426 matches
-
literară, cei care nu cunosc decât poeziile predate în școală, care au auzit de iubirea dintre Mihai și Veronica", cei care "vor fi văzut mormintele celor doi, al lui, în cimitirul Bellu, al ei, la mănăstirea Văratec, dar nu au adăstat cum se cuvine asupra acestor destine, asupra ființei eminesciene, a rigorilor epistolare de la finele veacului XIX ori a asemănărilor șocante dintre retorica lui "Hyperion" și partiturile verbale ale unor personaje caragialiene, precum Chiriac, Veta, Rică Venturiano..." Ideea asocierii acestor texte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
această viteză e sinonimă cu staționarea. Deci măcar să conservăm ceea ce am găsit. “Radiosfera”, 8 iulie 1996, ora 9,53 89. Muntele, o semeție periclitată Chiar dacă prietenii cu care am urcat la munte s’au grăbit să coboare, eu am mai adăstat oleacă. O mărturisire: deși ca om de șes, deci dintr’un mediu relativ entropic, ar trebui să-mi fie indiferentă negentropia mării, respectiv a muntelui, o prefer pe cea, cum Îi spun eu, verticală, a muntelui, celei orizontale a mării
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
chip atât de meschin, atât de străin de orice simțământ de noblețe, încât m-am întrebat cum de am putut oare lua în serios un asemenea individ, cum de am putut ține la el?! Muntele La poale de munte am adăstat, Trecutul... n-a venit. Voi urca singur pentru a împlini înălțimile sorocite. (Mugurii muntelui erau în mine... și au încolțit... și m-au împins...) Cine mă iubește trebuie să-mi iubească înălțimile. Altfel rămâne jos împreună cu Trecutul... Iar eu voi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sănătății, nici puținătatea banilor. Cu inimile pline de bucuria revederii, cu ochii încețoșați de vârstă dar și de emoții, am dat ocol clădirii școlii, am admirat numeroasele anexe adaptate noului profil al așezământului, ne-am plimbat pe malul iazului, am adăstat în insula care ne-a inspirat și legănat visele adolescentine, am înconjurat bisericuța în care am susținut cu corul slujbele duminicale, și am poposit în frumosul parc, cel care ne-a primit de fiecare dată cu răcoarea și aerul său
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
povestea despre oaspeții care i-au călcat în bătătură și i au onorat casa ospitalieră. Și nu erau puține persoanele care veneau să-l vadă și să se întrețină, măcar câteva ore, cu poetul. Unii prieteni, printre care mă număr, adăstau în casa încăpătoare și în curtea inundată de verdeață chiar mai multe zile. Erau reconfortante și spiritualizate dialogurile directe, telefonice sau prin corespondență. Mihai Munteanu avea un adevărat cult pentru păstrarea hârtiilor: manuscrise, scrisori, fișe, însemnări, file de jurnal, fotografii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
elev al lui.“ Capitolul 5 1 Am observat deseori că după ce Îmi Înzestrasem personajele mele cu vreun lucru Îndrăgit din trecutul meu, acesta se ofilea, pierzându-se În lumea artificială În care Îl plasasem atât de brusc. Deși Încă mai adăsta În mintea mea propria-i căldură, farmecul lui retrospectiv dispărea și, imediat, acel lucru ajungea să fie mai Îndeaproape identificat cu romanul meu, decât cu sinele meu de odinioară, unde păruse a fi ocrotit de intervenția artistului. Casele s-au
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un iconostas; un sfeșnic cu trei brațe; o vatră în care un foc mocnit de găteje țiuie ascuțit; alături, o lăicioară așternută cu o velință vărgată; pe sfoară la uscat, smocuri-smocuri de ierburi și rădăcini; ochii lui se opresc și adastă îndelung pe trupul lui Iisus răstignit pe o cruce cioplită în lemn de stejar...În aer plutește aromă de busuioc și tămâie. Oștean de-al lui Vodă? întrebă bătrânul cu mirare. Străinul tace. Își scoate spada, o pune pe masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Călcat-a careva porunca?! E vreo pricină pentru care... Voichița, cu inima-n dinți, își șterge obrajii cu palmele: Nu... dar... dar pasărea... și-n colivie de aur, tot cu aripile frânte se cheamă... De doi ani, eu și maica adăstăm la mila Măriei tale... Am auzit vorbe, precum că părintele nostru ar fi bolnav, aproape, peste munți, în Cetatea Sighișoarei... Îndură-te Doamne și... Uitat-ai cine-i Domnița Voichița?! întreabă sever Ștefan. Voichița rostește cu mândrie, ridicând capul: E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
executând câteva arabescuri "artistice" cu briciul. O pricină de jaf, continuă Tăutu. Banda de lotri a tâlharului Scorobete, la drumul Siretului, a jefuit chervanele unui neguțător brașovean... Ceee?!?! sare mânios Ștefan împroșcând cu clăbuci. Tâlharii?!... Iar?!... Unde-i spătarul Mihail?! Adastă afară... Să dea socoteală! Chiribuță, ce stătea "turcește" pe perinuța lui, a și zbughit-o pe ușă. Ștefan, cu jumătate de obraz ras, gonește cu pași mari, stropind cu clăbuci. Don Batista după el, cu briciul: Barba! Illustrissimi!... Barba! Serenissimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Altă pricină? continuă Ștefan cu gura plină. Da' scurt! Pe scurt! Răstoarnă clepsidra ce începe iar și iar să măsoare timpul ,bob cu bob, clipă de clipă... O pricină cu un moșneag, un răzăș din Broscăuți, care, de trei zile, adastă în genunchi la porțile cetății cu jalba-n proțap și rogojina aprinsă-n cap. Suspină la mila Măriei tale... Eu nu-mpart mila! Județul! se corectează Tăutu. Străjerii n-au dovedit să-l alunge. Mai cu binișorul, mai cu anasâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au înstrăinat, le e rușine de țara în care s-au născut. Alții... nu se lipește străinătatea de ei, ca apa de pana de gâscă, deși bine știu că "acasă" nu-i așteaptă "plăcinte cu poalele-n brâu"... Atunci, de ce adastă la mila străinului? întreabă Ștefan. Eu cunosc umilința pribegiei. Mulți se laudă că o duc bine. Și unii o duc... Alții, vai de ei... Străinul se uită la tine chiorâș: îi furi pâinea pe drept cuvânt. Nu e ușor, ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
într-un vagon închiriat special pentru a o transporta de la Cluj la București, vagon preluat și abandonat probabil de diverse garnituri de tren, căci i-a trebuit vreo două săptămâni ca să ajungă la destinație, în gara Filaret, unde a mai adăstat o vreme (nici problema descărcării ei și a procurării unui camion nu se putea rezolva cât ai bate din palme), deci până la sosirea mobilei, Jeni, pe atunci studentă în ultimul an de chimie, nu a stat cu mâinile în sân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
transparentă a perdelei ușoare, de voal. Căutau un loc pentru cuib? Toamna? Nu trebuiau să fie deja plecate spre țările lor calde? Făceau gălăgie mare, băteau aerul cu aripile, gata-gata să intre în cameră; una chiar și intrase de fapt, adăstând câteva clipe sub „acoperișul” galeriei. Am urmărit evoluția lor neobișnuită pe ecranul ferestrei - activitatea hotărâtă, plină de hărnicie căreia i se dedicaseră fără ca scopul acesteia să-mi fie prea limpede - ca pe o „întâmplare” ușor nefirească. Să zic și supranaturală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
octombrie, când dă aurul în pârg, când în cel dintâi ciorchine trup și suflet îți cuminici... Cum v-ar mai lătra în gară, Floarea,-ntr-una din duminici!... Mai întîi, din timp m-aș duce să pândesc de la canton, și s-adăst, zvâcnind, semnalul cantonierului Anton!... Și când trenu-ar trece buzna și ați fi la geam, din piept mi-aș învîrteji un chiot: "Ura, fraților, v-aștept". ...Și, despriponind pe Roibu, - închingîndu-i zdravăn șaua, - aș sări pe el și-n goană aș
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
supuși să plătească tribut scumpului lor prieten Sornus, rege al mezilor. Unii dintre ostașii biruitori din armata sa, văzînd că provinciile supuse strălucesc prin rodnicia lor, și-au părăsit de bună voie unitățile și au rămas în ținuturile Asiei”. Să adăstăm un bob zăbavă la zicerea lui Iordanes care o făcea la mijlocul secolului Vl cînd întunecații lucrau la foc continuu pentru falsificarea istoriei geților și mai ales a iudeo-creștinismului. Neicușorul îi scoate din pălărie pe goți și îi pune în locul geților
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
arheologică este ,,ochiul interior” de pe coiful descoperit la Coțofenești datat în secolul Vll î.e.n., simbol religios care se găsește pe pereții multor temple din Egipt. Izvoarele grecești ne spun că Orfeu care ar fi trăit înainte de războiul Troiei, ar fi adăstat ceva vreme în această țară să-și hrănească glagoria din preaplinul înțelepciunii egiptenilor iar despre Zamolxe sau Abaris știm sigur de pe tăblițele de plumb că a fost în această țară împreună cu scitul Ili și pișicherul de Pitagora care i-a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pelasgilor și toate neamurile arimine, susținînd că au șters-o fără a lăsa vreo vorbă! Tăblițele de plumb dovedesc falsitatea acestor idei și că neamul acesta urgisit și vrăjmășit de greci este încă acolo unde l-a lăsat soarta. Să adăstăm puțin și să vedem ce au lăsat în scrierile lor strămoșii grecilor și romanilor cu privire la acești misterioși și de negăsit pelasgi. Istoricul atenian Anticleides(secolul lll î.e.n.) spune că cetățile din Lemnos și Imbros au fost întemeiate de pelasgi și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
nostru din Ki-en-gi/Sumer, preluat în culturile semite și la incași dar și în mitologia populară română avînd ca sursă cultura geților cu Fiul Omului și vîrful Omu din Bucegi. Tacit amintește existența acestui mit în cultura goților care au adăstat cîteva sute de ani pe plaiurile mioritice de un-de au preluat o parte din cultura strămoșilor noștri. Fiul lui Pelasg, Licaon a întemeiat orașul Licosura, a statornicit jocurile Licaiene și i-a dat numele lui Zeus de Licaios. După autorul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
lumină. Lacrimi De plângi, o primăvară s-o scutura de flori S'adurmece spre toamnă în albe dimineți, În zarea'nlăcrimată, lungi șiruri de cocori Ce-și ostenesc aleanul durutelor tristeți. Întoarcere În toamna desfrunzită m-am întâlnit, copil, S'adast uitate visuri, sub floarea scuturată, Sub zări de primăvară și bucurii de-April, Pe drumul fără'ntoarceri, de cea din urmă dată. Amintirea La cuib, o rândunică, prin suflet, sboară lung Să legene sub streșini de vis și primăvară, Un
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
Ca miezul unei sfinte azimi/ De coaja ei doar ocrotit. // Înconjurată de lumină, / Tu însăți din lumină vii. / Pre tine doar te am pe lume/ Și nu voi alte veșnicii. // Iubire! Ram de rouă sfântă, / Cânt unic, o, ce mă adaști. / asupra-ngândurării mele/ Tu nu plângi lacrima - o naști.” - Leac divin). De o extraordinară liricitate și modernitate, unele dintre poemele sale de dragoste sunt mici capodopere („Draga i-a fugit cu altul./ S-a ascuns în codru. Uuu!/ El a smuls
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
răstimp. Dar, iată, că a mea e via, - tu, Rege Solomon, ia-ți mia iar două sute-s pentru pază. - Tu, carele-n grădină șezi, prietenii, când iau aminte la glasu-ți, fă-mă să-l aud și eu! - Iubitule, cuminte te-adăst și n-aș vrea să te-așezi. Vino, cum ciute saltă,-n șir sau cerbul, de sudoare, ud, prin munții-nmiresmați cu mir, munți amirositori a mir, - de unde glasul ți-l aud!
Cântarea cântărilor by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/8659_a_9984]
-
nordic al acestei văi, la o depărtare de aproximativ 1 km. de monumentul în discuție, se află punctul denumit "La Răpaos", iar ceva mai încolo, locul numit "Stegăreasca", denumiri care după tradiția locală, pomenesc de o oaste care ar fi adăstat aici înainte sau după o luptă. Toponimul Seman pledează, considerăm pentru seimen și variantele sale: sămen sau simen. În susținerea ideii că oastea lui Gheorghe Rakoczi al II-lea (1648-1660), voievodul transilvan venit în ajutorul lui Const. Șerban, s-a
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
(engleză "Ha Ha Hairies") este un serial de televiziune animat/în acțiune reală generat de computer și produs în Marea Britanie de Adastă Creative. Acesta a avut premiera pe 2 aprilie 2012 pe canalul Cartoonito. Premieră în România a fost pe 1 iunie 2012 pe canalul Boomerang ca parte a blocului "Cartoonito". Serialul se desfasoara asupra unei familii fictive cunoscută sub numele de
Pufoșii Ha Ha () [Corola-website/Science/328274_a_329603]
-
originea și cauzele nebuniei sale. Mai mult decît alții, mi-am dat osteneala să-i îndur toanele, în vreme ce puținii dintre prietenii săi de odinioară care l-au vizitat în cei peste douăzeci de ani de singurătate nu au vrut să adaste decît cîteva clipe, fie pentru că au fost cuprinși de milă, fie pentru că vederea unei asemenea jalnice ruine a spiritului i-a zguduit profund, fie pentru că s-au mulțumit destul de repede cu gîndul că, oricum, nu s-ar putea vorbi firesc
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
a intrat un om pe care nu-l cunoștea. Era livid, costeliv, cu o privire goală și sălbatică, cu barba și părul lung, îmbrăcat ca un cerșetor. Speriat, domnul von Matthisson se ridică în picioare, holbîndu-se la înspăimîntătoarea apariție care adăstă o vreme în tăcere, se apropie apoi de el, se aplecă peste masă, lăsînd să i se vadă hidoasele unghii netăiate, și murmură cu o voce surdă, de strigoi: "Hölderlin". Arătarea a dispărut în clipa următoare, iar domnul von Matthisson
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]