KorAP: Find »[drukola/base=acuzativ & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...44 >

1,099 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

precum și faptul că multe limbi cu predicatul în poziție inițială funcționează după tiparul ergativ. 8. CONCLUZII Principala concluzie care se poate formula în urma analizei aspectelor prezentate în acest capitol este că diferența dintre cele două tipuri de limbi − ergative și acuzative − nu este chiar atât de tranșantă cum reiese din studiile tipologice. Având în vedere că, la începutul cercetărilor din acest domeniu, rezultatele aplicării modelului lingvistic de tip acuzativ, mai familiar cercetătorilor, la descrierea limbilor ergative nu au dat rezultate foarte

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
capitol este că diferența dintre cele două tipuri de limbi − ergative și acuzative − nu este chiar atât de tranșantă cum reiese din studiile tipologice. Având în vedere că, la începutul cercetărilor din acest domeniu, rezultatele aplicării modelului lingvistic de tip acuzativ, mai familiar cercetătorilor, la descrierea limbilor ergative nu au dat rezultate foarte bune, o bună bucată de vreme a existat tendința de a crea un aparat descriptiv și terminologic specific pentru limbile ergative (în care intră, de exemplu, denumirile cazurilor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
încercarea de a încadra ergativul în tipologia cunoscută a cazurilor (secțiunea 3.); căutarea unor definiții universale pentru conceptele subiect, obiect, tranzitivitate și urmărirea relevanței acestora pentru limbile ergative (secțiunile 4. și 5.); în sfârșit, paralelismul dintre anumite construcții din limbile acuzative (pasivul, nominalizările) și sintaxa limbilor ergative (secțiunea 6.). Capitolul 3 SEMANTICA ȘI SINTAXA VERBELOR ERGATIVE/INACUZATIVE DIN LIMBA ROMÂNĂ Interesul pentru clasa verbelor ergative/inacuzative a sporit odată cu cercetările privind interfața dintre sintaxă și semantică și identificarea aspectelor din sensul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ergativității din punct de vedere tipologic, se poate spune că verbele inacuzative, caracterizate prin trăsătura [− Control] corespund verbelor cu So (Dixon 1994: 53, vezi Capitolul 1, 3.1.2.(b), 3.1.3.(a)) sau că verbele ergative din limbile acuzative reprezintă manifestări ale ergativității lexicale (vezi Capitolul 1, 4.) 1. DISTINCȚIA TRANZITIV−INTRANZITIV ȘI IPOTEZA INACUZATIVĂ Așa cum am arătat în Capitolul 2, 5.3., începând din anii '80 ai secolului al XX-lea, majoritatea lingviștilor sunt de acord asupra faptului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ergativul și pasivul apar în aceeași configurație sintactică (concluzie la care au ajuns și alți autori: Burzio 1986, Woolford 1993, Haegeman 1994: 323 etc. − vezi infra, 4.1.1.) și proprietatea comună de a nu admite vecinătatea unui nominal în acuzativ. Definiția foarte largă a pasivului, a cărui unică trăsătură definitorie este inversarea dintre subiect și obiectul direct, îi permite autoarei să subordoneze pasivului atât construcțiile reflexive cu subiect de adâncime neexprimat (Fereastra se aburește, Pulsul se accelerează, Ridurile se adâncesc

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în timp ce argumentul unui verb ergativ este un fals subiect, un obiect tematic promovat ca subiect structural printr-o regulă gramaticală. Haegeman (1994: 323) consideră că verbele inacuzative sunt verbe cărora le lipsește argumentul extern și care nu pot atribui Cazul acuzativ complementului. Această definiție îi permite autoarei să includă pasivele în clasa inacuzativelor. Levin și Rappaport Hovav (1995: 3) menționează definiția rezultată din Generalizarea lui Burzio (vezi infra, 4.1.1.) − un verb inacuzativ nu ia argument extern/este incapabil să

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
un verb inacuzativ are obiect în D-Structură, dar nu și subiect. În termenii structurii argumentale, un verb inergativ are argument extern, iar un verb inacuzativ are argument intern direct; un verb inacuzativ nu poate avea un obiect direct în acuzativ sau, în termeni GB, nu poate atribui Caz structural obiectului său. O definiție potrivită și suficient de largă pentru verbele inacuzative din limba română ar fi următoarea: verbe nonagentive, care denotă schimbarea de stare, configurația spațială, mișcarea direcționată, existența, apariția

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a scufundat'. Cele două motive pentru care verbul din exemplul (c) nu este inacuzativ: sink 'a scufunda' (ca și open 'a deschide', close 'a închide', increase 'a crește', break 'a rupe', drop 'a picura') are o pereche tranzitivă, care atribuie acuzativul; în plus, aceste verbe nu acceptă construcția cu there 11. Haegeman (1994: 337) folosește termenul inacuzativ pentru verbele pasive, pentru verbele cu ridicare și pentru verbele de mișcare și de (schimbare de) stare; verbele cu un singur argument ca sink

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și de mișcare poate fi extinsă și la clasa verbelor de măsură (misurare, pesare, valere). În utilizările nonagentive, subiectul de suprafață este Temă. Acest lucru trebuie corelat cu poziția de obiect intern din D-Structură. Grupul de măsură primește Cazul acuzativ inerent în interiorul VP și nu are rol tematic (în poziția [NP,IP]). Asemănările dintre aceste verbe și cele inacuzative ar fi participarea la alternanța cauzativă și imposibilitatea pasivizării. Acceptarea analizei inacuzative presupune însă numeroase compromisuri: adoptarea fără rezerve a analizei

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
atrag atenția asupra faptului că în abordarea sintactică se consideră că inacuzativitatea este un fenomen unic: toate verbele inacuzative, indiferent de clasa semantică, au anumite proprietăți sintactice comune: selecția unui argument intern, lipsa argumentului extern, incapacitatea de a atribui Cazul acuzativ. 4.1.1. Pornind de la Generalizarea lui Burzio Generalizarea lui Burzio (1986: 178) − Un verb care nu atribuie un rol tematic subiectului nu atribuie Caz (acuzativ) obiectului, și invers − a constituit un punct de interes/de pornire în multe studii

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sintactice comune: selecția unui argument intern, lipsa argumentului extern, incapacitatea de a atribui Cazul acuzativ. 4.1.1. Pornind de la Generalizarea lui Burzio Generalizarea lui Burzio (1986: 178) − Un verb care nu atribuie un rol tematic subiectului nu atribuie Caz (acuzativ) obiectului, și invers − a constituit un punct de interes/de pornire în multe studii. Generalizarea a fost supusă unor reformulări și unor ajustări, dar a fost și contestată. Belletti (1988) nuanțează generalizarea formulată de Burzio. Folosind date din limba finlandeză

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pornire în multe studii. Generalizarea a fost supusă unor reformulări și unor ajustări, dar a fost și contestată. Belletti (1988) nuanțează generalizarea formulată de Burzio. Folosind date din limba finlandeză, în care Cazurile au realizări morfologice specifice − obiectul marcat cu acuzativ are citire definită, iar obiectul marcat cu partitiv are citire nedefinită −, autoarea ajunge la concluzia că, în această limbă, Cazul partitiv este inerent (atribuit de un cap lexical odată cu rolul tematic grupului nominal pe care îl guvernează, la nivelul S-

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
iar obiectul marcat cu partitiv are citire nedefinită −, autoarea ajunge la concluzia că, în această limbă, Cazul partitiv este inerent (atribuit de un cap lexical odată cu rolul tematic grupului nominal pe care îl guvernează, la nivelul S-Structurii), iar Cazul acuzativ este structural (atribuit tot la nivelul S-Structurii, dar nu împreună cu rolul tematic). Această observație permite rafinarea definiției verbelor inacuzative: Un verb este inacuzativ dacă îi lipsește capacitatea de a atribui Cazul acuzativ structural. Belletti (1988: 6) adaugă că și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
guvernează, la nivelul S-Structurii), iar Cazul acuzativ este structural (atribuit tot la nivelul S-Structurii, dar nu împreună cu rolul tematic). Această observație permite rafinarea definiției verbelor inacuzative: Un verb este inacuzativ dacă îi lipsește capacitatea de a atribui Cazul acuzativ structural. Belletti (1988: 6) adaugă că și verbele cu morfologie pasivă pot fi considerate inacuzative în același sens ca și inacuzativele lexicale − le lipsește capacitatea de a atribui acuzativ structural. În finlandeză, verbele pasive păstrează capacitatea de atribui partitivul, de unde

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verb este inacuzativ dacă îi lipsește capacitatea de a atribui Cazul acuzativ structural. Belletti (1988: 6) adaugă că și verbele cu morfologie pasivă pot fi considerate inacuzative în același sens ca și inacuzativele lexicale − le lipsește capacitatea de a atribui acuzativ structural. În finlandeză, verbele pasive păstrează capacitatea de atribui partitivul, de unde rezultă că atribuirea unui Caz inerent nu e suspendată de morfologia pasivă. Prin urmare, Generalizarea lui Burzio e valabilă numai pentru verbele care atribuie Caz structural, nu și pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Burzio (1986) explică deplasarea prin teoria Cazului, iar la Belletti (1988) explicația constă în proprietățile cazuale ale inacuzativelor. Woolford (1993) arată că există o regulă responsabilă de efectele atribuite Generalizării lui Burzio și de faptul că verbele nu pot atribui acuzativ structural obiectului lor, o regulă universală a teoriei Cazului, blocarea Cazului acuzativ (engl. Accusative Case Blocking). Blocarea Cazului acuzativ: Nicio rădăcină verbală nu poate atribui Caz acuzativ structural celui mai înalt argument nemarcat din structura sa argumentală. Această regulă blochează

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
constă în proprietățile cazuale ale inacuzativelor. Woolford (1993) arată că există o regulă responsabilă de efectele atribuite Generalizării lui Burzio și de faptul că verbele nu pot atribui acuzativ structural obiectului lor, o regulă universală a teoriei Cazului, blocarea Cazului acuzativ (engl. Accusative Case Blocking). Blocarea Cazului acuzativ: Nicio rădăcină verbală nu poate atribui Caz acuzativ structural celui mai înalt argument nemarcat din structura sa argumentală. Această regulă blochează rădăcinile verbale să atribuie Caz structural celui mai înalt argument din punct

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
1993) arată că există o regulă responsabilă de efectele atribuite Generalizării lui Burzio și de faptul că verbele nu pot atribui acuzativ structural obiectului lor, o regulă universală a teoriei Cazului, blocarea Cazului acuzativ (engl. Accusative Case Blocking). Blocarea Cazului acuzativ: Nicio rădăcină verbală nu poate atribui Caz acuzativ structural celui mai înalt argument nemarcat din structura sa argumentală. Această regulă blochează rădăcinile verbale să atribuie Caz structural celui mai înalt argument din punct de vedere tematic, care, altfel, ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
efectele atribuite Generalizării lui Burzio și de faptul că verbele nu pot atribui acuzativ structural obiectului lor, o regulă universală a teoriei Cazului, blocarea Cazului acuzativ (engl. Accusative Case Blocking). Blocarea Cazului acuzativ: Nicio rădăcină verbală nu poate atribui Caz acuzativ structural celui mai înalt argument nemarcat din structura sa argumentală. Această regulă blochează rădăcinile verbale să atribuie Caz structural celui mai înalt argument din punct de vedere tematic, care, altfel, ar fi putut primi Caz structural. Woolford (1993) e de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
rădăcinile verbale să atribuie Caz structural celui mai înalt argument din punct de vedere tematic, care, altfel, ar fi putut primi Caz structural. Woolford (1993) e de acord cu Burzio în privința faptului că același mecanism este responsabil de absența Cazului acuzativ din structurile pasive și din cele cu verbe inacuzative. Ipoteza lui Burzio, conform căreia inacuzativele și pasivele nu pot atribui Caz structural este prea puternică, dar poate fi reformulată astfel: nu pot atribui Caz structural subiectului, dar pot atribui celui

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pot pasiviza − norvegiană, suedeză) și pasivele asimetrice (numai un obiect se poate pasiviza), legate de verbe ditranzitive. În germană și în latină există pasive impersonale intranzitive (morfemul pasiv nu absoarbe cazul), dar nu există pasive impersonale tranzitive: din cauza Blocării Cazului acuzativ; inacuzativele funcționează ca pasivele asimetrice. Regula este o alegere parametrică. Analizând raportul dintre relațiile tematice și Caz, Reinhart (1996: 47) ajunge la concluzia că acuzativul este o marcă de valență care arată că verbul ia două argumente sintactice. Operația de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
intranzitive (morfemul pasiv nu absoarbe cazul), dar nu există pasive impersonale tranzitive: din cauza Blocării Cazului acuzativ; inacuzativele funcționează ca pasivele asimetrice. Regula este o alegere parametrică. Analizând raportul dintre relațiile tematice și Caz, Reinhart (1996: 47) ajunge la concluzia că acuzativul este o marcă de valență care arată că verbul ia două argumente sintactice. Operația de saturare (vezi infra, 5.3.3.2.) care se aplică în cazul pasivului nu poate afecta Cazul acuzativ în Lexicon: saturarea nu elimină un rol

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Reinhart (1996: 47) ajunge la concluzia că acuzativul este o marcă de valență care arată că verbul ia două argumente sintactice. Operația de saturare (vezi infra, 5.3.3.2.) care se aplică în cazul pasivului nu poate afecta Cazul acuzativ în Lexicon: saturarea nu elimină un rol, verbul rămânând cu două locuri. Rolul tematic extern a devenit o variabilă legată (nerealizată sintactic). Reinhart (1996: 48), urmându-l pe Chomsky (1981), susține că pasivul absoarbe Cazul acuzativ, și nu absoarbe rolul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nu poate afecta Cazul acuzativ în Lexicon: saturarea nu elimină un rol, verbul rămânând cu două locuri. Rolul tematic extern a devenit o variabilă legată (nerealizată sintactic). Reinhart (1996: 48), urmându-l pe Chomsky (1981), susține că pasivul absoarbe Cazul acuzativ, și nu absoarbe rolul tematic extern, așa cum au susținut Baker, Johnson și Roberts (1989)37. Toate limbile trebuie să marcheze cumva morfologia pasivă. Reinhart (1996: 49) arată că, spre deosebire de saturare, reducerea "reduce" valențele verbului. Toate operațiile lexicale au efect unic

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
37. Toate limbile trebuie să marcheze cumva morfologia pasivă. Reinhart (1996: 49) arată că, spre deosebire de saturare, reducerea "reduce" valențele verbului. Toate operațiile lexicale au efect unic: imposibilitatea verificării Cazului de către DP. În limbile analizate de autoare, Cazul relevant este întotdeauna acuzativul. Reinhart (1996: 49) aplică Generalizarea lui Burzio la operațiile lexicale: Dacă o operație lexicală se aplică unui verb cu două locuri, un Caz (acuzativul) trebuie eliminat. Autoarea (Reinhart 1996: 50) observă că engleza nu păstrează nicio urmă a acuzativului originar

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]