1,420 matches
-
CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Da , te chem... Te-am chemat în piatră și te privesc în afara mea. Pe ea ...am scos-o din mine. N-am putut. Ar fi meritat și ea. DOMNIȘOARA POGANY : (tristă) Dar eu, Costache ? CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Mi-am adăpat sufletul din viața lumii prin tine. Tu ai fost țuțuroiul din care am băut. Și te-am cinstit cum se cuvine, și ți-am pus chipul pe cerul lumii. Tu pentru mii de oameni și pentru mii de ani de
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
s-a întâmplat invers. La mine curiozitatea de a pipăi harul, ce pusese Dumnezeu în tine, și tinderea către el au fost mai mari decât frica... Și eu am venit către tine, am tins către harul tău. Așa cum tu te adăpi din femeie, bei din sufletul ei, aplecat ca o cumpănă, la fel și eu am fost, ca și cum m-aș fi înălțat sub cele Dumnezeiești ale cerului. Înțelegi cum? CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (pierdut, pustiu) Înțeleg, înțeleg... DOMNIȘOARA POGANY: (ca și cum ar jeli) Femeia
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
s-a născut din dorința de a revoca cultură nostră românească care este o comoară și pe care, din cauza timpului limitat și a faptului că trăim în Statele Unite, vorbim numai engleză la serviciu, nu mai avem timp pentru a ne adapă din aceste comori. Eu am fost întotdeauna sensibilizata de poezie, moștenire de la tatăl meu, dar timpul e scurt, epuizarea își spune cuvîntul. Acum vreun an sau doi am vorbit cu pastorul nostru, Teofil Cocian, care mi-a sugerat să dau
POEZIE, MUZICA SI SUFLET de MARA CIRCIU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350792_a_352121]
-
Și inima îmi bate în piept atât de tare, Încât am sentimentul că sunt nemuritoare. Se poate să ai parte de dragoste în viață. Dar frenezia clipei o dată te răsfață! O ciută speriată răsare în cărare, Se duce să s-adape, că cerbu-i la izvoare. Acela e momentul în care procreează, Iubirea-i confirmată când iedu-și alăptează. ÎNTÂMPLARE Nu-i nimic întâmplător cât trăim sub Soare, întâlnirea noastă însă a fost o întâmplare. Ne-am văzut și ne-am plăcut în
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
continua finisarea potcoavelor, datul găurilor și în final răcirea acestora într-o baie de apă rece. Unul dintre meșteri dădea jos vechea potcoavă, tăia copita calului și o curăța, apoi aplica potcoava, țintuind-o în caiele. Călare, poposeam la cișmea, adăpam caii și apoi ne îndreptam spre casă. Vecinii-și ziceau, uite-o pe nepoata lui Costea, mai curajoasă și harnică decât toți băieții noștri la un loc. Mândră și plină de încântare mă grăbeam, spre casă, mai tare. Bunicul mă
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
aprins în suflet râvna De-a-mplini un plan divin. Dacă țara vă vrea vajnici Să luptați spre libertate, Aprigi, mândri, dârji și falnici, Nu vă speriați de moarte Ziua voastră e aproape, Zi din maiul înflorit, Cerul vrea să vă adape Flori pe piept din mal ivit. Cerul vrea să vă aducă Un omagiu de culori, Să se-audă-n văi și-n luncă Marșuri, vesele cântări. Bravi ostași ai țării mele, Dorobanți și roșiori, Cucerind redute grele. Voi ați fost învingători. Ziua
POEZII PATRIOTICE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350910_a_352239]
-
estru.” Revine scurgerea vremii eterne din „roata vieții” și în „Clepsidra” , glossa, care semnifică posibila răsturnare a timpului „Din glosse în scurgeri de ape/ Prin mine se rup în secunde/ Clepsidre lichide și-n unde/ Vin norii uscați să se-adape.” Tot în „dogmă” fixă, poezia cu formă prozodică - Sonetul - reia într-un alt capitol tema iubirii, cu o melancolie romantică, amintind de tristețea solitară din poemele lui Grigore Alexandrescu, de influență franceză, ca în „Sonet de iarnă”: Gândesc la prima
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
mântui. Scena 2. POVESTITORUL Mihai, Postelnicul și Constantin privesc în direcția de unde vine cântecul. Toți văd pe malul Oltului o fată îmbrăcată în alb. Cozia se apropie de Olt cu calul ținut de dârlogi, și cântecul lasă calul să se adape. Mihai se ridică și se îndreaptă spre fată. MIHAI ( Alergând spre fată. Cozia!...Cozia!...Aici ai venit!? COZIA ( Mângâind calul pe coamă.). Din deal te-am zărit Și mi-am zis atunci să vin Să adăp calul puțin Și să
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
lasă calul să se adape. Mihai se ridică și se îndreaptă spre fată. MIHAI ( Alergând spre fată. Cozia!...Cozia!...Aici ai venit!? COZIA ( Mângâind calul pe coamă.). Din deal te-am zărit Și mi-am zis atunci să vin Să adăp calul puțin Și să stăm de vorovit, Căci luna a răsărit ... MIHAI Spunei că îți este teamă de bărbați Mai ales când sunt înarmați. COZIA De vitejii Măriei-Sale Nu mi-e teamă de îmi ies în cale. MIHAI ( Stând pe
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
în tâmple șoapta clipei mute Închisă-n cerc de foc, arzând sentințe Cu tălpi de nori frizând scântei durute Și scăpărând nepământești dorințe? Când trup de vânt culca mătasea ierbii Îți amintești? - mai sângerau petunii Spre râu fugeau ca să se-adape cerbii Iar noi stăteam, cuminți, la sânul lunii Răceala-i stranie o simțeam dogoare Străini de temeri, ne înfruptam sălbatic Din vise, cufundați în rugi de floare Ți-aduci aminte? Astăzi, singuratic, Pășind tăcut pe-alei de-aramă ninse Nu
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
noi striviți sub ruginiu de frunze... Ne lași mai triști și-nsigurați iar, doamnă, Porți vântu-n plete, bruma ți-e pe buze. Ne lași tăcuți trudind pe brațul iernii Cu promoroacă-n suflet și pe gene Privi-vom iar cum se adapă cerbii Cum luneca-vor sănii prin troiene Cum se vor stinge-n șoapte felinare Sub geruri cum vor tremura castanii Colindul sfânt născând în fiecare Urări de bine când se schimbă anii. Și înc-o toamnă trece, trecem noi Mai avem
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
ultimă sforțare, flămânzi și fără vlăguiți de boli și de nevoi cum suntem, dar, mai mult și mai mult, măcinați de durerea din suflete știindu-ne cum am ajuns: ”furajați” cu înlocuitori alimentari, otrăviți cu medicamente fabricate să ne decimeze, adăpați cu apă și sucuri chimizate, îmbrăcați cu zdrențe second-hand, îngropați în biruri, facturi și credite, cu viitorul amanetat cămătarilor lumii pentru câteva decenii prin politici de îndatorare cu dobânzi secătuitoare de către guvernanți, deposedați de avuția națională, de patrimoniul economic, de
NAŢIONALIŞTI, CURÂND VEŢI AUZI SEMNALUL DEŞTEPTĂRII ! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351672_a_353001]
-
blagianul vale -deal, românescul ideal. o coloană infinită peste suflet de român, dorul lui pierdut în doine, ce în suflet ne rămân. luna răsărită-n noapte, peste fildeșul zăpezii, grânele din vară coapte lacuri de argint în codru unde se adapă iezii. taine noi săpate-n ceruri spre visări de viitor, un popor martir pe veci ce va naște alt popor. luni, 10 decembrie 2012 Referință Bibliografică: coloana infinită / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 710, Anul II
COLOANA INFINITĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351688_a_353017]
-
dus atâția-n lume, câțiva nebuni au vrut să o adune în cânturi orfice și în poeme ca dante, ca petrarca, ca ovidiu, ca alți poeți care s-au dus pe ape și-au vrut cu mierea ei să se adape. fetișizăm femeia ca pe-o marfă, precum în capitalul marx făcea dar prețul ei era durerea calpă a unei inimi care ne iubea. cu răni primare colbuite-n veac, rămân pe zi ce trece mai sărac, mă-ntorc flămând în
REFLECŢII TÂRZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351749_a_353078]
-
oala ta de ciorbă Că motivele sunt varii Și când chemi de la avarii, Fără bani, nu scot o vorbă Și cu toate astea, totuși Domnii noștri tot prosperă Lăcomia de panteră Nu e un buchet cu lotuși Lumea noastră se adapă Din mai multe legi odată Pentru care viața toată La un semn, curge pe apă Nimeni nu ne dă dreptate Ce-am furat, am furat singuri Chiar și corzile de ringuri Și râvnim la echitate Și atunci mă-ntorc și
TOTUL E O ARDERE de ION UNTARU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351746_a_353075]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > TOATE ZILELE ÎNCEP CU TINE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 433 din 08 martie 2012 Toate Articolele Autorului 8 Martie 2012 Tu ești bucuria și tristețea mea, arșița și izvorul din care se adapă ochii însetați de lumină. Dragostea și legământul ei, frumusețea întruchipată a cuvântului Om! Amfora plină de mir din fața altarului, Eva întâiului bărbat. Marie Născătoare de Dumnezeu, maica numelui vieții întru care sunt. Întâia mea respirație. Icoana cea vie și dătătoare
TOATE ZILELE ÎNCEP CU TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346584_a_347913]
-
decât o galaxie. Așa ne vom aduce aminte să iubim și prin aceasta - să fim OAMENI! EI - FEMEII - să-i aducem în dar o clipă de liniște, o secundă de tandrețe, o bucurie măruntă, devenind: apa învolburată a râului ce adapă malurile însetate, convertindu-ne în spectacolul vieții peste simțirile adormite. Probabil veți spune de ce să-i oferim femeii atât de multe? Nimic mai simplu! Deoarece am uitam ce, cum, când și mai ales cât să dăruim! Îngerilor din viața noastră
LA MULŢI ANI, FEMEIE! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346586_a_347915]
-
astăzi și poate vom putea Să fim, de mâine-ncolo, cuvântul dintr-un vers. În haite și în turme ne trecem ființa vie Prin ceața unei vieți cu-absconsele-i concluzii Dar sufletele noastre chemate să re-nvie Nu știu să se adape din jgheabul cu iluzii. Alăturea prin viață și totuși despărțiți... Înconjurați de oameni și tot ai nimănui... Cu zece prieteni doctori și tot mai obosiți... Progres pe unde lungi, dar tot n-ai cui să spui. În „paradisul” nostru, e
POEME PENTRU ZILE SIMPLE (1) de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346711_a_348040]
-
drum inițiatic greu de înfăptuit (,,Sandaua-mi este ruptă și haina sfâșiată/ Iar capătul de drum nici cum nu mi se-arată“. - Quo vadis?). Captiv între cele două lumi, visează un timp al eliberării , al atingerii seninătății înțelepciunii (,, Să se adape iarăși la Sursa Înțelepciunii”.- Captivul). Iubitei astrale, îi închină un poem ce amintește întru câtva de Cântarea Cântărilor (,,În fiecare ceas, / În fiecare zi,/ În fiecare noapte,/ Zâmbetul tău,/ Blândețea ta,/ Parfumul tău/ Rămân în sufletul meu“.- Parfumul Amintirii), dar
VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350981_a_352310]
-
am scris-o, visul pe care l-am construit zi de zi în anul 2011 să se concretizeze... să pot ține în mâini coperțile fine ce au închise în ele chiar sufletul meu. Doresc ca în anul 2012 să mă adăp la izvorul sănătății eu și cei dragi, să pot dărui mai multă iubire, să știu să primesc și să fiu mulțumită pentru ceea ce mi se oferă, să pot deschide ușa inimilor din jur, să-i păstrez lângă mine pe toți
PĂŞESC ÎN 2012 CU GÂNDUL SPĂLAT DE ROUA IUBIRII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351092_a_352421]
-
Dumnezeu și cu Dumnezeu. Din orice expresie a Părintelui, scrisă ori vorbită, se distingea profilul teologului și a filozofului creștin ortodox de netăgăduit. A fost teologul care a mers la izvoarele dătătoare de binecuvântare și energie necreată, de unde s-a adăpat și a devenit el însuși izvorul, căci viața lui s-a desfășurat ca pe o scenă deschisă. Tot ceea ce el a avut ca dar - talanții și talentul oferit lui de Dumnezeu - le-a arătat tuturor, făcând din acestea un bun
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345540_a_346869]
-
avea o turmă de mioare pe care o ducea zilnic la păscut în poienile cu iarbă fragedă. Într-una din zile, vrăjită de culorile delicate ale florilor și de miresmele lor îmbătătoare, a înnoptat pe malul lacului din care își adăpa mioarele. Era o noapte cu lună plină, și Dochia a adormit pe un pat de flori, surâzând în somn. Pe la miezul nopții, când fata dormea dusă, din adâncul muntelui s-a ridicat un nor de ceață care a acoperit lumina
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
și până-n seară Pe-un colț de rai necunoscut Din minunata-i țară. Poieni cu flori de paradis Înmiresmate-n rouă Mirifice i s-au deschis Spre altă lume, nouă. Vrăjită pe un mal de lac, Vrând turma să-și adape, La umbră de bătrân copac Se cufundă sub pleoape... Cu luna-n apa de cleștar, Pe pat de flori și iarbă, Dormea adânc cu suflul rar Și un surâs pe barbă. Dar ca un abur alb, întins, În vis și-
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
sau undeva să se-ncălzească. Zăpada le răspunde-nfrigurată Și bocnă: Eu abia mă țin pe mine! Cum v-a pierit căldura dintr-o dată? Pentru natură, sunteți o rușine! Zadarnic niște vrăbii se agită, Căutând un ochi de apă să se-adape. De spaimă se intorc la cuib în pripă Și ciripesc de tremur ca să scape. În urmă vine seara. Ziua trece. Fatalitatea albă înnoptează. Fântâna-și face sloiuri apa rece Sub geruri însăși viața-agonizează. *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu
E RĂSTIGNITĂ CHICIURA PE BRAZI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352216_a_353545]
-
să dormim acum încă puțin Din ochiul stelei se vor scurge lacrimi Noi îngropati printre atâtea patimi, Vom sângera cuvintele cu vin. Adio, ție, noapte ce te plâng Cu vii luceferi lunecând sub pleoape Licorne vin în carne să se-adape Și-apoi bezmetice dansează-n crâng. (8) Georgeta RESTEMAN: EU ȘI TU... TĂCERILE DIN PRUND Eu și tu ... Tăcerile din prund Destine scrise în oglinzi ciobite Să nu-ngropăm speranțele tivite În gânduri care aprig ne pătrund Săgeți de foc
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]