt al Jdoginei ajungând sus pe Zare. Amândoi erau Îngândurați și, dincolo de durerile aferente unor pierderi ireparabile, a unor ființe și locuri dragi, de motivele și motivațiile invocate, fiecare mai avea câte ceva În plus: Valerică se gândea la Maria, buna sa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
matern, contul din bancă și familia din care provin.“ Ideea că „sexul este coloana vertebrală a masculinității“ este stranie, mai ales dacă încercăm să o vizualizăm... În carte există și dialoguri, la fel de inteligente: „— Tu de câte ori te-ai masturbat? o întreb abrupt. — Dar tu? răspunde ea cu o întrebare așa că intru imediat în joc: Nu mai țin minte. Dar tu? — Nici eu...“ Eroul romanului are de-a face numai cu femei care îi cedează repede și de care el se folosește ca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Târgu Mureș, 2006), Eugeniu Nistor îl întreabă convențional-poetic pe Radu Cârneci: „Stimate Radu Cârneci, cu ce sentimente poposiți în orașul în care a studiat Avram Iancu și prin care vizionarul Eminescu a trecut în pelerinajul lui către Blaj, pe drumul abrupt al Marii Poezii?“ Iar Radu Cârneci îi răspunde în același stil: „Vin cu sufletul plin de bucurie într-un oraș cu o mare încărcătură de trăiri istorice... Cât despre trecerea lui Eminescu pe aici, nu mai trebuie să mire pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
splendorilor literare promise, întâlnim doar versificări simpliste și reprezentări naive ale frumuseții naturii: „Din lumea codrilor de brad / Cu basme-mpodobită, / Pășeam cu sufletul curat / În universul crestelor de argint, / Pe o cărare însorită. // Urcând pe culmile de piatră, / Cu stânci abrupte și bizare, / Mă apropiam de Duhul Sfânt, / Ce cobora din ceruri pe pământ, / Pe coama razelor solare. /... / Ajuns trudit pe creastă, / M-a-ntâmpinat crăiasa munților, / Cu ochii mari, puțin speriată, / C-un zâmbet cald și-un tainic dor, / Mi-a dat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
debutat acum treizeci de ani, cu volumul Poeme, este un poet (și un prozator) sensibil, dar sensibil, din nefericire, și la influențe. Cel mai recent volum de versuri al său, Vitralii prădate (Semne, București, 2006), aduce aminte frecvent de stilul abrupt și călugăresc-umil al lui Tudor Arghezi: „Înspăimântat de propria-i lumină / se lasă obosit - dar nu răpus - pe-o rână. / Disprețuise, până ieri, șederea, / odihna bună, chiar și mierea.“ Fiind practicat într-un mod exterior, fără mare talent și cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu cranii golașe, analfabeți. Dar seara aceasta de vineri care se lasă peste "aula" sălbatică îmi amintea, mai ales, de o seară similară petrecută în Teheran. Primarul dorea să ne ofere ceva mai deosebit. Mașinile derapau urcînd pe un deal abrupt. Era zăpadă și șoferii nu erau prea experimentați. Restaurantul era într-o grotă, doar una din cele 4 părți dădea înafară. Un foc imens încălzea o parte a corpului, apoi te întorceai și încălzeai și restul. Era o luptă continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai îndreptățite. În fond, ce poate moșneagul ăsta? Să dăm cu piciorul la noroc? Astea-s fleacuri, Vasile, întărea și Maria. Victoria lui Cezar Strada Strugurilor se termina odată cu orașul, adică mai departe era doar o pășune, care urca destul de abrupt pînă sus, pe un deal care domina împrejurimile. Cine ar fi fost atent, ar fi observat cîteva urme care continuau strada pînă sus, hăt, pe deal, unde era o căsuță stingheră, modestă și deteriorată în parte. Chiar dacă în jurul curții acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe sine, acum repetă câteva versuri, nu sunt versurile sale. Fiecare are istoria lui, copile, dar a rămas din ea cu ultima pagină, înțelegi? Cu ultima pagină. Doctore, memoria este o voce, se urcă, se coboară în suflet, lent sau abrupt, o voce urlată sau o voce palidă. Memoria este vie, doctore, straturi suprapuse de memorie, straturi de amintiri precum covoarele de frunze vegetează în mințile lor. Ei sunt mai treji ca tine, mai treji ca tot spitalul cu doctorii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vinețiu, muced, plutea prin aer; un alb de ceață, murdar i s-a așezat precum un praf lichid pe cizme, pe genunchi, pe obraz. Starea de brumă târzie, de zăpadă celulitică invadă încăperea. Trezirea spărgea schije în oase. Nimic mai abrupt decât un suflet pustiu. Avalanșa propriei gravitații prăbușea nimicul sub pardoseala cimitirelor. Plumbul statuilor în inima făurarului. Nimicul, precum o desagă de pământ împrăștiată sub tălpile lui Dumnezeu. S-a ridicat greu, piciorul stâng, piciorul drept pe dușumea două urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pământ. Blestemați fie cei care coboară noaptea în iris, în fântână, în icoană! Zgomotul fiarelor descătușă câteva raze de sore și o umbră aproape transparentă. Petru, străfulgerat de intensitatea contrastu-lui, și-a acoperit ochii cu palmele o stare de mal abrupt, de sens unic, de tunel fără capete i-a încorsetat inima. Petru a privit conturul. Un amestec eterogen, spectral, abstract, parcă duh, parcă nălucă, i-a atins umărul, apoi s-a depărtat brusc, speriat. În bezna celulei, două respirații aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mîine, asigurarea că au consemnat totul și un „la revedere“ adresat numai mie cu apelativul „domnul de la București“. Nume nu mai aveam, graba lor de a dispărea le tulburase serios ținerea de minte. Muzicologul și solista, uimiți pesemne de plecarea abruptă a celorlalți, au bîiguit cîteva amabilități de final și ne-au lăsat singuri În sala rece. Nu mă dumiream nicicum de unde s-o iau pe nou-ve nită. Nu o identificam și pace. Creierul Îmi lucra la turație mărită, dar poate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am pilotat ca anestezist, cea pe care o veți suporta mâine este printre cele mai puțin riscante. Nu știu dacă profesorul v-a spus același lucru ca și mine ; din păcate, el pune întotdeauna răul în față. Și este cam abrupt... Poate are și motive... Însă vă pot asigura de un adevăr de primă importanță : mâna lui nu tremură niciodată, precizia gesturilor lui este perfectă, iar cunoștințele și experiența în domeniu sunt fără egal. Vă voi ajuta să dormiți cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
așteptare în care se grăbește să intre este rece, cu nimic mai îmbietoare decât vagonul trenului care s-a și pierdut în gura tunelului care se ghicește, pată neagră, în negura nopții. Bărbatul care a ajutat-o să coboare scara abruptă a trenului a dispărut nu se știe unde. Un singur bec chior și pâlpâitor atârnă din tavanul înalt. La lumina lui, Dora descifrează cu greu listele de "Plecări" și "Sosiri" afișate lângă ușa care nu se închide bine și are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se instaureze printre spectatori, femeia cu părul ca flacăra lovește cu putere clapele pianului care scot niște note discordante. Din degetele ei se preling apoi întrebări îngrijorătoare și răspunsuri bezmetice, tăceri apăsătoare și cascade de sunete stranii. Oprirea este la fel de abruptă ca și începutul. Femeia se ridică, ca împinsă de un arc, și se înclină în fața publicului. Când se ridică, părul lasă să i se vadă chipul și Dora o recunoaște. Este gata să strige : Doamna Alindora ! Doamna doctor Bosch ! Buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Un ceai ? Nu știu dacă ați avut vreme să mâncați ceva azi dimineață. Ștefana e o fată minunată, genul de femeie care îl poate ține pe frate-miu cu picioarele pe pământ, ceea ce nu-i ușor, dar uneori e cam abruptă. Un ceai aș bea cu plăcere, un ceai fierbinte, parcă mai simt frigul de ieri din tren, răspunde, fără fasoane, Dora. S-a făcut, revin imediat. Ciprian dispare doar pentru câteva clipe și intră încărcat cu o tavă mare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și nu am reușit. Minodora era în genunchi, aplecată asupra mea și nu contenea să-mi spună cuvinte drăgăstoase care m-au ajutat să mă liniștesc și să ațipesc. M-am trezit din nou pe când eram târâtă pe o scară abruptă din piatră care părea să sfâșie carnea de pe mine. Apoi am fost trântită pe o pardoseală slinoasă. Am deschis ochiul valid și i-am văzut pe chinuitorii mei. Erau acum patru militari dintre care unul părea să fie șeful care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cel bun ; puteam lesne să ne rătăcim, căci uneori era greu de presupus pe unde să continuăm prin hățișul care s-a îndesit deîndată ce am început să urcăm dealul împădurit zărit în ajun și care s-a dovedit destul de abrupt. Înainte de amiază am fost întâmpinate de doi câini care ne-au mirosit, ne-au arătat colții și ne-au urmat pas cu pas. Câini ! Deci eram în apropierea oamenilor. Într-adevăr, erau câinii paznicilor coloniilor de muncă din zonă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
prea posesiv. E pe cale să devină o istorie trecută care mă doare din ce în ce mai puțin. Un observator atent și necopleșit de propriile sentimente ar simți poate că Dorina suferă. Dar tatăl ei întinerit nu sesizează nimic și tace. Atunci fata schimbă abrupt subiectul : Să-ți spun ceva interesant, extrem de interesant. Documentându-mă pentru teză, adică scormonind prin bibliotecile Sorbonei și ale Academiei, am găsit niște lucrări despre Mihai Eminescu și cum rădăcinile își spun cuvântul nu m-am lăsat până nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
barbă a fost și tatăl meu, iertate fie-i păcatele, că s-a săvârșit de inimă rea! La ieșirea din târgul Siretelui către Ruina, încă până pe vremea bunicilor noștri, mahalaua era străjuită de un holm destul de înalt și cu laturile abrupte că nici huțulii nu izbuteau prea lesne să-i atingă creasta cu talpa lor. Doar câte un afumat ce căta să-și facă sama îi cerca asprimea povârnișurilor. Acestora li s-a adăugat și tatăl meu, o bună vreme ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
look at the sky you would see a strong very lightened, deep blue, and you would have the impression that the sun hides his gigantic proportions above the sky, somehow shadowing him. He could also feel the heightens of the abrupt plateau and, standing in a corner of its flatness, he felt invincible. He was pleasantly alone, in the middle of a magical and endless nowhere./ The door was a jar, but nothing moved inside. Still, you could hear the grade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
printre care fumuri subțiri și înalte se întrezăreau și răspântii finuțe, tremurate. Existau și livezi, smocuri uscate, arse de soare, cu o coloristică specială, mai ales împletită cu plantele verzi. Se remarcă însă sărăcia caselor în ruine. Lângă ele pereți abrupți și înalți sunt fie nisipoși fie acoperiți cu ierburi, însă tot timpul par o lucrătură magică a unui pictor talentat. Casele sunt fie sărace, fie tradiționale și câteodată foarte noi și frumoase. Fabrica de la Medgidia joacă un rol important în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sunt simbolul city-ului. Casa poliției feroviare dintr-un orășel îmi amintește de casa perfectă românească. În eforie Sud, o stațiune curată și frumoasă, micuță, sunt case pitorești și vilișoare de lux. Pe măsură ce ne apropiem de Buzău nu mai sunt înălțimi abrupte, nici iazuri, ci se văd șoselele înalte, strâmtuțe și curbate devenind mai drepte, curbele mai sinuoase, spicele de grâu nu mai sunt aurii și verdele pătrunde și șoseaua, pe ici pe colo în linie dreaptă, e însoțită acum de plopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
putea să rămân acasă. Nu se poate, spuse Eduard. În plus, aerul de munte sigur îți va face bine. Și Amèlie nu mai avu ce să zică. Pornirăm toți în drumeție. Ne ajutam unul pe altul atunci când terenul devenea mai abrupt decât în genere, prilej pentru Angi și pentru mine de a ne ține de mână. Și mai scăpam câteodată o legănare a mâinilor compromițătoare. Alteori ne sprijineam unul pe celălalt într-un fel piramidic, adică ne susțineam lăsându-ne greutățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]