573 matches
-
din generația lui, fără nici o pregătire și experiență politică, ambițioși de onoruri și tari doar în intrigi. Mihai Antonescu, cocoțat atît de sus din voința și bunul-plac al unui singur om, se socotea inteligent, frumos și se lăsa admirat de acoliți și dorit de femei mai coapte, dar cu trecere. La Minister era doar un figurant, agitat și retoric, era permanent sub autoritatea bandei conspiratoare, condusă de Niculescu Buzești-Rădulescu Pogoneanu. A fost un diminutiv, neluat în serios de nimeni. Partidele politice
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Împăratul. Se tem că vom pretinde coroana, blestemații! Conrad Își privi fratele cu Îngrijorare: — Mărite frate, nici mie nu-mi place povestea asta cu Molsheim. Cum spui: de ce tocmai acolo? Departe de supușii noștri cei mai credincioși! Fiindcă Amadeus și acoliții lui vor un teren așa-zis neutru? Nu-i lucru curat! Propun să-i chemăm aici. Dacă vor bine, dacă nu, și mai bine. Putem trăi liniștiți, fie că ne Împăcăm cu Amadeus, fie că nu. Să nu ne ducem
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
momentul construcției, fusese neapărat o capodoperă. Dar, în mod sigur, fusese un lucru bine făcut și cu oameni de meserie. Însă, cum timpul are marele avantaj de a fi zeul tutelar al acestei planete și nu numai! el reușește cu acoliții săi credincioși: ploaia, vântul, zăpada, ceața, gerul să aducă la nivel microscopic, de moleculă și de atom, orice construcție, fie chiar și o piramidă egipteană, darămite un biet gard de nuiele. Deci, trebuia reparat sau făcut din nou. Materia primă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
intrat în conflict cu Bogdanovici din cauza inițiativelor ultimului. El i-a reproșat acestuia că este incorect și necinstit față de camarazii săi și față de regim, iar după această dispută nu și-au mai vorbit deloc. Tot în această perioadă, Bogdanovici și acoliții săi au început să intoneze cântece comuniste prin celule, ceea ce l-a determinat pe Dan Lucinescu să îl apostrofeze, iritat de faptul că acțiunile sale zgomotoase deranjau momentele de reculegere ale preoților din cameră. Bogdanovici l-a chemat la o
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în cadrul închisorii, lucru de neînchipuit pentru un simplu deținut. De asemenea, era scos deseori la raport și trimitea pe Gebac ori Negură în diferite camere, probabil pentru a obține informații. Nu întâmplător primise Țurcanu această libertate totală pentru el și acoliții săi, ci pentru a afla cine sunt liderii deținuților din penitenciar și a obține informații despre aceștia. Se pregătea astfel identificarea și izolarea vârfurilor studenților. Soroiu le-a transmis colegilor săi de celulă că sucevenii erau deciși să înceapă o
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dezvolta aceste discursuri, în calitatea sa de inițiator al sistemului, în timp ce în celulele în care el nu era prezent discursul fie lipsea, fie era superficial. Țurcanu era cel care declanșa și bătaia, acolo unde era prezent, iar semnul stabilit cu acoliții săi diferea de la o cameră la alta: o mișcare bruscă a mâinii, a căciulii ori a altui obiect, de obicei însoțită de un îndemn verbal de tipul: 'Pe ei!'. În acel moment, toți cei care îi trăseseră de limbă pe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
îi trăseseră de limbă pe nou-veniți puneau mâna pe bâte și se năpusteau asupra acestora din urmă, lovind în neștire, de cele mai multe ori fără să țină cont de zona corpului în care îi atingeau. Sigur că cei mai duri erau acoliții lui Țurcanu, din lotul inițial de la Suceava, și cei care înnebuniseră în bătăi ori trecuseră de mai multe ori prin toate etapele, fiind permanent supravegheați tocmai ca să dea dovadă de exces de zel. Majoritatea celor care loveau (trecuți și ei
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
el trebuia să aibă grijă de Bogdanovici. Țurcanu a adăugat că va veni și el în cameră peste două zile și va urma o bătaie generală. Pe 24 decembrie 1949, Țurcanu a sosit în cameră și le-a adus aminte acoliților săi că a doua zi vor începe bătăile, fapt care l-a șocat profund pe Sobolevschi, cu toate că era în tabăra agresorilor: s-a desfășurat într-un mod îngrozitor, fiind bătuți de la orele 7 dim[ineața] până la 15 încontinuu cu pari
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
gardienii devenind mai înțelegători în privința ieșirilor la baie. Un eveniment destul de important are loc pe 9 februarie, când Țurcanu l-a acuzat pe Pătrășcanu că a omis informații importante și l-a trecut din nou prin torturi. Asemenea pedepsiri ale acoliților care erau dovediți ca nesinceri aveau rolul de a-i înspăimânta pe ceilalți (cu atât mai mult cu cât bătăile erau și mai crunte în aceste cazuri), arătându-le că nu era suficient să treci de partea lui Țurcanu pentru
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Cerbu, Voin și Grigore Romanescu. Dintre aceștia, doar Pușcașu făcea parte din lotul inițial de la Suceava, restul fiind cu toții torturați la Pitești. De asemenea, în închisoare se primeau pachete cu alimente de acasă, dar ele erau repartizate de Popa doar acoliților săi. Ioan Cerbu amintește că Popa l-a ajutat pe Viorel Negrilă cu pachete și cu streptomicină. La începutul lui septembrie 1950, Matei i-a cerut lui Popa 'Țanu' o listă cu 30 de piteșteni care pot fi folosiți ca
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a introduce deținuții în camerele în care urmau să fie torturați, stătea de vorbă cu oamenii lui din celule, dându-le indicații despre cei care vor veni acolo și cu privire la materialul pe care îl dețineau. De asemenea, îi amenința pe acoliți că, dacă vor deconspira acțiunea, vor fi omorâți și le indica ce fel de atmosferă să întrețină, cum să îi bată pe deținuți și să le facă un consult medical înainte pentru a vedea dacă nu suferă vreunul de inimă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în iunie 1949 pentru că aparținea organizației 'Pentru Patrie și Rege'. Pe 1 august 1949 a fost trimis la Gherla și recrutat, după o lună, ca informator al lui Alexandru Matei. Capetele sale de acuzare sunt sprijinirea lui Popa prin plasarea acoliților acestuia la munci administrative și prin aprobarea pachetelor pentru aceștia. De asemenea, ar fi ascuns cauza morții a patru victime și ar fi ținut ședințe legionare. Constantin P. Ionescu, judecat în 1949 de către Tribunalul Militar Iași pentru uneltire împotriva ordinii
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în favoarea ei, în seara lui 25 decembrie 1949 a fost atacat de Pătrășcanu, Pușcașu, Roșca și Virgil Bordeianu. Derutat, l-a întrebat pe Țurcanu ce se întâmplă, dar a fost expediat de acesta, cu toate că el era cel care își instigase acoliții să îl tortureze. După ce primul lot mare a fost torturat în camera 4-spital, deținuții au fost răspândiți în alte camere ale închisorii, iar Bogdanovici s-a numărat printre cei mutați. A fost adus imediat înapoi în camera 4-spital, Țurcanu amenințându
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pentru care a acționat în acest fel, susține că urmărea condiții mai bune în închisoare și eliberarea înainte de termen. Anchetarea lui Juberian este una dintre cele mai tragice. La un moment dat, a afirmat că Țurcanu a dat ordin unor acoliți de-ai săi (Mărtinuș, Gheorghieș, Stănescu, Leonida, Juberian și Mătase) să obțină informații compromițătoare de la victime despre organele de partid și persoane din aparatul de stat, însă Juberian a dat acest răspuns la trei săptămâni distanță față de momentul în care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fi folosiți ca agresori. Dintre aceștia, i-a indicat pe Ioan Cerbu și Ion Voin (pentru camera 102), Aristotel Popescu, Mihai Nițulescu, Nichifor Vereșmorteanu, Adrian Lupescu (pentru 103), dar și Pușcașu, Aristotel Popescu, Murărescu, Gheorghe Popescu și Grigore Romanescu. Rândurile acoliților săi s-au îngroșat odată cu sosirea în Gherla a lotului din Târgșor, Popa văzând în Ion Stoian un entuziast al acțiunii. Pentru că din Târgșor au sosit și alți deținuți care trebuiau bătuți, au fost înființate alte camere de tortură (80
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Popa recunoaște că obținerea informațiilor se făcea prin bătaie și că, înainte de începerea torturilor, stătea de vorbă cu oamenii lui din camere, dându-le indicații despre cei care vor veni acolo și ce material dețin. De asemenea, îi amenința pe acoliți că, dacă vor deconspira acțiunea, vor fi omorâți, după care le indica ce fel de atmosferă să întrețină, cum să îi bată pe deținuți și să le facă un consult medical înainte, pentru a vedea dacă nu suferă vreunul de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
orwelliene), de unde nașterea unei societăți schizoide, conduse de bolnavi mintali care mințeau cu atîta înfocare încît, pînă la urmă, credeau că ceea ce spun este și real. Să nu uităm la ce nivel de paranoism ajunsese "cel mai iubit fiu" și acoliții săi în ultimii ani ai terorii cînd, dacă se planificau 30 000 kg de porumb la hectar, automat se raporta chiar depășirea acestei productivități etc. Dubla gîndire era firesc însoțită de dublul discurs, cînd se afirmau cu tărie preceptele luminoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
frații lui, aflați și ei în închisoare, nu se va întîlni; unul va fi ucis. În martie 1950, va fi trimis la Pitești, aici va fi selectat de Țurcanu, șeful reeducatorilor, mare, voinic, cu o șapcă pe ochi. El, împreună cu acoliții, era tratat diferit, erau mai bine alimentați și totodată înarmați cu bîte, pentru a-i bate pe ceilalți. Cantemir își amintește din camera zisă "spital": "Unii stăteau sub pat. Erau cei pedepsiți. N-aveau voie să iasă de acolo și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Doilea Război Mondial, să nu uităm că și fascismul din Germania a fost tot o mișcare de dreapta, și de fapt aici se tindea. Termenul de legionar mergea spre termenul de fascist și însemna uite, domne, sînt într-un fel acoliții lui Hitler și în felul acesta era o justificare, și era o justificare, dacă vreți, o justificare în fața democrațiilor occidentale: domne, noi nu avem nimic cu democrația, luptăm cu elementele fasciste". Sînt fapte de istorie necunoscute și nici în prezent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Titus Popovici, Setea, prezent În manualele școlare vreo patru decenii și „normă” a indicațiilor „superioare”, autorul nostru - ins inteligent, talentat Însă corupt de lăcomia unei glorii iuți și totale - face elogiul tocmai acestui „cutremur” social, În care lumpenul satului și acoliții săi Îl izgonesc pe primar, la propriu, din comună, iar pe „bogătani sau chiaburi” - adică pe cei așezați și cu prestigiu În comună - Îi oferă samavolniciei activiștilor și securiștilor care trebuiau să facă iute „colectivizarea”, adică spolierea brutală a țăranului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de telegraf și case de văiugă, dar și cariere - În sensul pe care-l dau eu acestui cuvânt: adică un exercițiu social ce ascunde sau exprimă o vocație! Nu, nu, dle Liiceanu, a existat o revoluție, deși dumneata și unii acoliți ai dumitale au contestat-o cu vehemență și plicticoasă insistență - dovadă că dumneata și alți câțiva scriitori de talent ai României v-ați „fracturat” vocația ce părea una autentică și fusese sprijinită de unii oameni inimoși, bucuroși de a saluta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în unele cazuri, până la 50 de ha.Ă Adeseori, când se judecă comunismul românesc, se emit judecăți generale, cam de-a valma, confundându-se perioadele (dejismul și ceaușismulă, ajungându-se la un curios proces de inversare a responsabilităților, Dej și acoliții săi, marii criminali ai stalinismului și post-stalinismului, creatori ai pușcăriilor teribile de la Sighet, Aiud și Pitești, exterminatorii elitei culturale, politice, economice și sătești, sunt „uitați”, șterși sau „acoperiți” de figura „vampirului de Ceaușescu”. Dej, Pauker, Luca și ai lor au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mult”, au și pățit-o, de altfel, cerând la una din Conferințele tinerilor scriitori, ce precedau Conferința „mare” a scriitorilor, „drept” de a fi sinceri, de a „relata adevărul integral!” din cele ce se petreceau în societatea românească. Dej și acoliții au reacționat prompt și fiecare dintre cei citați mai sus a trebuit să sufere rigorile partidului, pierderea postului, interdicția, provizorie, de semnătură etc. Le-au trebuit ani ca să se „reabiliteze”, dar ei, veritabili „fii ai lui Lenin”, nu s-au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trebuit lui și artei sale novatoare pentru a izbândi, s-a „îngropat” în atelierul și în habitudinile sale de țăran-boier oltean, voind a lăsa moștenire atelierul său României - și doar stupizenia și ura față de artă ale lui Dej și ale acoliților săi din cultură au făcut ca acest Atelier, în loc să se afle la noi, să împodobească spațiul Beaubourg la Paris. Apoi Cioran care, e drept, arunca fulgere asupra României și a originii sale - ca o formă isteric-genială de a iubi spațiul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
conservat aproape integral teritoriul firesc!Ă. Un proces atât de esențial, nu numai pentru exprimarea geniului unui popor, dar, cum o spuneam, esențial, absolut necesar consolidării ființei și identității sale, nu poate fi „întrerupt” de vreo putere străină și de acoliții ei interni chiar de-ar fi fost de zece ori, de o sută de ori mai sălbatecă! Dacă așa ceva ar fi fost posibil! Cei care vorbesc de o „Siberie a spiritului” timp de o jumătate de secol pe teritoriul spiritual
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]