1,011 matches
-
Long Live the King / Queen). Membrii familiei regale și rudele lor (toți îmbrăcați în alb, conform instrucțiunilor ei) s-au îmbarcat pe vasele "Victoria & Albert", "Osborne" al prințului de Wales și "Hohenzollern" al împăratului, care au traversat împreună strîmtoarea Solent, acostînd la Portsmouth. Trenul funerar ajunge în gara Victoria. Capitala toată este îmbrăcată în mov. Destinația finală este Windsor unde, după o slujbă scurtă în capela St. George, sicriul este depus, timp de trei zile, în capela Albert Memorial din Frogmore
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ce căuta tatăl său pe insula aceea întunecată, și-și dădu seama că gândurile întunecate de la Roma îl însoțiseră pe tot timpul călătoriei. Căpitanul insista că marea se ridica și că navigarea spre Samothracia devenea primejdioasă. — Kabiroi nu vor să acostăm, șopteau marinarii. Germanicus le porunci totuși să încerce. Voia să meargă la sanctuar, să fie inițiat, prin riturile secrete de purificare, în misterele Celor Puternici, să ardă tămâie la picioarele lui Nike, faimoasa statuie sacră a Victoriei înaripate pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lung de trepte cobora în partea laterală a templului până la apele lente ale fluviului; pe treptele de sus se vedeau resturile ultimei revărsări, în colțuri erau grămăjoare de nisip. În jurul edificiului nu se mișca nimic, nici un animal, nici un om. Barca acostă, și începură să urce treptele. În templu puteai intra numai dacă străbăteai un drum larg, printre două șiruri de animale înaripate - sfincși și lei - sculptate în granit. Doi piloni titanici, din pietre ciclopice, netede și perfect îmbinate, încadrau intrarea. Dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-și salveze țara de martiriul pe care l-a îndurat. Insula cu palatul devastat era aproape, la câteva bătăi de vâslă. — După cum vezi, spuse preotul, Antonius nu și-ar fi putut construi încăperile departe de ale ei. — Hai să acostăm și să intrăm în palat, îi rugă Gajus. Nu se poate, răspunse preotul, de mai bine de cinci decenii nu intră nimeni acolo. Augustus a interzis acest lucru, sub pedeapsa cu moartea. Într-o zi, un pescar, care auzise vorbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu o mișcare din ce în ce mai ușoară a vâslelor care abia atingeau apa. În liniștea aceea înghețată terminară manevrele, ancorele alunecară în apă, marinarii aruncară frânghiile și alți marinari le ridicară de jos; tăcută, corabia se opri cu o legănare scurtă și acostă la chei; puntea fu coborâtă în liniște. — Vino, îi spuse Agrippina lui Gajus. Cei doi frați mai mari, cei care, în nesăbuința tinereții lor, nu crezuseră în primejdie, fuseseră trimiși, din precauție, în altă zi și cu o altă corabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o transformase dintr-o ființă inocentă în cineva care putea privi acele orori fără ca măcar să clipească. - Bine, spuse într-un final Rhyme. Dar ai grijă de ea, Sachs. Era precaută, observă Malerick, la fel ca orice femeie ce tocmai fusese acostată de un bărbat în Manhattan, chiar dacă bărbatul era timid, prietenos și capabil să calmeze cai foarte agitați. Dar Cheryl Marston se calma încetul cu încetul, ascultând poveștile lui despre perioada când era la circ și călărea fără șa. Bineînțeles, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
degetele deformate, după cum bănuiam. De fapt, lipite. A ținut sub tăcere numele cartierului în care locuia și s-a prezentat drept John. Băiatul vostru e cu adevărat inteligent. Nimic nou, își spuse în sine Rhyme. Bell povesti apoi cum fusese acostată și ce se întâmplase după aceea. Rhyme o întrebă pe Kara: - Îți sună cunoscut? - Ar fi putut hipnotiza un porumbel sau un pescăruș. L-a aruncat spre cal la momentul potrivit și apoi a folosit un dispozitiv pentru a menține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care e foarte priceput la magie. Se mai spune de asemenea că are „trucuri consistente”. Mergând spre panoul unde se adăugau însușirile Magicianului, Kara luă un marker și notă concluziile ei, comentând: - Nu se dă în lături de la a-și acosta victimele. Are cunoștințe de mentalism și veleități de ventriloc. Ca să nu mai vorbim că execută și trucuri cu animale. Știam că poate deschide încuietori, de la a doua crimă, dar acum am putut vedea că se pricepe și la evadări. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
niciodată așa ceva dacă aș fi știut că e prietenul tău. Asta n-a calmat-o deloc pe cea care țipa. Cum adică n-ai știut? Suntem împreună de luni de zile! — N-am știut fiindcă aseară pe mine m-a acostat, cu mine a flirtat, mie mi-a oferit de băut și pe mine m-a invitat la balul frăției lui. Îmi pare rău că nu mi-a trecut prin cap că avea deja o prietenă. Dacă mi-ar fi trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ca să se uite la vasul Idzumo. Toată după-amiaza se plimbă pe faleză, trecu pe lîngă bancurile de nisip unde se refugiaseră marinarii răniți de pe nava Petrel și unde Îl văzuse pentru ultima oară pe tatăl său, pe lîngă debarcaderele unde acostau șampanele și pe lîngă piața de pește unde chefalul palid era expus printre liniile de tramvai, pînă la cheiurile din Concesiunea Franceză unde Bundul se sfîrșea În debarcaderele funerare și docurile din Nantao. Acolo nimeni nu-i făcea nici un rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Întreabă prin jur, copile, dacă au brățări, verighete, medalioane. Putem lucra Împreună. — S-a terminat războiul? Ochii eurasiaticului se lăsară În jos, eclipsați de o umbră trecătoare. Își reveni și zîmbi. — E sigur. În orice moment, Întreaga marină americană o să acosteze la Bund. Cum Jim nu părea convins, eurasiaticul Îi explică: — Copile, au aruncat bombe atomice. Unchiul Sam a aruncat o bucățică de soare la Nagasaki și Hiroshima, au omorît un milion de oameni. O singură lumină mare... — Am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mă Întorc la Shanghai. Dacă am noroc, aș putea să-i văd azi pe mama și pe tata. — Shanghai? E un orș periculos, Jim. Ai nevoie mai mult decît noroc, la Shanghai. O să așteptăm pînă o să v edem marina americană acostînd la Bund. — O să fie unchiul Sam curînd aici? Și soldații? — Va fi aici. Fiecare soldat din regiunea Pacificului... Basie nu părea prea entuziasmat de perspectiva de a se uni cu conaționalii lui. Jim Îl Întrebase despre evadarea lui din Lunghua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șampanie și vinuri Îmbătrânite În răcoarea subteranelor, asemeni arhitecturii luxuriante a unui Brillatt de Savarin transfigurat Într-un Dalí furios, banchet de culori și mișcări care Împing parcă vaporul ce leagă Constanța de Însoritele depărtări unde, peste câteva ceasuri, vor acosta fericiți pasagerii ai acestui „Orient Express” maritim. Țipând strident, stoluri de pescăruși agonizează Într-o plutire lentă de zbor etern deasupra pachebotului la poalele căruia bat ciocanele ca de vulcan ale valurilor, lăsând În urmă spuma albă, ca o iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
am de zis. Mi-a părut foarte bine... O invita să se prezinte. —Ruby. Ruby Silverman. Mi-a părut foarte bine, Ruby Silverman. Îi Întinse mâna și ea o dădu cu el. —Și mie. Când se Întoarse să plece, Îl acostă Joan Collins. —David! Dlaaagule! Se uită la Ruby implorator. —Te las să te descurci, zâmbi Ruby, dând din cap a rămas-bun. Tremurând și entuziasmată din cap până În picioare, Ruby se duse să le caute pe Chanel și pe Bridget. —Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
l-ar fi consolat oricum. Poate nu ești de aceeași părere cu mine, doctore, dar nu ești în măsură să judeci. Nu cunoști veninul amintirilor. Nu e nimic de povestit, i-am spus acum doctorului. Am venit cu vaporul. A acostat la New York. Am fost, cum am spus, fericit să mă aflu aici. Unde ai locuit la început? La o familie? Într-un adăpost? Adăpost. Un alt cuvânt reconfortant. Dar cum altfel puteai numi Marseilles? Nu mai era un hotel, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aur, pe suprafața canalelor, care, conform ghidului, erau mai curate decât fuseseră cu ani în urmă. Întregul oraș se salubriza. Prostituatele stăteau în spatele vitrinelor sau cel puțin la ele în cartier. Puteai să mergi prin cartiere întregi fără să fii acostat de vreun individ dornic să îți vândă droguri. „Începe să arate așa cum era pe vremuri“, spusese portarul în acea dimineață. Era prea tânăr ca să știe cum arăta pe vremuri și nici eu nu i-am zis. Mărturisisem copiilor și soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Însuși rămânea În mod straniu detașat, nemișcat și neamuzat de materialul familiar. Era o senzație atât de nouă, Încât, la Început, nici nu se Încrezu În dovezile succesului. În pauza de la sfârșitul primului act, se repezi În culise și Îl acostă pe Compton. — Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi. Merge bine? — Dacă merge? Merge, veni replica Încurajatoare. Se aude musca În sală. Și, dacă te luai după primirea făcută la final, celelalte trei acte „merseseră“ la fel de bine. Balestier Își făcu apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
roșească, În timp ce străbătea pe jos străzile Întunecate și reci care ocoleau Green Park. Prostituatele nu-l mai supărau: ceva din expresia Împietrită a trăsăturilor, din hotărârea neclintită a pasului trebuie să le fi comunicat inutilitatea oricărei Încercări de a-l acosta. Coti către Piccadilly. O trăsură Încetini, trecând pe lângă el, și vizitiul Îi aruncă o privire plină de speranță. Să o ia? Nu, voia să meargă pe jos. Avea să meargă pe jos tot drumul până acasă, pe Piccadilly, Knightsbridge, Kensington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Să-ți mai aduc un pahar de sherry? — Nu, mulțumesc. Am nevoie de puțin aer. În practică, Îi mai luă o jumătate de oră până să poată pleca. În timp ce Își făcea loc prin salonul plin și prin hol, se văzu acostat de numeroși prieteni, cu care trebui să schimbe câteva cuvinte de salut și condoleanțe. Trebuia să Își ia la revedere de la cele trei surori Du Maurier, Trixy, Sylvia și May, reînnoind cunoștința cu finul său Guy Millar, acum În vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fumător, dar îmi vine greu să datez primul gest, tot mereu amânat, de a întinde mâna după țigară. În general, desfășurarea cronologică a poveștii mele mă strânge ca un corset. O, de-aș putea acum să vâslec înapoi și să acostez pe una din plajele de la Marea Baltică pe care, copil fiind, însăilam cetăți din nisip ud... O, de-aș mai ședea o dată la fereastra podului și de-aș putea să citesc, pierdut de mine însumi, ca niciodată după aceea... Sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pă celălant trotal. S-a depărtat pedalând; orașu indiferent i-a halit, fără să să strâmbe. Io sunt ca mingea dă cauciuc care dai cu picioru În ea și ricoșază. După ce mi-am permis o oprire În drum (așa, ca să acostez la măsuța mea dân Popolare și să halesc un kil dă lături), am ajuns cu un timp meritor la șandramaua lu Julio Cárdenas, de altfel ipotecată. Chiar Înteresatu mi-a dășchis ușa. Știi tu, tovărășele, i-am zis, pușcându-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
I-am spus că, dacă mă cumpăra pă bune, putea să să bazeze pă mine ca pă pretenaru dezânteresat. Mi-a dat cu avans o bătrână și dus am fost. Ce diversă ie dă Locarno, am meditat. Ieri, dau să acostez la Locarno cu buchetu dântodeauna, da mă aștepta bomba. Donșoara nici c-a dat să-l prinză dân zbor și, dă p-un fuștei mai dă sus, a urlat la mine că d-acu iera sătulă dă șozuri d-astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mii de bucăți. A rămas întreg doar unul, cel din vârful Athon, pe nume Apolon. Acest idol a răcnit puternic, să fie auzit pe tot muntele, strigând la oameni - bărbați, femei, tineri și bătrâni - să alerge degrabă la țărmul unde acostase Fecioara Maria, pentru a o întâmpina. El a grăit, deși era idol, precizând în cuvinte că este „Maica Marelui Împărat și adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos!” După ce a zis aceste cuvinte, idolul Apolon a căzut de pe vârful muntelui și s-a
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
pînă la urmă se va ivi În cameră un soi de ceas-automobil-magnetofon de asalt, montezi capacele, Învîrți din nou, la refuz, cheița de argint, și-i dai drumul textului să meargă pe birou. Spre surpriza mea eram tot mai des acostat pe stradă de fete tinere care mă-ntrebau ce mai fac, textul țăcănea abia audibil, mă pierdeam complet, surîdeam creștinește, le pipăiam. Acasă cădeam În visare. Adevărul este că niciodată nu m-am simțit atît de minunat ca-n zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mobilului meu apărea și dispărea precum mareea. Și, desigur, i-am spus lui Momo ce repere să caute, cum să compare criteriile de analiză și câteva zeci de alte lucruri, dar era ca și cum i-ai fi cerut unui skateboarder să acosteze pe o stație spațială. I-am dat instrucțiuni clare lui Guy s-o ajute, dar cât sunt eu plecată, el va fi sigur ocupat cu altceva: să-și ia măsurile la fundul lui ăla osos și machiavelic să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]