616 matches
-
concediat. Abuz de catedră. — Mda. — Ești sigur că nu te-au ciomăgit și pe tine? Îi dai cam mult cu monosilabele. CÎnd erai copilaș, erai mai vorbăreț. Ușa studioului se deschise și Bernarda intră ducînd o tavă cu două cești aburinde și o zaharniță. CÎnd am văzut-o cum merge, m-am temut să nu mă interpun În calea unei ploi de cafea fierbinte. — Îmi permiteți. Domnul o vrea cu un stropișor de coniac? — Mi se pare că sticla de Lepanto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ești În stare să te duci nicăieri. Spune-mi unde-i fata și-o să mă duc eu după ea. — Nu știu unde e. — Am să te rog să fii ceva mai exact. Don Federico Își făcu apariția cu un bol de supă aburindă. Îmi zîmbi călduros. — Cum te simți, Daniel? Mult mai bine, mulțumesc, don Federico. — Ia două pastile din astea cu supă. Schimbă o privire scurtă cu Fermín, care Încuviință. — SÎnt pentru durere. Am Înghițit pastilele și am sorbit supa, care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
apus trăgând după el lumina zilei. Fiecare din cei ai casei avea câte ceva de făcut, pentru a încheia cu bine treburile acelei zile. Bunica mulgea vaca, strângea în doniță cu truda mâinilor sale, jet după jet, laptele proaspăt și aproape aburind. Când termină, lăsă vițelul să se bucure de porția lui și plecă la bucătărie. Unde este Viviana? Pe aici pe undeva trebuie să fie, la joacă. Fetița avea obiceiul ca în fiecare seară să stea pe lângă bunica atunci când aceasta mulgea
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
apăsat litera „d“, i-am dat send și mi-am aranjat sacoul pe spătarul scaunului, ca să arăt că eram prezentă. Unul dintre manageri m-a privit scurt În timp ce-mi luam geanta, așa că mi-am umplut cana cu cafea aburindă, ca o dovadă În plus că nu plecasem nemotivat și am pus-o pe mijlocul biroului. Am mormăit ceva despre toaletă colegilor mei de boxe, care erau prea ocupați să-și transfere mizeria de pe fețe pe telefoane ca să observe, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
imediat, un chelner aduse sticle de șampanie și am toastat cu toții În cinstea zilei mele de naștere și a succesului lui Sammy. Apoi Începu cu adevărat cina. Platouri pline ochi cu mâncare apărură din bucătărie, purtate de umerii chelnerilor, toate aburinde, delicios de aromate și servite cu mare pompă. L-am văzut pe Sammy, care stătea În fața mea, cum se uită spre mine și-mi face cu ochiul. Începu să vorbească cu Alex, arătând spre piercing-ul ei din nas și spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vreme până ce aceasta să apară. Îmbrăcată într-o ie ca făcută din petale de flori de cireș și o catrință frumos așezată pe rotunjimea șoldurilor, și-a făcut apariția în ușă. Purta pe brațele dezgolite o tipsie cu o mămăliguță aburindă, alături de un copan de curcan rumenit și o ulcică plină cu vin roșu... Când a ajuns la masa lotrului, din privirea-i arzătoare de până atunci nu au rămas decât pleoapele plecate. ― Poftim - a rostit ea cu un glas topit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Mai bine priviți la hangiță - i-a îndemnat povestitorul. Uite-o în pragul bucătăriei, îmbrăcată cum știți voi... Să leșini când o vezi. Pe brațe poartă tava încărcată cu bunătăți: o tochitură de-ți lasă gura apă, alături de o mămăliguță aburindă străjuită de o ulcică cu Tămâioasă de Huși. Pășește cu pas elastic și, cu ochii țintă într-ai lotrului. ― Asta n-o mai cred. Cum să se dea ea de bună voie în mâinile hangiului, care putea apărea în orice
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vin, da’ știi tu din care...” „Da. Din cel adus de la Huși”. „Întocmai. Între timp, mai vezi ce face...” „Am înțeles”. Nu după multă vreme, hangița a așezat pe talger două străchini pline cu tochitură, alături de care trona o mămăligă aburindă. Între timp și-a schimbat și îmbrăcămintea... Când a apărut în pragul bucătăriei cu talgerul pe brațe, arendașul a rămas cu privirea țintă pe ea. Puteai să ghicești ce își spune: „Mamăăă! Da’ frumoasă-i! Cum de n-am știut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe băiat. „Ce face...? S-o trezit?” „Nu s-o mișcat deloc și parcă îi un fier încins!” „Mai stai lângă el. Pune-i pe frunte un șervet cu niște omăt, poate”... Îndată a reapărut în fața musafirilor, cu două ulcele aburinde... După ce cei doi au mâncat și au băut vinul, jandarul a devenit neliniștit. Se vedea că ar vrea să facă ceva, dar, aruncându și privirea spre arendaș, își ogoia pornirea. ― Vedeți? Don’ jandar avea onoare. Nu și-a lăsat musafirul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de vârstă mai ridicată, lângă bufet, ducând la gură neîncetat bucățele de mâncare și bârfind cu voce joasă. Între cele două grupuri pare să existe o atmosferă de ostilitate declarată. Una din tinere, se întoarce cu o ceașcă de ceai aburindă și se întinde pe iarbă. Prietenele ei de badminton se folosesc de prilej pentru a le reproșa doamnelor mai în vârstă că au luat-o în stăpânire. O vreme, situația pare să ia amploare într-o direcție cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe soțul ei „bârnă strâmbă care face casa să se prăbușească“. — A sosit cina, doamnă. Vocea lui An-te-hai mă trezește din visare. Ca într-o închipuire, văd venind din bucătărie o paradă. Un șir de eunuci, fiecare ținând un vas aburind, se îndreaptă grațios spre mine. Oalele și castroanele sunt acoperite cu capace din argint. În curând, masa se umple cu vase. Le număr. Sunt nouăzeci și nouă! Nouăzeci și nouă de feluri de mâncare doar pentru mine? An-te-hai anunță ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi-a spus An-te-hai, cum că eu trăiesc să-i fac plăcere împăratului Hsien Feng, nu mie însămi. Mi-aș dori ca împăratul să înțeleagă asta. Mă întreb când o să-și facă apariția. Corpul îmi e înfierbântat precum un chec aburind. Slujnicele transpiră. Îmi masează umerii, degetele de la mâini și de la picioare. Robele lor sunt ude, iar părul le este dezordonat. Numai să le privesc și mă obosește îngrozitor: de-abia aștept să se termine. An-te-hai m-a prevenit că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
leagă ața de primul nasture de la roba mamei sale. Un eunuc îi dă o pereche de bețișoare, care prind între ele un ghemotoc de bumbac ud: prințul Kung șterge cu delicatețe pleoapele mamei sale. Oaspeții aduc înăuntru cutii cu chifle aburinde, decorate cu diverse modele. Farfuriile din fața altarelor trebuie să fie schimbate la fiecare câteva minute pentru a se primi alte cutii. Sunt aduse, de asemenea, sute de pergamente, care dau impresia unuio festival de caligrafie. Distihuri rimate și poeme atârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bărbat slab. Tung Chih e adus de Nuharoo la cină. În ciuda vremii, el arată ca un bulgăre de zăpadă, fiind înfășurat într-o haină de blană albă. I se dă să mănânce carne de porumbel cu o felie de pâine aburindă. Pare vesel și joacă cu An-te-hai un joc cu o sfoară, care se numește „Leagă-mă, dezleagă-mă“. Întins în pat, Hsien Feng își privește fiul. Zâmbește și îl încurajează pe copil să se ia la întrecere cu eunucul. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oameni aflați sub comanda lui Saito Toshimitsu, Abe Sadaaki și Akechi Shigemoto erau gata de înaintare. Pe țărmul din miazăzi, opt mii cinci sute de oameni, comandați de Takayama Ukon, Nakagaba Sebei și Ikeda Shonyu erau aranjați rânduri-rânduri. Cu transpirația aburind în acel loc umed și fierbinte, așteptau momentul atacului. Îl așteptau pe Hideyoshi să vină și să dea comanda. — Ce face armata principală? Blestemau armata lui Hideyoshi pentru întârziere, dar nu puteau decât să scrâșnească din dinți. Akechi Mitsuhide, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-a întâmplat peste noapte a fost aevea sau doar un vis... Privirea mea curioasă a scos la iveală câteva amănunte: o oală de lut cu flori proaspete din grădiniță parcă nu erau aseară pe masă, iar ulcica cu lapte aburind alături de feliile de cozonac nu aveau de unde să vină decât... M-am ridicat în capul oaselor și nu știu ce m-a împins să merg la fereastră... Tocmai atunci se pierdea dincolo de zaplazul chiliei bătrânului o umbră mlădie... Într-un târziu, am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
citit până am simțit că soarele s-a oprit să mă întrebe dacă nu-i vremea să mă opresc, moment în care s-a auzit clinchet de clopoțel. În scurtă vreme, am ajuns la chilioara mea. O tocăniță de ciuperci aburindă, alături de felii de pâine pufoasă și ulciorul cu vin, mă așteptau cuminți pe măsuță... Totul ca în poveștile cu zâne bune... Când am plecat din nou spre iaz, pe băncuța de la portiță mă așteptau cinci nuci. “Aha! Astea sunt pentru
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dată, de pe prichiciul sobei îmi zâmbea ștergarul înflorat așezat peste paner. În încăpere mirosea a lapte fiert... “Ce-o fi în paner?” Împins de curiozitate, am ridicat șervetul. Din fundul coșului mă priveau două străchini pline cu tăieți cu lapte aburind - așa cum îmi făcea mama acasă... Nu lipsea nici sticluța cu lichior de zmeură “descântat” de bătrân. Îl bănuiam după culoare. Când m-am întors, bătrânul mă aștepta așezat pe iarbă. I-am prezentat panerul cu gesturi rituale. Zâmbindu-mi, a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu un clipocit vesel, prefăcându-se în mii de diamante pe prundișul de pe făgaș...Când mă întorc în chilie, nu-mi vine să cred...O zână bună în lipsa mea - a așezat pe un colț al măsuței o cană cu lapte aburind, puțină dulceță de fragi și o bucată de azimă...Privesc în jur să descopăr făptașul, dar ia-l de unde nu-i. Bănuiam însă că aici e mâna bătrânului și că el, în chilioara lui, așteaptă cu răbdare să fiu gata
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
RIG Decembrie frig simbrie de nea iarna asta întârzie så aducå Dintre fularele lungi ies capete cu râsul înghețat aburind înspre cerul turcoaz Nori de cuvinte și semne de exclamare expirate de la obraz se împråștie pe trotuar scârțâind sub tålpile trecåtoare recurente plåtind rente fiecårei clipe prin care gândurile le dirijeazå avântarea și starea
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1611]
-
pe calea victoriei înfrânte pe bulevardul libertåții închise pe trandafirilor uscați bis pe muchiile tåioase ale gropilor în care sunt aruncate flori dimpreunå cu lacrimile evaporate în parfumul descompunerilor råsunând pe dunga clopotului Mâine situl A4 își va aråta viscerele aburinde și arheologul va pune în fața areopagului fragmente din cuvintele descifrate cu carbon 14 și un primus inter pares va conchide textele urmåtoare au fost considerate nesatisfåcåtoare încurajându-i pe toți membrii suitei så ofere comentarii și påreri și tedeumuri constructive
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1641]
-
chilii, știam ce urmează... Când m-am simțit împrospătat, am intrat în chilie... „Măi, să fie! Da’ când a avut vreme bătrânul să aducă de mâncare? Numai că printr-o minune a ajuns pe măsuța din chilia mea o mămăliguță aburindă și o strachină cu brânză cu smântână... Nu-i la îndemâna oricui o trebușoară ca asta!” Plin de mirare, am rămas cu urechea ciulită spre chilia bătrânului, doar-doar oi auzi glasul celui sau celei care a pregătit de mâncare cât ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
intrat tropăind pe ușa de la bucătărie. Aveau obrajii roșii din cauza gerului. — Fiuuuu! Îți îngheață sufletul! Cafea! a gâfâit Harry, trăgându-și un scaun de la masă. Mama a scos imediat din dulap două căni supradimensionate și a turnat, în fiecare, cafea aburindă. — Perfect, mulțumesc, a zis Luke, înlănțuind cana cu palmele și inhalând aburii calzi. — Iubito? Ești acolo? m-a întrebat Randall. Da, am răspuns, trezindu-mă, nefiresc, la realitate. Ok, deci... ne vedem peste câteva ore. — Grozav. Ne vedem atunci. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
primăvară, oameni veseli, uituci. Vesele și ziarele. Optimiste, pedagogice, promisiuni de viitor, viitorul luminos, cine l-o mai apuca. Masa din bucătărie. Pâinea, laptele. Se sculase în zori, să apuce pâine și lapte. Fața de masă albă, apretată. Două cești aburinde. Surogat de cafea cu lapte. Surogat, cafeaua e departe, în Brazilia... Surogat de cafea și înlocuitor de lapte. Bătrânețea e si ea surogat, iar poporul a atins virsta treia, pensionarea. Felii de pâine aspră, neagră, unse subțire cu magiun. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mè anunțè Șerban, azi vreau altceva! Ceva cu multè carne! Bèrbații mènâncè carne, Matei! Sălățele și florile sunt pentru femei! Tu ce iei? Eu rèmân la pizza Hawaii! Matei declarând, în ciuda observațiilor prietenului sèu, fidelitate ananasului, șuncii și cașcavalului, toate aburinde și presèrate din belșug deasupra unui aluat copt pe vatrè, atât cât trebuie! Șerban mârâie ceva în barbè și-i face semn lui Rudi sè se apropie, Mè bèiete, n-ai ceva fripturè, un biftec, Rudi ezitè, apoi, observând seriozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]