2,725 matches
-
întrebare, este cât datorează cel de-al doilea, sub raport teoretic, celui dintâi. Fără alte comentarii: nu prea mult și nu substanțial. De fapt, experimentalismul, așa cum îl gândește aici Octavian Soviany, este un concept care-i aparține aproape integral. Făcând abstracție de cele câteva gesturi de strictă curtenie filologică (de pildă acela de a dedica volumele memoriei lui Marin Mincu sau acela de a indica, poate mai frecvent decât ar fi fost necesar, intuițiile acestuia), nici măcar nu se poate vorbi despre
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
a lăsat familiei o avere considerabilă sub forma unei bune părți de insulă, moștenire nevalorificată cu un dezinteres suspect pentru un american intreprid, pentru că Matt este un avocat de succes care lucrează din greu pentru a-și întreține familia, făcând abstracție de comoara pe care o deține. Din start, asupra lui Matt operează două forțe, una a autoconstrângerii eticii protestante prin care banii trebuie înainte de toate câștigați prin forțe proprii, iar alta a unui libertarianism pe care-l respiră întreaga insulă
Dramă în Hawaii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4920_a_6245]
-
n. 1928, la care un titlu spune mult Memoria care ne urmărește, de alții, Daniel Garcia, Guilermo Clohebel, Alberto Ceia, cu hiperrealismul picturii lui „sărace'', unde expresivitatea gambelor și a pulpelor sugerează personalitatea unui subiect, de restul corpului făcându-se abstracție, un subiect evocat prin chiar absența sa, ori „vorbind" doar, printr-o, cu o parte a corpului, sau prin lucrurile ce-i aparțin - mă gândesc, desigur, la sugestivitatea celebrelor ghete scâlciate pictate de Van Gogh... Eugenio Sempere, punct de plecare
Mâna care scrie pe cer by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6007_a_7332]
-
Religia creștină în totalitatea ei, adică nu îngustând-o prin confesionalism. Pentru că, repet ceea ce spuneam în introducere, a fi un om religios înseamnă a stabili un contact direct și personal cu Dumnezeu, pornind de la convingerea că Dumnezeu nu este o abstracție, ci că este o persoană, așa cum omul însuși este o persoană. Este vorba de personalismul puternic al religiei creștine. Spre deosebire de alte religii — mă refer în special la cele asiatice —, în care Dumnezeirea, că nu este Dumnezeu, este un fel de
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
ci că este o persoană, așa cum omul însuși este o persoană. Este vorba de personalismul puternic al religiei creștine. Spre deosebire de alte religii — mă refer în special la cele asiatice —, în care Dumnezeirea, că nu este Dumnezeu, este un fel de abstracție, este o nirvană, un neant, este o anumită soluție de a te aneantiza și deci, până la urmă, de a fi absorbit în marele Nimic. Pe câtă vreme dincoace, deci prin sentimentul religios, în special creștin, stabilești niște relații directe și stabilești o
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
plac copiii dependenți și nu suport gândul că dragostea poate să fie o povară. În felul acesta este liberă. Irinel și cu mine venim spre dumneavoastră pe drumuri diferite. Puteți oare să ne separați în gândurile dumneavoastră și să faceți abstracție că suntem mamă și fiică? Pentru că așa este drept și adevărat! Eu v-am găsit prin Irinel; pentru ea sunteți făclia pe care visează s-o urmeze, din care vrea să se împărtășească, așa, ca-n noaptea Învierii (...) Dar dacă
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
vieții nu au reușit să-i omoare entuziasmul. De aceea, în Viață și cărți nu întîlnim un povestitor cu tentă melancolică, ci un evocator riguros de detalii clare. În al treilea rînd, nefiind o natură lirică, imaginația criticului culminează în abstracție, nu în fabulație și nici în sentiment. Pus în fața unei teme, Manolescu e mai predispus spre formularea unor scheme logice decît spre încropirea unor episoade nostalgice menite a evoca tema. Avînd o minte analitică cu porniri speculative, autorul își găsește
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
de la mahalà». Vreți o mostră de stil și gândire la o adolescentă din 1938, „prevăzând” războiul și ce credea despre atitudinea Germaniei etc.? Iată: [păstrez punctuația și ortografia] «În toată această înșirare de ipoteze și de fapte sigure, am făcut abstracție de orice alianțe... [analizam apoi nesiguranța Micii Înțelegeri ]». «Dușmanii României cei mai de temut sunt Germania și Rusia!». «...o alianță cu Germania ar însemna, la început, beneficii economice, și apoi o acaparare, a politicei noastre de către ea...». « ... Germania caută să
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
ca și în spațiu, e, îndeobște, incomodă), ci dintr-un fel de, poate, amor fati. L. N.: Apar în poezia dv. iubite celebre precum Isadora... Și atâtea altele „pline de cuvinte”. Ce rol au muzele în poezie? Ș.F.: Făcând abstracție de străvechiul lor caracter inspiratoriu sacru, vă spun numai atât: n-am scris poezii de dragoste, niciuna, fără o egerie concretă, materială, fără o țintă feminină clară. Pe câteva donne, vrut-am doar să le seduc; altora le sunt adânc
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
încetează să le provoace -, însă nu a convins. Nu se poate spune nici că a reușit să se integreze întru totul în peisajul liric românesc, și cu atât mai puțin că a întrunit sufragiile publicului sau ale criticii. Dacă facem abstracție de demersuri poetice cum sunt cele semnate de Leo Butnaru, Emilian Galaicu-Păun, Vasile Gârneț sau Dumitru Crudu, se poate spune chiar că lirica basarabeană a ieșit cu totul din raza de observație a criticii din țară, de unde și afirmația, destul de
Nici depozit, nici manifest by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5933_a_7258]
-
oamenilor că se poate și altfel. Asta am făcut o viață întreagă și n-au văzut, poate ăștia mici, ultimii veniți să înțeleagă că în plin război mondial, cu toate carnagiile și holocausturile imaginabile, Picasso picta femei, în toate pozițiile... , abstracție făcând Guernica? Artistul nu-și vede decât lumea interioară în care exteriorul se reflectă ca într-o oglindă, dar numai ca într-o oglindă! Când vrea să fie istoric sau justițiar, devine ca o măslină rătăcită în găluștele cu prune
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]
-
condotier cu tresăriri imprevizibile, un „pirat al spiritului”, cum îl numește Băncilă, dar un pirat care a strîns în jurul lui floarea inteligențelor din generația interbelică. În genere, filosofii nu au coeficient atracțios: sînt mofluzi, dizgrațioși, stînd cu mintea spînzurată de abstracții sterile. În schimb, Nae a avut magnetism: a gîndit în mijlocul vieții și de dragul ei, ba chiar a făcut-o cu har dialectic, și de aici verdictul lui Călinescu cum că avea „sofistica subțire”. Sofistul acesta a adus o boare de
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
Mihai Zamfir postulează ca esențială condiția „existenței unor scrieri care să poarte pecetea individualității autorului” (p. 10). În virtutea acestui imperativ, destui dintre autorii considerați până mai ieri reprezentativi decad în postură de simpli colportori. Mesajul acestora făcea în mod flagrant abstracție de propria conștiință (și nu doar auctorială). Alături de sus pomenita axiomă, Mihai Zamfir introduce și o teoremă de sprijin, într-o anume măsură complementară. Anume aceea conform căreia toate literaturile debutează, prin forța lucrurilor, prin poezie. (Predispusă, aceasta, la derularea
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
susține, nu mai putem suporta și lipsa de decizii la nivel european, pentru că degeaba se formează un club elitist al celor din zona Euro, că economia României este foarte legată de ce se întâmplă în zona Euro. Ei nu pot face abstracție că statele non-Euro sunt profund afectate de indeciziile din zona Euro", a punctat Băsescu. El a mai precizat că la Consiliul European de toamnă se va stabili și mandatul Uniunii Europene pentru întâlnirea G20, și de asemenea mandatul pentru conferința
Traian Băsescu: Toate analizele arată că ar fi extrem de greu să susţinem financiar un deficit de 3% () [Corola-journal/Journalistic/52661_a_53986]
-
probleme folosind ofertele SponsorPay sau observați ceva suspicios, vă rugăm contactați-ne” (esl.eu); „Dacă există ceva suspicios, adresați-vă medicului veterinar” (profituri.ro) etc. În mod similar, suspicios apare și în asociere cu pronumele negativ specializat pentru obiecte și abstracții: „nu am observat nimic suspicios” (clubskoda. ro). O situație neașteptat de frecventă este cea în care suspicios se adverbializează, intrând într-o construc- ție de intensificare a calității, cu valoare de superlativ: suspicios de...: „grija acestora pentru noi este suspicios
„Suspicios de frumos“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5434_a_6759]
-
în vedere, cea a începuturilor regimului comunist în țara noastră, scriitorul își focalizează interesul asupra fenomenelor acestuia. O simpatie inițială e lesne contrariată de anomaliile de care nu doar un spirit sagace precum cel în cauză n-ar putea face abstracție. Niculae Gheran are prilejul a-și înmuia condeiul în chiar substanța noroioasă a realităților, asociate cu o incontinență propagandistică la fel de imundă. Idealiștii stîngii, care au visat o lume „perfectă”, au asistat, de fapt, „la metamorfoza bănuitei fecioare în țață de
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
revistă-varză”. - E bun impresionismul în critică? Dar talentul, intuiția, gustul? Între acestea, ce anume nu trebuie să lipsească unui critic literar? - Nu prea văd cum s-ar lipsi critica de primă instanță de metoda „impresionistă”. Celelalte critici mai pot face abstracție (deși nu-i recomandabil, căci sentimentul de valoare nu poate veni decît pe această cale), dar pentru ea ar fi fatal să se angajeze direct în metoda semiotică, structuralistă sau chiar tematistă (ca să nu mai pomenesc de altele și mai
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
adevărul.ro); „Spulberat pe zebră” (observator.a1.ro); „Un șofer din Bacău a spulberat șapte persoane aflate pe trotuar” (apropo.ro) etc. În sensul propriu, a spulbera desemnează o distrugere totală, cu împrăștierea rămășițelor. Sensul figurat e asociat frecvent cu abstracții: sunt spulberate speranțele, visele, miturile etc. Relatările jurnalistice oscilează între cele două valori; uneori tind spre imaginea concretă, fără a fi riguros exacte („O mașină a spulberat un chioșc de ziare”, stiridecluj.ro; „Un camion a spulberat indicatorul de înălțime
Spulberare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5134_a_6459]
-
I, nr. 40, din 5 octombrie 1990), tocmai un prea franc atașament al autoarei față de valorile generației sale. Poezia Elenei Ștefoi, scria Lefter, „se supraîncarcă de tropi de un anumit tip, clișeizat în anii ‘80”, pomenind în continuare „ticul concretizării abstracțiilor printr-o tehnică a asocierii foarte la îndemână, fals calofilă.” O singură concluzie e greu de tras. Mai mare dreptate pare să aibă Nicolae Manolescu, care rezolvă aceste diferende interpretative avansând ideea (în Istoria critică a literaturii române) că avem
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
primite. Să-mi pot cumpăra timp măcar pentru un an de viață fără dureri și griji. Apoi imi doresc să mă pot reîntoarce la muncă și să pot scrie și publica în continuare în proiectele mele. Dacă aș putea face abstracție de realitatea asta zilnică, mi-aș dori poate o carte, poate niște marshmallow, clătite, o geantă,.. dar cum nu pot face abstracție, vreau măcar doar o zi fără dureri și altă zi fără griji și disperare. De mai bine de
Cutremurător. O cunoscută ziaristă: Vreau să-mi cumpăr un an de viață by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/53565_a_54890]
-
reîntoarce la muncă și să pot scrie și publica în continuare în proiectele mele. Dacă aș putea face abstracție de realitatea asta zilnică, mi-aș dori poate o carte, poate niște marshmallow, clătite, o geantă,.. dar cum nu pot face abstracție, vreau măcar doar o zi fără dureri și altă zi fără griji și disperare. De mai bine de o saptamână, ați demarat campania în care cereți ajutorul tuturor celor cu suflet. Până acum, cum au reacționat oamenii? Vă așteptați să
Cutremurător. O cunoscută ziaristă: Vreau să-mi cumpăr un an de viață by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/53565_a_54890]
-
economia simbolică a celei de-a șaptea arte. Cinematografia, ca și literatura sau oricare altă artă, nu se face doar cu marii artiști (regizori, scriitori, compozitori etc.), dar nu dobândește semnificație în absența lor. Niciun cinefil autentic nu poate face abstracție de istoria cinematografiei, reîntoarcerea alimentează resursele de sensibilitate ale unei (post)modernități uneori amnezice. Retrospectiva Wim Wenders oferă ocazia unei reîntâlniri cu cinematografia ca artă, cu o sensibilitate particulară, cu un mod de a gândi în imagini cu totul special
Omul cu camera by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5371_a_6696]
-
așa definită de Appollinaire - a cubismului, cu arta lui Delaunay, Léger, Picabia. Pentru Feininger drumul spre abstract a însemnat o transfigurare a experienței senzoriale și nu renunțarea la ea. Spre deosebire de prietenul și colegul său de la Bauhaus, Kandinsky, care argumenta că abstracția „pură” este o invocare a inconștientului, el a continuat să introducă mereu în propria creație percepții ale realității înconjurătoare. În același timp, arta lui Feininger este mai aproape de cea a lui Kandinsky decât pare la prima vedere. Pentru cei doi
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
regizori, sugera o cotinuitate, cât o virtualitate a filmului românesc din anii ’70, ’80, care s-ar fi putut materializa într-un alt context decât cel al unui stat totalitar. Redescoperirea autenticității cu regizorii Noului Val nu trebuie să facă abstracție de astfel de momente la care se pot adăuga și altele. Revăzut, Palmele lui George Chiper are aceeași forță imprimată de relatarea în priză directă, aproape liniară, fără inflexiuni, dar cu un relief dramatic care se construiește atât de bine
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]
-
istoric cu consecințe nu numai istorice, dar și morale și aș spune, mai ales morale, este că se bazează pe mărturia unui farseur talentat, dar care reușește să confere un dramatism real scenelor inventate. Cred că în calitate de spectatori putem face abstracție de valoarea testimonială a "experienței" autorului romanului, dar nu și de valoarea morală a peliculei așa cum un film precum cel al lui Radu Mihăileanu, Trenul vieții (1998), ne oferă o parabolă a unui exod forțat în căutarea unui tărâm al
Călătoria lui Malaparte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6700_a_8025]