790 matches
-
959. 791 Ibidem, p. 960. 792 Ibid., pp. 956-965. 793 Richard Reynolds, op. cit., pp. 79-82. 794 Mitra Emad, op. cit., p. 282. Dacă inițial Wonder Woman pare într-adevăr motorul unei feminități puternice, voluntare, independente, iar în anii '70 este chiar aclamată de către feministe, generând "spaime" publicului masculin, în anii '80 ea este reinserată în modelul tradițional al feminității, corpul său musculos metamorfozându-se vizibil (sânii și ochii crescuți), iar acțiunile sale fiind orientate mai degrabă emoțional și social, decât politic. Nu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
avan i-au bătut? Cine-a mânat indienii, De-au înălțat, Acele temple-mamut?! Doresc de la fiecare Dintre voi-fie mic, fie mare Mie, celui mai tare Din...Istorie, Mărire ! Închinare ! Și...Glorie ! Cei mai mulți oarecum l-au...crezut; Dar când l-au aclamat Cu ecou sacadat... Biciul nefixat, a... căzut În...noroi! Fiind rupt și călcat În picioare de cai, de oameni și boi; A venit țăranul, conducătorul, L-a zărit în noroi, i a...dat cu piciorul, Zicându-i cu ,,socoteală'' Înaltă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
care, practic, nu cunoștea pe nimeni - se prefăcuse într-o învălmășeală de fantasme, iar Roma devenise un loc înspăimântător, deasupra căruia se întindea, asemenea unui cer vestitor de furtună, puterea imperială. La fiecare popas, mulțimi de oameni adunate spontan îl aclamaseră pe tatăl său, dux Germanicus, pe nedrept destituit de Tiberius. — Lucrătura Mașterei, strigau. Totuși, cei mai mulți exultau: — Te-ai întors printre noi! În toiul entuziasmului se auzeau cuvinte ce făceau aluzie mai mult la insurecție decât la bucurie. Dintre ele, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de fildeș. Transfigurat astfel, urca în cvadriga aurită, cu un echipaj de patru cai albi, pentru procesiunea rituală a triumphus-ului - un traseu scenografic și magic, o înfășurare în jurul ombilicului Romei. Având de o parte și de alta mulțimea compactă care aclama, cvadriga - care, după două mii de ani, avea să cunoască neașteptate renașteri cinematografice - mergea de-a lungul vechilor ziduri Romulee, inima Romei începuturilor, și prin Forum Boarium, Velabrum, Cricus Maximus, urca apoi până la Porta Triumphalis, iar de acolo se îndrepta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ziua aceea cu ochii istoricului și scrise că Germanicus, în ciuda trupelor puține și a absenței lui Tiberius, a avut parte de cel mai entuziast triumphus pe care Roma l-a închinat vreodată unui învingător. Dar își puse întrebarea: „Ce anume aclamă de fapt? Victoria asupra popoarelor îndepărtate și, în mare parte, necunoscute sau speranța într-un viitor diferit?“. Lângă el se afla un prieten al lui Germanicus, sângerosul și expansivul cavaler Tatius Sabinus, care, ascultându-l, fu foarte mișcat. — Eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuse numele și gradul. Își jucă viitorul, poruncindu-le magistraților să deschidă pentru locuitorii Alexandriei enormele depozite de grâu. Fiul său fu cuprins de acea emoție revoluționară. — Domnul meu, spuse bătrânul preot, tu nu ești grec... Populația din Alexandria îl aclamă pe Germanicus pe străzi, autoritățile locale i se alăturară cu entuziasm, îi dăruiră un inel sigillarius de aur greu - ce aparținuse unui vechi phar-haoui - unde erau incizate, pe o față a lăcașului mobil, scarabeul sacru, iar pe cealaltă - ochiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sosirea la Roma fu amețitoare și, într-un fel, triumfală. Ca și cum Tiberius nu s-ar fi aflat în Domus Tiberiana, ca și cum spionii și pretorienii n-ar fi fost răspândiți prin oraș, o mulțime mult mai mare decât cea care îl aclamase pe Germanicus viu ieși în stradă, îi înconjură, îi urmă pe drumul spre grandiosul mausoleu construit de Augustus. Gajus, prea tânăr pentru o asemenea zi, zărea pe margine armurile pretorienilor și, în spatele lor, mii de chipuri care, recunoscându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
decorațiile, fastul. Când se întorcea la Roma din călătoriile sale, ajungea noaptea, modest, ca să nu stârnească zarvă în oraș. Însă în Senat, prima declarație de vot îi aparținea întotdeauna și-i influența inevitabil pe ceilalți. De douăzeci și una de ori fusese aclamat imperator, titlu pe care îl folosise cu multă discreție. Fusese încoronat Augustus, adică demn de venerație și cinstire, dar abia dacă zâmbise. Cu acel nou titlu, pe care noi am ajuns să-l folosim ca nume propriu, avea să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a noastră, de culoarea mierii. Din ochi îi curgeau lacrimi. Când a ajuns în dreptul tribunei noastre, cortegiul s-a oprit. Am văzut taurii albi destinați sacrificiului, muzicanții, lictores. Din cvadrigă, Augustus a ridicat brațul, salutându-ne, iar mulțimea l-a aclamat. Pentru că mama, părăsită și umilită, era sora lui. Iar asta era răzbunarea. Însă cel învins, cel ucis pentru mine rămânea tot tata. Și copiii, fiii celeilalte, au trebuit să se oprească, însă nu și-au ridicat privirile. Urletele ne asurzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de glasuri ajunse pe terasă ca un tunet printre nori. Gajus intră încet în sala pentru audiențe și așteptă. Macro reapăru triumfător, cu prefectul și grupul de ofițeri entuziaști, care se mărise pe drum. Intrară în sală și, laolaltă, îl aclamară imperator și îi adresară salutul pe care, în întregul imperiu, vreme de douăzeci și trei de ani îl primise numai Tiberius. Mulțumită amintirilor și sângelui care-i curgea prin vine, Gajus îl recunoscu și tresări, mai emoționat decât fusese vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în practică; și cum liniștea romanilor era imperios necesară, aplaudară și ei, cu inima ușoară. Iar când un senator se ridică și declară solemn: „Propun ca acest superb discurs să fie sculptat în marmură și zidit pe Capitolium“, toți aprobară aclamând. Tânărului Împărat, acel consens i se păru o sinceră emoție colectivă, poate chiar afecțiune; era încununarea proiectelor sale îndelung gândite, răzbunarea tatălui său, zorii unor zile noi. Fiindcă era tânăr, renunțarea la apărare și la neîncredere fu o eliberare sublimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de azi. În realitate, ani la rând, pe colina Palatinus, pustie și întunecată, nu se zărise nimeni. Tiberius fusese o prezență metafizică, a cărei viață materială îndepărtată, la Capri, fusese cufundată în taină. Gajus Caesar, în schimb, tânăr, foarte vizibil, aclamat cu pasiune de popor la fiecare apariție, tulbura imaginarul colectiv. În apropiere, în mijocul unui grup de prieteni noi, cu toții optimates, Valerius Asiaticus privi nemilos mișcarea vioaie a curtenilor, și spuse blând: — Timpul pierdut cu astfel de jocuri ne e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
povesti că oamenii ieșiseră speriați pe străzi. Dar pentru că Macro inspirase numai teamă, fiind legat în amintirea poporului, încă din vremea lui Tiberius, de episoade violente, moartea lui fu întâmpinată cu ușurare. O mare mulțime se adunase spontan pe Palatinus, aclamând evitarea pericolului și moartea trădătorului. Nu la fel se întâmplă cu magistrații, preoții și optimates, care descoperiră înspăimântați că tânărul Împărat era un om complet diferit de ceea ce se povestise până în urmă cu o zi. Băiatul absorbit de lectură, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vremea lui Tiberius. Callistus își trecu mâinile slabe pe deasupra foilor. Împăratul spuse: — Nu Tiberius mi-a condamnat familia, ci votul senatorilor, al grupului de optimates, care, imediat după moartea lui, au spus că a fost un monstru și m-au aclamat pe mine. Callistus se îndreptă spre deschiderea din perete, privi înăuntru, apoi se întoarse: — Tiberius nu era aici când au murit frații tăi și nici în timpul procesului mamei tale. Era la Capri, de unde nu s-a mai întors. Cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și curățară Curia; odată cu lumina noii zile, senatorii își reluară locurile și cele două vechi facțiuni se înfruntară pentru a nu știu câta oară. Senatorul Saturninus îl preamări pe Cassius Chereas ca pe un nou Brutus, iar aliații săi îl aclamară de îndată drept „cel ce a readus libertatea“. Pe când Chereas își trăia momentul de glorie, Saturninus propuse ca senatorii să-și redobândească vechile puteri, să se refondeze Republica, să fie uciși toți supraviețuitorii familiei Julia Claudia. — Amintirea lor trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și-i implora bâlbâindu-se să-i cruțe viața, în timp ce soldatul care-l găsise încerca să-i explice că îl aștepta domnia asupra imperiului. Veniră și tovarășii săi, care-l duseră îndată de acolo; și toți pretorienii, bine instruiți, îl aclamară imperator. La sfatul lui Callistus, Claudius îi cumpără rapid, dăruind fiecăruia dintre ei o sumă enormă din vistieria imperială, despre care Saturninus spusese că fusese secătuită de Gajus Caesar. Senatul fu intimidat și îl alese, supus, pe Claudius, în aclamațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sufletul ei! Știți, doamnă Gilhooley, spuse Ruby, și eu sunt evreică. Da, știu draga mea, dar nu erai unul dintre evreii ăia păgâni care l-au crucificat pe Mântuitor. —Dar, doamnă Gilhooley, cred că nici Saul nu era pe-acolo aclamând cu o găleată de doi șekeli de popcorn și o cutie de lapte de măgar fără grăsime. Nici argumentele raționale ale lui Ruby și nici rugămințile Înlăcrimate ale lui Fi nu avură nici un efect asupra lui Bridget. Pe de-altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
unul ce visează cu voce tare: — Și când te gândești că eu le-am inventat numele. — Alias? am Întrebat printre gemete. Musante nu se numește Musante? Renovales nu e Renovales? Limardo nu e genuinul patronimic al idolului pe care-l aclamă microbiștii? Răspunsul a făcut să mă lase toate membrele. — Cum? Dumneata mai crezi În microbiști și idoli? Pe ce lume trăiești, don Domecq? Chiar atunci a intrat o ordonanță care părea pompier și a șușotit că Ferrabás voia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Pe atunci eram deja destul de mare ca să adopt neîncrederea generală în tot ce era rusesc, să bag în seamă zvonurile sinistre despre KGB și neplăcerile produse de eroul meu în propria lui țară pentru că îi cucerise pe occidentalii care-l aclamaseră. Poate că Iuri își semnase singur condamnarea în ziua când dăduse mâna cu copiii de la Earl’s Court; și totuși atunci lor le dorisem moartea. Oricare ar fi explicația, eu nu mai pot să retrăiesc și nici măcar să-mi imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mine și cele trei romane subțirele ale lui fuseseră în mod ridicol lăudate peste măsură în presa națională. Pentru că își făcuse personajele să vorbească într-un argou copiat grosolan din realitate și să trăiască în condiții de mizerie neconvingătoare, era aclamat ca un scriitor realist și socialist; pentru că făcea uneori trucuri elementare cu narațiunea, imitându-i penibil pe Sterne și Diderot, era aclamat ca un pionier experimentalist; și pentru că își făcuse obiceiul să scrie scrisori la ziare, criticând politica guvernului într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să vorbească într-un argou copiat grosolan din realitate și să trăiască în condiții de mizerie neconvingătoare, era aclamat ca un scriitor realist și socialist; pentru că făcea uneori trucuri elementare cu narațiunea, imitându-i penibil pe Sterne și Diderot, era aclamat ca un pionier experimentalist; și pentru că își făcuse obiceiul să scrie scrisori la ziare, criticând politica guvernului într-un limbaj care mi s-a părut întotdeauna că sugerează un stângism destul de timid, era aclamat ca un om cu vederi politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
penibil pe Sterne și Diderot, era aclamat ca un pionier experimentalist; și pentru că își făcuse obiceiul să scrie scrisori la ziare, criticând politica guvernului într-un limbaj care mi s-a părut întotdeauna că sugerează un stângism destul de timid, era aclamat ca un om cu vederi politice radicale. Dar și mai enervantă decât toate astea era reputația lui de scriitor cu umor. În mai multe rânduri i se atribuise o ironie jucăușă, o tentă satirică discretă care, după părerea mea, lipseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care a fost făcut într-o tabără militară și care a fost un sacrilegiu, îl condamn anatemei, așa încît nimeni să nu-și mai amintească de el și vă rog pe voi toți să faceți același lucru." Ș toți au aclamat: "Așa să fie, așa să fie". Aceste circumstanțe atît de triste au putut obține de la Pascal așa ceva, dar este cu siguranță, dacă nu greșesc, un nimic în comparație cu numirea regală cedată principilor patru secole mai tîrziu. 248 ...judicante veram non esse
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
noastre. 25 Zi de carnaval Residencia Costasol se sărbătorea pe sine Însăși, salutîndu-și fericita Întoarcere la viață. Din balconul biroului meu de la etajul Întîi al clubului sportiv, urmăream șirul platformelor mobile care traversau piața, Împodobite cu flori și drapaje și aclamate de o mulțime exuberantă, al cărei zgomot aproape că sufoca setul de piese de Gilbert și Sullivan(##notă - Sir William Schwenck Gilbert (dramaturg și libretist britanic) și Sir Arthur Seymour (compozitor britanic), care au colaborat la crearea unei serii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Încă mai atîrna de șlep, ca o carcasă de balenă uitată În legăturile cu care fusese priponită de auxiliara unui pescador, dar abia se mai vedea prin pădurea de catarge strălucitoare. Membrii clubului se Îngrămădeau În balconul din fața biroului meu, aclamînd o nouă platformă de carnaval, care prezenta grupul de reacție rapidă al serviciului de securitate din Residencia. Cu toții puneau În scenă arestarea a doi tineri hoți de mașini care bîntuiseră coasta pornind dinspre Fuengirola, imobilizîndu-i profesionist și punîndu-le cătușele. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]