1,639 matches
-
latura teoretică și filozofică), următoarele probleme: În primul capitol m-am referit la definirea termenilor operanți În creativitate. Astfel, am menționat, conform documentării adecvate că, noțiunea „a crea” provine dintr-o rădăcină sanscrită - „kr” -, cu sensul de „a face” În accepția sa cea mai generală; a Îndeplini, a executa, a prepara, a produce, a folosi etc. A trecut apoi prin limba latină sub forma de „creare” care Înseamnă "a zămisli", "a făuri", "a crea", "a naște", Însă, În această formă, se
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
modă, În teatru, În roman etc. În consecință, același cuvânt are sensuri extrem de deosebite, semnificații ce par să se suprapună”17. De asemenea, menționează că noțiunea „a crea” provine dintr o rădăcină sanscrită - kr -, cu sensul de „a face” În accepția sa cea mai generală; a Îndeplini, a executa, a prepara, a produce, a folosi etc. Și acest sens poate fi lărgit când rădăcina este folosită cu expresii curente. Wladyslaw Tatarkiewicz scrie că abia În secolul XX „expresia de «creator» a
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
modă, În teatru, În roman etc. În consecință, același cuvânt are sensuri extrem de deosebite, semnificații ce par să se suprapună”17. De asemenea, menționează că noțiunea „a crea” provine dintr o rădăcină sanscrită - kr -, cu sensul de „a face” În accepția sa cea mai generală; a Îndeplini, a executa, a prepara, a produce, a folosi etc. Și acest sens poate fi lărgit când rădăcina este folosită cu expresii curente. Wladyslaw Tatarkiewicz scrie că abia În secolul XX „expresia de «creator» a
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
nivel de produs, proces, personalitate. a) Funcția socială a creativității determină modul de realizare a produsului creat, stimulând și dirijând acele comportamente ale personalității semnificative din perspectiva perfecționării raportului cognitiv, afectiv, motivațional asumat față de realitatea economică, politică, culturală. În această accepție, produsul creat este cu atât mai relevant cu cât este mai extinsă și mai profundă structurarea posibilităților personalității de Înțelegere a realității sociale. Funcția socială a creativității urmărește, Însă, nu numai calitatea imediată a produsului creat, ci și efectele optimizante
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
nivel de produs, proces, personalitate. a) Funcția socială a creativității determină modul de realizare a produsului creat, stimulând și dirijând acele comportamente ale personalității semnificative din perspectiva perfecționării raportului cognitiv, afectiv, motivațional asumat față de realitatea economică, politică, culturală. În această accepție, produsul creat este cu atât mai relevant cu cât este mai extinsă și mai profundă structurarea posibilităților personalității de Înțelegere a realității sociale. Funcția socială a creativității urmărește, Însă, nu numai calitatea imediată a produsului creat, ci și efectele optimizante
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
și de unele tendințe ale experienței politice și literare de la noi, începând cu epoca de la 1848 și prelungite în viața publicistică și literară a ultimei părți a veacului al XIX-lea, în care termenii „poporal”, „poporan”, „popular”, utilizați în diverse accepții, cunosc o mare utilizare. P. continuă și principiile tendenționismului în artă preluate de la „Contemporanul”, militând pentru asigurarea specificului național și respingând ideea de gratuitate, „arta pentru artă”. Se pleacă de la premisa că arta exprimă viața în toate manifestările ei, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
expediat la Suceava un sol care cerea lui Ștefan să aducă personal tributul” , ceea ce nu era de acceptat. Din documentul folosit s-ar părea că reședința, „capitala statului” era la Suceava, deși pentru epoca feudală termenul de „capitală” are o accepție diferită decât pentru epoca modernă; principii, regii, împărații și domnii români feudali aveau mai multe reședințe pe care le schimbau și le roteau într-un interval de timp, acolo unde se făcea și judecata domnească . Dacă reședința domnească era la
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cu înfățișare neregulată. În literatură pătrunde în secolele XVI-XVII, cu înțelesul de „ciudat”, „bizar”, „extravagant”, „absurd”, înțeles cu care a circulat până către finele secolului al XIX-lea, nu fără a-l păstra, într-o anume publicistică, până azi. În accepție stilistică, începe a fi utilizat în secolul al XVIII-lea, cu aplicație, inițial, la arhitectură, cu sensul depreciativ de „straniu”, „insolit”, necanonic. Cu același sens e aplicat, tot atunci, la muzică. În secolul următor, cuvântul denumește, în marile sinteze de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
lor se pot elucida majoritatea problemelor de limbaj plastic, prevăzute în programa școlară, motiv pentru care ocupă spații considerabile în activitatea artistico-plastice desfășurate cu elevii claselor I-IV. c. Tehnica obținerii formelor spontane În artele plastice forma are mai multe accepții, dintre care cele mai uzuale sunt: forma spontană; forma elaborată. Forma spontană este imaginea obiectuală sau structurală naturală - rădăcini, frunze, pietre etc... Există și forme spontane create de om în mod accidental pa cale dirijată. Aceste exerciții de invenție au
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
competivitatea Europei unite pe termen lung, factor, singurul autentic, capabil de a genera creștere, dezvoltare, noi locuri de muncă și, implicit, protecție socială și bunăstare materială și spirituală. Capitolul V Manualul școlar și formarea competențelor în învățământ V.1. Diferite accepții ale termenului „competență” Logica competențelor a invadat câmpul educației de aproape două decenii și se înscrie în mișcarea critică a concepției dominate conform căreia educația urmărește în principal transmiterea unor cunoștințe colective formalizate. Xavier Roegiers consideră că la începutul secolului
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
semnului lingvistic, semiologii structuraliști procedează invers. Ei instituie pur și simplu prin postulare și prin analogie cu limba caracterul de sisteme semnificante al formelor și manifestărilor culturii și îl verifică apoi prin demonstrarea caracterului arbitrar, deci caracterului de semn în accepție 38 saussureană, al elementelor fiecărui sistem analizat. Principiul arbitrarietății semnului semiologic devine, din axiomă, corolar al existentei sistemului semnificant, manifestarea efectului de sistem semnificant care-și instituie elementele și, prin urmare, cheia de control a existenței sau prezenței unui sistem
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de formare a cuvintelor i s-au atribuit mai multe denumiri: elipsă, absorbție, trunchiere, ba chiar și abreviere. În cele ce urmează încercăm să arătăm de ce niciunul dintre acești termeni nu este potrivit pentru a indica procedeul respectiv. I. 1. Accepții ale termenului elipsă Dintre denumirile date în literatura de specialitate fenomenului condensării, cel mai frecvent folosit este termenul elipsă. Puțini lingviști i-au conferit însă acestuia exclusiv înțelesul amintit. Dintre ei, merită menționat Marie-Paul Jacques, care afirmă că "accepția cu
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
1. Accepții ale termenului elipsă Dintre denumirile date în literatura de specialitate fenomenului condensării, cel mai frecvent folosit este termenul elipsă. Puțini lingviști i-au conferit însă acestuia exclusiv înțelesul amintit. Dintre ei, merită menționat Marie-Paul Jacques, care afirmă că "accepția cu care folosim termenul elipsă răspunde necesității unei denumiri comode pentru omisiunea unor constituenți ai sintagmelor terminologice. Nu este vorba aici despre suprimarea unor elemente ale frazei, ci a unor elemente ale sintagmei, și dorim să insistăm asupra faptului că
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
ci a unor elemente ale sintagmei, și dorim să insistăm asupra faptului că noi considerăm că avem a face cu o elipsă numai atunci când rezultatul omisiunii realizează aceeași operație de referință ca și sintagma completă" (Jacques, p. 95). Cu această accepție specială pare să fie întrebuințat termenul elipsă și de către alți cercetători (v., de pildă, Chiș și Wooldridge), cu toate că el apare în lucrările lor ca o particularizare semantică a unei denumiri având semnificații mai generale. O abordare similară a problemei se
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
entrer en cinquième în loc de entrer en classe de cinquième. Elipsa permite evitarea repetiției atunci când se răspunde la o întrebare sau când se coordonează sau se compară doi termeni: Compris! sau Enfin libre!". Termenul se mai folosește, prin extensie, și cu accepțiile "scurtare, aluzie, subînțeles în scriere, în stil; omitere voluntară a unuia sau a mai multor elemente din derularea unei narațiuni, a unei expuneri". CNRTL: Elipsa reprezintă "omiterea unui cuvânt sau a mai multor cuvinte dintr-un enunț al cărui înțeles
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
termenilor de specialitate având ca punct de plecare un cuvânt sau o sintagmă n.n.) se suprimă unul sau mai multe elemente constitutive ale unei sintagme, obținându-se o nouă unitate lexicală". Noțiunile diferite pe care le desemnează termenul elipsă, în accepțiile pe care i le conferă lingviștii, nu rareori într-una și aceeași lucrare, reies și din contextele în care aceștia îl întrebuințează. Iată câteva exemple, extrase din diverse surse: "Termenul contracție desemnează în gramatică elipsa (subl. n.) verbului într-o
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
a procesului, nu și pe aceea semantică. De aceea, apreciem că termenul confuz elipsă nu mai poate fi acceptat ca denumire și pentru procedeul condensării, ci trebuie limitat la omisiunile sintactico-lexicale care nu duc la formarea unor cuvinte. I. 2. Accepții ale termenului absorbție Realizând confuzia care domnește în jurul termenului elipsă, unii lingviști, îndeosebi germani, au încercat să impună o denumire nouă pentru fenomenul pe care îl studiem: absorbția lexicală (germ. lexikalische Absorption, fr. absorption lexicale). Noțiunea exprimată de această denumire
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
a rostogolit" față de Lucie rolled the stone "Lucie a rostogolit piatra". Alte asemenea verbe cu diateză bivalentă realizată prin absorbție sunt comb "a (se) pieptăna", dress "a (se) îmbrăca", shave "a (se) bărbieri", wash "a (se) spăla" etc. Pe lângă această accepție sintactică, termenul absorbție este folosit și în domeniul morfologic, cu un înțeles evident diferit: printre alți cercetători, A. Lubowicz (de la University of Southern California, SUA) vorbește insistent despre procedeul "infixării ca absorbție morfematică"28. Pe de altă parte, termenul absorption
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
prin absorbția (subl. n.) de către prepoziția à a articolului le, care înainte de o consoană s-a transformat în u (...), transformarea celor două sunete, a și u, în o (scris au) fiind perfect regulată în evoluția vechii franceze"29. O altă accepție lingvistică, de această dată chiar a termenului complex absorbție lexicală, este aceea de "încorporare în lexicul unei limbi a unei mase de cuvinte aparținând altei limbi; împrumut lexical (masiv)". Iată cum sunt caracterizate raporturile dintre lexicul a două limbi africane
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Întrucât, cum se vede, sfera sa de cuprindere noțională este aproape la fel de largă ca și aceea a elipsei, nici absorbție nu ni se pare a fi termenul cel mai potrivit pentru a numi fenomenul pe care îl studiem. I. 3. Accepții ale termenilor trunchiere și abreviere Există pericolul ca, din dorința sistematizării fenomenelor legate de scurtarea cuvintelor, să se ajungă la rezultate contrare celor dorite. Termenul trunchiere denumește în lingvistică procedeul de formare prin care dintr-un cuvânt polisilabic sau dintr-
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
analitice", "condensarea semantică" sau "condensarea unor expresii frecvent utilizate", pentru a denumi una dintre cauzele schimbărilor semantice, și anume omisiunea unor fragmente de expresii și locuțiuni și reținerea unor elemente care își modifică astfel înțelesul (Șerban Evseev, p. 156); această accepție îl apropie destul de mult de aceea cu care îl folosim noi. Termenul a fost adoptat și de alți cercetători români, de exemplu în unele lucrări ale lui Marius Sala33 și, pe alocuri, în Drimba (v., de pildă, pp. 307, 310
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sintagmă 67; "ceea ce o limbă exprimă sintagmatic, alta redă printr-un singur cuvânt" (Stati, TMS, p. 105). Gramatica tradițională și unele curente gramaticale moderne definesc grupul sintactic, numit și îmbinare de cuvinte ori sintagmă (termen care are însă și alte accepții 68), ca fiind format dintr-un element determinat și unul sau mai multe determinante, ca "unitate semantico-sintactică stabilă, formată dintr-un grup de două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare; p. ext. locuțiune, expresie" (DEX, cf.
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
rol de atribut" (Graur, IL, p. 168); "sintagma se identifică, în mod obișnuit, în planul gramatical, cu un cuvânt compus (care are componentele nesudate), cu o locuțiune sau cu o parte de propoziție" (Dobridor, s.v. sintagmă). Există însă și o accepție mai largă a grupului sintactic, care include și îmbinările coordonatoare. Potrivit unei definiții devenite clasice în lingvistica românească, "grup sintactic este orice combinație de două sau mai multe cuvinte cu sens lexical deplin între care se stabilesc raporturi (exprimate sau
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
casă de piatră, casa bunicilor) și orice combinație formată dintr-un cuvânt cu sens lexical deplin și cuvinte ajutătoare care constituie o singură parte de propoziție (de piatră) ori exprimă un raport sintactic (în loc de)" (FCLR I, p. 8). Cu această accepție largă, grupul sintactic prezintă o foarte mare varietate tipologică. Abordările moderne ale problemelor pe care le ridică grupurile sintactice urmăresc să segmenteze propoziția în părțile sale constituente și să stabilească reguli stricte, exprimabile în formule, de combinare a cuvintelor 69
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
schimbare a sensului cuvintelor, întrucât în aceste cazuri nu se poate dovedi că un înțeles nou apărut decurge dintr-altul mai vechi, ca urmare a aplicării unuia dintre procedeele de modificare a sensului propriu și originar al termenului. Dimpotrivă, noua accepție aparține, de fapt, altui cuvânt, care este o variantă nouă a unității lexicale complexe (sintagmă sau compus) din care provine printr-un procedeu specific de formare regresivă. Desigur că, privite exclusiv sincronic, fără ca istoria lor să fie implicată, rom. pasăre
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]