3,016 matches
-
au privit o clipă în ochi și buzele lor s au contopit în sărutul lung al îndrăgostiților, atât de mult așteptat, în special de Matei, în timp ce peste capete lor creanga bradului sub care se aflau și-a scuturat zăpada la adierea unei boare line, binecuvântându-le iubirea. Erau plini de zăpadă pe păr, pe ochi, pe buze, dar nu le păsa de această răcoare, fiindcă ei erau îmbujorați de căldura sufletească simțindu-și inimile bătând în același ritm. S au sărutat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Până la mașină. Matei gândindu-se că acum era momentul cel mai potrivit pentru a-i oferi inelul cumpărat, s-a întors repede, a îngenuncheat în zăpadă, în fața ei sub bradul din care din când în când, la cea mai mică adiere, cădeau panglicile de fulgi albi, a deschis cutia, a scos minunatul inel, a luat mâna iubitei și introducându-i inelul pe deget, i-a spus. Fata mea din parc, vrei să fii logodnica mea? Cecilia, surprinsă de frumusețea inelului, de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
statică era animată de zborul păsărelelor din creangă în creangă, mângâindu-ți auzul cu ciripitul lor, formând un adevărat concert din care nu lipsea participarea cintezei, turturelei, cucului, ciocârliei și înspre seară își făcea apariția privighetoarea cu încântătoarele ei triluri. Adierea vreunei boare cât și zborul păsărelelor scuturau floarea crengilor. Stând pe bancă îmbrățișați, prinși în discuție și uneori în tăcere jinduind după răgazul de a admira frumusețea din jur, lăsându-și doar inimile să-și vorbească, florile de tei au
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
explica originea celor ce sunt în putere s-o vindece -, hotarul dintre dreapta judecată și întunecarea ei poate la fel de ușor a fi încălcat, precum poate fi încălcată sensibilitatea demnă de un sugar, ce pornește să scâncească chiar și pentru simpla adiere de vânt, care tocmai și-a schimbat un pic direcția. De vorbit despre motivele pentru care ajunsese ea la azil, nu mai vorbiră, însă efectele traiului ei de acolo nu încetau să demonstreze că ele există, totuși. Zilele nu conteneau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai cunoscuți filosofi japonezi moderni, D. T. Suzuki, în eseul intitulat "Pictura, meșteșugul săbiilor, ceremonia ceaiului": "Acum, ascultăm sunetul apei care fierbe în ceainic [...]. Sunetul nu aparține, propriu-zis, apei, ci vine de la ceainicul greu de fier, fiind asimilat, de cunoscător, adierii care străbate crângul de pini. Astfel, liniștea încăperii sporește, omului părându-i că se găsește singur într-o colibă din munți, unde norul alb și muzica pinilor sunt singurii oaspeți care aduc mângâiere". Acesta este secretul care ne plasează pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bine, pe lângă lumina inefabilă care radiază din prinț, de unde și epitetul însoțindu-i numele, este interesant să aflăm că Genji este recunoscut de către oricine, chiar când vrea să treacă neobservat, prin parfumul unic, inconfundabil, pe care îl degajează. Numai la adierea acestui parfum, precedându-i intrarea într-o încăpere sau impregnând câteva zile locul vizitat, femeile sunt deja ca și supuse. Obiceiul nobililor din perioada Heian, al cărei apogeu este descris în romanul celebrei Murasaki Shikibu, este să realizeze, în general
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
te chemă, nu pleca, vreau să stau de vorbă cu tine. ridice dar n-a putut, a vrut să zică ceva dar nu și găsea cuvintele, așa că aștepta mai departe să vadă ce se poate întâmpla. A simțit cum o adiere de aer împreună cu o ușoară febră îi străbat corpul iar în fața lui se așeză persoana despre care credea că mai mult zboară decât merge. -Norocel, trebuie să știi că am alergat mult ca să te găsesc și acum sunt tare bucuroasă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
copacii au spirit ca și omul de aceea suferă atât de mult când li se produce intenționat sau din greșeală vreun rău. În joacă ei și-au scris numele pe fagul lui Costinel, producând copacului răni, îmbolnăvindu-l grav. La adierea vântului creanga nu se mai legăna, dacă vântul spulbera, frunza nu mai cânta, așa că fagul încetul cu încetul în moarte intra. Costinel era tare necăjit pentru că nu mai avea, ce să-i dea de mâncare porcului. Pe gânduri stând, în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
condițiile atmosferice ale anotimpurilor sau a momentului zilei: Österberg chiar în centrul orașului și pe fundal Schwäbische Alb. La fel și locul natal din Elveția, priveliștea Alpilor și, printre coline, lacul Sempach a cărui întindere se supune celei mai slabe adieri de vânt, oglindind cerul și schimbându-și constant înfățișarea și atmosfera. Fiecare are propriile experiențe legate de natură, care se imprimă în adâncul memoriei. Îmi voi aminti toată viața prima dată când, în timp ce schiam pe muntele Weissfluhjoch la Davos, într-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
această scrisoare. Eu o compun. Poate o voi pune la poștă eu însumi când mă voi reface. Și când voi fi compus totul până la sfârșit. Eva avea ceva pe plită. Aburii și mirosul urcau pe scară până la noi, ca niște adieri slabe de vânt. Nu mă puteam înfrâna să nu-mi întorc fața spre arome și cred că-mi vibrau un pic nările, iar ochii mi se umeziseră mai mult ca de obicei. Am vorbit cu Eva, a spus Manfred, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se simțea, chiar înainte de a călca înăuntru, o boare de aer. Curent. Erau șiruri nesfârșite de oameni ce așteptau la rând pentru a se convinge. Întindeau mâinile spre interior, bâjbâind în văzduh, stăteau cu chipurile încremenite pentru a sesiza orice adiere, ascultau. Și, totodată, cei ce pătrundeau în labirint strigau, chiar de la primii pași, celor de afară: „Da, este aer suficient! Se simte cum circulă! În mod sigur, mai există cel puțin o ieșire!” „Să pipăiți tot timpul pereții!” îi încurajau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în mod incredibil. Nu văd nimic, dar aud aproape tot. Sesizez miresme noi și percep imagini cu buricul degetelor; deosebesc metalele după gust și simt o pisică mergând pe vârful ulucilor; adulmec izul ploii încă necăzute și știu să deosebesc adierea iscată de zborul unui fluture de cea stârnită de frunza care cade. Disting cele mai vagi semnale. În compensație, natura m-a dăruit cu senzori aparte. Devin un om tot mai periculos. Mai am să citesc gândurile. Oricum, știu destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
siguranță. Doar pentru că se stăpânea, fiindcă în sinea sa nu putea să rămână indiferent la insolitul în care se afunda cu fiecare kilometru parcurs. Primul semn vădit de neliniște l-a arătat atunci când a observat că nu mai există nici o adiere... Bordul arăta o sută douăzeci de kilometri pe oră. Chiar și în condițiile unui calm plat, la o asemenea viteză s-ar fi simțit o anumită rezistență a aerului! Doar dacă vântul, printr-o minune, ar fi bătut în sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
si 26...27 in sud-est. În Capitala vineri vremea va fi destul de însorită și abia după-amiază se adună câțiva nori, dar care nu scutură ploi ci doar umbresc puțin soarele. Vântul nu are intensificări, dar nici calm nu este, iar adierile lui se simt plăcut și mai răcoresc atmosfera încălzită până la 26 de grade la umbră în orele amiezii. Sâmbătă, vremea se va încălzi ușor în cea mai mare parte a țării. În vest, nord-vest și centru, precum și în zonele montane
Vremea rămâne instabilă. Vezi prognoza pentru următoarele zile by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78818_a_80143]
-
șir, de-a lungul pereților, în vreme ce, în minte, caut o formulare potrivită sau o maximă identificare c-un anume personaj. Z.T.: Am găsit în cărțile dumneavoastră două dimensiuni: una ludică, iar alta fin ironică. A.E.: În privința ironiei, o adiere numai. Care mai detensionează uneori atmosfera. O coardă prea întinsă pocnește... Z.T.: Cît despre joc - cel real de această dată - poate mai amintiți ceva despre întîmplările pariziene. Incitant acest coridor între ficțiune și realitate. Un arc în timp, totodată
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
blogul său repetițiile în Sala Palatului: „Ni se spune că aerisirea funcționează, dar că va fi cald în sală. Observ evitarea atentă a cuvântului aer condiționat și mă tem că sistemul respectiv este probabil un ventilator în fundul uriașei săli. Orice adiere va pieri cu mult înainte de a ajunge pe scenă. La sfârșitul repetiției, suntem cu toții în picioare și în diferite stadii de lipiceală. Din păcate, deoarece concertul va fi televizat, ni se cere să păstram sacourile pe noi.” Și ca și când acest
Bilanţul Festivalului Enescu: artişti mari pe scenă, manelişti în sală şi printre autorităţi () [Corola-journal/Journalistic/68882_a_70207]
-
tragedie a pierderii surorii, Marianne, e o variantă a contrario a lui Mersault, din Străinul lui Camus. Dacă eroul lui Camus trece prin lume fără să fie atins de absolut nimic, Gabriel e un personaj-ecorșeu: el resimte cea mai fragilă adiere a existenței și reacționează disproporționat la încercările prin care îi e dat să treacă. În constanta lui obsesie de a nu trăi, de a nu se implica, de a se refugia între cărți, Gabriel e împins pe culoarul fascinant-primejdios al
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
gând un asfințit de demult, din cincizeci sau cincizeci și unu, cu răzoarele din grădină proaspăt udate, domnul Fernando, în maiou, făcând gimnastică pe balcon, și o rostogolire de mâțe în curtea de lângă bucătărie, cu mine cocoțat pe zid adulmecând adierile din Monsanto și auzind caii monarhiștilor înfrânți care coborau muntele (cum mi-a povestit dona Anita, domnișoară pe vremea aceea) în drum spre celulele penitenciarului. Nu înțeleg de ce, scumpo, nu te-ai interesat niciodată de copilăria mea: de câte ori vorbesc de
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
și zeci de colegi. Generalul Mihail Popescu s-a ridicat la ceruri. Pe fundal melodia ce răsuna din două boxe și vocile preoților parcă chemau norii și vântul. În București, caniculă. În Cimitirul Militar Ghencea 1, norii acoperiseră soarele și adierea vântului venea ca o răsplată pentru jandarmii ce stăteau nemișcați de peste o oră. Zeci de colegi și o mare durere Pe o parte stăteau șefii Statului Major General și foștii colegi. Pe cealaltă jandarmii. În mijloc, lângă general, familia îndoliată
Mihail Popescu, ultimul onor la general - FOTO și VIDEO by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78372_a_79697]
-
apoi că o sursă de noi bucurii, mai mari, a căror natură nu este însă cunoscută. Reprezentativ pentru dilemele lui Ioan Pintea este poemul Psalm: "cum va fi Doamne/ de vreme ce eu nu cunosc întristarea deplină/ și nu am atins deloc adierea durerii/ și nu voi simți niciodată descompunerea ultima?/ cum va fi Doamne/ de vreme ce încă bucuria este Stăpâna/ și sănătatea stă fixată/ că o excrescența orgolioasa de-a pururi/ în corpul acesta?/ cum va fi Doamne/ de vreme ce tânăr am cunoscut fericirea
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]
-
Am urmat cărările cu urme halucinatorii...). Ca și următoarea aproximare a belșugului biblic, a paradoxalei fecundități virginale: În ziua întîia am rîs către toate, / Era o jubilație de țară unde curgea lapte și miere, / Era la capătul drumului o sfîntă adiere de fecioare însărcinate" (În ziua întîia am rîs către toate...). Oprimat de toate cele ce sunt, nu în ultimul rînd de singurătatea care e un "șarpe", viețuind cu "lacrima greu zăvorîtă-n urmă", autorul ajunge a deplora Creația lumii ca atare
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
stilistice pe care le-am mai întâlnit la sus pomenitul Rică: "Poetul ar trebui probabil așezat între micul romantism social de la Sămănătorul (revistă la care a fost redactor și la a cărei atmosferă ideologică a contribuit ca puțini alții) și adierile simbolismului de după 1900." (pag. 513) Dar, dincolo de surprize ca acestea, mai este ceva absolut frapant. Artificiul identității sintagmelor e menit parcă să satisfacă gustul de cititor al lui Cioculescu însuși. Nu era el cel care recunoștea, în rezumatul matein al
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
Nici nu bănuiam / că suferința crescuse în mine ca un alt făt, / ca un copil de pedeapsă, agresiv, revanșard, așa / cum mi se pare și cum devine iar și iar, / împotriva cumințeniei și ascultării ..." (ibidem). E drept că o răscumpărătoare adiere angelică vine, la un moment dat, dinspre cărți, ca un efect al Logosului. Textul nu mai vorbește în numele eului estetic, prezumțios, ci al unei consubstanțieri cu revelatorul text al Scripturilor. Bun conducător de energie divină, "sămînță și literă dublă, fără
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
să poată oglindi într-un anume fel însăși dumnezeirea: purcede să creeze felurite vietăți, plante, fructe, peisaje, locuri care cutremură cugetul; sau dimpotrivă, locuri gingașe, încântătoare, plăcute; plaiuri înflorite cu tot felul de culori, străbătute și învăluite suav de dulci adieri". Privitorul este și el întâmpinat aici de proaspete plămădiri de demiurg, răsfrângeri noi dintr-o mare alchimie creatoare. Prospero modern, stăpân pe universul său, Vladimir Zamfirescu ne înfătișează, într-o uimitoare gamă de registre și de stil, o nouă față
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
comandă. Titlul cărții - Ispita alexandrinismului - redă ceva din polimorfia ei iritantă. De fapt, el surprinde, în formă concentrată, conținutul volumului. Căci alexandrinismul, ca stare de decadență a unei culturi, excelează în eclectism, lipsă de vigoare și în rafinament postiș. O adiere de sfîrșit de lume sleiește motivațiile și inhibă înălțările de gînd, mormanul de zorzoane epice neputînd compensa sărăcia duhului. Și cam așa se întîmplă cu opul acesta: amestecătura-i de piese are aerul unei cîrpeli sterpe, aparținînd unor spirite pătrunse
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]