465 matches
-
pe măsură ce condițiile s-au schimbat. Am descoperit, de asemenea, că apărarea libertății ne aduce pierderi și durere, pentru că libertatea are dușmani hotărâți. Am știut întotdeauna că lupta împotriva terorii va cere sacrificii uriașe - și, în acest război, le-am spus adio unor femei și bărbați deosebiți. Teroriștii au recurs la acte criminale îngrozitoare - de la cele de pe străzile Fallujei la metroul din Londra - într-o încercare de a ne submina voința. Lupta împotriva acestui dușman - un dușman care țintește oamenii nevinovați fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
pentru a avea parte de înțelepciune în toată viața lor, citind mereu Legea lui Dumnezeu. Căci oricine cunoaște Legea lui Dumnezeu va fi respectat și nu va fi niciodată un străin, oriunde se va duce” (13,1-3). Așadar, discurs de adio și apocalipsă: specii diferite, dar coexistând în același gen (spre deosebire de așa-zisa Apocalipsă a lui Moise, care, în realitate, nu este decât un lung discurs de despărțire). Pe lângă pareneze, apocalipsele conțin și rugăciuni. Am văzut importanța lor în economia voiajului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe creanga pe care stătuse, ferindu-și ochii de razele soarelui, ca să privească maimuțele cățărându-se. În sălbăticie, până la coama celui mai înalt munte. Acolo, chiar în vârf, copacii se clătinară o clipă, își înclinară capetele parcă în semn de adio și dispărură. Fără urmă. Dintr-odată, aerul era liniștit. Păsările zburară înapoi spre pădure, penele plutiră încet în urma lor. Și, în nemișcarea aceea subită, din direcția livezii, oamenii auziră: O bufnitură! Un urlet! O împroșcătură apoasă! Zgomotul ajunse până la Kulfi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Locul nu mai arăta deloc așa cum își aducea ea aminte. Locul ăsta pune stăpânire pe tine, a continuat Drew. Numai Dumnezeu știe că nici eu n-am crezut c-o să rămân aici. Am venit acum cinci ani, să-mi iau adio de la bătrân, și încă-mi mai susțin punctul de vedere și acum. Cine-ar fi știut că aveam atâtea de spus ? Altă barcă a pornit având la bord o familie numeroasă și tăcută. Toți erau unși cu loțiuni de protecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ce-am căutat la Lisabona și-n împrejurimi între 7 și 12 martie și-am decupat din puzderia de secvențe (toate, de neuitat) doar două: una cu statuia de bronz a lui Fernando Pessoa și alta cu fado-ul de adio. Pentru că în toate întâmplările l-am avut alături pe Robert, Robert Șerban, acest agent 007 al poeziei, n-aveam cum să nu scriem despre aceleași lucruri. Numai că Robertilă, oltean aprig, a fost mai iute de mână ca mine și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
sunt roibii? întrebă nervos Lenora. - La grjd, coniță! răspunse vizitiul bătrân. - Gabrioleta a plecat cu mânjii, zise Hallipa grăbit, ca să o lămurească. Trăsura se urni greoi, comodă, de altfel, și pe arcuri bune. De pe aleea albă, Elena făcea semne de adio lui Nory; Hallipa trăgea obloanele verandei pentru noapte, Lenora dispăruse în alcovul alb, roz, mauve, plin de dantele și panglici, cu îngeri pe plafoane și roze pe pereți. Mini se cuibări în colțul ei bun, dispusă spre o legănare plăcută
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Iosefina a deviat de la comportamentul normal din cauza unui puseu de orgoliu feminin, a unei crize nervoase motivate de scurgerea implacabilă a timpului care lasă urme adânci pe obraji și pe fire. Într-un târziu a oftat profund luându-și parcă adio de la ultimii douăzeci și doi de ani din viața sa, dar de care n-ar fi dorit nicicând să se despartă... Că erau ai lui, ai vieții lui, ai copiilor lui și ai mamei acestora, ai căminului pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
te bocească? Să ne lași o listă cu vorbele care-ți plac. Profesorul: La mormănt voi ține eu o cuvăntare cu vorbe patetice; tu n-ai să crezi o vorbă dacă ai să mă auzi pentru că vorbele vor fi de adio pentru un extraterestru nemuritor și nu pentru un muritor anonim ca mine. Ce zici? Evelin: Ce mai contează profesore? Aveți voi o vorbă care mereu m-a amuzat: un om anonim, nebăgat de nimeni în seamă toată viața, după ce a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
fi rămas, pe-acolo, din dulcea amintire a zecilor de minute, care au fost Încrustate, adânc și definitiv, În istoria acelui loc și moment, devenite, de atunci Încoace, pentru ei, doi, dintr-un anume punct de vedere, sfinte. Ospățul de adio Atâta mașinăret, ca acum, nu a fost, niciodată, adunat, la poarta Bulailor; la poarta medicului Bulin Bulai și a profesoarei de chimie Bulina Bulai. Era o zi, mare, ziua de azi. O zi, cum nu mai fusese nici una, Într-o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care le-au precedat, pe cele ale Începutului lunii de miere. Că, mi se par, mai dulci, astea, ba, chiar, al dracului de dulci! Cu ceva timp Înainte de nuntă, Bulaii bătrâni au ieșit la pensie. Se apropia data ospățului de adio, de la restaurantul din vârful muntelui, de unde mai era doar o azvârlitură de băț, până-n cer. Atunci, s-a cristalizat o idee: anume, ca, Bulaiipărinți să treacă avuțiile pe care le agonisiseră, pe numele Bulaiului -junior, acela să vândă, aici, tot
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
plăcut lucru în ce-i privește pe morți, spune Baroneasa Degerătură, adăugând un alt strat de ruj celorlalte straturi de ruj. Nu te pot corecta. Și totuși, o poveste bună înseamnă că n-o să fie căldură. O înfometare lentă înseamnă adio mic-dejun. Haine murdare. N-om fi noi așa deștepți ca lordul Byron și Mary Shelley, dar tolerăm anumite căcaturi, așa, să meargă povestea strună. Domnul Whittier, vechiul monstru, s-a dus. Doamna Clark e noul nostru monstru. — Azi, zice Pețitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
că orice poet adevărat știe mai multe decât toate tomurile acestuia despre străfundurile fihințelor sau măcar despre propriile sale măruntaie psihice; apoi un altul, „Ăsta da“, îmi ziceam, „se mișcă mai aproape, păcat că trebuie să-i spun și lui adio, pe treptele vreunei catedrale“; apoi un al treilea; de unde până unde, pentru că acel altul din fiecare mie mi se ivea numai când îi făceam semne, ca acum, cu gestul unuia care își șterge nasul sau sudoarea de pe frunte ca să poată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu cartea pe piept și am ascultat rumoarea orașului adormit picurînd peste acoperișurile presărate cu purpură. Visul și oboseala Îmi băteau la ușă, Însă m-am Împotrivit să Închin steagul. Nu voiam să pierd vraja poveștii și nici să spun adio personajelor sale. Odată, l-am auzit pe un client obișnuit al librăriei tatei zicînd că puține lucruri Îl marchează pe un cititor atît de mult ca prima carte care Își deschide cu adevărat drum spre inima lui. Acele prime imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu dureri și cu mistere Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut. Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă, Când, în șoaptele pădurii, poate că te-am sărutat Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă Ce-aducea-ntîlnirii noastre un adio-ndepărtat? Între ziduri Cum trec pe lângă case mari... cătând pe nu știu cine... O, toamnă-n foșnetul de somn s-adorm șoptind cu tine... Pe strada goală vântul deodată face-un salt, Tăcere e în ganguri și în ogrăzi de-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pe creanga pe care stătuse, ferindu-și ochii de razele soarelui, ca să privească maimuțele cățărându-se. În sălbăticie, până la coama celui mai înalt munte. Acolo, chiar în vârf, copacii se clătinară o clipă, își înclinară capetele parcă în semn de adio și dispărură. Fără urmă. Dintr-odată, aerul era liniștit. Păsările zburară înapoi spre pădure, penele plutiră încet în urma lor. Și, în nemișcarea aceea subită, din direcția livezii, oamenii auziră: O bufnitură! Un urlet! O împroșcătură apoasă! Zgomotul ajunse până la Kulfi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să dispară nu-și rezolvă problemele, nu-și fac testamentul, nu-și plătesc impozitele datorate, iar, În ceea ce privește despărțirea de familie și de prietenii mai apropiați, o lasă pentru ultimul minut, ceea ce, evident, nu este suficient nici pentru cel mai melancolic adio. Prost informate asupra naturii profunde a morții, care are și un alt nume, fatalitate, ziarele se Întrecură În atacuri furioase Împotriva ei, acuzându-o că e nemiloasă, crudă, tiranică, mârșavă, sângeroasă, vampiră, Împărăteasă a răului, dracula În fustă, dușmanca neamului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lasă integramele! și deschide-o la final, că toți o țineți În casă ca să nu zică lumea că n-o aveți, dar nu citiți versete nici picați cu ceară. Coboară Ierusalimul Ceresc, se lasă cu stres mare, unii scapă, cei mai mulți adio și n-am cuvinte, fum, pucioasă, suspans, nici supermen nu face nimic, viața merge mai departe de la momentul zero plus unu, o luăm de la epoca de piatră, reinventăm roata, focul și Învârtitoarea de la șaormă. Cu floricele, fără floricele, cu impozite
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
îmi aruncă Julie sarcastică. Julie mă cunoaște mult prea bine ca să mai pot să-i ascund ceva. I-am povestit despre conversația oribilă din mașină, omițând totuși unele detalii. Iâh! Cum a putut să-ți spună așa ceva? Ar merita un Adio și n-am cuvinte. Nu poți să te măriți cu individul ăsta, scumpa mea. Un mariaj fără sex ar fi foarte deprimant. Asta se cheamă negare totală, zise Julie. Nu aveam nici cea mai mică idee la ce se referea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Adio postum Elenă Marin Alexe O frunză purtată de vânturi prin zori, Se leagănă-n mrejele albe spre nori. Visează că este regina acum, Deși duce-n zbor un adio postum. -Priviți cum mă-nalț, cât de sus am ajuns! Mai are ceva, cineva, azi de spus? Copacul stă trist, despuiat și stingher, Cu crengile goale întinse spre cer. Ar spune ceva, dar rămâne tăcut, Se vaită adânc - câtă vreme
Adio Postum by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83379_a_84704]
-
Jemima Jones e de negăsit. A fost la serviciu, unde s-a simțit absolut mizerabil fără Ben Williams, și a fost la sală. A făcut tot posibilul să-și evite cele două colege de apartament după eșecul de la petrecerea de adio a lui Ben, și și-a ascuns durerea provocată de faptul că Ben n-a mai sunat-o de atunci. S-a împrietenit din ce în ce mai tare cu Geraldine - care, întâmplător, are acum o relație stabilă cu Nick Maxwell - și primește facturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nepotolit? ― Absolut. Am ajuns să facem sex și pe masa lui de la birou. ― Of, suspină Geraldine. Sunt atât de invidioasă. ― De ce? Nu-mi spune că a mers totul prost cu tipul ăla pe care l-ai cunoscut la petrecerea de adio a lui Ben, cu Nick Maxwell. ― Nu, n-a mers deloc rău. De fapt, probabil că e mai bine decât oricând înainte. Dar încă n-am ajuns în pat. ― Glumești? E cu totul neobișnuit pentru Geraldine, care de obicei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și fără grăsimi, prăjituri din orez cu floricele caramel, gustări cu lămâie fără colesterol, gustări din ghimber cu puține grăsimi, negrese din ciocolată fără grăsimi și fără colesterol - și lista poate continua la nesfârșit. Deși le-am spus de mult adio poftelor mele, acum trebuie să rezist cu adevărat tentației de a mătura tot ce găsesc pe rafturi direct în căruciorul meu. ― Mă scuzați? Aud o voce masculină și mă întorc cu o sprânceană ridicată. ― Sper că nu te superi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aici și-mi spune că mă iubește, încerc să înlătur toate aceste sentimente, pentru că nimeni nu mi-a mai spus vreodată că mă iubește - dacă nu pun la socoteală mormăielile lui Ben la beție, cele spuse la petrecerea sa de adio: pe astea nu le pun eu și nici voi n-ar trebui s-o faceți. Sigur că atunci când cineva ca Brad e îndrăgostit de tine, trebuie să-l iubești și tu, nu? Și ce dacă e din California, și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sunt prea ocupată să râd la poveștile ei și să-i spun povești de-ale mele. Dar apoi se petrece cel mai ciudat lucru. Tocmai am terminat să-i povestesc despre ce-a făcut Sophie, în noaptea cu petrecerea de adio a lui Ben, cum s-a dat Sophie drept iubita lui Ben... când îmi ridic privirea și văd doi bărbați care tocmai ies din restaurant. Inima mi se oprește în loc, pentru că unul dintre ei, cel mai înalt, arată exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
M-am holbat la mâzgăliturile acelea care arătau ca o pânză de păianjen. Nu seamănă deloc cu scrisul meu. Probabil c-abia fusesem în stare să țin pixul în mână. —Acum înțelegi de ce Brigit a crezut că era biletul de adio al unui sinucigaș, a spus Josephine. —N-am vrut să mă sinucid, m-am bâlbâit eu. Te cred, mi-a răspuns Josephine. Dar chiar și așa, aproape c-ai reușit. E înfricoșător, nu-i așa? Josephine mi-a zâmbit, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]