456 matches
-
succes a unei acțiuni muzicale. În care și muzica românească a fost promovată cu brio. Ne-am amintit de acest pitoresc detaliu cu prilejul cvartetului oferit bucureștenilor de Viorel Munteanu. Cum suntem cam același leat, nu are de ce să supere acolada noastră amicală. O surpriză plăcută: Filarmonica din Oslo Seara cu Voces - repetăm, excelentă, pentru că partea strict muzicală ne interesează în primul rând - a continuat cu năpusteala publicului la Sala Mare a Palatului. „Orchestre de Paris“ și Christoph Eschenbach sunt deja
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
lb. franceză), roman, Editura l'Harmattan, Paris, 2007, > Coji de portocală (în lb. franceză Les écorces d'orange), nuvele, Editura Mon Petit Editeur, Paris, septembrie 2010 în curs de apariție. > Proză scurtă și poezii publicate în revistele : Bucovina literară (Suceava), Acolada (Satu Mare), Plai Străbun (București), Căminul Românesc (Geneva), Gyroscope (Grenoble). * * * Născută în anul 1938, întro familie de învățători din Bucovina, Cornelia Petrescu a făcut studii de inginer chimist la Universitatea din Iași, după care a lucrat în industrie și în cercetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la reviste literare din țară și din străinătate: "Convorbiri literare" (unde este redebutat de criticul literar Daniel Dimitriu), "România literară", "Cronica", "Luceafărul", "Dacia literară", "Poesis", "Antiteze", "Ateneu", "Nord literar", "Unu", "Ziarul de duminică", "International Notebook of Poetry", "Nova Revista", "Columna", "Acolada", "Argeș", "Hyperion", "Ziua literară", "Gradina" (Serbia), "Bucovina literară", "Plumb", "Feed back", "Conta", "Scriptor" etc. Redactor la revista "Poezia", între 2000-2006, unde a susținut rubrica Catalogul manuscriselor (Poșta redacției), semnând cu pseudonimul Abatele de Cumania; redactor șef-adjunct la Marmația literară, revista
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nici pe cel de-a locui într-un centru cultural. Profund dezamăgit de situația României de după 1989. Fost redactor al revistelor Familia, Contemporanul ideea europeană, Viața Românească și Convorbiri literar. Fost director al revistei Columna. În prezent, este directorul revistelor Acolada și Confesiuni. Distincții: Premiile Uniunii Scriitorilor din România, Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Asociației Scriitorilor din București, ale revistelor Familia, Convorbiri literare, Poesis (în două rînduri), Euphorion, Mozaic, Cuget liber, Premiul național Tudor Arghezi, Premiul orașului Bistrița, premiul Serilor de la Brădiceni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Hooky Rothman, l-a dichisit cu două găuri în genunchi, asigurându-i o noapte de agonie și o lovitură de grație marca Fritzie Kupferman: un piolet în ureche, cu Fritzie care îl imita pe Toscanini dirijând Beethoven și făcea mici acolade și fandări cu bagheta înainte de a-i găuri creierul amărâtului. Mickey Leul și bungalow-ul de bambus - bârlogul lui. Buzz lăsă deoparte carnetul de însemnări, aruncând o ultimă privire la cele patru nume pe care Dudley i le dăduse mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
această firească raportare polemică să țintească dincolo de estetic, să vizeze și alte mobiluri decât numai literare, un revizionism destul de impur în țelurile și precipitările lui mai mult sau mai puțin tinerești”. Carte ce îmbină meditația critică și notația precisă cu acolada afectivă a confesiunii, cu amprenta nostalgică a înscenării unui trecut cu gesturi, chipuri și evenimente surprinse cu acuitate, Amintiri și portrete literare impune o scriitură disponibilă, teatrală, melancolică, patetică și tandră, dominată de finețea detaliului și de plasticitatea portretelor. Critic
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
obligatorie urla de dimineața până seara. Mi-am dat seama, cu groază, cât de imună devenisem la această vulgaritate atotstăpânitoare." în pură epicitate, operatorul rămâne luciditatea, descripției nude i se substituie analiza, aventura transcende în cunoaștere, actul de necesitate primește acolada rațiunii.
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
semnatarul volumului Aceste zile... / These days..., Arhip Art, Sibiu) nu este lipsit de talent, dar face din originalitate un scop în sine, astfel încât ajunge la formulări extravagante și obscure, de genul: „Buzele tale / subțiri lame / de brici, se arcuiau / în acoladă / lăsând să se / vadă dinții de iepure / sălbatic.“ Dacă acesta este portretul iubitei, mare curaj trebuie să aibă bărbatul care sărută o asemenea arătare. Iar dacă nu este al iubitei - al cui este? Un răspuns la această întrebare nu găsim
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sânul comunității. Așa că vor... vor ceva acolo, să se vadă. Nici ei nu știu ce. Orice. Fie și ceva ce au deja, numai să pară că li s-a dat, nu li s-a luat. Ar fi un fel de decorație, de acoladă, o dovadă a faptului că au luptat pentru drepturile etnicilor maghiari și, deci, merită să fie votați de etnicii maghiari. Vor, în fine, vorba lui Caragiale, ce li se cuvine după o luptă de atâta vreme, ceea ce merită în orașul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște arbori erau ceea ce văzuse el, ci două șiruri de trunchiuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
RÂULUI De pe pod râul părea de asfalt. Apa gri, fără vârtejuri, în soare se schimbase într-o peliculă plată și netedă ce uneori purta frunze și rădăcini mai departe. Prin grilajul de fier forjat se puteau vedea undele ca niște acolade. Tu îți deschideai în v vârfurile tenișilor, astfel încât imaginea să fie încadrată între șireturi întocmai ca într-o fotografie. Alteori îți făceai un ochean dintr-o foaie de caiet și vedeai râul îndepărtându-se. Te aplecai peste pod ca să-l
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
când omul caută cu orice preț să fie auzit și văzut. Însă Coșeriu nu are în vedere aici o simplă intenție subiectivă, ci o posibilitate pe care vorbirea în genere o activează. Vorbirea face adesea posibilă o anume extravaganță, o acoladă excentrică. Vorbitorul se poate lăsa atras de această po sibilitate, urmând o cale ce ține deopotrivă de propria sa libertate și de cea a limbii vorbite. Aș reține faptul că sunt în joc cel puțin două forme de coerență, una
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că ei trăiesc matematica pură, iar noi bâjbâim prin zoaiele ei. Și Moș Eveniment? întrebă Nilă. Și el! răspunseră lipovenii. Aici știm rezultatul din clipa formulării teoremei. Necunoscutele fac o gălăgie de nedescris, dar sunt închise între paranteze pătrate și acolade, supra radicali fioroși preferând imparțialitatea mai mare sau egal, decât să fie dezgolite de măști. În felul acesta, necunoscutele dispar între circumvoluțiunile timpului pentru a ispiti alți idolatri ai matematicii. Noi ne prefacem că le prelungim existența, când, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe frunte,pe năsuc și coborî la buza de jos.Percuția tobelor îi determină să găsească o poziție adecvată îmbrățișării.Inimile lor dominau întunericul.Urmă un sărut lung.Mâinile lui modelau formele pieptului,modelau ecuațiile de curbură ale șoldurilor,modelau acoladele coapselor.Inlănțuit în clepsidra iubirii,simți temperatura ecuatorială,percepu un zbor de cuvinte de pe buzele ei și se cufundă în neant. Pentru amândoi fu o îmbrățișare nereușită... O trezi soneria muzicală.Alinta se ridică din pat.Iși puse un halat
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
insistat, până și În drumul spre aeroport, să n-o faci... Christa respiră ușurată. Acum, la curbă, o să se vadă imensa ceașcă de cafea, proiectată pe cerul intens albastru, cu stele aprinzându-se În jurul panoului publicitar. Lavazza. Literele roșii cu acoladă aurie. Plinul, mai Întâi. Și, pe urmă, el o decaf, ea un ceai de plante. Sau un espresso? Încordează mușchii moi, amorțiți - cum se ridica, dintr-un foc, altădată și de ce acum corpul cade, neputincios, la loc? Și Traian a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai continuu dar ochii mi-s înalți până la cer și nu pot să-i ating și nu pot să le plâng eu menirea. Joc Numere pare, ecuații, emoții, sentimente la pătrat, cuvinte aproape sintagme fără plus și minus, suprapuse în acolade rotunde invers proporționale, și gândul fluent impar și difuz, împărțit și multiplicat în integrale bizare cu rezultate totdeauna incerte și aproximative, doamne, ideile, numerele și eu ne contopim imperfect în spațiul și timpul ce lor le aparținem, ne integrăm straniu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
apus Urlă sinistru în urechi tăcerea Și geru’-mi stinge flacăra din suflet, Mă-ntorc în mine căutând plăcerea Acelor clipe de zburdalnic umblet. Pășeam prin catedrale de zăpadă, Privind văzduhul stam întinși pe spate Și ne puneam iubirea-n acoladă ... Noi, două ecuații rezolvate. Pe sub arcadele de crengi albite Poeme împleteam din șoapte frânte, Magie a cuvintelor iubite: Tu, eu - două făclii de dor arzânde. Trecute vremi! Nicicând nu s-or întoarce... Tu ești în alte vise de iubire... Timpul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
noapte la răcoare pentru o nimica toată. Astea-s parfum nenicule, îi răspunde Roja, povestioară comună, noi o să ne ocupăm de altceva, nu simți că s-a schimbat aerul? Articole de cosmetică, drogherii, o farmacie, citește literele multicolore răsucite în acolade, Crinul, Ghiocelul, Violeta. Astea ar fi numai bune de nume conspirative, parole sau nume de cod, nu ți se pare? — Nu era cazul să vă înghesuiți toți trei pe bancheta din spate, zice șoferul, mai era un loc în față
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pentru a-și vedea sora bolnavă, dar și pentru a fi alături de fratele său În seara cea mare. Venea purtând el Însuși trena gloriei, căci monumentala lucrare de Principii de psihologie, care apăruse În sfârșit cu un an Înainte, strângea acolade din Întreaga lume. Toată viața, cei doi frați rivalizaseră Încercând să atragă atenția, mai Întâi a familiei, apoi a publicului larg. Acum Însă, concurența dintre ei era suspendată În bucuria sinceră pe care o trăiau fiecare pentru reușita celuilalt. Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cea a cititorului. În artă, prestigiul este dictat de unicitate. Absența, pe termen lung, a contactului cu arta ne poate schimba regnul. Artistul trebuie să fie un disident perpetuu, un Gică contra al vremii lui. Boema poate fi o plăcută acoladă între viață și artă. La masa de lucru, toți creatorii de artă sunt colegi cu Dumnezeu. Tradiția este memoria artei. Scriitorul - acest star de apartament confort redus. Arta îți aduce mai aproape cerul. În artă sunt locuri pentru toți. Dar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să nu fie rău. Dar viu e totuși acceptabil. Obsesia morții poate transforma Pământul într-o planetă de somnambuli. Cele mai infiorătoare sunt totuși maxilarele căscate ale pământului. Fă-mă, Doamne, lebădă! Când o să mi se apropie sorocul. Viața această acoladă între zone de întuneric. Coborâm în pământ, dar biografiile și agoniseala rămân în mâinile urmașilor. A ajuns, în sfârșit, în centrul atenției tuturor. Doar sunt funeraliile lui. Primul mare filosof român a fost ciobanul din miorița! Aceleași întrebări și le-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
capcanele, seducătoarele mreje despre care vorbea Stephen Dedalus, apar locurile și drumurile cu țintele lor, scări și case, voci, mîini ce ți se Întind, chipuri cu care te Însoțești Într-o predestinare, trasee impuse de limitele unui spațiu și acele acolade mărunte În care se Întîmplă divertismentul, ai iluzia că alegi toate aceste opriri cînd peisajul se colorează și amintirile Încep să se Înghesuie nechemate, imagini peste imagini de-a valma ca mozaicurile hipnagogice; este de ajuns să schimbi o plăcuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dezolată că ceapa s-a terminat. Parcă-l vezi pe George Călinescu cu coama lui leonină, cu burta umflată de ciroză, clătinîndu-se pe picioarele subțiri, cu ochii lui mici, apropiați, de o mobilitate iscoditoare, auzi vocea lui sonoră, teatrală, trasînd acolade prin aerul amfiteatrului Odobescu: „Observați că Bălcescu folosea expresia, nu face nici cît o ceapă degerată, ceea ce Înseamnă că În vremurile acelea ceapa avea o valoare, dacă pentru a sublinia derizoriul unei situații, al unui obiect sau al unei persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Profesorul. Este conștient că acum a ajuns în fața unui eveniment ce îi „schimbă total” existența lui de „burlac” dedicat preocupărilor intelectuale „acaparante”, cum se scuza uneori în fața prietenilor. Dar nu atât de „acaparante” încât să nu facă loc și acestei „acolade amoroase” care îl forțează să-și reconsidere viața dedicată propriilor nevoi și plăceri, altfel-zis, egoismul existenței de unul singur. În orele de introspecție, prilejuite mai ales de călătoriile cu trenul, reface drumul parcurs de când a întâlnit-o pe Teodora. Ca
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
amîndouă să se simtă cît mai bine. Alungam apoi, pe rînd, Îngrijorările, bazat pe acuratețea de gazdă a stăpînului casei atent cu eticheta, și pe generozitățile cunoscute ale soției sale. Într-adevăr, doamna Pavel Își ieșise În sărbătoare, descria cercuri, acolade, linii frînte În repede mișcarea mîinilor agitate de temperamentul ei trezit la viață, Însoțit de conversația vioaie cu care Întinerea - pentru ea În primul rînd - timpul obosit al acelei zile sau al acelor vremi... Domnul Pavel abia reușea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]