622 matches
-
părul lung, alb, împroșcând cu apă peste tot în jur, astfel încât la sfârșit se făcuse o băltoacă sub scaun, pe care femeia se grăbi să o șteargă cu o cârpă. Undeva în capătul celălalt al mesei stătea o pâine mare aburindă, din acelea rotunde de care se fac în Ardeal, și niște pere galbene cu pete maronii, aproape trecute, care răspândeau un parfum intens. — Nu puciai să faci apa o țâră mai caldă, tu, marilenă ? spuse bătrânul. — E numai bună cum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tata fără să se uite la mine. Vezi că este pită caldă, o fost adus-o lelea melintia adineaori. Ia-ți cu slană și șieapă roșie, dacă vrei. M-am așezat la masă și am rupt o bucată de pâine aburindă. Sora mea continua să trebăluiască prin bucătărie. — Îi bună ? m-a întrebat tata, privindu-mă cu jind. Eu nu poci mânca, n-am cu șe, spuse el ridicând maieul și arătându-mi un fel de gaură în stomac. Am pus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în brațe pe fratele meu, să-l țin la piept, să-l legăn și să mor împreună cu el. Nu exista altă cale, decât calea iubirii. Dar câinii deja își terminaseră treaba. Un roi de fluturi colorați a izvorât din vintrele aburinde înșirate pe zăpadă și s-a așezat peste mâinile și peste fața mea, căutându-și drumul spre inimă. Dar nu au reușit să ajungă la ea. Înveșmântată în lumină, inima mea, în care pătrunsese odată pentru totdeauna iubirea, i-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
enoriașii obișnuiți. Nici măcar nu era grecoaică. Apăruse la biserică doar În acea zi, niciodată mai apoi; pare să fi existat doar cu scopul de a o face pe mama mea să se răzgândească. La baie, fetița Își ținu Întinsă bluza aburindă, ca să n-o atingă, În vreme ce Tessie aduse prosoape umede. ― Ai pățit ceva, scumpete? Te-ai fript? ― Foarte stângaci băiatul ăla, spuse fetița. ― Așa e câteodată. Își bagă nasul peste tot. ― Băieții sunt câteodată foarte anarhici. Tessie zâmbi. ― Da’ știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
confortabilă. Georgică, veche cunoștință și de curând proaspăt ospătar se dovedi a fi la Înălțime.Rapid le pregăti o delicioasă gustare, aducând o frapieră plină cu cuburi de ghiață unde cele două sticle de șampanie erau rotite permanent până ce deveniră aburinde, spre satifacția celor doi amici cari Îl rugară pe Georgica să mai aducă două sticle pentru a fi răcite la timp, setea lor fiind dincolo de orice imaginație. În cele din urmă se dovedi faptul, sticlele cu șampanie nu putea fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
favoruri. „Face pe grozavul În fața prietenei mele, tocmai el , care nu plătise niciodată măcar un pahar cu apă minerală. Foarte curios...!” Ospătarul mulțumit de ciubuc și de diferența de bani de la Încărcarea notei de plată, aduse rapid sticla de vin aburindă Încercînd să umple paharele Însă, Gică Popescu i-o smulse din mână, oferinduși serviciul. Reuși cu greu să bolborosească. „Aduc un prinos de recunoștință prea frumoasei noastre fete care ne suportă În acestă avansată stare de ebrietate. Vă sărut mâinile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mișcare, provocând o sete greu suportabilă. La o răspântie de drumuri În apropierea stației de autobus, se afla restaurantul „Doi Cocoși”, de unde emana un teribil miros de pastramă de oaie la grătar și unde se presupunea halbele pline cu bere aburindă...!! Toată lumea Înghițea În sec, inclusiv Șeful Șantierului care nu mai băuse de ieri. Îi făcu semn lui Tony Pavone să se apropie, Întrebându-l. „Ai parale la tine...??” „Nu prea multe, dar...Cât ai nevoie...?” „Nu pentru mine, vei vedea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ești Fata? unde ești?” El își aminti cum Vasilica făcea ”Pelincele Domnului”, cu julfă multă și cu miere... mânca până ce nu mai putea. - Tare bune mai erau!... își zise el. Masa era încărcată cu: chișcă, sărmăluțe în foi de viță, aburind, cârnați, curcan la cuptor, cozonaci rumeni, plăcinte ”poale’n brâu” cu brânză de oi, învârtită și câte și mai câte bunătăți, așa cum numai ea știa să le facă. Dar, acum... acum, masa era goală, nu mai era nimic pe ea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pentru rațe. Nimic altceva și asta doar o dată pe zi. În scurtă vreme foamea a devenit chinuitoare, dominantă, noaptea se transforma Într-o sarabandă de vise cu tot felul de platouri apetisant aranjate, cu mâncăruri suculente și cu pâine caldă, aburindă, binecuvântata pâine de care nu aveam să mă mai satur În lungi ani de zile. Eram atât de slăbită că, atunci când mă ridicam de pe scânduri (căci pat nu era În celulă), mă clătinam și vedeam negru În fața ochilor: bare late
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
era valabilă și pentru cea de a patra încăpere, care avea aspectul unei bucătării, dotată cu ceva ce semăna cu o plită pentru gătit; și o masă mică, având un scaun alături pe care Vocea Unu așezase deja un vas aburind ce conținea o supă verde-maronie. Mai erau și alte obiecte, inclusiv rafturi și sertare. Dar scopul pentru care fusese pusă supa era atât de evident, încât, când Onda îi arătă un scaun pe care să stea, în fața vasului, se execută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
huruiau pe dedesubt. Uneori, printre ele, trecea și câte un camion tras de cai, cu tăbliile vopsite frumos în albastru sau verde, cu flori pictate, sirene sau cerbi; în urma lor, caii lăsau din când în când globuri gălbui de balegă aburindă. Mirosea a fum și a cal, deloc respingător. Până era și mama gata, până mâncam, se făcea ora unsprezece. Ieșeam în vacarmul străzii și o luam încet în jos, până la Obor. Îmi suceam gâtul după fiecare chioșc de răcoritoare, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
chilii, știam ce urmează... Când m-am simțit împrospătat, am intrat în chilie... „Măi, să fie! Da’ când a avut vreme bătrânul să aducă de mâncare? Numai că printr-o minune a ajuns pe măsuța din chilia mea o mămăliguță aburindă și o strachină cu brânză cu smântână... Nu-i la îndemâna oricui o trebușoară ca asta!” Plin de mirare, am rămas cu urechea ciulită spre chilia bătrânului, doar-doar oi auzi glasul celui sau celei care a pregătit de mâncare cât ai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
umezeli, care ne fac să simțim că simțim; că există ceva viu înăuntrul nostru, făcut din stări fluide care locuiesc în noi și prin care simțim că locuim în noi-înșine; că interiorul nostru este făcut din mișcările vieții, vii, alunecoase, aburinde, tulburi, senine, precum mișcările apelor sub lună, prin creșteri și descreșteri de energie. Ce-am fi, ce ne-ar mai rămâne, fără emoțiile din noi? Cine am mai fi? Am mai fi atunci „cineva“, sau simple uniforme care îmbracă un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fălcile mișcându-se fără foame, fără grabă, fără lăcomie. Binecuvântata aromă a ceaiului. Cu un frou-frou incitant, cu pași ușori, Sophie trece de la unul la altul. Chipul ei grav și copilăresc plutește acum în penumbra salonului, întinzând cu grație ceașca aburindă. Atât de exactă și de plină de tact, încât, desigur, nu poate exista un lucru în care să nu aibă ea dreptate. încât nu poate exista eroare... — Ștefan ! Te rog !... I-a luat din mâna prea fierbinte cleștișorul, iritată de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-l încearcă, uneori, în privința ei și a junelui Ialomițeanu ar fi adevărate, cum ar fi lovită inima ei, sensibilă și tandră, în timp ce acesta o curtează pe sora ei ! Cât despre june, iată-l ce nepăsător ia din mâna Sophiei ceașca aburindă ! O mână ce coboară mângâietor pe trup, alunecând mai departe, încă mai departe ? Ce presupunere absurdă ! Freamătul odihnitor al camerei. — Explozia de la Pulberăria Dudești mă obsedează, pentru că circumstanțele m-au silit să fiu de față la înmormântare, continuă tânărul. Închipuiți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unde se află înregistrată Sonata lunii, cineva a făcut zgîrieturi adînci. Surprins, așază totul cum era mai înainte, și-și reia locul în fotoliu. Mărturisesc sincer că ieri mi-a fost teamă, surîde Liliana, așezînd pe măsuță serviciul cu cafea aburindă. Așteptam să văd coborînd din autobuz un tip în blugi, cu oarecare plete și o pipă aruncată în colțul gurii. Dar n-a fost așa. Cînd ne-am așezat în braseria hotelului, eram sigură că, o dată cu cafelele, vei aduce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nici într-un fel cuțitul în gură". Da?! se miră sincer Liliana. Oricum, nu te văd băgînd cuțitul în gură, o asigură Mihai. Rîd amîndoi mult, parcă molipsindu-se unul de la altul. Așezați apoi în fotoliile din salon, în fața ceștilor aburinde, se privesc lung, fără să-și vorbească. Și-aveam atîtea în gînd!... exclamă Liliana. Se ridică imediat din fotoliu, semn că și-a amintit ceva. Caută într-un sertar al bibliotecii. Apoi se preocupă de pick-up. Cînd aude primele acorduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
am îmbăiat, când avea câteva luni, și nu l-am ridicat în brațe, ud, pentru a-l depune pe prosopul care îl aștepta pe pat și cu care urma să-l frec bine pe cap, pentru a-i usca părul aburind. Nu i-am cunoscut râsul acela de prunc fericit, culcat pe spate, care bate aerul cu picioarele și întinde mâinile pentru a atinge chipul bărbatului aplecat deasupra lui. Nu l-am ajutat nici să facă primii pași, ținîndu-l de mână
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Și vă respectăm curajul, și pentru asta, și prețuim faptele voastre, pentru că, prin ele-cu ele, ne purtați și pe noi în universul planetei. Cu voi, buni sau mai puțin buni, se răspândește și sporește imaginea țării, mănăstirile Bucovinei, pâinea aburindă din vatră și rodul toamnei. Departe de țară, dar atât de aproape de țară... Țara sufletului e totdeauna necuprinzător de cuprinzătoare. Sunteți români oriunde v-ar purta drumurile, preocupările și căutările temerare, provocările vieții, și nimic nu doare mai rău decât
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
singură, te pipăie țiganii. Era să spun ceva, dar am tăcut. Bea rîse. De cum sosiră cafelele și mîncarea, m-am avîntat să mă lupt cu toate, fără nici o pretenție de delicatețe. Bea nu luă nici o Îmbucătură. Cu mîinile În jurul ceștii aburinde, mă observa cu o jumătate de zîmbet, curioasă și uimită. — Așadar, ce ai de gînd să-mi arăți azi, ce eu n-am mai văzut? — Mai multe lucruri. De fapt, ce vreau să-ți arăt face parte dintr-o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fac un ceai de tei. Ne-am așezat la masa din spatele prăvăliei, Înconjurați de cărți și de tăcere. Orașul dormea, iar librăria părea o corabie În derivă, pe un ocean de pace și de Întuneric. Fermín Îmi Întinse o ceașcă aburindă și Îmi zîmbi cu oarecare stînjeneală. Se tot gîndea la ceva. — Pot să-ți pun o Întrebare de natură personală, Daniel? — Firește. — Te rog să-mi răspunzi cu toată sinceritatea, zise el și Își drese glasul. Dumneata crezi că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la un film cu Fermín, ca pe vremuri. Se opri În ușă. — N-am să-ți spun decît o dată, Daniel. Să nu-i faci rău surorii mele. CÎnd ieși, se Încrucișă cu Fermín, care venea cu o sacoșă cu plăcinte aburinde. Fermín se uită după el pînă cînd se pierdu În noapte, scuturînd din cap. Lăsă plăcintele pe tejghea și Îmi oferi un rulou proaspăt. Am declinat oferta. N-aș fi fost În stare să Înghit nici o aspirină. — Are să-i treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să tot scuture o greutate moartă, Își descheie pardesiul, se deschise la fermoar și Începu să urineze peste Fermín. Prietenul meu nu mișca, părînd o boccea de rufe vechi părăsită Într-o baltă. În timp ce Fumero Își descărca șuvoiul generos și aburind peste Fermín, am continuat să nu fiu În stare să deschid gura. CÎnd termină, inspectorul se Încheie la prohab și veni Înspre mine cu o față asudată, gîfÎind. Unul dintre agenți Îi Întinse o batistă cu care se șterse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
concediat. Abuz de catedră. — Mda. — Ești sigur că nu te-au ciomăgit și pe tine? Îi dai cam mult cu monosilabele. CÎnd erai copilaș, erai mai vorbăreț. Ușa studioului se deschise și Bernarda intră ducînd o tavă cu două cești aburinde și o zaharniță. CÎnd am văzut-o cum merge, m-am temut să nu mă interpun În calea unei ploi de cafea fierbinte. — Îmi permiteți. Domnul o vrea cu un stropișor de coniac? — Mi se pare că sticla de Lepanto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ești În stare să te duci nicăieri. Spune-mi unde-i fata și-o să mă duc eu după ea. — Nu știu unde e. — Am să te rog să fii ceva mai exact. Don Federico Își făcu apariția cu un bol de supă aburindă. Îmi zîmbi călduros. — Cum te simți, Daniel? Mult mai bine, mulțumesc, don Federico. — Ia două pastile din astea cu supă. Schimbă o privire scurtă cu Fermín, care Încuviință. — SÎnt pentru durere. Am Înghițit pastilele și am sorbit supa, care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]