1,600 matches
-
falsa dezbatere a luării puterii. Identificîndu-se Rezistenței, zdrobirii definitive a nazismului și reînnoirii naționale, partidele comuniste occidentale se văd confruntate cu participarea la putere în afara schemelor luptei de clasă, care le definesc esența, într-un mediu de fervoare patriotică, cu aderenți dintre care, în medie, peste 80% sînt noi! Dar mai ales, pentru a-și definitiva poziția, partidele comuniste nu dispun de nici o analiză specifică perioadei și astfel, se navighează de la uniune națională la antifascism, de la frontul popular la unitatea muncitorească
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
zgomot în bătălia producției, menținînd în același timp presiunea pentru a-și impune Secretarul său general la președinția Consiliului. Speranțele sînt mari, dar justificate: nu are el de partea sa, de acum înainte, o puternică centrală sindicală cu milioane de aderenți? Nu a reușit el să-și apropie intelectualii cei mai prestigioși, să strălucească în Universitate, să pătrundă profund în lumea țărănească? Alegerile din 2 iunie confirmă scorul precedent care va fi chiar depășit în noiembrie (28,6% și 5,4
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
statul. El nu a fost urmat. Cucerind anumite bazine muncitorești tradiționale, el a moștenit în egală măsură toată complexitatea sociologică, ba chiar atașamentul față de forme ale trecutului. Cel mai puternic partid din Occident din punctul de vedere al numărului de aderenți, PCI duce o politică de reconciliere pe linia noii sale strategii: acordul pentru includerea concordatului în constituție, acordul pentru amnistierea fasciștilor care nu au fost criminali. Partidele leagă astfel, în jurul noii constituții, o alianță republicană și democratică ale cărei efecte
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
noiembrie 1948, un nou conflict social izbucnește. Ca și cel din 1947, el este dur și violent. Ministrul de Interne, socialistul Jules Moch, nu ezită să folosească forța. Cinci mineri sînt uciși. După exemplul situației italiene, acest climat întărește coeziunea aderenților și a simpatizanților. CGT suferă de asemenea o sciziune sindicală finanțată de către reprezentantul AFL (American Federation of Labor), Irving Brown. Forța muncitorească-CGT se va naște din această divizare. În Franța și în Italia, diviziunea bipolară, acceptată și încurajată de către Statele Unite
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de cinci ori mai mulți candidați. El strînge 42.000 de voturi, adică o medie de cinci ori mai mică de candidat. Această strategie de prezentare este puțin apreciată de către responsabilii sindicali ai partidului, care trebuie să facă față criticilor aderenților la partidul muncitoresc. După discuția cu PCUS, conducerea partidului comunist respinge această tactică electorală, se angajează să elaboreze calea britanică spre socialism și își concentrează activitatea în lupta sindicală. În 1951, CPGB nu mai prezintă decît zece candidați ce vor
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
cele două partide reușesc să întrețină o contra-societate, o lume comunistă consecventă. La alegerile din 1951, PCF mai obține încă 25,6% dintre sufragii, în timp ce PCI strînge 22,7% în 1953. Ambele își păstrează mai multe sute de mii de aderenți. În ciuda stării lor critice, această bază militantă și electorală constituie un atu esențial pentru o ipotetică relansare a partidului bazîndu-se și pe mișcarea comunistă internațională. Cu totul altfel stau lucrurile pentru celelalte partide comuniste. Acestea au dobîndit o influență electorală
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
la 6,8%, doi ani mai tîrziu și la 4,3%, în 1953. În Luxemburg, de la 11% în 1945, la 7,2% în 1954. Integrați unei logici bipolare totale, majoritatea lor au suferit pierderi electorale severe și au pierdut mulți aderenți. În plus, ele au fost îndepărtate de la orice participare la viața politică. Responsabilii lor sindicali au fost înlăturați frecvent din funcțiile lor de conducere din cadrul organizațiilor sindicale de masă controlate de către socialiști. În toți acești ani, comuniștii au trăit într-
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
în URSS, ca urmare a bolii sale. Secretarul general regăsește un partid comunist paralizat. El a putut să-și păstreze electoratul și să rămînă un partid de masă, dar aceasta nu înseamnă că nu a suferit și o pierdere de aderenți. Ca și în Italia, secretarul cu organizarea devine cel acuzat. În martie 1954, lui Auguste Lecoeur i se reproșează opțiunile sau lipsa lor. Comitetul central îl înlătură pe Lecoeur din funcția de conducere a partidului. Între 1953 și 1954, partidul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a aparatului său militar în aparat politic. Întreaga decadă a anilor '50 va fi ocupată cu această restructurare. Un alt semn al deblocării, al V-lea Congres este convocat în noiembrie 1954. Precedentul congres data din 1932. Deschiderea este confirmată: aderenții care au fost excluși pentru a fi criticat linia anterioară sînt invitați să se reintegreze partidului. Cultul personalității este pus în discuție, dar este considerat drept unic responsabil Uribe, pentru a o proteja mai bine pe intangibila Dolorès Ibarruri, la
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
luptei împotriva forțelor reacționare. Această poziție provoacă o mișcare de nemulțumire internă. Secretarul general preconizează o politică mai independentă față de Moscova, în opoziție cu o parte a partidului ce dorește o supunere disciplinată la tezele sovietice. Un prim grup de aderenți, printre care numeroși intelectuali, părăsește DKP-ul și fondează la începutul anului 1957 un mic partid socialist. Dar după multiple dispute și după mărirea prăpastiei ce separă apărătorii celor două linii, criza izbucnește în 1958 din cauza atitudinii față de rezoluțiile celui
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
la care ne putem referi. Și vor evolua îndepărtîndu-se unul de celălalt. Partidul comunist din Belgia va fi primul partid occidental afectat de această sciziune. Federația din Bruxelles a PCB, una dintre cele mai importante, pierde peste o treime din aderenți, care părăsesc partidul comunist pentru a fonda un alt partid, ce poartă același nume și care este condus de către Jacques Grippa, vechi membru al comitetului central. El critică deschis conducerea hrușcioviană a PCB, reproșîndu-i abandonarea marxism-leninismului, moderația sa din timpul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
și refuză de acum înainte orice contact internațional. El nu va trimite nici o delegație la reuniunea pregătitoare a conferinței mondiale propuse și nici la cea de a cincizecea aniversare a revoluției bolșevice. Printr-o circulară internă, el invită de altfel aderenții să nu se ducă în țările din Est. În decembrie 1967, partidul comunist olandez își confirmă retragerea de pe scena internațională, ținîndu-și congresul fără nici o prezență străină. Pozițiile sale și comportamentul său îi vor aduce o creștere electorală. În 1959, el
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Rochet, succesorul său, începe o politică de deschidere prudentă a partidului. Cu ocazia organizării primelor alegeri prezidențiale, cu sufragiu universal, în 1965, PCF și socialiștii francezi sărbătoresc evenimentul. SFIO a cunoscut o adevărată prăbușire după 1958 și o parte din aderenții săi l-au părăsit pentru a forma partidul socialist autonom, apoi partidul socialist unificat, în timp ce alții sînt încă indeciși. În fața scadenței prezidențiale, două strategii sînt avute în vedere de către reprezentanții necomuniști ai stîngii: o alianță a socialiștilor și a formațiunilor
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
rezultate bune nu se explică decît prin considerații politice conjuncturale. Partidul pierde din credibilitatea politică. El se rupe din ce în ce mai mult de evoluțiile sociale ale Finlandei. Mai grav încă este că, după pierderea tinerilor militanți de la sfîrșitul anilor '70, jumătate dintre aderenții comuniști au peste 50 de ani și o treime au 65 și mai mult 4. SFÎRȘITUL ILUZIILOR Se schimbă vremurile La sfîrșitul anilor '70, conjunctura se schimbă pentru partidele comuniste. Ele pierd inițiativa politică și încearcă o repliere. Sectoare întregi
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
plan, cît și pe celălalt. Discursul său combativ găsește puține ecouri în rîndul clasei muncitoare aflate în defensivă. Partidul poate găsi cu greu întăriri importante pe lîngă CGT, care la rîndul său traversează o gravă criză. Scăderea numărului total de aderenți între 1977 și 1987 este de 55%, adică 1.291.000 de membri mai puțin. Cu ocazia alegerilor europene din 1984, cînd întreaga stîngă este sancționată, PCF cade la 11,3%, adică la nivelul anului ...1928! O undă de șoc
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
sindicatul Solidarnosc, fapt ce va avea drept consecință provocarea plecării a numeroși pro-sovietici. În plus, partidul cunoaște o contestație feministă puternică. La congresul din 1982, militantele, organizate într-o comisie de femei cer număr egal în funcțiile de conducere. Bătrînii aderenți denunță scandalul. Partidul se dezintegrează repede. Ortodocșii regrupați mai ales în regiunea Groeningen sînt indignați de linia politică a CPN. Ei creează atunci propriul lor partid în timp ce renovatorii, descurajați de încetineala evoluției, se retrag în număr mare. În acești ani
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
liniei politice. Nesemnificativ în cantoanele germanofone, el păstrează o anumită influență electorală la Geneva, în timp ce la nivel național, el nu depășește procentul de 1%. În Suedia, în ciuda mutației sociologice pe care o înregistrează partidul comunist ce își vede numărul de aderenți și de alegători scăzînd în favoarea funcționarilor și a tinerilor -, comuniștii nu reușesc niciodată să depășească pragul electoral de 5%. Comuniștii suedezi își continuă evoluțiile lor politice. Ei condamnă ferm violările drepturilor omului în țările din Est și se află printre
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
și cel al micilor formațiuni de stînga poate deci să înceapă. Un acord de cooperare electorală este pus la punct, fără ca autonomia diferiților semnatari să fie luată în discuție. Diferențele rămîn considerabile. KKE-ul reprezintă, cu cei 40.000 de aderenți ai săi, comunismul tradițional, muncitoresc, conservator și viu, cu istoria sa și cu miturile războiului civil, în opoziție cu evoluțiile societății grecești. EAR reprezintă mișcarea ecologistă de stînga, pacifistă, intelighenția progresistă. Mișcarea este deschisă minorităților sexuale și noilor mișcări sociale
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ani mai devreme, voturile acordate PCI-ului erau de trei ori mai numeroase decît cele ale socialiștilor italieni. Unii văd deja ieșirea pe tușă a PCI, primul partid al stîngii, după imaginea evoluției din Franța din anii '70. Numărul de aderenți reflectă de asemenea criza. El a scăzut de la 1,8 milioane în 1977, la 1,4 milioane în 1989. Înfrîngerile succesive și amploarea lor produc un șoc în interiorul partidului. O schimbare are loc în iunie 1988, prin alegerea unui nou
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
se tem de dispariția valorilor fundamentale ale PCI, îndeosebi voința unei transformări radicale a capitalismului. Doar o mică minoritate se opune dipariției etichetei comuniste. Crearea unui nou partid este programată la congresul extraordinar din decembrie 1990. În ciuda acordului majoritar al aderenților, crearea noului partid este dificilă. Războiul din Golf a radicalizat pozițiile stîngii. În parlament, PCI votează în mod dispersat asupra acestei chestiuni. Vrînd să evite plecarea a 30% dintre membri, Occhetto este obligat să facă niște concesii aripii de stînga
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
mișcarea comunistă internațională. A fost, în esență, cazul partidelor comuniste belgian, olandez, luxemburghez, chiar britanic, sau al comuniștilor germani după cel de al Doilea Război Mondial, asociați evoluțiilor comunismului în Est, și îndeosebi, celor din RDG. * Ele au servit, pentru aderenții lor, drept instrument de realizare și de ascensiune socială individuală în societate sau în organizațiile de partid, în care clasa muncitoare s-a recunoscut și s-a identificat. Calitățile care se cereau au fost totuși diferite, în funcție de țări și de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Robrieux, Histoire intérieure du parti communiste, 1945-1972, Fayard, 1981, 735 de pagini, pag. 275. 21 Astfel, pe planul efectivelor, Philippe Buton evaluează criza PCF-ului din 1947 în funcție de trei ritmuri diferite: "O scădere în 1947 (pierderea a 40.000 de aderenți, fie 4,9%), o scădere între 1948 și 1952 (pierderea a 445.000 de aderenți, fie 57,4%) și un declin progresiv între 1954 și 1961 (pierderea a 58.000 de aderenți, fie 16,3%)". Philippe Buton, "Les effectifs du
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Astfel, pe planul efectivelor, Philippe Buton evaluează criza PCF-ului din 1947 în funcție de trei ritmuri diferite: "O scădere în 1947 (pierderea a 40.000 de aderenți, fie 4,9%), o scădere între 1948 și 1952 (pierderea a 445.000 de aderenți, fie 57,4%) și un declin progresiv între 1954 și 1961 (pierderea a 58.000 de aderenți, fie 16,3%)". Philippe Buton, "Les effectifs du parti communiste français (1920-1984)" in Communisme, nr.7, 1985, pag.16. 22 Torgrim Titlestad, Qui
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
scădere în 1947 (pierderea a 40.000 de aderenți, fie 4,9%), o scădere între 1948 și 1952 (pierderea a 445.000 de aderenți, fie 57,4%) și un declin progresiv între 1954 și 1961 (pierderea a 58.000 de aderenți, fie 16,3%)". Philippe Buton, "Les effectifs du parti communiste français (1920-1984)" in Communisme, nr.7, 1985, pag.16. 22 Torgrim Titlestad, Qui était Peder Furubotn?, Stavanger, 1990, paginație discontinuă. 23 Joan Barth Urban, op. cit., pag. 217. 24 Citat de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
temperatură, umiditate, radiațiile solare, curenții de aer, etc.Ă; accidentările; regulile de igienă personală în practicarea exercițiilor fizice: folosirea unui echipament specific, adaptat corect condițiilor în care se desfășoară activitățile și utilizat numai la acestea (maieu, tricou, chilot, trening, încălțăminte aderentă la suprafața de lucru, fes, mănușiă; dezechiparea după fiecare activitate practică și igienizarea echipamentului la domiciliu (spălare, calcare, curățireă; depozitarea și transportul echipamentului sportiv în săculeți, sacoșe sau pungi de plastic special destinate acestuia; spălarea cel puțin a mâinilor, a
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2937]