1,027 matches
-
imposibilă de cunoscut. Am regăsi de fiecare dată ca fundament al stării civile comportamentul și dorințele omului civilizat. În formularea ipotezei despre starea naturală, Hobbes degajează principiile naturii umane prin observație și abstractizare, plecând de la omul civilizat, numai că această abstractizare este imperfectă. Starea naturală păstrează anumite scheme de comportament care îi permit lui Hobbes să reinventeze societatea plecând de la ele. Dar aceasta nu este tot. În definitiv este ușor de văzut în starea naturală o etapă istorică anterioară societății civile
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
gramatical la încaperea activității și apoi pe parcursul terapiei logopedice, în funcție de obiectivele și conținutul fiecărei etape; nivelul structurilor operaționale formate pe baza însușirii logice a cuvintelor, capacitatea de a opera cu cuvintele (de a efectua operații logice de analiză, comparații, sinteze, abstractizări, generalizări și concretizări), de a explica și demonstra logic, pe bază de argumente, de a efectua raționamente inductive, deductive și prin analogie, de a stabili relații între cauze și efecte), de a folosi cuvintele corect în situații diferite; nivelul structurilor
Logopedie : modele de programe logoterapeutice : caiet de lucrări practice by Iolanda Tobolcea () [Corola-publishinghouse/Science/474_a_733]
-
imaginarium indica faptul că populația și instituțiile stăpâneau conștient procesul de memorare, precum și relația cu trecutul și cu spiritul înaintașilor. Întâlnirea dintre simbolismul acestui ritual și creștinism și transferarea "mecanismului" lui la nivelul mentalului colectiv face ca, în procesul de abstractizare, imaginarul să preia "culorile" fricii de pedeapsa veșnică și de pierderea, în moarte, a stării (precare) de echilibru. Antropologia creștină ar putea să ofere aici interpretări care ne-ar aduce mai aproape de înțelegerea psihozelor din timpul primului mileniu, manifestate colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nebuloasă în care nimic nu este delimitat în mod necesar. Nu există idei prestabilite și nimic nu e distinct înainte de apariția limbii" (F. de Saussure, 1998: 126). Percepțiile trec în noțiuni prin reprezentări, proces realizat în planul expresiei. Generalizarea și abstractizarea sunt mediate de planul semantic al limbii, într-un raport de intercondiționare reciprocă: noțiunile se constituie prin cuvinte, judecățile se formulează prin propoziții, iar raționamentele se desfășoară la nivelul organizării textului, prin raporturi sintactice. Funcția de exprimare a gândirii este
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Interesul lui Wüster pentru teorie se manifestă mult mai târziu. În 1969 apare la Viena, studiul intitulat Die vier Dimensionem der Terminologiearbeit (E. Wüster, 1969). Autorul teoretizează cele patru dimensiuni ale activității terminologice: domeniul specializat, limbile istorice, obiectul, gradul de abstractizare. Înființează Institutul Internațional INFOTERM precum și V.G.T.T. (Vienna General Theory of Terms) - o știință a termenilor. Eugen Wüster rămâne întemeietorul teoriei generale a terminologiei. Direcții de cercetare ale Școlii terminologice de la Viena Direcțiile de cercetare ale Școlii de Terminologie de la Viena
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
un ansamblu de trăsături unitare care definesc o clasă de obiecte desemnate printr-un termen. Conceptele nu există în realitatea extralingvistică. În lumea materială, determinată spațial și temporal există doar obiectele pe care omul de știință, printr-un proces de abstractizare le transformă în sisteme conceptuale. Dintre trăsăturile conceptului reținem doar două: 1) claritatea. Un concept se definește prin claritate dacă omul de știință /receptorul recunoaște realitatea pe care o desemnează; 2) univocitatea. Un concept poate fi considerat ca având trăsătura
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
obiectul (extensiune) care urmează a fi conceptualizat. Modelul preconceptual este aprioric denominării/, iar faptul este în măsură să susțină autonomia metaforei în raport cu modelul. Constructele metaforice reprezintă intuiția unei "realități" pe care o provoacă și o reflectă la nivelul conștiinței, prin abstractizare. Punctul de plecare nu este metafora în sine, ci trăsătura relevantă conceptual a modelului precum și capacitatea termenului de a desemna. Denominația prin metaforă este un proces intelectual, propriu științei, care duce la o reprezentare superioară a realității. Este strâns legată
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de formare a conceptelor prin câteva caracteristici: • raportul dintre modelul preconceptual și termen este de independență; • modelul poate avea o încărcătură psihică; • termenul împrumută "imaginea conceptuală" stabilă, eliminând trăsăturile subiective ale modelului; • conceptele științifice sunt create printr-un proces de abstractizare, pot fi analizabile și înafara contextului 11. Pe baza analogiei și a raționamentelor - părțile componente ale corpului omenesc au primit o anumită reprezentare și un "nume", printr-un proces cognitiv. În limba greacă pyloros (cf. πυλωρός,-οΰ s.m./s.f.) denumea
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
conceptual și/ sau terminologic. Metafora medicală "bloc", provenită din limba franceză, având etimon în olandeză (unde cuvântul era utilizat cu sensul de "trunchi de copac tăiat") nu are caracteristici subiective/ expresive. Este un construct metaforic cu un grad înalt de abstractizare. Rolul metaforelor terminologice generate de med. "bloc"este de natură cognitivă, cu impact în domeniul difuzării cunoștințelor și în procesul de creație terminologică. Modelul a furnizat limbajului medical o metaforă generică prin care se desemnează trăsătura de "masă compactă" și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
termen generic pentru anestezia regională; 4) fragment de țesut inclus în celoidină sau parafină în vederea obținerii de secțiuni pentru examenul histologic; 5) masă de material în stomatologie" (DM, 2007: 254)]. Modelul "trunchi de copac" este actualizat într-un proces de abstractizare din momentul în care permite gândirii să proiecteze prima schiță analogică a conceptului specializat. Este o schiță intuită ab initio, "văzută", într-o etapă ulterioară și care oferă un suport imaginativ suficient de argumentat pentru a-i permite specialistului să
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
o schiță intuită ab initio, "văzută", într-o etapă ulterioară și care oferă un suport imaginativ suficient de argumentat pentru a-i permite specialistului să acceadă la etapele următoare de construcție mentală, grație analogiilor, substituției, interacțiunii pe care traseul de abstractizare le presupune. Descoperirea/ invenția la nivelul corpusului de metafore specializate nu se realizează la întâmplare, ci respectă anumite tipare logico-semantice: • sensul unui termen care desemnează conceptul corespunzător obiectului concret (din DS) este supus unui proces de abstractizare: lat. decoctum,i
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
care traseul de abstractizare le presupune. Descoperirea/ invenția la nivelul corpusului de metafore specializate nu se realizează la întâmplare, ci respectă anumite tipare logico-semantice: • sensul unui termen care desemnează conceptul corespunzător obiectului concret (din DS) este supus unui proces de abstractizare: lat. decoctum,i/ n. (decoct; fierbere) - med. decoct/ decoctum; • însușirea/calitatea unui obiect concret poate da "nume" noțiunii științifice, creând o metaforă: glaukos avea în limba greacă sensul de "albastru-verzui". A dezvoltat în limbajul medical, metafora glaucom; în greaca veche
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în structura unor metafore bilexicale, formate prin compunere tematică, de tipul, talamotomie (cf. fr. thalamotomie; en. thalamotomy) - un termen de dată relativ, recentă. Metafora conceptuală thalamus a dezvoltat puține variante sintagmatice contextuale, date fiind unicitatea conceptuală și gradul înalt de abstractizare în NA. Transferul denumirii de la DS la DȚ se realizează în baza trăsăturilor comune (formă, culoare, caracteristici fizice), niciodată a diferențelor dintre cele două domenii. Observăm din exemplele date că demersul cognitiv respectă, în procesul de conceptualizare, metodele și regulile
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
exemplele date că demersul cognitiv respectă, în procesul de conceptualizare, metodele și regulile descoperirii, tehnicile complexe de inovație terminologică. Selectarea bazei de date pentru transfer respectă factori de natură obiectivă, care permit o mai eficientă exploatare a ontologicului, prin generalizare/ abstractizare: stabilitatea raporturilor dintre domenii, dependența "locutorului" de stereotipurile gândirii, obligativitatea de a reflecta trăsăturile "obiectului" în condiții de transparență conceptuală etc. Interacțiunea factorilor Funcția euristică a metaforei specializate este actualizată printr-un sistem de reguli ale cercetării teoretice, ordonat în
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
aspectul imaginii abstracte a domeniului medical? În baza căror trăsături pot fi asociate? Pentru a putea rezolva astfel de dileme, medicul exploatează pe lângă procesele cognitive, propria experiență anterioară. Actualizează cunoștiințe vechi (cultura proprie, cultura clasică) pe care le transferă prin abstractizare, metaforei medicale. Observăm că metafora specializată este expresia unui demers euristic, formată în baza interdependenței a numeroși factori de natură culturală (aparținând culturii și civilizației greco-latine, arabe, culturii și civilizației franceze și, mai recent, culturii engleze) ,filologică (filologie clasică, limbi
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
preconceptual (ca domeniu-sursă) și a lexicului specializat (ca domeniu-țintă). Proprietatea pe care echivalența o conferă terminologiei este tranzitivitatea. Situată pe fundamententele generale ale relației de echivalență, metafora specializată se dezvoltă, în particular, pe raționamente/ judecăți analogice, ce permit procesul de abstractizare conceptuală, la nivel științific. Metafora specializată nu este doar o problemă de natură conceptuală sau de natură, lingvistică. Asemănarea, similaritatea în terminologie se poate produce între două "obiecte", între două noțiuni, între două caracteristici, între două tipuri de "roluri", funcții
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
metaforei specializate ca "relații logice"16. În al patrulea rând, raționamentele). În al patrulea rând, raționamentele, constructele cognitive sunt obiective comune terminologiei și ontologiei. Obiectele/ fenomenele au reprezentat dintotdeauna pentru gândirea umană, modele preconceptuale de reprezentare a lumii ideilor, de abstractizare prin raționamente, metafore conceptuale/ terminologice. În acest demers, extralingvisticul este eliminat de facto din lingvistică, imaginea abstractă rămânând să fie desemnată prin limbă. Dintr-o perspectivă aristotelică, ontologia - în calitate de parte a filozofiei are drept obiect de studiu existența ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
termeni și sintagme specializate omogene, prin care se desemnează un fond coneptual comun, cvasi-universal al domeniului. "Nucleul dur" al filozofiei este alcătuit din termeni de sursă greco-latină, romanică, germanică, sanscrită etc. Se definește prin cel mai înalt grad de specialzare/abstractizare: apriori (a priori expresie latină "ceea ce precedă"), aposteriori (lat. a posteriori "din ceea ce urmează"), ataraxie (gr. a "fără" + "tulburare"), axiologie (gr. axio- "valoare"+ logos "cuvânt, teorie"), chiliasm (gr. chiliasmos "o mie"), cinicii (gr. kynikos de la kyos, kynos "câine"), cogito (lat.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
clasă, concept, conștiință etc, fie datorită apropierii (formale, gramaticale) de substantivele concrete, fie grație intersecției cu limba comună și/sau cu alte limbaje specializate. Pluralele specializate cuprinse în dicționare conferă limbajului științelor/ teoriei/ cunoașterii, în general, un grad înalt de abstractizare, chiar dacă în unele cazuri sunt pasibile de amguitate. Deși dicționarele lexicale și de specialitate inseriază anumite abstracte nonnumărabile cu forma de singular, în discursul specializat există numeroase cazuri de recategorizare a termenilor, ca numărabili: adevăr vs adevăruri, arhetip vs arhetipuri
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
argu mentative, tehnici asociate gândirii logice: deducția, inducția, analogia, inferența, de monstrația, explicația, reducerea la absurd etc. Tipurile de argumente utilizate mai frecvent sunt: - argumentele logice: se adresează rațiunii, apelând la operațiile fundamentale ale gân dirii (analiza, sinteza, comparația, generalizarea, abstractizarea și concretizarea), eviden țiind categoriile adevărat/fals cu ajutorul diverselor tipuri de raționamente (deductiv, inductiv, analogic sau prin inferență); - argumentele psihologice: vizează mentalități, concepții, prejudecăți, stereotipii de gândire (argumentul autorității, cel al informației creditabile, al modelului funcțional etc.); - argumentele etice: fac
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
concretizează faptul că lumea acțiunilor sociale nu este una fără rânduială, ea prezentând o serie de regularități. Înțelegem astfel tipul ideal ca un "sistem de posibilități", ca un concept cu pronunțată valență descriptivă, care se edifică printr-un proces de abstractizare, emanație firească a unei mulțimi de date și fenomene pe care le are în atenție cercetătorul. H2O, ca să dau un exemplu edificator, este doar formula apei și nu apa real existentă. Pentru a se ajunge la această formulă care exprimă
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
de orientare a gîndirii spre realitate. O asemenea orientare înseamnă, de cele mai multe ori, trecerea de la limbă la vorbire, concretizarea semnificației prin sens, care cuprinde actualizarea sub toate aspectele ei și realizarea referinței. Din punct de vedere sistematic, concretizarea este opusul abstractizării, iar actualizarea este opusă virtualității, încît perspectiva cognitivă este diferențiată în cele două situații. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i , deși nu este întotdeauna identificată ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
diferența apare atunci cînd cineva reușește să depășească impasul într-un mod adecvat. Structura dublei constrîngeri este următoarea: Dacă nu faci X, atunci Y. Dacă faci X, atunci Y. Așadar, mesajul transmis conține două ordine contradictorii aflate pe niveluri de abstractizare diferite, unul excluzîndu-l pe celălalt. Dubla contrîngere se poate manifesta patologic și terapeutic, conflictual-restrictiv și creativ. Cadrul general al apariției teoriei dublei constrîngeri îl constituie cercetările clinice de după 1950, cînd s-a făcut trecerea de la psihanaliza lui S. Freud la
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pragmatice (injoncțiunile paradoxale - dubla constrîngere - și prescripțiile paradoxale). Paradoxurile logico-matematice se bazează pe celebra afirmație paradoxală: clasa tuturor claselor nu este membră a ei înseși. În teoria tipurilor logice se spune că acest enunț paradoxal rezultă din suprapunerea nivelurilor de abstractizare sau a nivelurilor logice, iar soluția pentru ieșirea din această contradicție logico-matematică se află în axioma: nici o clasă nu poate fi membră a ei înseși. Pornind de la celebra propoziție Sînt un mincinos, Rudolf Carnap și Alfred Tarski au enunțat teoria
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
te voi pedepsi sau Nu face x, sau te voi pedepsi; în acest caz, persoana damnată caută, mai degrabă, să evite pedeapsa, decît să primească o recompensă; b) a doua injoncțiune o contrazice pe prima la un alt nivel de abstractizare și este încărcată de semnale care amenință siguranța/supraviețuirea: i) mesajul este detectabil la nivel non-verbal; ii) acesta poate influența orice element al primei injoncțiuni și poate fi verbalizat astfel: Aceasta nu este o pedeapsă. / Eu nu sînt cel care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]