522 matches
-
înfăptuire fără abateri. Atenție! Preamultul și preabinele pot produce deformări ale caracterului și deschid drumul spre vicii. Predestinare Cu soarta nimeni nu se poate lua la trântă. Drum Drumul spre viața cinstită și demnă trece pe la poarta larg deschisă și ademenitoare a tentațiilor, a viciilor și a compromisurilor. Viciu Un viciu puternic înrădăcinat e mult mai greu de abandonat. Miere și fiere Mierea din glas și dulceața din vorbe nu pot ascunde fierea din suflet. Zâmbet Îndoiește-te de zâmbetul fals
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
să aflu care-i adevărul...Și gândul mă duce la acea seară ca în povești, când, acolo în poiana luminată de soarele chindiei, m-am despărțit de un bătrân călugăr și de o țigancă...Parcă aud aevea glasul sfătos și ademenitor al bătrânului. „Să mai treci pe la mine, fiule!” Nici bine nu-și iau zborul vorbele călugărului, că aud glasul cântat al țigăncii: „Să știi că am să te mai caut, conașule! Să nu fii supărat pe mine păcătoasa, boierule, pentru că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
albastră de in, în adierea zefirului de iunie. Pe măsură ce își deșerta ghiozdanul cu nestemate verbale, Profetul dădea la iveală tot mai puține și mai rare cuvinte bizare, învățând, ca năzdrăvanul din basme, să vorbească tot mai lesne și tot mai ademenitor. Felul acesta de a se înțelege a continuat între ei și la masa rotundă, din casa cea mare, așternută cu pânză galbenă de borangic, căreia Trandafira i-a marcat centrul geometric, aterizând la punct fix, cu o pâine mare, coaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
coridoare pustii, din salon în salon, dintr-o încăpere în altă încăpere, parcurgându-le într-o succesiune aleatorie, cel mai adesea, potrivit unei stări de spirit animate de conținutul bărdacei de whisky, oprindu-se în fața tablourilor în ulei, care prezentau ademenitoare torsuri și șolduri de odalisce, preluate în imitații și în falsuri, ce pretindeau originea diversă a unor autentice școli de pictură de la Fontainebleau. Contemplând liniile pline de feminitate ale unei cadâne, executată de Degas ori de Peter Breugel cel Bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de a se machia al femeilor moderne? După încă o lulea terminată în fum albastru de reverii, pe când doamna aducea pentru oaspeții din spațiosul living al vilei în stil texan tava cu cești de porțelan de Sèvres, revărsând din ele ademenitoarea aromă a cafelei arabe, esențiala amintire pe care o căuta de atâta vreme începu să i se deslușească în fața ochilor. Apărea ca o referire rezumativă la preistoricele umbre ale animismului, care acum i se conturau ca o încrustare într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urmă; în coastă, vița de vie așteaptă foarfecele. Nu este Dragoste! Petru, cel dintâi strănepot al lașității lui Noe și ultimul fiu al lăcomiei lui Adam, singurul moștenitor al păcatului. Păcatul transfigurarea crucii într-o piatră de moară, păcatul târâșul ademenitor deasupra mării, păcatul poartă deschisă în cer sub fiecare grindă. Petru a murit moartea: a trăit, a sângerat și s-a descompus în acel semn; pe mormânt nicio crustă. Petru a trăit moartea între două nedefiniri. Este Dragoste! Crucea putrezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să lipsească de la această operațiune sensibilă. Fericit, cu pătura trasă peste cap, visa și sforăia. Preț de un minut, livada fu pustie. — Aha, spuse spionul, încă ascunzându-se în tufișul pe lângă care trecuse Kulfi cu puțin timp înainte. Ceaunul boloborosea ademenitor când țâșni către el și, cu inima la gură, se cățără în copacul sub care se afla acesta. Urma să se așeze deasupra ceaunului astfel încât să poată vedea exact ce se petrecea. În buzunar avea colecția lui de eprubete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe care o chemam în întuneric. Treptele nesigure, murdăria de pe jos, umbrele lungi ale etajelor, totul tăcea, în afara inimii mele de lup. Noaptea înghițise scara de fier din exterior, m-am repezit în întunericul ei, într-o învăluire tot mai ademenitoare. Ultima etapă, șanțul de sub viaduct. Nemișcat, ca o mare sfârșită. Apoi, ultimii pași către palafita sa, către mica metresă a Saigonului meu. La fereastra de la balcon nu se vedea nici o lumină. Cu mâna strânsă am bătut la ușa verde. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
noapte? Russell își scoase tricoul și se întoarse pe-o parte cu fața spre Leigh, sprijinindu-și capul acoperit de cârlionți negri în mâna dreaptă. Netezi așternuturile și bătu ușor cu palma stângă locul de lângă el, gest care se voia ademenitor, ispititor, dar care lui Leigh i se părea întotdeauna puțin amenințător. — Mai am doar câteva pagini. Te deranjează lumina? Pot să mă duc în sufragerie. El oftă și-și luă cartea Cum să-ți păstrezi greutatea să citească. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îi apăru în fața ochilor cel mai primitor spațiu exterior pe care îl văzuse vreodată. Curtea din spate era mai degrabă o oază în mijlocul pădurii. Stejari și arțari uriași ca niște turnuri împrejmuiau zona acoperită de un covor de iarbă verde ademenitoare, dar nu prea îngrijită. O mică piscină din gunite — atât de mică încât puteai numai să stai în ea ca într-un bazin cu apă caldă — era flancată de două șezlonguri și o masă cu scaune și părea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Thomas tot clătina pomul. Antonia spunea că, demult, fusese o epocă de aur. Povești! Lumea nu avusese nimic edenic vreodată, de vreme ce tot Antonia zicea că totul se dovedise, de la Început, mai mult stricăciune. Păcatul, spre disperarea ei, răspîndea un parfum ademenitor; și Rusoaica respira, uneori, noaptea, otrava lui, cînd, fie și pentru a vedea pînă unde a ajuns dezmățul, se uita la filme nepotrivite. Sodoma fusese un fleac. Pe ecranul televizorului, Dumnezeule, ce era! Și mai avea bunica, pentru a și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Art Deco și, în centrul camerei, o ingenioasă măsuță de cafea italienească din anii ’50. Și, de parcă toate astea nu erau de ajuns, în frapieră aveam o sticlă de șampanie de colecție. În dormitor nu era nimic în afară de un pat ademenitor, două veioze de argint, tone de echipament stereo și un perete numai din sticlă, care dădea spre terasă. În timp ce Zach îi dădea bacșiș băiatului care ne cărase bagajele, eu am ieșit pe terasă și, învăluită în aerul vesperal, am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
al lui. Nu-mi trebuie mult, spun, cu glasul răgușit de dorință. Când naiba am devenit atât de directă ? — Serios, chiar n-am mult timp. Se uită la ceas. Cam șase minute. — Șase minute sunt arhisuficiente, murmur cu o privire ademenitoare, iar Nathaniel zâmbește, de parcă aș glumi. — Serios, zic, încercând să par modestă și totuși sexy. Sunt foarte expeditivă. Cam atâta îmi ia, vreo șase minute. Câteva momente, e liniște. Pe chipul lui Nathaniel citesc stupefacția. Cumva, nu pare chiar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
caldă a pereților metalici ai lui Nostromo. Puternicele faruri care înconjurau structurile remorcherului ca un inel strălucitor, suplineau lipsa soarelui, gonit de pe glob. Departe de a înveseli împrejurimile, ele dispersau pe contururile lugubre ale stâncilor o aureola lunară nu prea ademenitoare. Tot mai numeroase, cocoloașele de praf aglomerate striau valul de lumină împrejmuit de noapte. Pe pasarelă, Ripley aștepta, se resemnase să nu mai facă altceva decât să zică " DA" primul lui apel al exploratorilor. Neputința ei de a-i preveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
urma doi cățelandri dolofani, crăcănați, abia ținându-se pe picioare. Ea a dat să-i alunge, a strâns câteva pietricele, a aruncat după ei, dar ghemotoacele acelea nu se dezlipeau de pașii lor. Le adulmecau urmele, stârniți de cine știe ce mirosuri ademenitoare, de scârțâitul pantofilor lui, de umbrele lor lungite mult în țărâna drumului. Magda se pomenise dintr-o dată povestindu-i de copilăria ei, petrecută într-un sat din apropiere, peste pădure. Tatăl ei, Georgiu Osirică, fusese șeful Ocolului Silvic Obancea. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
timp oarecare între ceea ce a fost viața mea pânè la un moment dat, când m-am despèrțit de Corina, și ceva, necunoscut, situat undeva înaintea mea, ceva ce nu mai vrea sè înceapè, cum sè rezist astfel suspendat deasupra abisului ademenitor dacè nu mi-aș fi construit o lume în care sè supraviețuiesc și-n care sè mè simt în siguranțè, mi-e bine acolo, sunt stèpân pe ea pentru cè eu o fac, o programez dupè nevoile mele și deocamdatè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
iarbă, vântul și păpădia (fabulă) A fost odată un fir de iarbă ce, în fiecare primăvară, încolțea. Soarele, din ochi voia săl soarbă, Când, firul de iarbă, ca un Făt-Frumos, creștea. Gâzele și fluturii se odihneau pe firul mlădios și-ademenitor; și, vai, din când în când mai chicoteau, făcându-l din ce în ce, cuceritor. Dar, într-o zi, vântul, foarte gelos pe înălțimea, culoarea și succesul lui, veni și-l întrebă cu glas mieros: - Frate, de ce ești așa de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
exterioară. Și pentru a o feri de răul la puterea... Vai, e de neconceput câte rele sunt pe lume, îi spuneau părinții la masa de seară și de trei rele trebuie întâi ferită fata noastră: 1. răul libertății, 2. răul ademenitor și perfid al iubirii și 3. răul speranței. Citadela sfărâmată E ra vânt afară. Dar Mioara râdea de fericire și odată cu ea râdeau arlechinii din posterele de pe peretele din nord, fără ferestre, și râdea păpușa clown de pe vitrina lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e altfel, și mi-a arătat de sub fustă o pizdă cu câteva fire de par blond, ia bag-o tu aici, se crăcănase pe iarbă, în spatele ei era, rotundă, pădurea, îi vedeam fetei vaginul umed și roșu, labiile care respirau ademenitor și cald, m-am uitat mult timp în pizda ei, am mângâiat-o timid, copilărește, era totuna cu roua de pe iarbă, avea pe bogăția aia boabe de rouă strălucind pe carnea albă, bag-o, mă, m-am așezat deasupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu gura, cu ochii și cu Întregul său chip angelic. Rică nu știa ce să admire mai Întâi, părul ei șaten și cârlionțat, tuns scurt și care lăsa la vedere gâtul frumos și lung diamantat cu un pufușor bălai și ademenitor sau ochii ei cu sprincene arcuite, cu gene lungi și extrem de mari și luminoși, cei mai frumoși ochi care știau să vorbească fără cuvinte și să Înfioreze imediat. Gura ei, ah, gura ei! Greu de descris, mică, buze cărnoase și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
moartea, piatră lucioasă ori plină de zgrunțuri, la loc de cinste te țin, în sângele meu, înghețul tău imaculat de mine însămi mă mântuie. limba ta mută și-a slobozit în mine dulceața semnelor venite din neștiuta noastră istorie. misterioase, ademenitoare, de neînțeles, acestor semne mă încredințez, cu carnea mea pieritoare, cu sufletul meu sfărâmicios. vedea-va cineva harta acestor semne pe care eu nu le-am descifrat niciodată? toamnă mi-am uns podul palmei și tâmplele, le-am uns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vântul curtenitor. Într-o fulgerare de clipă, m-am zărit În apa limpede și argintată. M-am aplecat, chemată de un duh nevăzut al apei, Încercând să prind În pumni propriu-mi chip oglindit. Îndată ce am atins suprafața strălucitoare și ademenitoare a apei, imaginea reflectată s-a destrămat și a Început să curgă În picături mici, care formau cercuri unduitoare, pierzându-se mai apoi În freamătul abia sesizabil al lacului. „Ce-ai făcut!?” mi s-a părut că aud dintr-o dată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
văd ce haine aș putea să-mi mai cumpăr, pentru a-mi completa garderoba. Toamna Încerca să-și facă anunțată prezența prin paleta-i coloristică ( specifică), mai Întâi, abia sesizabilă, ca mai apoi să invadeze Întreg spațiu respirabil, cu parfumuri ademenitoare și culori Înflăcărate. Vrei, nu vrei, când se Înstalează toamna, există ceva tainic În atmosferă care ți se strecoară În suflet și totul devine o notă muzicală. Înainte să traversez strada, la câțiva pași În fața mea, am zărit prin mulțime
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu hangița. „Am întrebat-o când se întoarce bărbatul ei, fiindcă v-ar prii o litrădouă de Grasă de Cotnari. Vi le aduc eu”. „Nici chiar așa. Om mai trece noi pe aici” - a replicat arendașul, adresându-i un zâmbet ademenitor hangiței. Nici ea nu a rămas datoare... ― Cred că din acea clipă vizitele la han nu mai erau în doi, ci doar câte unul singur - a vorbit același guraliv dintre concentrați. ― Asta nu ți-oi putea spune, dar hangița a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
jumătate de oră că până atunci e gata. Deoarece Cristian trebuise să meargă la serviciu, îl trimisese pe Pop în piață. Acesta se conformase și, deși nu cunoștea orașul, se descurcase destul de bine dacă era să ne luăm după mirosul ademenitor care venea din bucătărie. Fii fericită ca m-am întors! strigă Pop de pe fotoliul din sufragerie. Era să nu mai nimeresc drumul înapoi. No, mare-i orașul ăsta, ficior! se plânse bătrânul când dădu cu ochii de Cristian. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]