430 matches
-
Iuți, cu putere tinerească, valurile apelor umflate de ploi sau de omătul topit, caută să sară pragurile ce li se pun în drum. Le taie în adânc, ca și cu un fierăstrău, bucuroase că și-au făcut loc, nu mai adăstează ca să-l lărgească. Curg între păreți înalți, goi, curmături înguste în inima munților.” (Ion Simionescu) Munții, frumoșii munți În munți Octavian Goga (fragment) Voi, munților mândri, moșnegi cununați Cu stelele bolții albastre, În leagănul vostru de codri și stânci Dorm
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nimeni nu „urmărea pe nimeni”, toți cu bunăvoință și Înțelegere, nu se Întocmeau „caracterizări”, erau și bogați și săraci, e adevărat, dar nimănui nu-i era teamă de nimeni, și nici unul nu murea de foame, chiolhanuri fără sfîrșit, la care adăstau și drumeții În calea ce taie cîmpia spre nord; acum toți duc numai grija zilei de mîine, pîine nu mai e În comună de mult, grînele se predau la stat, nici porcii nu mai au ce mînca, se pleca o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Gării de Nord, ușor intimidată, se urca În expresul de Paris, dar cînd trenul Își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5. Era moină; zi posomorîtă, și În după-amiaza aceea, cînd mă Întorceam de la tribunal, În timp ce adăstam În fața vitrinei unei librării, Închise la ora aceea, un bărbat În vîrstă, cu părul alb, corect Îmbrăcat - notez asta pentru că era aproape ostentativ de „pus la punct” - cu Îngrijire studiată ce-i contrazicea vîrsta ce părea s-o aibă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
în picioare pe creasta zidului, ridică brațele, ca să le dezmorțească, dar și ca să dea binețe soarelui și propriei lui umbre. Care mai rămase sus o bucată de vreme, înainte de a-l însoți în atriu, acolo unde întunericul avea să mai adaste. Petrache trecuse așadar dintr-o lume în alta, de la întuneric la lumină, și trecea acum, din nou, de la lumină la întuneric. Această traversare a hotarului dintre lumi îl găsi cu simțurile încordate. Căci, de data asta, văzduhul nu doar zvâcni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să vadă dacă n-am făcut pagube: nu făcusem. Am vorbit și băut, o noapte întreagă... Am notat ce-am consumat după plecarea lor: pe-atunci, cu 100 de lei stăteai o zi în cîrciumă... Ne-a costat 200, deoarece adăstasem și noaptea. De Marga am și uitat, definitiv. Am fost prieten bun cu Dan, pînă cînd a plecat din țară: era un actor bun și un prieten adevărat. Am aflat, de la Gala UNITER, c-a murit acum trei-patru ani. Păcat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mai rămas decât grosolănia, raptul/ și rata la apartament sau la mașină.// Destul acum; scârbit de toate cele/ (chiar și de moarte'mi este numai silă)/ eu împletesc cununi de imortele// pentru o ipotetică copilă./ Dar vai, ce catastrofice belele/ adastă omenirea imbecilă!". Sau rama tulburătoarei confesiuni care îi anticipează destinul biologic: Poți să-ți spun că sunt sănătos, deși am reumă,/ podagră, precum și un mic cancer./ Fac necontenite progrese în domeniul/ atât de labil, de alunecos și riscant/ al poeziei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
servesc de moment pregătitor pentru explicațiile posibile ce urmează în povestire și pot fi însoțite de un comentariu (insistînd pe similaritatea contextuală a evenimentelor), dar și de comparații elocvente ("precum un foc mocnit"). (67) Un abur călduț și ușor încă adăsta din zori, mai îndesit în crîngul care-l deșira în nenumărate ruguri fără flăcări ce fumegau precum un foc mocnit. Fumul urca acoperind coroanele copacilor învecinați; dantelăria lui ascundea mulțimea frunzelor de toamnă, umede, lucioase, mîngîiate ici, colo, de degetele
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a ieșit iudaismul iar peste secole comunismul, semitismul, sionis- mul și bolșevismul, ideologii din cauza cărora nici astăzi lumea nu poate respira. Să amintesc faptul că în acest cuib al urii și fanatismului religios și național ne-maiîntîlnit în istoria lumii, a adăstat pentru adîncă cugetare și purificare sufletească Saul - cunoscut și ca apostolul Pavel - pe la anii 32 și rabinul J. Flavius, autorul scrisorelelor hulitoare tocmai asupra celor ce l-au primit cu pucioasă și sînge și l-au format să fie unul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
aduce... căci Tu, vei purta război împotriva lor din ceruri...” Informația privind forța militară a frăției din Iudeea de 34000 de ostași o consider corectă fiindcă ivritul J. Flavius care a participat direct la revoltă conducînd un corp de armată, adăstînd 3 ani în centrul de la Qumran, în lucrarea Războiul iudeilor cu romanii spune că numărul total al luptătorilor din Ierusalim care se împotriveau legiunilor romane a fost de 23400 oameni, cifră mai mică decît cea menționată în documentul descoperit printre
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
putea fi la fel - numai că într-un timp răsturnat/ invers, ca într-o oglindă, în umbră,/ se cuvine deci să lăsăm acum să crească/ în noi valul acesta de somn - somn de culoare adâncă/ și caldă a soarelui, să adăstăm la marginea înceată/ a străzii bătute de soare - să stăm astfel o clipă/ leneșă în lumină. căci dacă vom coborî/ de pe treapta aceasta începe timpu-n oglindă.” Poemul se numește on the edge. S-ar putea numi a traversa o stradă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
tare una de cealaltă, parcă În posesia unei taine pe care cel ce le privește o ignoră. Încă de tânără fugeam să mă plimb, cu un fular și o căciulă de lână, ascultându-mi ecoul pașilor sub privirile pisicilor care adăstau În portalurile Întunecate. De mult timp nu mă mai duc acolo, iar acum vreau să mă Întorc În acel oraș. Cu tine, Faulques. Vreau să mă ajuți să caut umbra acelei fetițe, apoi să ne Întoarcem la hotel, să mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Farul și-a arătat iar conturul, În racursiu. Croatul se ridicase un pic. - Când am venit să te caut, domnule Faulques, Îmi spuneam că o să omor un bărbat viu. Pictorul de război și-a rezemat capul de copac și a adăstat liniștit, cu ochii mari deschiși În beznă. Își amintea de sine, În zorii altor zile, pregătind dis-de-dimineață bagajele, cu o rutină precisă, oprindu-se În prag Înainte de a Încuia ușa, aruncând o ultimă privire În jur, ca să verifice că tot
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
supuși să plătească tribut scumpului lor prieten Sornus, rege al mezilor. Unii dintre ostașii biruitori din armata sa, văzînd că provinciile supuse strălucesc prin rodnicia lor, și-au părăsit de bună voie unitățile și au rămas în ținuturile Asiei”. Să adăstăm un bob zăbavă la zicerea lui Iordanes care o făcea la mijlocul secolului Vl cînd întunecații lucrau la foc continuu pentru falsificarea istoriei geților și mai ales a iudeo-creștinismului. Neicușorul îi scoate din pălărie pe goți și îi pune în locul geților
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
arheologică este ,,ochiul interior” de pe coiful descoperit la Coțofenești datat în secolul Vll î.e.n., simbol religios care se găsește pe pereții multor temple din Egipt. Izvoarele grecești ne spun că Orfeu care ar fi trăit înainte de războiul Troiei, ar fi adăstat ceva vreme în această țară să-și hrănească glagoria din preaplinul înțelepciunii egiptenilor iar despre Zamolxe sau Abaris știm sigur de pe tăblițele de plumb că a fost în această țară împreună cu scitul Ili și pișicherul de Pitagora care i-a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pelasgilor și toate neamurile arimine, susținînd că au șters-o fără a lăsa vreo vorbă! Tăblițele de plumb dovedesc falsitatea acestor idei și că neamul acesta urgisit și vrăjmășit de greci este încă acolo unde l-a lăsat soarta. Să adăstăm puțin și să vedem ce au lăsat în scrierile lor strămoșii grecilor și romanilor cu privire la acești misterioși și de negăsit pelasgi. Istoricul atenian Anticleides(secolul lll î.e.n.) spune că cetățile din Lemnos și Imbros au fost întemeiate de pelasgi și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
nostru din Ki-en-gi/Sumer, preluat în culturile semite și la incași dar și în mitologia populară română avînd ca sursă cultura geților cu Fiul Omului și vîrful Omu din Bucegi. Tacit amintește existența acestui mit în cultura goților care au adăstat cîteva sute de ani pe plaiurile mioritice de un-de au preluat o parte din cultura strămoșilor noștri. Fiul lui Pelasg, Licaon a întemeiat orașul Licosura, a statornicit jocurile Licaiene și i-a dat numele lui Zeus de Licaios. După autorul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
-i mai presus de fire Magiștrii ninși de vreme-știința lumii toată Surâd cu bonomie la judecăți pripite, Îmbie la prudență-n oceanul de ispite, Rostind în adevăruri ce fi-va să se poată Stai, tinere, o clipă și printre cărți adastă Afla-vei ce prin secoli s-a zămislit cu minte Că drumul înspre-nalturi e cale-atât de vastă E zbucium, înțelege-i ocean cu multe dune, E necuprinsu-n care vei fi de-acum-nainte Încununat de lauri, știință și renume ! Format întru
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
tenebros, ce stinge candela în urma unei lumi pierdute, uită că acest teoretician al descompunerii a fost o ființă vioaie, care se lăsa cu voluptate pradă unor conversații frivole, care înjura cu aplomb (în românește!) și rîdea ca un copil. Vom adăsta, deci, fugitiv asupra uneia din cele mai savuroase și temeinice "ocupații" ale sale, pe care am numit-o iscusința-de-a-nu-face-nimic (le savoir-ne-rien-faire), în care a excelat, cu nedisimulată mîndrie, întreaga viață. Toată lumea știe că a plecat în Franța pentru a scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
octombrie, când dă aurul în pârg, când în cel dintâi ciorchine trup și suflet îți cuminici... Cum v-ar mai lătra în gară, Floarea,-ntr-una din duminici!... Mai întîi, din timp m-aș duce să pândesc de la canton, și s-adăst, zvâcnind, semnalul cantonierului Anton!... Și când trenu-ar trece buzna și ați fi la geam, din piept mi-aș învîrteji un chiot: "Ura, fraților, v-aștept". ...Și, despriponind pe Roibu, - închingîndu-i zdravăn șaua, - aș sări pe el și-n goană aș
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e egală pe puțin cu presiunea a cincizeci de atmosfere! Un vînător de balene a echivalat-o cu greutatea a douăzeci de vase de război, încărcate cu tunuri, cu provizii și cu echipajul complet la bord. Toate cele trei ambarcațiuni adăstau astfel pe marea ce se legăna lin, iar oamenii priveau în adîncul amiezii ei veșnic albastre, din care nu răzbătea nici un geamăt, nici un strigăt și nici măcar vreo bășică de aer. Care om al uscatului și-ar fi închipuit că, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lapona Enigel în spațiul securizant, închis, al propriei condiții, „în somn fraged și răcoare”. Prelungită imprudent, tentativa expune din nou increatul logicii aspre, implacabile a viului - care nu e alta decât consumul, alterarea, altfel spus, moartea: „Dar timpul, vezi, nu adăsta,/ Iar soarele acuma sta/ Zvârlit în sus, ca un inel”. Părăsirea paradisului inexistenței, chiar și dintr-o aspirație superioară, se dovedește tragică. Deschizându-și micile porți ale sufletului său mare către o făptură omenească, „regele ciupearcă” devine el însuși uman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
i str? ine)16. Dup? absolvirea universit?? îi, o celebritate timpurie l? a catapultat ? i mai departe fă?? de contemporanii s? i. A devenit profesor universitar �nainte de a �mplini treizeci�de�ani. Un profesor universitar are un statut special �n Balcani. El adast? �n m? re? ia lui, �nconjurat de respect rigid ? i de singur? țațe, care �l izoleaz? de fluxul principal al vie? îi. Ceea ce �nsemna pentru Iorga o ? i mai mare singur? țațe, �n ciuda activit?? ilor lui publice 17. Avea leg? turi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
nord, zăpada aceasta murdară și tristă. La Muzeu deci! Ooo, nu. Mai întîi să dispară de pe holurile și din sălile Galeriei de artă modernă românească obraznicele cearșafuri ale pasagerului ministru al Culturii și de abia după aceea ochii-mi pot adăsta împăcați în fața ultimului mare romantic ieșean care, atunci cînd mă conducea pe Sărărie, îmi spunea: măi, Val, știi tu ce lăutari au avut Iașii, măi! De Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, ne-am ridicat în picioare, cu paharele-n mînă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doi muzeografi emeriți a determinat raiul Hermeziului să redevină rai. Mergeți, vă rog, la Hermeziu și veți da acolo peste o casă-muzeu de vis, în mijlocul unei curți în care mai străjuie trunchiul halucinant al unui plop secular, cub coroana căruia adăstau, cîndva, prietenii Alecsandri, Kogălniceanu, domnitorul Sturdza, Ralet, Carp, actorii Millo și Luchian, cîți alții. Mergeți, la primăvară, la Hermeziu! Vă așteaptă și-o șaretă. Cu-n cal. E cert că, în momentul de față, avînd în vedere perfidiile Rusiei legate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
taximetristului să te ducă la cele cîteva vilișoare, repartizate uniunilor de creație), deci după ce-ți lași geanta, faci, cum altfel!, o promenadă de recunoaștere pe corso di Sinaia. Invocație de neocolit: o, unde sînt locantele din veac, în care adăstau, la un șvarț, miticii (nu chiar atît de caraghioși pe cît îi credem noi în rememorarea noastră grăbită), în care intrau, pentru cumpărături frugale,doamnele și domnii pictați de Aman?, le mai găsim doar în vreun mucegăit ghid de început
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]