1,632 matches
-
puse, din păcate, „în slujba unui dogmatism fără concesiuni”. Pe Paul Zarifopol, deși de o „distincție neobișnuită”, îl repudiază franc: „N-a fost un cugetător, fiindcă n-a avut un sistem închis de idei, n-a fost un critic, în accepția obișnuită a cuvântului, fiindcă n-a profesat o disciplină, cu toate răspunderile ei; n-a fost un creator de valori, fiindcă Zarifopol era prea sceptic spre a-și înălța idoli definitivi” (Pagini de jurnal). Nici Mihai Ralea nu-i smulge
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
pitorescului și al etosului popular, sceptic-ironic, amar ludic, al orizontului estetic bogat în posibilități, propriu unei rafinate poetici a stilizării, a ambiguității și a tensiunilor oximoronice fecunde. B. literar românesc este o realitate culturală complexă, de delimitat, înainte de toate, față de accepția curentă, doar negativă, a vocabulei. Acest din urmă sens vizează mentalități considerate dominante în sud-estul Europei, mai cu seamă un comportament lipsit de principii morale ferme, corupt, pervertit, versatil și tranzacțional, și nu numai la nivel individual, interuman direct, ci
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
cu înfățișare neregulată. În literatură pătrunde în secolele XVI-XVII, cu înțelesul de „ciudat”, „bizar”, „extravagant”, „absurd”, înțeles cu care a circulat până către finele secolului al XIX-lea, nu fără a-l păstra, într-o anume publicistică, până azi. În accepție stilistică, începe a fi utilizat în secolul al XVIII-lea, cu aplicație, inițial, la arhitectură, cu sensul depreciativ de „straniu”, „insolit”, necanonic. Cu același sens e aplicat, tot atunci, la muzică. În secolul următor, cuvântul denumește, în marile sinteze de
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
de „teren individual” ca având o atât de mare importanță în medicină încât preconiza constituirea unei științe a terenului (edofologia) ca bază a patologiei generale. Prezentăm cele cinci concepții principale pe care le-a avut noțiunea de “teren”: 1.O accepție vagă, metafizică: terenul pe care cad semințele permite unora dintre ele să încolțească, iar altora nu. 2.O accepțiune legată de aspectul etiologic. Bolile endogene sunt expresia unui „teren morbid”. „Terenul” este considerat ca o cauză ajutătoare în bolile contagioase
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
aspectul etiologic. Bolile endogene sunt expresia unui „teren morbid”. „Terenul” este considerat ca o cauză ajutătoare în bolile contagioase (microbiene, parazitare, virotice). De asemenea unele boli alergice sau idiosinacrozii la medicamente sunt manifestări ale unui „teren” deosebit, aberant. 3. O accepție legată de aspectul patogenic Există diferențe individuale în ce privește calitatea și eficacitatea mecanismelor de apărare ale organismului la acțiunea agenților patogeni. 4. O accepție legată de fizionomia bolii (aspectul patoplastic) La persoane diferite, manifestările clinice ale unui proces patologic nu sunt
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
asemenea unele boli alergice sau idiosinacrozii la medicamente sunt manifestări ale unui „teren” deosebit, aberant. 3. O accepție legată de aspectul patogenic Există diferențe individuale în ce privește calitatea și eficacitatea mecanismelor de apărare ale organismului la acțiunea agenților patogeni. 4. O accepție legată de fizionomia bolii (aspectul patoplastic) La persoane diferite, manifestările clinice ale unui proces patologic nu sunt identice. 5. O concepție legată de prognostic. În cea mai mare parte se ocupă cu problematica relațiilor „cauză-efect”. În această problematică avem de
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
multe situații întâlnite frecvent în medicină moartea este sfârșitul unei existente dureroase. Problema este avem dreptul să ucidem pentru a pune capăt durerilor? Practica eutanasiei este mult mai veche decât cuvântul; o întâlnim la societăți primitive. Termenul eutanasie are trei accepții principale: a) home mort donce et sans souffrance. Acest sens l-a atribuit Fr. Baton (cel care a inventat termenul). El spunea că, “omul este incapabil să se bucure în chip sănătos de viață, dacă nu are idei senine despre
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
ciudă, ci și de trăsăturile de reținere și stăpânire de sine, care definesc superioritatea caracterologică („strângem din dinți”). Dacă numim dinte fiziologic, semnificația de bază, fiziologică, a dintelui, atunci anexarea sa la aparatul digestiv reprezintă dintele alimentar. Pe lângă toate aceste accepții ale dintelui este și cea a dintelui psihologic; în lumea umană dintele poate căpăta multiple semnificații. Vom lua în considerare și dintele axiologic (sănătatea este ea însăși o valoare). Rolul estetic al danturii este evidențiat de manevrele la care o
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
revigorare a analizei rolului educației, formării profesionale, serviciilor de sănatate si activitatii de cercetare stiintifica in cresterea si dezvoltarea economică. Propune o abordare largă, dar bine structurată a unui domeniu mai puțin investigat în literatura noastră de specialitate. Adoptând o accepție integratoare a dezvoltării economice - proces de schimbare structurală profundă a unei societăți - în spiritul ideilor lui Peter Bauer, autorul studiază importanța capitalului uman dintr-o perspectivă mai cuprinzatoare decât cea a modelelor de creștere economică - fie de creștere “exogenă”, fie
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
se iau ca obiecte ale intuițiunei noastre sensuale". De adaog la noțiune condiția ei și zic: "Toate lucrurile, ca fenomene exterioare, sânt lângăolaltă în spațiu", atunci această regulă valează general și fără restricție. Scrutarea noastră ni indică deci realitatea (adică accepția obiectivă) a spațiului în privirea a tot ce ni poate (întîlni) proveni ca obiect în afară (exterior), dar totodată și idealitatea spațiului cât privește lucrurile, întru cât s-ar considera de rațiunea în sine înșile și ca atari, adică dacă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apriorice (numai condiții ale sensibilității fiind) își determinează prin asta hotarele lor, adică că se referă la obiecte numai întru cât aceste sânt privite ca fenomene, nu însă întru cât ar reprezenta lucruri de sine însele. Numai fenomenele sânt terenul accepției lor, peste care trecând nu mai e la locul ei o întrebuințare obiectivă a lor. Această realitate a spațiului și timpului lasă-ndealtfel neatinsă siguranța cunoștinței empirice; căci sîntem tot atât de siguri de ele, atârne aceste forme în mod necesar de lucruri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
esențial intuițiunei și-i valabil pentru oricare simț omenesc de aceea ce li revine numai în mod întîmplător, nefiind valabil în privirea sensibilității în genere, ci numai în a situației particulare și organizației simțului cutărui sau cutărui. Și-n această accepție se numește cunoștința întîia una care reprezintă lucrul în sine însuși, iar a doua numai arătarea sa. Dar această distincție e numai empirică. De rămânem pe lângă ea (cum se-ntîmplă în genere) și nu considerăm (cum ar trebui) acea intuițiune empirică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numărul celora pe cari le poți lua) servește la aflarea celui adevărat. Teză problematică este așadar aceea care exprimă numai posibilitatea logică (care nu-i obiectivă), adică liberul arbitru de-a lăsa să treacă ca admisă o asemenea teză, o accepție prin urmare arbitrară a inteligenței. Cel asertoric predică realitatea sau adevărul logic, precum bunăoară în concluzia rațională ipotetică antecedentul provine în major problematic, în minor asertoric și arată numai că teza e deja combinată cu inteligența după legile acesteia. Teza
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuițiuni trebuie deci să afecteze întotdeauna și noțiunea lor. Spontaneitatea cugetărei noastre cere însă ca această varietate să fie petrecută, recepută și combinată pentru a putea deveni o cunoștință. Această operație eu o numesc sinteză. Pricep însă sub sinteză în accepția cea mai generală operația de-a adăogi diferite reprezentații laolaltă și a (concepe) resuma diversitatea lor într-o cunoștință. O asemenea sinteză e pură când cele diverse din ea nu sânt empirice, ci date apriori (precum în spațiu și timp
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
scriitor. În legătură cu faptul că medicii scriitori au folosit propria experiență de viață în opera lor literară se poate aprecia că: * literatura "experienței", a "aventurii" și a "riscului" caută în experiențele limită un "spor de conștiință convertibil artistic" * experiența are o accepție materială; "experimentul" spune altceva, este prin esență inovator pentru că vine într-un moment de criză a expresiei; în ce măsură scriitorii medici folosesc mai bine experimentul comparativ cu scriitorii scriitori? Fiind vorba de o încercare, un exercițiu, probabil că nu există diferențe
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
criteriu al culturii". Dincolo de simpla comunicare a ideilor, cuvintele au misiunea de a ne permite să ne apropiem, să transformăm singurătatea în comunitate. În științele exacte, termenii experiență și experiment au același sens; în artă, nu sunt substitutibili; "experiență" are accepții uzuale (rutină artizanală, iscusință acumulată, fapte trăite). Apare și expresia "literatură a experienței", care poate fi folosită pentru a indica experiența profesională în opera literară a medicilor scriitori. Experimentul este prin esență inovator, o tendință de a (se) depăși; nu
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
3). Întrucât la 5 și 6 nu se poate folosi un sens pentru a-l defini pe celălalt, e vorba mai degrabă de o pluralitate de sensuri; doar în cazul primelor patru tipuri se poate vorbi de polisemie adevărată, de accepții ale aceluiași cuvânt. La primele două tipuri există o relație de implicare (sinecdoca), arhisememul lor constituind o invarianta. În cazul metonimiei și al metaforei, arhisememele sunt diferite. E vorba aici de o relație de explicare 35. În cazul verbului și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
verbului și al adjectivului, Martin vorbește de polisemie internă, la nivelul sememului, si de polisemie externă, la nivelul actanților. Tipurile de polisemie internă sunt, în mare, aceleași că la substantiv. Pe de o parte, e vorba de o polisemie de accepții, ce presupune înlăturarea sau adăugarea unuia sau mai multor seme; în acest caz, relația polisemica este fie de natură implicativă (același arhisemem), fie explicativa (arhisememe diferite), aceasta din urmă putând fi metonimica (ex. „a tremura”) sau analogica (metaforica). Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o metodă, un cititor, o privire, o lucrare. Sensul nu se modifică: în acest caz, relația metonimica privește substantivul calificat și nu adjectivul. Tipologia e comparabilă cu cea a polisemiei interne. Va fi vorba deci de: a. Polisemie externă de accepții: 1. Restrângeri sau extensii privind subiectul sau unul dintre obiecte. Ex. brasser - despre bere și apoi, despre orice substanță sau amestec care se agită la temperatura înaltă. 2. Metonimii privind subiectul sau unul dintre obiecte. Ex. cambrioler qqn. - cambrioler qqc
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care trebuie să-l plătească cel care o efectuează. Ea consemnează doar efectul acțiunii acestuia asupra beneficiarului: izbăvirea lui, dar nu și nuanță de solidaritate familială și sacrificiul pe care îl face agentul de dragul beneficiarului. Numele de go’el, în accepția din Vechiul Testament, nu este așadar transparent pentru cei care nu cunosc regulile ce reglementau relațiile de familie la evreii din vechime. O notă de subsol este binevenită pentru salvarea acestei metafore. Iar soluția „răscumpărător” ni se pare totuși mai apropiată
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
primul dintre atributele lui Hristos-Marele Preot: archiereùs hósios, ákakos, amíantos: „un Mare Preot drept, nevinovat, neprihănit...” (t.n.) Când este nume hristic, este sinonim cu numele precedent, ho díkaios, si poate fi tradus fie cu „drept”, fie cu „sfânt” în accepția de „desăvârșit din punct de vedere moral”. 3.2.2.8. Stăpân 3.2.2.8.1. basileús: „Împărat” (toate traducerile românești citate); „Rex” (Vg); „Roi” (BJ); „King” (RSV). Descrierea Celui Credincios și Adevărat, călare pe un cal alb și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de ordin metodic Ceea ce vrea să ne arate că, din punct de vedere al procedurilor utilizate, activitatea didactică poate fi analizată și studiată la niveluri diferite. Conceptul-cheie este, aici, cel de metodă, asupra căreia vom stărui În mod preponderent. În accepție praxiologică, fiecare acțiune Își are propria-i tehnică de execuție; fiecare acțiune include, cu necesitate, În structura ei funcțională o modalitate practică de realizare a acesteia (de lucru); un mod specific de a duce la bunsfârșit respectiva acțiune; un fel
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
interpretare cibernetică, metoda de Învățământ are semnificația unei tehnici de lucru ce Încorporează În sine: elemente de programare (a secvențelor, operațiilor, comportamentelor etc.); elemente de comandă sau de dirijare a activității elevului și elemente de legătură retroactivă (feedback). În această accepție, metoda apare ca o modalitate de direcționare a Învățării, prin intervenția stimulativă a programării, Însoțită de un control imediat și sistematic al rezultatelor parțiale Înregistrate (de evaluare) și de necontenită corectare și ajustare a mersului mai departe al ciclului instructiv
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
inversa, Însensul că efectuarea experimentului poate să ocupe cea mai mare parte a lecției; În timp ce explicația poate să intervină foarte scurt, În anumite momente. În fine, unei activității de instruire Îi corespunde Întotdeauna o anumită metodologie, considerată, Într-o primă accepție, drept un ansamblu de „metode” (sumă a metodelor) sau de „tehnici” de instruire. Într-un sens mai profund,științific, metodologia didactică reprezintă o reflecție asupra căilor, o teorie și o practică a metodelor utilizate În procesul de Învățământ. A vorbi
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
care se stabilește Între cerințele condensat exprimate În obiectivele propuse și gradul de realizare a lor, pune În corelație directă calitatea predării cu calitatea Învățării, ceea ce permite să se emită judecăți de valoare asupra metodei folosite pentru scopurile date. În accepția modernă, În careoperaționalizarea obiectivelor, adică formularea lor În termeni de capacități, devine parte integrantă a activității didactice, procedeele de evaluare sunt În mod natural integrate În metoda Însăși de predare/Învățare (Schwartz, 1976, p. 118), spredeosebire de Învățământul tradițional, care
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]