569,274 matches
-
în balansarea sa între integrarea și solitudinea individului. Firește, ridicolul e o funcție eminamente a relației. Ia naștere ca o încălcare a bunei conviețuiri, a unei paradigme comunitare, a unor habitudini generale, semnificînd jena sau rușinea pentru un gen de acte voluntare sau involuntare care se proiectează nefavorabil pe cadranul percepției comune. Dar există și un ridicol (înscenat, e drept) al solitudinii pe care-l ilustrează cinicul: „El se raportează, joacă rolul ridicolului spre a-l arăta ca într-o oglindă
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
invitație insistentă - dar și includerea în înjurături. Formula hai pa reflectă valoarea de intensificare a interjecției: efectul pe care îl produce e nu de atenuare, ci de accentuare energică a îndemnului la despărțire (care, în varianta cea mai nepoliticoasă, devine act de alungare; în cea mai amicală, rămîne doar expresia unei energii simpatice). Motorul de căutare Google oferă cîteva sute de exemple de folosire a formulei de salut, majoritatea din mesaje informale, de pe forumuri de discuții din Internet: „te sun eu
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
a păpușarilor comuniști ar putea fi o excelentă temă electorală, nici una din formulele politice vizibile nu se prea grăbește s-o folosească. Ar fi și destul de greu: pentru covârșitoarea lor majoritate o astfel de abordare ar echivala cu un grosolan act de masochism, din care, culmea, nici măcar n-ar avea mare lucru de câștigat. Privită la rece, sforțarea de a readuce normalitatea la un teritoriu bolnav seamănă a utopie pe jumătate tragică, pe jumătate ridicolă, cu un Don Quijote asudat, durduliu și
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
iar spațiul european încetează a mai fi unul exterior, au îmbogățit peisajul artistic românesc adăugîndu-i o altă dimensiune: aceea a imaginii suficientă sieși. Situată polemic față de ambele atitudini mai sus amintite, această nouă tendință repune în discuție sensul și finalitatea actului de creație. Față de mișcarea autohtonistă ea este complet dezinhibată doctrinar și exclude transcendența ca factor necesar în susținerea expresiei, iar în raport cu experiențele neconvenționale, protestatare, efemere și nemuzeificabile, resuscită demnitatea obiectuală a produsului artistic. Pe cont propriu sau asociați în funcție de afinități
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
Marius Chivu Să presupunem că nu ai pașaport și vrei să-ți faci. Pe lângă acte originale, copii legalizate, chitanțe, taxe și ce-ți mai trebuie la dosar trebuie neapărat să n-ai probleme cu inima, cu stomacul, să n-ai probleme respiratorii, cu vezica, să fii de preferință tânăr sau măcar în putere, să n-
N-aveți un pașaport în plus? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13575_a_14900]
-
țigară, iar rețeaua celor două calculatoare pur și simplu nu a căzut și, în fine, ai depus dosarul. Dar să mai zicem că cele trei săptămâni necesare eliberării pașaportului reprezintă un termen prea lung, iar tu ești forțat să obții actul în două săptămâni. Atunci trebuie să mergi într-o audiență la Comandant pentru a ți se aproba urgentarea. În acest caz trebuie să te prezinți în aceeași stradă Nicolae Iorga cam pe la ora 5 a.m. pentru a te putea înscrie
N-aveți un pașaport în plus? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13575_a_14900]
-
sînt - uneia sau alteia dintre expresiile finale. În acest context, arhitectura și pictura devin mai convingătoare în ceea ce privește orizontul analitic, de grafician, al lui Marcel Iancu decît desenele înseși, pentru că ele doar mijlocesc exprimarea unui caracter fără a-i solicita vreun act exterior de conformare cu imperativele genului. Desenul te obligă, așadar, într-un fel sau altul, să fii desenator, în timp ce alte genuri - pictura și arhitectura, în cazul de față - doar stimulează exprimarea și lasă liberă dezvăluirea structurilor intime. Și la Marcel
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
comportamentul”1, îndemnând la satisfacția unor impulsuri imediate și deci staționând într-o zonă viscerală cu puțin loc pentru spiritualitate. Inconsistența raționamentului mă frapează din nou pentru că autorul observa, cu câteva rânduri mai înainte caracterul de “mașinărie perfect fiabilă” al actului sexual din pornografie (?!). Așa că mi-am spus, ca metroul londonez, “mind the gap” și am abandonat lectura. Adrian N. Mihalache, Demonul dimineții. Exerciții la computer solo, București, Editura Vinea, 2003, 367 pag. Andrea Dworkin, Pornography: Men Possessing Women, London: The
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
mutație adîncă în practica artistică și această deplasare a interesului din cadrul cosmic și esențial în acela, aparent derizoriu, al produsului industrial și al gesticii umane cotidiene nu sînt nicidecum o abandonare a preocupărilor majore și cu atît mai puțin un act degradat. Dimpotrivă, ele constituie o formă de asumare a realului în toate dimensiunile sale și o tentativă de recuperare a reziduului într-un alt cîmp de semnificații. Ierarhiile sînt abolite, materialele ignobile vindecate de suferința lor ontologică, balanța natură - artificialitate
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
voluntarilor ardeleni-bucovineni. Ecourile războiului își găsesc rezonanța în Sărbătoarea morții, volumul de poezii în al cărui fond liric se simte „o anume înfiorare în fața grandiosului sinistru”, după cum a fost receptat momentul poetic de sensibilitatea critică a lui G. Călinescu. Există actul de stare civilă, eliberat la căsătoria cu pianista Elisabeta Irina Szántó, pe data de 31 decembrie 1923, cererea adresată de Aron Cotruș în 1923 lui Nicolae Titulescu, ministru al Afacerilor Externe, prin care solicită numirea sa ca atașat de presă
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
facultăți. După anii ’60, Profira Stoicescu a călătorit mult, la prietenii din străinătate. Avea să fie singura consolare, după pierderea soțului și a fiului. Ultimii ani au însemnat mai mult singurătate și dezamăgiri, dar și participarea la viața culturală și actele filantropice pe care le-a făcut (sponsorizarea colțului francofon de la Facultatea de Chimie din București; donarea de cărți prețioase Bibliotecii Academiei, Institutului “Sergiu Al-George” și Colegiului Național “Spiru Haret”). Poate cea mai importantă a fost, însă, dărnicia sufletească, larghețea cu
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
că era o pauză. Se face această pauză conștiincios, însă încetează de a avea sens. Pentru că iese din structură și spectacolul cade în clișeu: tristețea comună. Cum devenim abstracți, distrugem viața pe scenă. Viața este întotdeauna concretă. Dau un exemplu: actul patru al piesei e plin de „erupții”. Când se joacă pur și simplu - toți pleacă, își spun adio, totul s-a distrus - își pierde sensul, de parcă nu s-ar întîmpla nimic. Atunci acest act trebuie omis. Dacă este plin de
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
este întotdeauna concretă. Dau un exemplu: actul patru al piesei e plin de „erupții”. Când se joacă pur și simplu - toți pleacă, își spun adio, totul s-a distrus - își pierde sensul, de parcă nu s-ar întîmpla nimic. Atunci acest act trebuie omis. Dacă este plin de „explozii”, foarte mici dar evidente (speranță, dorință, pasiune, dorința de a opri și de a nu da drumul, dorința de a fugi), peste o secundă totul pare să erupă. După doi ani, în spectacolul
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
omis. Dacă este plin de „explozii”, foarte mici dar evidente (speranță, dorință, pasiune, dorința de a opri și de a nu da drumul, dorința de a fugi), peste o secundă totul pare să erupă. După doi ani, în spectacolul nostru actul patru a devenit trist uneori și se explică prin faptul că se vorbește încet și se merge lent. Eu aparțin școlii lui Lev Dodin, școală care există nu doar de dragul de a „fabrica” absolvenți. Nu dorim ca după zece spectacole
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
de artă poetică: „Cea mai adecvată expresie scrisă a efortului spiritual îmi apare a fi fragmentul. Pentru că fragmentul singur, numai el, respectă procedura intimă a gîndirii. Gîndim intermitent: intermitent la propriu, dată fiind incapacitatea noastră structurală de a păstra în act reflexivitatea (pe o unică temă) dincolo de intervalul cîtorva ceasuri (...). Pînă și înțelepciunea, cînd ne e dată, ne e dată nu sub forma continuă a discursului, ci sub aceea momentană a revelației” (pp. 81-82). Sau, în altă parte: „Fragmentul nu îți
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
tărâmul creației, alegerea strategiei nu se face integral prin calcul mental (ajutată eventual pe computer), ci, în bună măsură intuitiv, apelân-du-se la tezaurul arhetipal subconștient (sau supraconștient?). Atât artiștii, cât și scientiștii știu că, în febra căutării drumului optim, în actul creației, chiar dacă scopul este implicit, există o perioadă dificilă de acumulare a informației (cunoștinței) necesare până când se „aprinde” scânteia inspirației, în luminile căreia drumul căutat apare ordonat și clar, așteptând să fie transpus, de cei chemați, în limbajul conceptual. După
Voci din public () [Corola-journal/Journalistic/13605_a_14930]
-
să urineze fără voie umilindu-l pe viață. O bătrînă doamnă, îmbrăcată sărăcăcios, mergînd în baston, se urcă în tramvai după ce a fost la piață. Un tînăr hoț îi fură poșeta în care n-avea decît șase mii de lei, actele și cheile de la casă. Nefericita cumpărase un carton cu ouă. Și ca să-și păzească cele treizeci de ouă s-a lăsat furată de geantă, în care n-avea decît șase mii de lei. Într-un tramvai pe trei sferturi gol
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
purtat ca un terorist. Nu a profitat de neatenția ei, ci a tîlhărit-o pe față, iar, dacă ceilalți pasageri ai tramvaiului or fi băgat de seamă ce se întîmplă și au tăcut, de frică, avem de-a face cu un act de terorism de cea mai pură speță. Dar, cum se întîmplă, la noi, adesea, chiar și terorismul e ridicol. Nu se întîmplă într-un avion, ci într-un tramvai, iar femeia terorizată nu e nici o bogătașă și nici o personalitate politică
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
a dăruit orbește mișcării proletare”. Oricâte deziluzii a avut pe parcurs, a rămas devotat Partidului, care, chipurile, îl eliberase. După 1944, s-a afirmat în critica literară, abandonând ingineria, scriind cu elan în spiritul dogmatic al epocii, dar manifestând și acte de curaj, ca în cazul articolului Pentru calitate în nuvelistica noastră. Deși sancționat, și nu va fi singura dată, Croh. (îi vom spune așa, cum îl numeau prietenii, spre a economisi spațiul) a făcut mai tot timpul parte din Biroul
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
despre Paul Celan, se poate citi și schița acelui studiu care, de atunci încoace, se va afla în centrul dezbaterii, purtată decenii la rînd, asupra includerii experienței trăite în textul liric și asupra rolului jucat de informația asupra ei în actul interpretării: „Dans ce dernier article j’essaierai de doner tous les détail qui aident à comprendre le poème (Du liegst im großen Gelausche...) sur Rosa Luxemburg et Liebknecht, tout en montrant combien il faut connaître de détails pour comprendre les
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
tine însuți”. Pentru cititor, aceasta înseamnă că ori se știe „despre ce este vorba acolo, ori nu se știe”; dacă lectura conduce către „fapte”, rezultă că doar „cunoașterea faptelor” îi poate proba temeinicia. O lectură ce-și propune să reconsituie actul creator are nevoie de aceleași puncte de plecare, de aceleași referințe ca și poetul; „ele pot fi cunoscute și trebuie, în principiu, identificate de către cititor, prin reluarea continuă a celei dintîi lecturi, a operației de descifrare”. Nu poate fi vorba
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
Șerban Cioculescu și Zaharia Stancu. “Algiștii” vor ajunge și ei la Jialva, de unde doar intervențiile rudelor le vor facilita ieșirea pe cauțiune. Dacă în cazurile exemplificate mai sus s-ar putea specula ideea că vin din partea avangardiștilor cunoscuți pentru voluptatea actelor de teribilism, ce ne facem însă cu ceilalți autori incriminați? Apariția în 1933 a unei suite de romane bune ce conțin scene-tabu cu trupuri dezgolite reprezintă, așa cum sugera Ioana Pârvulescu într-un articol mai vechi din România literară și apoi
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
revoltă adolescentină; urmarea acestei mărturisiri este faptul că ele vor fi suprimate din următorul roman, Mântuire. La 1943, pe prima pagină a ziarului Curentul (nr. 5627) Romulus Dianu semnează articolul Romanele criminale și problema tineretului, în care demonstrează cum toate actele de delincvență sunt efectul lecturilor tinerilor din cărți ce atentează la bunele moravuri. Ca și cum nici procesele, nici postfața lui Șuluțiu nu existaseră. Totuși, în ciuda acestor reacții sporadice, se depășise un prim prag al prejudecății publicului. În perioada războiului problema raportului
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
să privească. O ocheadă furișă mă induce în eroare: curiozitatea anemică față de lumea exterioară a timizilor, chiar a celor lași? Dar nu, mă privește doar ca să vadă dacă îl privesc, dacă trăiesc, respir, exist, în funcție de el, sau măcar dacă iau act de imensa oboseală întipărită pe chipu-i de ființă excedată de povara răspunderii față de tot și de toate: Repetabila povară. Poetul Adrian Păunescu nu s-a ridicat să mă întîmpine, nu se va ridica nici să mă conducă pentru ca să-mi
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
bine remarcă și C. Schifirneț, nu e o normă, ci o particularitate a unei culturi, caracterul ei inconfundabil, personalitatea ei. De aceea pentru marele critic "Istoria literaturii române nu poate fi decât o demonstrație a puterii de creație române, cu actele ei specifice, arătarea contribuției naționale la literatura universală." În acest sens îi va invoca mereu pe corifei, și antologatorul procedează adecvat reproducând texte de înaltă valoare, precum M. Eminescu, poet național, Creangă în timp și spațiu. Realismul și chiar unele
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]