1,350 matches
-
polară pe cer, departe, În scurgerea timpului nu are moarte, Statornic arde în orice seară Capăt de osie, steaua polară. Stelele, lumile, roiuri astrale Se-nvârt în jurul osiei sale1027. Versurile fixează personaje, caractere, momente și acțiuni comune sau deosebite, rezumă absurdul și ridicolul lumii aflate în derivă, cercetează fragmente ale vieții dintr-o istorie zbuciumată, dar au capacitatea să reactiveze sub impulsul creator-emoțional Cuvântul primordial și prin El se construiesc arca, carul mnemonic, spiritele aflate pe norul purtător spre înălțare. Poesia
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
origine franceză născut în Algeria, a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1957. Este adesea asociat cu existențialismul, deși el a respins vehement filozofiile existențialiste care cultivă evaziunea. Teza principală a filozofiei lui Camus afirmă că existența este absurdă. Absurdul este considerat de Camus doar un punct de plecare. Omul absurd „începe acolo unde celălalt sfârșește, unde încetând să mai admire jocul, spiritul vrea să se joace el însuși.” Este contrariul speranței, căci el nu poate exista decât în universul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
condus de către oameni. Înlocuim omul rău cu omul bun? Este mai bun omul în calitate de birocrat decât omul în calitate de antreprenor, liber, activ? Putem crede în utopia birocratului care nu doarme cu gândul la binele maselor? Eu cred că deja am descris absurdul situației. Nu trebuie să uităm că în cosmogonia iudeo - creștină, morala este elementul fundamental al vieții umane. Noi suntem "răi" sau "buni", după cum ne situăm prin puterea sufletului nostru, de o parte sau alta a barierei. Spre deosebire de noi însă, orientul
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Căderea, Exilul și împărăția. Din această perspectivă apare de altfel cât se poate de clar orizontul metafizic al nihilismului pe care Camus îl analizează și îl desfășoară de-a lungul firului călăuzitor al celor două motive care îl obsedează, adică absurdul și revolta finitudinii. Primul motiv se află în centrul lucrării Mitul lui Sisif (1942), unde gratuitatea existenței după ce zeii au fost reduși la tăcere sau au murit este revendicată ca o întâmplare omenească ce trebuie trăită fără motive și fără
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a trăi și de frica de moarte; a-ți pune capăt zilelor înainte de a fi trăit plenar n-are niciun sens; a-i crede pe imbecilii care trâmbițează neajunsul de a te fi născut este ceva ce se învecinează cu absurdul; nu pleca urechea la cei care denigrează viața și te îndeamnă s-o părăsești cât mai repede cu putință; moartea trebuie înfruntată cu seninătate, zâmbind, fără teamă; a te îngriji de ce va fi după aceea - cu sau fără mormânt cu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
eticului, care Îi permite să se opună, de pildă, nazismului sau războiului În Vietnam, asigurând o exteriorizare a alegerii, rămâne pentru Sartre o sursă de angoasă În timp ce, pentru Lévinas, este sursă de speranță; ceea ce depășește orice rațiune este pentru Sartre absurdul, În timp ce pentru Lévinas este motiv pentru a regândi evenimentele. Problema care se pune pentru Lévinas este următoarea: gândirea etică ne-a obișnuit să punem tema responsabilității În termeni de universalitate ori, logica chipului este ireductibilă la generalitatea conceptului
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
despre rolul închisorii de sorginte sovietică, un sistem sărac în programe cultural-educative, multiple complicități interne imorale și ilegale, privațiuni și îngrădiri suplimentare celor stabilite de tribunale și, mai presus, o așezare a activităților interne într-o ordine perversă, în care absurdul devine firesc, iar incompetența o virtute cu mîndrie afișată tuturor. Sinuciderile și decesele Moartea în închisoare preocupă nu numai familia și cunoscuții deținutului defunct, ci și publicul larg, deoarece ea intră, incontestabil, în responsabilitatea statului. În mai toate închisorile din
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
fi astfel. În numele unei corectitudini politice, se poate ajunge la dezumanizare rapidă: bătrânii trebuie să fie eutanasiați, nașterea trebuie să fie controlată sever, creșterea populației trebuie să fie corectată prin provocarea unor contexte de criză a hranei, credința creștină suprimată. Absurdul unei astfel de vieți din care îți sunt extirpate (atraumatic) pe rând toate bucuriile de a trăi, poate fi îndepărtat prin sens. Iar religia poate da sens, sensul comuniunii. - Lectura descâlcește psihismul. Există teorii psihologice care propun înțelegerea comportamentului matur
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
România devine un satelit al comuniștilor ruși care-și aruncă modelul social și peste gard, la micul vecin. Evreii sunt vânați pentru vina de a fi ceea ce sunt, evrei. Alexandru Șafran surprinde frânturi din epopeea unor pătimiri pe care doar absurdul le poate instanția. El este intelectualul evreu care, devenind lider al unor prigoniți, luptă cu încrâncenare împotriva absurdului. Și fiecare victorie e posibilă doar prin insistențe disperate, printr-o diplomație de limită. Va fi în cele din urmă rupt de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
este cu atât mai intensă cu cât analizează mai atent nuanțele. Respingerile sale sunt însă ale unui om mistic. El nu se bazează pe conexiuni logice. Atunci când arbitrariul face din el o victimă inocentă a succesiunii de evenimente, el respinge absurdul în care e târât atribuindu-l unei întâmplări inexplicabile. E înhățat de milițianul care trebuia să ducă la post un vinovat pentru răspândirea panicii printre înfometații ce așteptau cu orele câteva pâini. Tocmai el care nu schițase nici un gest, nu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cimitir ori în spitalul lagăr unde zăceau oameni-într-un cuvânt, povestea Djezkadzan, unul din cele mai groaznice locuri din lume” (p.82) Refuză să interpreteze realitatea așa cum e ea, preferă să o interpreteze după propria sa fantezie. O minte instruită corectează absurdul lumii reale, ajustează malformațiile întocmai cum creierul reface imaginile răsturnate ale obiectelor. Poate că și în mintea lui Gleb acționează permanent corecții în numele unei închipuite ortopraxii ori de câte ori el întâlnește povești zguduitoare despre o lume inumană, imposibilă, crudă, bicisnică. În mintea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
atingerea registrului ideal al existenței, perfecțiunea și exemplaritatea persoanei respective, are la bază mecanismul transcendenței. A tinde către mai bine, către mai mult, către mai sus este o aspirație morală fundamentală a Eului personal. Reversul ei este prăbușirea, descurajarea, defetismul, absurdul, depresia melancoliformă și, ca ultimă și extremă formă de manifestare, suicidul. Egocentrismul, alterocentrismul și egodepășirea sunt atitudini psiho-morale existente ca virtualități ale persoanei umane. Ele se manifestă În act, prin intermediul sentimentelor morale. În felul acesta, egocentrismul generează egoismul sau filautia
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mulți copii, dintre care, în afară de B., vor ajunge oameni de condei Ion (Iancu) și Constantin C. Bacalbașa. Dat afară de la gimnaziu, B. se înrolează în armată; aici se îmbolnăvește de tuberculoza care avea să îl răpună. Șocat de brutalitatea și absurdul vieții de cazarmă, părăsește armata și, cu temperamentul său entuziast, de agitator, se avântă în rândurile mișcării socialiste. Dobândind prestigiu, va fi cooptat în Consiliul General al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, de unde însă demisionează în 1894. Intrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
Câteva dintre temele ilustrate: literatura în totalitarism, scriitorul și cenzura (cu detalierea atentă a efectelor acesteia din urmă la nivelul intim al scriiturii), totalitarismul ceaușist (cu manifestările delirantului cult al conducătorului etc.), raporturile dintre ficțiunea literară și real, marasmul și absurdul vieții cotidiene. Scriitoarea reconstituie ficțional situații sufletești vagi, difuze, „criptice”, pe fond peisagistic montan ori din deltă (este aceasta o moștenire din propria creație lirică), construiește mici parabole, uneori frapante, cu trimiteri morale sau existențial-majore (prin narațiuni în general recuperabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
răvășite, intermitent de-a dreptul traumatizate. În reflecții și interogații pe cele mai diverse teme, eterne și seculare, de la geneza cosmosului la moartea universală, de la specificitatea, derutantă, a naturii umane la măștile disimulative ale dezumanizării, de la Dumnezeu și Iisus la absurdul istoriei contemporane, discursul poetic transmite mișcări și atitudini sufletești [...] reductibile, în ultimă analiză, la adorația omenescului autentic și respingerea numeroaselor forme de pervertire a eului”. În proza din Drumul, simbolul Golgotei (1997) și Singurătatea măștilor (2001) S. întreprinde, pe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
între Dumnezeu și Neant suscita noi întrebări: "Ce ne face să luptăm, să scriem, să pictăm, să polemizam, pe noi, cei care nu credem în Dumnezeu, dacă chiar trebuie să alegem între Dumnezeu și Neant, între sensul vieții noastre și absurdul? Asta înseamnă că suntem fără s-o știm credincioși în Dumnezeu cei care scriem sau construim poduri?"60. Adept al scrisului ca expresie a revelației de moment, Cioran alege formulă care i se pare cea mai potrivită, opusă sistemului cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și așa nimic nu se alege de tot ! Întreaga morală n-ar vrea să facă din această viață decât o sumă de ocazii pierdute."62 Nietzsche și Cioran au atitudini diferite față de problema morții și a absurdului existenței. Pentru Nietzsche, absurdul este spațiul libertății: moartea divinității ne lasă într-un spațiu liber, unde să ne manifestăm voința noastră liberă, ne face supraoameni, capabili să ne inventăm sensuri. Pentru Cioran, un astfel de eroism are la bază o puternică amăgire, o iluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
veninoasa și malignă", creații fantastice și onirice, depozitare ale destinului tragic al ființei umane, dar și ale bunătății sale, unde autorul este uneori narator, alteori personaj, întotdeauna protagonist al scenelor pe care "creatorii lor smintiți le țes pentru a ilustra absurdul existenței umane"47. În mansarda friguroasa în care îl găzduia portarul anarhist de la Sorbona, unde noaptea se învelea cu colecțiile vechi ale oficiosului comunist francez "L'Humanité", păstrate de gazdă lui cu mormăiala "știu, nu e prea anarhist, însă... faute
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și pe Kafka într-o grilă intertextuală care până la urmă o exprimă mai cu seamă pe ea însăși, propunând o anumită perspectivă asupra eroului tragic și a vinei „fără vină”: tragicul e o valoare a vieții și de aceea exclude absurdul. Publicistica de după 1989 - Crimă și moralitate (1993), Cronica melancoliei (1998), A vorbi într-un pustiu (2001) - impune o voce fermă, nemiloasă cu sine și cu ceilalți, o conștiință lucidă, morală și socială, căreia nu îi lipsesc tragismul și sarcasmul. Autoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
privind utilizarea informațiilor economice private sunt încă nesatisfăcătoare, iar practica domeniului este la început. După o perioadă de confuzie în ceea ce privește aceste reglementări, este posibil să apară, sub presiunea imperativelor luptei mondiale antiteroriste, un set de legi ce frizează din nou absurdul, ca în vremea lui Ceaușescu. Absurdul ar consta într-o secretizare excesivă a unor informații de piață asociate activității unor organizații publice, astfel încât să existe o deformare a mediului concurențial. În cazul țării noastre, dezvoltarea bazelor de date specializate se
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
încă nesatisfăcătoare, iar practica domeniului este la început. După o perioadă de confuzie în ceea ce privește aceste reglementări, este posibil să apară, sub presiunea imperativelor luptei mondiale antiteroriste, un set de legi ce frizează din nou absurdul, ca în vremea lui Ceaușescu. Absurdul ar consta într-o secretizare excesivă a unor informații de piață asociate activității unor organizații publice, astfel încât să existe o deformare a mediului concurențial. În cazul țării noastre, dezvoltarea bazelor de date specializate se află încă într-un stadiu incipient
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
punându-și personajul într-o postură autolaudativă care nu face altceva decât să-l dezavantajeze. Trimalchio își trâmbițează în permanență condiția de libert, intrând în detalii pe care nu le vom mai aminti, într-un crescendo ce frizează, pe alocuri, absurdul. E suficient, pentru a ne face o opinie în această privință, să cităm episodul fulminant al testamentului care parodiază melodramaticele epitafuri, frecvente în epocă, evidențiind megalomania și grandilocvența imaginației protagonistului. După ce lasă cu limbă de moarte (și sub influența aburilor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe Urmuz, autorul "romanului" Pâlnia și Stamate în patru părți care se întind pe doar câteva pagini (zece sau opt, în funcție de ediția consultată), unic în literatura universală să denunțe, sub forma parodiei mușcătoare, criza limbajului de început de secol și "absurdul" originalității literare. Desigur, Tînianov nu s-a apropiat de textul urmuzian atunci când și-a enunțat teza. O vom face noi însă, întrucât observațiile sale pot fi mai ușor înțelese prin intermediul parodistului român. Lupta ce are drept rezultat "preluarea", urmată de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de comunicare terapeut-pacient. Erickson (Erickson, 1989) obișnuia să înceapă procesul de terapie utilizând povestiri (metafore, prescripții secondate de ritualuri, acțiunea interpersonală) cu conținuturi diferite: semnificațiile puterii de a învăța ale ființei umane (scopul: stabilirea unui cadru de cooperare, comuniune spirituală); absurdul raționalității conștiente a omului (scopul: dezorganizarea/ destabilizarea minții conștiente); utilizarea metaforelor-paradox, care nu au nici o legătură cu problema psihologică a pacientului (scopul: crearea unui cadru-modificat care să confere pacientului libertatea de a identifica în sine însuși, soluțiile latente ale propriei
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
domnul Vacariu publicase deja sub forma unor romane experiențele sale concentraționare. Interviurile transcrise nu pot reda nici tonalitatea și nici intensitatea trăirilor afective a celor intervievați din timpul discuțiilor. Mărturisesc că, împreună cu cel intervievat, am râs de multe ori de absurdul unor experiențe după cum de multe ori nu ne-am putut stăpâni lacrimile, revolta, stupoarea și indignarea. Or, bagajul afectiv a fost constant o barieră în obținerea de informații și date obiective: revolta, indignarea, stupoarea, tristețea, mâhnirea, dorința de răzbunare și
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]