14,708 matches
-
dădeai de capăt prin sate de sub clinele Vrancei. Un neam tenace, firi dificile greu de mulțumit. Un soi care a zămislit multe fete, unele foarte frumoase, trăind de la o vreme văduve, pe lângă copii și nepoți, în amintiri fără pată, până la adânci bătrâneți, devotându-se sub numele soților rosturilor simple, omenești... Pustiul altora Pe unde, Fără nume și fără vreun semn Le vor fi albind oasele celor ce Au întemeiat modestele noastre familii? Bunicii basarabeni S-au prăpădit aproape singuri, S-au
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
o. Nu s-a căsătorit niciodată și pe singura lui iubită a văzut-o în total de cinci ori. Béezina a debutat în 1895, deci în anul în care se năștea Blaga, cu volumul Depărtări tainice, volum în care pesimismul adânc al unei firi maladive era exprimat într-o savantă estetică parnasiană. A continuat cu volumele Zori la apus, Vânturi de la poli, Constructorii templului și Mâinile, în total 5 volume de versuri, dintre care ultimul apărut în 1901. Blaga, după cum se
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
grosolane. Ceea ce lipsește din aceste opere este chiar conflictul: lupta: meciul. Teza și antiteza, adică dialectica, pentru numele lui Dumnezeu, dacă vrem să specificăm până acolo. Cu toate astea, ele nu uită să producă o sinteză: toate au o morală adâncă. De unde se obține morala aceasta, nimeni nu știe. Nimic din ceea ce precedă finalurile nu duce, de fapt, la acestea. Dimpotrivă, ele nu sunt decât niște deturnări nejustificate a tot ceea ce le preceda: un fel de as scos din mânecă în
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
până atunci - ar putea ușor să se transforme în Ťtipěcť steril și să dispară. Pe când modernismul, în sensul Ťismelorť, - simte nevoia să precizeze autorul - nu este decât o imitație superficială, un calc mincinos, care nu corespunde niciodată cu sufletul nostru adânc, o plantă de hârtie fără rădăcini, respinsă de glia ancestrală." Clasic prin structura sa interioară, fără nici o aderență la experiențele poetice ale secolului XX, Ion Pillat consideră, în ultimă instanță, că ,spirit modern și tradiție se completează armonic, fiindcă ele
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
cei mai mulți am fost cazați prin diferite locuințe particulare. Eu am stat într-o casă veche, foarte frumoasă, cu ziduri groase, ca de cetate. Tot ce se afla acolo - începînd cu mobila și tablourile și sfîrșind cu antichitățile așezate în firidele adînci ale ferestruicilor - era în perfect acord cu acea construcție medievală și trăda un bun gust desăvîrșit. Am aflat că proprietara, care era profesoară, se afla în Canada. Camera în care am fost instalată se afla la etaj. Ca să ajung la
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
morale pe care, chipurile, le-ar promova scriitorul prin vocea personajelor sale și în special a bătrînei, soacra lui Ghiță, adevărată voce a rațiunii. De altfel, nuvela debutează cu un monolog al femeii, mică lecție de înțelepciune. Frazele ei de adîncă simțire încep cu replica devenită clasică: ,Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit". Urmează o mică lecție de retorică, plină de suișuri (pînă la Dumnezeu) și coborîșuri
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Emil Brumaru Erai atît de frumoasă Mereu mă temeam să nu pleci Lăsîndu-mi în palida casă Dulapuri pustii pereți reci Și-o apă în cana adîncă Încet putrezind pîn'la miez Din care de-abia mai mănîncă La ora cumplitei amiezi Cu gura lui grea de mătasă Un înger slugarnic pe veci Erai atît de frumoasă Mereu mă temeam să nu pleci...
Erai atît de frumoasă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11949_a_13274]
-
2212 din 20 ianuarie 2017. Tatălui meu Zbor albastru sideral Pâlpâiri zglobii de vânt, Tandru zbor crepuscular, Sunet mov:un flaut cânt. Albe unduiri de ape Peste praguri reci de stânci, Unde cerbii vin să-ngroape Visul lor, în ape adânci. Șoaptă de izvor: răcoare; Galben clinchetul din ram Culori fierbinți aprind în soare Înaltul zbor de ciocârlan. Ochii nopții: taină neagră, Zbor sinistru către stele. Cine știe să-nțeleagă Dorul nopților rebele? Vis oranj incandescent Ca o blondă zi de
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
tardiv: zborul ardent - Două inimi cântă iar. Citește mai mult Tatălui meuZbor albastru sideralPâlpâiri zglobii de vânt,Tandru zbor crepuscular,Sunet mov:un flaut cânt.Albe unduiri de apePeste praguri reci de stânci,Unde cerbii vin să-ngroapeVisul lor, în ape adânci.Șoaptă de izvor: răcoare;Galben clinchetul din ramCulori fierbinți aprind în soareînaltul zbor de ciocârlan.Ochii nopții: taină neagră,Zbor sinistru către stele.Cine știe să-nțeleagăDorul nopților rebele?Vis oranj incandescentCa o blondă zi de vară,Zbor tardiv: zborul ardent
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
plecat dintre noi un titan al culturii românești basarabene. Holul Palatului Național a fost neîncăpător. Mii de oameni au trecut într-un șir încontinuu timp de aprozimativ trei ore, luându-și rămas bun. În ochii tuturor se citea o tristețe adâncă legată de urcarea în ceruri a marelui Ion Ungureanu, dar și de faptul că pe frontul unionismului rămân tot mai puțini patrioți. „Ion Ungureanu a fost un ostaș al adevărului, iar actualul președinte este un ostaș al minciunii. Deci, era
SE DUC ARTIŞTII...!!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380642_a_381971]
-
dură. O rasă sunt, o stirpe. Cine-i știe Pierduți prin târguri, sate și orașe, Clătindu-și nevăzutele panașe, Strângând în pumn o spadă sângerie? Dar ei se recunosc: După privire! După privirea-n care visul încă Păstrează ctitoria lui adâncă De poezie și de-mpotrivire, Păstrează prea-himerica-i cetate, În care el, viteazul, trubadurul, În care el și eu vom fi de-a pururi, Cu bărbăteasca-ne singurătate. Deși preluat din semiotica bestiarului, lupul, ca simbol, în prelucrarea lui Eugen Dorcescu
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
la vreun gest definitoriu, totuși are loc reîntregirea celui care oricât de încețoșat între impropriu și complex fărâmițat ar fi în esența sa, neîndoielnic este „Omul”: „Covârșitoarea durere/ alunecă pe întunecatul cer/ și firul alb voalat/ străpunge marea resemnării./ Suferință adâncă/ cu degete crispate/ spre înfiorătorul cui/ ce carnea o străpunge./ Pe cruce,/ părăsit durerii sale, Omul./ Și geamătul cu plânsul simplu/ al clipei fapt, cu viața în valoarea sa/ circulatorie./ În golul rece al durerii,/ în chinuri zvârcolite./ respectul temător
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
plecat dintre noi un titan al culturii românești basarabene. Holul Palatului Național a fost neîncăpător. Mii de oameni au trecut într-un șir încontinuu timp de aprozimativ trei ore, luându-și rămas bun. În ochii tuturor se citea o tristețe adâncă legată de urcarea în ceruri a marelui Ion Ungureanu, dar și de faptul că pe frontul unionismului rămân tot mai puțini patrioți. „Ion Ungureanu a fost un ostaș al ... Citește mai mult „Republica Moldova este ca o cetate asediată. Sa fiți
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
plecat dintre noi un titan al culturii românești basarabene. Holul Palatului Național a fost neîncăpător. Mii de oameni au trecut într-un șir încontinuu timp de aprozimativ trei ore, luându-și rămas bun.În ochii tuturor se citea o tristețe adâncă legată de urcarea în ceruri a marelui Ion Ungureanu, dar și de faptul că pe frontul unionismului rămân tot mai puțini patrioți. „Ion Ungureanu a fost un ostaș al ... IV. VALERIU DULGHERU - DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ, de
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
fum și cu uimiri, când frânt de dor mă exilezi la pol și experimentăm căderile în gol, când valul se întoarce către sine și mă alungi să fii pustiu de mine. Nesăbuită, aruncată peste stânci mă sinucid în ochii tăi adânci. Și iarăși mă întorci ca să-ți fiu dar. Se-ntâmplă-n viața mea ceva bizar. Ego N-am fost niciodată prea ocupată cu lumea, m-a interesat doar focul. L-am experimentat prin vâlvătăi ale propriului meu trup, prin luminile
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
ești decât pentru mine. Inventăm împreună o religie a propriului meu sânge, un joc ca o umbră peste a fi și a nefi. Aluneci spre timp, spre lucruri, spre din ce în ce mai departe de mine, dar până atunci reinventăm în secret semne adânci în care lumea nu poate să încapă - doar ochii zeului și ninsoarea lui peste noi. Geneză fiicelor mele Locuim împreună în același trup al meu purtat mereu de clipe, răsturnat peste lucruri și mereu uimit dincolo de ele. Zeul învie uneori
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
1782 din 17 noiembrie 2015. Dintr-un zbor cu aripi de mucava coborî în sufletul poetului o singurătate avea chip costeliv și părea așa obosită încât în ochi îi sângera un amurg iar pe frunte un rid cât o urmă adâncă de plug părea rătăcită dintr-un veac apus împrăștiind în jur iz de ierburi uscate de toamnă târzie de sânge ostatic de lacrimi sărate De unde venise nu voia să îi spună dar îi povesti despre anii petrecuți cândva în casa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
priviri singurătatea-i șopti nu stau mult ... Citește mai mult Dintr-un zbor cu aripi de mucavacoborî în sufletul poetului o singurătateavea chip costeliv și părea așa obosităîncât în ochi îi sângera un amurgiar pe frunte un ridcât o urmă adâncă de plugpărea rătăcită dintr-un veac apusîmprăștiind în jur iz de ierburi uscatede toamnă târziede sânge ostaticde lacrimi sărateDe unde venise nu voia să îi spunădar îi povestidespre anii petrecuți cândvaîn casa unui artist ce știasă dăltuiască suferința în piatrăsă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
timpul ne ia în plezneși ne predă la fiecareexemplul frunzei care moare... XXXI. ELEGIE DE TOAMNĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014. Sub semnul gândului ce-a-ncărunțit e valea dintre noi tot mai adâncă; copaci suntem și trupul desfrunzit un vânt tăios în palmă ni-l descântă. Norii cerniți o lacrimă-și destramă pe chipul nostru-'mpovărat de ceață, roiuri de fluturi cu sclipiri de-aramă în suflete crispate ne îngheață. Prin bruma deasă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
crispate ne îngheață. Prin bruma deasă clipa se grăbește în toamnă să ne-mbrace pe-amândoi, privește-apoi tăcută și albește când depărtări se surpă între noi. Citește mai mult Sub semnul gândului ce-a-ncărunțite valea dintre noi tot mai adâncă;copaci suntem și trupul desfrunzitun vânt tăios în palmă ni-l descântă.Norii cerniți o lacrimă-și destramăpe chipul nostru-'mpovărat de ceață,roiuri de fluturi cu sclipiri de-aramăîn suflete crispate ne îngheață.Prin bruma deasă clipa se grăbeșteîn toamnă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
doar de degetul mic de la mâna dreaptă pentru a scrie la computer. Scrisul, această alchimie a vieții, a devenit stâlp al bolții pe care se sprijină neîntrerupt lumea lor interioară. Între suferință și speranță, s-au așternut frumusețea și înțelesul adânc al cuvântului care a făcut legătura între universul vieții înconjurătoare și sinele lor. Din multe poezii, se simte cum glisează spre o lume numai de ei cunoscută. „Trăiesc/ de azi pe mâine,/ cu câte o poezie, la cină, și câteva
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
plutire-n azurul mării cerului, prin aburii ceții, o căutare de curenți umezi prin voalurile tale argintii. PUNCTELE DE SUSPENSIE Printre cuvinte și lacrimi atârnate, printre vise și respirații, printre așteptări, șoapte sau regrete, printre jocuri de umbre și suspine adânci, puncte, puncte, puncte... În căutarea ta, suspendate puncte, de la un rând la altul, în colțuri de albastru, asemeni firelor de păianjen, atârnă-n albul foii, prevestindu-i soarta. Puncte, puncte, puncte... Ghidate de instincte, adunate sinistru, ca boldurile se-agață
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
comoara fără preț cu care ne-a învredicit Pronia Cerească. „La început a fost cuvântul, spune Biblia, cuvântul prin care toate s-au făcut'. Graiul este haina care îmbracă gândurile și trăirile noastre pitrocite în adâncul inimii și în cutele adânci ale minții omenești. Cuvântul limpezește zonele abisale ale conștiinței umane, el e acela care crează relieful istoric al timpului unui neam înveșnicindu-l. Cu ajutorul graiului poți petrece o viață în toată deplinătatea ei, rezonezi cu clipa de iluminare a gândului
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380795_a_382124]
-
e tot o ficțiune, supunîndu-i-se acelorași lucruri, printre care și teleologiei. Nu mă înțelegeți greșit, nu cred că vă spun ceva nou în rîndurile de mai sus. Ceea ce încerc să scot în valoare este că acele concepte ce formează stratul adînc al ofertei pe care v-o propune A fost sau n-a fost? sînt îndelung tratate în lucrări academice de filosofie a istoriei și formează chiar Credo-ul unui curent existent și în teoria literară. "Istoria este în timp ce se întîmplă
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
iute în uliță. Când colo, ce să văd? In loc de malpost sau de diligență, o cutioară plină de fân, pe patru roți de lemn cu spițele stricate. Patru cai mici, numai oasele și pielea, pe care erau săpate urme adânci de bici și un om sălbatic, bărbos, zdrențăros și înarmat cu un harapnic lung de un stânjen! Acesta era echipajul meu! Rămăsei încremenit la o așa de ciudată priveliște, dar consulul ce se coborâse după mine începu a râde și
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]