664 matches
-
până la 1900 (1979; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), din al cărui colectiv de coordonare și revizie a făcut parte. Cartea l-a impus ca istoric literar format, cu o personalitate distinctă. Cele 111 studii micromonografice scrise de F. denotă erudiție, acribie documentară și echilibru al judecăților, dar și speciale însușiri de stilist: fin dozaj de participare comprehensivă și distanțare benign-ironică, limbaj îmbinând sobrietatea academică și oralitatea, neologismele cu arhaismele și regionalismele, vocație portretistică. Articolele din dicționar indicau și opțiunea pentru dramaturgie
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
Filologie a Universității din București (1959). A fost redactor la Editura pentru Literatură (1959-1969) și la Editura Minerva (1970-1993). Debutează editorial în 1967, îngrijind două volume de Scrieri alese de V. Demetrius. Excelent redactor, F. este un editor de o acribie și conștiinciozitate exemplare, notele și comentariile ei, bogat informate, apte să restituie imaginea unui moment literar, fiind aproape fără cusur. Ilustrativă în acest sens este cu deosebire ediția F. Aderca, Contribuții critice, din care au apărut două volume (1983-1988), conținând
FERARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286983_a_288312]
-
accentuat în jurul problemelor cunoașterii, ca etapă superioară a culegerii datelor, analizei informațiilor și redactării evaluărilor. În acest sens, analiza informațiilor accede la palierul gândirii strategice, devine parte integrantă a adoptării/aplicării politicilor internaționale, păstrându-și însă independența față de politic cu acribia unui grup de reflecție performant. Fără a-i fi deosebit de clar cititorului - în special celui român, care nu deține fondul de informații, percepții și situații capabil să-i faciliteze decodarea scurtelor, dar denselor paragrafe -, capitolul final, „Elemente pentru o teorie
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
și „cu cuprins mitologic”, ce conțin variante ale unor tipuri rare sau extrem de rare, precum Stănislav Voinicu, Cântecul lui Isirim Bogatu, Mizilca Rădoiță, Neacșu Haiducu, Vidu Țăranu, Ghiol Dumitru, Chiliodor, Voichița, Ioana Sânziana ș.a. Valoarea pieselor folclorice e sporită de acribia notării filologice și mai ales de metoda culegerii „în timp ce lăutarii cântau”. „Se știe - observă autorii - că atunci textul e redat în mod absolut real, fiindcă îl menține muzica în formele lui mai arhaice și mai puțin alterate în unele privințe
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
învățământului în limba română, grav periclitat în Transilvania de legislația școlară maghiară din 1907. Această campanie este susținută și de meticuloase cercetări asupra istoriei bisericilor și școlilor românești din Transilvania. Remarcabilă este Din istoria literaturii didactice românești, care, lucrată cu acribie, se arată utilă și astăzi. Răscolirea bibliotecilor și a arhivelor a condus, de altfel, și la descoperirea unor prețioase manuscrise și tipărituri interesând folcloristica ori istoria culturii românești în genere. Experiența acumulată acum i-a servit mai cu seamă în
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
firesc de reconcilierea cu natura prin travaliul asiduu (Georgice) și, mai târziu, de împăcarea cu istoria prin regăsirea originii latinilor și descoperirea sensului destinului civilizator al Romei (Eneida). În bogata sa activitate de traducător, G. se distinge prin rigoare și acribie filologică, dar și prin simț al nuanțelor, intuiție lingvistică și capacitate de a transpune adecvat spiritul originalului într-o limbă română suplă și firească, oferind astfel versiuni convingătoare din scrierile unor autori atât de diferiți cum sunt Seneca, Tacit, Iuvenal
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
forță compozițională, și în romanul Vlad, fiul Dracului (1970), devenit, în varianta definitivă, Drăculeștii (1977; Premiul Asociației Scriitorilor din București), primit favorabil de critică, mai cu seamă pentru capacitatea de a recompune trecutul prin apelul la documente istorice consultate cu acribie filologică (de care autoarea dă seamă în prefețe) și pentru nonconformista - dar cu atât mai veridica - imagine pe care o oferă despre personalitatea lui Vlad Țepeș. „Toate se leagă în adevăr și ficțiune - scrie Zoe Dumitrescu-Bușulenga - așa încât, de la descripție și
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
Stat pentru Literatură și Artă, Editura pentru Literatură și, din 1969, la Editura Minerva. Reprezentant al școlii de editare a textelor clasice, R. s-a remarcat atât ca redactor de editură, cât și ca autor de ediții critice elaborate cu acribie științifică, potrivit unor norme textologice riguroase. Cărțile îngrijite de el asigură o maximă acuratețe filologică operelor publicate, cuprinzând, de regulă, atât textele cunoscute, cât și numeroase alte pagini uitate în publicațiile periodice sau în manuscrise. Prima ediție importantă e Cezar
RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289414_a_290743]
-
bizantine pentru români” este covârșitoare în evoluția spiritualității românești, afirmase învățatul încă din 1912, în cartea sa Elenizmul în România. Reconstituirea „punctelor principale” ale acestei înrâuriri a constituit țelul căruia i-a subordonat întreaga sa activitate științifică, desfășurată sub semnul acribiei (cuvânt des întâlnit în aprecierile unor contemporani), al efortului de documentare integrală, de epuizare a surselor chiar dacă - spunea Iorga - drumul spre sintetizarea acestor date nu i-a apărut mereu cu limpezime. „Rigoarea în metodă” l-a caracterizat pe R., „cea
RUSSO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
Autor: Liviu Florian Jianu Publicat în: Ediția nr. 1652 din 10 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când copiii se joacă numai, ca să-și ofere fiecare cât mai mult sie și nu curăța după căței, pekinezii fac cu și mai multă acribie, cacă pe alei. • În fond, poți pune orice papagal vorbitor, șef, la serviciu de femei de serviciu externe. Învață repede orice limbă păsărească, ține minte și repetă tot ce îi spui. Ba mai pune și de la el. Din bulibășie. Numai
DIALOGURI CU ELISE (7) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381282_a_382611]
-
fost admiși la bord și răniți: - Printre ei erau combatanți de pe frontul din Kurland, care mai țineau piept încă năvalei puhoiului roșu... Dar când a început să descrie reechiparea navei-cazarmă pentru a deveni un vrednic transportor-oceanic, chiar dacă a socotit cu acribie câte chintale de făină și lapte praf, câți porci tăiați s-au încărcat la bord, el a trecut sub tăcere voluntarii croați, prost instruiți, cu care a trebuit să fie întregit echipajul navei. Nimic despre insuficientele aparate de radio-emisie. Nimic
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
până la Unire, primul fiind „epoca Alecsandri”, prin Andrei Mureșanu, și cel de-al doilea „epoca Sadoveanu”, cu Octavian Goga și Ion Agârbiceanu, a mai existat o verigă de legătură, și anume opera eminesciană. Sunt analizate, într-un tablou documentat cu acribie, căile de acces ale poeziei lui Eminescu în Transilvania, atât în timpul vieții acestuia, odată cu publicarea versurilor în reviste ardelene, cât și post-mortem, prin introducerea poetului în manuale școlare, prin revitalizarea interesului cu prilejuri aniversare sau comemorative etc. În capitolul Opinii
STAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289852_a_291181]
-
Revista de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Jurnalul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „Dialog” (Montpellier) ș.a. Universitar prin formație și profesie, S. este specialistă în literatura română veche, pe care o cercetează cu acribie științifică și subtilitate interpretativă. Perspectiva sa critică asimilează idei noi din teoria literaturii, aplicate eficient textelor românești. Rezultă un discurs critic modern fără ostentație, ce slujește perfect opera analizată. Cantemir în Cartea ieroglifelor strânge într-o interpretare de mare coerență
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
necesare eforturi. „Toate textele «născute» sunt eo ipso, «făcute». Omul nu are acces la «naștere» decât prin „îndelungata și chinuitoarea «facere»”. Continuând discuția în Eu & tu & el & ea... sau Dialogul generalizat (1990), cei trei cavaleri ai inteligenței analizează cu maximă acribie „felurile lui a avea”. Nu fără multiple digresiuni menite să ducă la deplina clarificare a termenilor operanți. Prin toate reușitele ontologice, ființa umană își creează un „avut ontologic” și, drept consecință, orice actualizare a lui a fi, orice realizare a
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
al unor limbi vechi, „pasionat al unei iubiri intelectuale absolut gratuite”, „mistuit de o benefică monomanie” (Mircea Anghelescu), S. și-a legat numele de restituirea în românește a poeziei clasice persane (Omar Khayyam, Saadi, Hafez și Rumi). O face cu acribie, respectând formele tehnice ale liricii persane (robaiul, gazelul) până la subtilități de rimă precum păstrarea radifului (cuvânt ce se repetă după rimă), redând cu fidelitate prozodia originalului. În prefețe și glose, literatul atrage atenția asupra deosebirilor dintre poezia arabă și cea
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
Pârvan 620 - direct din Cazanie (din care? - mă întreb). Pentru „unghiurile” ce încearcă să adune o „definiție a morții” (pornind de la toposul „morții ca urmare a păcatului originar”), într-o secvență cu totul stimabilă, altfel, D. Russo a izolat, cu acribia-i cunoscută, câteva corespondențe ce lămuresc sursa - omilia lui Ioan Chrisostom. Savantul a identificat și alte prezențe chrisostomice în textul diaconului bistrițean 621. Nu mai insist, ca urmare, și îl las pe diacul Toader să-i explice cititorului „ce iaste
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și îngrijește, într-o viziune proprie, ediția completă a liricii sub titlul dorit de poet: Lumină de lună. Din păcate, proiectul integralei eminesciene visat de S. nu s-a putut realiza la începutul secolului al XX-lea, în pofida rigorii, a acribiei filologice, a cercetării ample a surselor, a viziunii integratoare a fiecărui text în ansamblul operei și mai ales în pofida pasiunii puse de editor. După cum e aproape de neînțeles de ce istoricul literar nu a finalizat înainte de război monografia proiectată, deși dispunea de
SCURTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
în Editura Minerva. Colaborează la „Adevărul”, „Libertatea”, „București magazin” ș.a. Formată la școala de la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, unde se afirmă principalii editori din perioada postbelică, S. se manifestă ca o foarte bună specialistă, caracterizată de o acribie exemplară. Autorul asupra căruia s-au concentrat eforturile editoarei este E. Lovinescu. Începe cu îngrijirea volumului T. Maiorescu (1972), urmat de T. Maiorescu și contemporanii lui (I-II, 1974, în colaborare cu Z. Ornea), cea mai importantă realizare fiind ediția
SIMIONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289686_a_291015]
-
cu Academia Domnească din București în 1694 și în 1707) și din străinătate (la Stambul, la Padova, în Polonia), dispuși să filtreze informațiile prin grile filosofice tot mai puțin rigide (proprii unui raționalism ortodox în plină coagulare), înzestrați cu o acribie filologică pe care o folosesc în tălmăcirea textelor sacre și profane, eliberați în bună măsură (fie și sub forma unor îndoieli pronunțate în legătură cu unele „adevăruri” tradiționale) de presiunea unor autorități confesionale până atunci de necontestat, pentru acești cărturari se limpezesc
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
o bunăvoință ironică, în care portretul pitoresc nu atenuează accentele demolatoare ale criticii. Îndrăgostit de cultura Antichității, V. face din aceasta aproape unica sursă a inspirației sale poetice. Dotat cu o memorie prodigioasă, dascălul de elină și germană notează cu acribie până și sursa informațiilor, făcând din pagină un fel de muzeu itinerant, în care figurile mitologiei grecești, legende, rituri și obiceiuri domestice ajung sub ochii cititorului neînsuflețite de vreo trăire lirică: „La Orope în Hellada/ I s-a ridicat un
VANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]
-
un liceu de provincie. În 1959 îi apare prima lucrare de istorie literară, I. Popovici-Bănățeanul, pe care G. Călinescu o găsea „o operă solidă”, „remarcabilă” prin „demonstrarea unei metode de lucru clare și pozitive”. V. va începe să cerceteze cu acribie publicațiile culturale, de unde scoate date și informații inedite despre viața, activitatea și scrierile marilor clasici români. După studiul G. Coșbuc. O privire asupra operei literare (1967), un an mai târziu realizează prima parte a unei ample monografii, Ioan Slavici și
VATAMANIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
Cassian R. Munteanu și Mihail Gașpar. Capitolul Istoriografia bănățeană încheie antologia. Textele de prezentare conțin un comentariu succint, bibliografia operei, referințele critice și sunt urmate de un corpus de texte reprezentative. Informația este clară, stilul concis, aparatul critic alcătuit cu acribie, lucrarea fiind un instrument de lucru încă util. SCRIERI: Comuna Alioș din punct de vedere istoric, biologic și cultural, București, 1940; Nicolae Tincu Velia (1816-1867). Viața și opera lui, București, 1945; Revoluția de la 1848-1849 în Banat, București, 1968; Monografia Mitropoliei
SUCIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290008_a_291337]
-
constelație textuală, din care, global, se configurează profilul unui umanist de tip clasic, permanent deschis înnoirii, sedus uneori de reflexele actualității, dar niciodată trădând valorile fundamentale. Ceea ce îi asigură notorietatea europeană sunt, fără îndoială, studiile consacrate lui Gérard de Nerval. Acribia cu care s-a aplecat, la început de carieră, asupra volumului Les Filles du feu, va deveni stilul inconfundabil al cercetărilor proprii. Textul stabilit în ediția critică, cât și studiul critic aferent, precum și celelalte incursiuni în opera lui Nerval din
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
de manifest al generației SF a anilor ’90 - Motocentauri pe acoperișul lumii) și eseuri teoretice (Science fiction-ul și literatura înaltă, Science fiction-ul și judecata canonică, Subiectivismul în literatura SF, Fantasticul în SF ș.a.), oferind autorului „prilejul de a-și exersa acribia critică și spiritul disociativ în observații nuanțate, demne de reținut” (Mircea Opriță). Pe lângă specializarea în SF, R. are o bogată activitate de eseist în câmpul literaturii mainstream și în cel general-cultural. Inspirat de experiența americană, volumul Adio, adio, patria mea
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
ale lui Congreve apăruse în 1923 și e limpede că acesta e textul folosit de doctorandul român. Mai mult decât atât: în bibliografie sunt citate ediții foarte recente și lucrări de istorie literară apărute în 1924. Textul e compus cu acribie, nu e doar o înșiruire de scânteietoare impresii de lectură, ci, fără să evite paradoxul (care va fi una din marile plăceri ale eseistului), analizează în profunzime opera lui Congreve, argumentându-i convingător apartenența la poetica Restaurației. În general, în
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]