890 matches
-
-i spunem, Sabina Bijan. Rostirea ei este halucinantă! Un minim efort ar fi fost necesar, și obligatoriu, pentru ca să rezolve treaba asta. Și nu avea nevoie de sfaturi regizorale. Estetic, textul merge pe formula cunoscută la Bauersima, pe un tip de abstracțiune combinată cu reziduurile de mentalitate, de meta-realitate, de lumi virtuale și proiecții, de impas și însingurare și așa mai departe cu care s-a populat diurnul și nocturnul nostru. O societate de consum care se autodevorează. Care lucrează prin terți
Femeia si Barbatul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8219_a_9544]
-
și denunțul, uneori cu un sens punitiv explicit, se regăsește în egală măsură în opera lui Caragiale și în aceea a lui Brâncuși. Dacă cel dintîi sancționează mecanica istorică și mimesisul social, abuzul memoriei de grup și destructurarea, pînă la abstracțiune, a existenței individuale, cel de-al doilea denunță stereotipia privirii și mimesisul estetic, tirania memoriei muzeificate și impostura orgolioasă a formelor redundante. Iar dincolo de toate acestea, și chiar dincolo de orice întîlnire în spațiul vreunui proiect cum a fost cel ratat
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
și scriitură relaxată, prudență și temeritate, pudoare și ironie. Merită repetiția: o critică "totală", care mai înseamnă și renunțarea la obsesia metodei, recursul la multiplicitatea căilor de acces și calitatea interpretării... Și totuși, "portretul" de mai sus suferă de oarecare abstracțiune. Când l-am văzut de aproape, mi-a evocat un tânăr anahoret marcat de severitatea penitenței, de voluntara și îndelungata zăbavă în fantastica Bibliotecă a vreunei abații. Sau, știindu-l călător dintre sacru și profan, părea că seamănă cu un
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
critic și dispoziție egală. La nici unul din aceste personaje nu apare vreun detaliu biologic: o mimică, o trăsătură fizică, o gafă, o emoție care să-ți sugereze că ai de-a face cu un ins, nu cu o capsulă de abstracțiuni. Andrei Pleșu nu vede fizionomii sau gesturi, ci calități sau defecte, rezultatul fiind o serie de profiluri abstracte care sunt golite de mirosul individual al personajelor încondeiate. Cu alte cuvinte, Pleșu nu le face portretul, ci le obține conceptul. Nu
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
sau de revoltă - pe care omul le traversează sub impactul revoluției industriale și al deselor reconsiderări în raport cu imaginea consacrată despre sine. Astfel, titluri cum sînt Între două lumi, Romantismul, Realitatea, Impresioniștii, Simboliștii, Postimpresionistii, Perioada crizei, Cubiștii și futuriștii, Avangardă, Expresioniștii, Abstracțiunea, Dadaiști și suprarealiști și Între cele două războaie nu sînt doar capitole de istoria artei, ci și, daca nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei umanități aflate într-o goana irepresibila. Cei o sută unu de artiști care
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
iasomiei/ învăluie melancolia" ("Lira meditativa"). Melancolia "și moartea incomensurabila/ povară mai grea decît toate/ te fac să înveți să trăiești/ fără cîntec/ și începi să iubești neantul/ și farmecul indiferentei? ("Ușor și greu"). Iubirea neantului, farmecul indiferentei sînt premisele construirii abstracțiunilor, ale legăturii dintre tristețe și metafizica; ele duc, în finalul volumului la geometrizarea spațiului poetic: "Din toate florile încep să iasă peste tot/ cercuri și numere/ în care se înscriu petale/ Și reapare întrebarea curioaselor urme de galaxii/ în roua
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
toate florile încep să iasă peste tot/ cercuri și numere/ în care se înscriu petale/ Și reapare întrebarea curioaselor urme de galaxii/ în roua întunericului" ("Primăvară abstractă"). Geometria nu limpezește, ea doar subliniază o stare, "lira", abia aici, în plină abstracțiune, devine "meditativa".
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
în trei categorii, cu denumiri având conotații muzicale. „Impresiile" reprezintă răspunsuri mai mult sau mai puțin directe la stimuli din lumea înconjurătoare. „Improvizațiile" sunt pure jocuri de culoare ce urmează o logică născută în imaginația artistului. În fine, „compozițiile" sunt abstracțiuni pure, elaborate în timp, care lasă foarte puțin loc aleatorului, pictorul folosind multiple desene pregătitoare pentru a calibra relații spațiale și cromatice. Raporturile lui Kandinsky cu muzica sunt de altfel foarte importante în înțelegerea operei unui artist care a dorit
Kandinsky la Muzeul Guggenheim by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6217_a_7542]
-
Șerban pare a răsfrînge în versurile d-sale un nou mal du siècle. E o nepotrivire cu lumea, însă nu una grandios- rebelă ca-n romantism, ci apatică, jemanfiș istă, o sfidare moale, o lehamite disprețuitoare. Flegmatic, poetul fuge de abstracțiuni, de vorbele „mari”, de patetism, practicînd un soi de „întoarcere la natură” (realitate) de rang secund, într-un mediu urban care apare deconvenționalizat, depreciat printr-un soi de golănie vag intelectualizată, persiflatoare. E o saturație de viață înfățișată fără ocol
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
mele./ Unele le-am recunoscut a fi gîndurile și sentimentele noastre./ Dar altele..." (Confesiuni recuperate). Sau: "zăpada arde sub numere/ se aud cascade ascetice" (La pîndă în perfecțiune). Sau: "plînge zarea cu spirale/ durdulie ca matale" (Vai și ierburi). Sau: " Abstracțiunea îl îngînă/ Figuri de pure geometrii/ Pe marmura cu plîns de lînă/ Cu romburi clare ciclamii" (Din zări hitite). Delirul poartă nostalgii pitagoreice: "apoi auzeam valurile potopului bătînd în ferestre/ și căpușele timpului brăzdau deșertul/ se întrupau în numere sacre
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
plină de misterul clipei, de veșnicia la purtător. Lipsa tot mai acută de timp a oamenilor se va traduce prin nevoia de timp condensat, iar literatura nu cred că are cum a se eschiva acestei realități". Dincolo de viziunile ce plasticizează abstracțiuni, de "marile poeme filosofice cu imageria lor redundantă", poeții noștri contemporani înfățișează nu o dată surprizele unor parcele "contradictorii", precum "neaoșistul" Ion Gheorghe, care face pași interesanți către dadaism și suprarealism, în volumul Zoosophia. Însă, nu o dată, prezintă și semnele unor
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
merită oare amiciția a fi fetișizată? în politică vuietul oamenilor se aude uneori chiar lângă ureche, dar de cele mai multe ori departe, ca zgomotul surd (plin de energie, însă potențială și inoperantă) al oceanului. Este bine sau rău? Sau e nicicum ? Abstracțiunile în artă trebuie suferite și ele. Ca și ceramica (oricât de glaciale ar fi) ele trebuie să fie arse mai întâi în cuptor.
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
într-o virilă ofensivă intelectuală”, B. Geremek - „imperturbabil fără placiditate, tonifiant fără exaltare, echilibrat fără paloarea echidistanței”, iar Gabriel Liiceanu „e un vital cu aspirații geomerice. Un halterofil cu obsesia diafanului. Un om al concretului, dublat de un nărăvit al abstracțiunii”. Talentul literar al lui Andrei Pleșu răzbate pretutindeni. De pildă, în textul despre viața lui Andrei Scrima citim o proză alertă, provocatoare. Continuarea va fi, însă, un alt portret. La fel de atrăgător. Cum sunt textele despre personaje feminine, puține, din păcate
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
gîndirii și pînă la deprinderile exprimării narative, ea nu a lăsat să transpară în propria-i pictură, nici în termenii cei mai aluzivi, date ale vreunei discursivități de tip literar sau incifrări tipice pentru cei obișnuiți să manipuleze concepte și abstracțiuni. în al treilea rînd, și poate că aici tînăra artistă stabilește realmente o performanță, deși a fost eleva lui Vasile Grigore, ea nu a preluat absolut nimic din datele evidente ale picturii acestuia, pictură cu o putere de contagiune irezistibilă
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
O remarcă specială se cuvine traducătorului Paul-Gabriel Sandu, al cărui talent în materie de limbă română i-a îngăduit să-l pună pe Schelling într-o albie lexicală care e digerabilă sub unghiul lecturii. Digerabilă, dar deloc ușoară, dată fiind abstracțiunea de eter a meditațiilor de față.
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
sculptura - acest gen ca și necunoscut în spațiul postbizantin și în sfera de influență a ortodoxiei - se înscriu decis în esteticile europene și în orizontul înnoirilor de limbaj, în timp ce hieratica icoanei și a frescei, cu schematismul ei formal împins aproape de abstracțiune, se retrage în penumbrele tainice ale spațiului eclezial și în lumina lăuntrică a unei spiritualități necontingente. Această separație, aparent dusă pînă la capăt, are totuși marile ei inerții și micile sale perversiuni. Deși, prin prezența sa publică, pictorul format în
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
Frumusețea! - mi-a răspuns Trecătorul - Înțelepciunea! - mi-a răspuns Nesăbuitul - Ura! - mi-a răspuns Prietenul - Lacrima! - răspunsumi- a Dușmanul - Ziua de mine! - mi-am răspuns răstignit pe tîmpla Cuvîntului” (ornic de iluzii într-un azil peripatetic). E vorba aici de abstracțiuni care capătă un caracter de concretețe sensibilă, ca și de o asemenea concretețe ce se raționalizează: „aud, ca pe o moarte, respirația umbrei (...) aud, ca pe o moarte, respirația nopții/ și într-o bună zi voi muri/ bolnav/ de nemurire
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
ar putea spune despre un obiect care-ți voalează retina, care absoarbe polaritățile prin concilierea transparenței absolute cu opacitatea unică, iar acest tip de obiect nu este altceva decît pictura lui Oravitzan. Pentru că este mult mai ușor să vorbești despre abstracțiuni pur și simplu, despre retorica flăcării, de pildă, despre tremurul aerului, cam la un metru deasupra pămîntului, în amiezile toride, despre vocația halucinogenă a zăpezii sau despre măreția apelor înghețate decît despre ritmurile încărcate de lumină ale unui panou care
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
unui om, să dovedești lipsa de fler a unui om complet incult sufletește. Cu emoțiile nu te porți cum te poți cu semenii, ceea ce înseamnă că a mistui sentimente nu e totuna cu a manevra oameni. Dar dacă nici cu abstracțiuni și nici cu emoții nu avem de-a face în cazul inteligenței sociale, atunci despre ce vorbim de fapt? Ce poate să rămînă din psihicul unui om dacă dăm la o parte îndemînarea teoretică și subtilitatea sentimentală? Karl Albrecht enumeră
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
chiar de recunoașterea maestrului, dar, pe de alta, era un apostat căruia imboldul de a se rupe de filosofie îi conferea rangul unui dezertor cu ștaif, tobă de carte și totodată dospind de nerv rebel, un dezertor care înlocuise oficiul abstracțiunilor cu uzul bizar al schemelor psihanalitice. Din acest motiv, hirotonitulapostat trăgea după el un prestigiu speculativ pe care îl exercita într-un univers care nu îngăduia polemica filosofică (visele și asociațiile libere), aducînd cu un vraci rătăcit în lumea plată
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
în acest context, divagațiile Dvs. pe seama faptului că literatura generației noastre ,e bântuită de sex, de sex bicisnic sub raport artistic" este falsă și fără adresă. Scrieți: , Aceasta ar fi tragedia postmoderniștilor basarabeni: nebunia de a se retrage total în abstracțiuni pretins filozofice sau în amănunțite descrieri fiziologice, în ascunderea lor în vaginul din care nu mai ies la aer. Să stea cât vor în el, nu vom avea nimic împotrivă, dar să nu ne amenințe mereu cu ,groapa de gunoi
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
care o face Andrei Cornea în acest volum. De fapt, e de mirare cum, pe un teren atît de golit de referințe concrete - cum este cerul conceptelor grecești - autorul nu-și pierde elanul și nu-și micșorează curiozitatea. În genere, abstracțiunile lipsite de viață atrag în adolescență, cînd mintea, îndrăgind virtutea chinuitoare a distincțiilor infinitezimale, este dispusă să intre în răsuciri fachirice de sorginte logică. De la o vîrstă însă, deșertăciunea jocului se impune, uscăciunea conceptelor îndepărtînd mintea de la balansul previzibil între
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
care vin la cenaclul Simonei Popescu sunt de vină că nu le place poezia. De vină sunt profesorii care i-au îndobitocit anterior, vinovat este sistemul universitar (anchilozat, osificat), de vină e, hélas!, poezia "pură", cu esențe, lumi de dincolo, abstracțiuni și alte kestii nașpa, care le-a fost băgată pe gât de propagatorii modernismului. De vină sunt criticii de rahart și kritikușii; de vină sunt Figurile Pustiului, Palidele Mutre vorbind despre Poezia Curiculalară; de vină sunt băieții care "rumegă canoane
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
vezi Doamne, de "eliberare națională" din Vietnam, China, Coreea de Nord, Serbia, pentru a împiedica formarea "statelor naționale moderne". De ce-a fost oare "demonizat" Saddam Hussein, "insultat" prin compararea lui cu Hitler, se întreabă analiștii pentru care comunismul e o simplă abstracțiune, o imagine de cabinet, întrucît nu l-au cunoscut ca realitate trăită! Teritoriile națiunilor foste coloniale și din Răsăritul Europei, cu dezinvoltură tratate laolaltă, purtătoare ale unei civilizații "premoderne", s-ar cuveni "protejate" de invazia culturilor "imperiale" ale capitalului postindustrial
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
paradă de erudiție. În ambele situații, Dan Iacob e izbit de carența afectivă ce macină în subsidiar cele două atitudini. Morala e cazuistică fără suflet, căci fapta te înstrăinează alterîndu-ți sinele, pe cînd litera conceptului ucide spiritul, orice șir de abstracțiuni fiind un călău al sufletului. Între aceste granițe se mișcă tribulațiile lui Dan Iacob. Atracția acțiunii sociale nu o are, iar filosofia de aparat îi repugnă, dar în același timp nevoia unui sens spiritual îl împiedică să cadă la teapa
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]