5,887 matches
-
din urmă) se obțin și adjective derivate cu sufixul -istic: blogistic ("paradoxul blogistic", prinsea.net) și bloggeristic: "Hehe, bine ai venit în lumea bloggeristică..." (rapax.ro); "am zâmbit cu superioritate bloggeristică" (helicoidal.weblog.ro); "un premiu blogheristic" (licurici.wordpress.com). Adjectivul bloggeristic pare a fi preferat de vorbitori, probabil pentru că e mai puternic marcat, mai bine individualizat decît sinonimele sale, neputîndu-se confunda cu un substantiv. Pentru aproape orice derivat posibil se găsesc măcar cîteva atestări: fenomenul producerii de bloguri e desemnat
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
ne trebuie nouă, să transformăm în vedete anticeaușiste scriitori mediocri? De ce să nu-i dezamorsăm la noi acasă, publicându-i? La ce bun să-i punem "în stare de tragere"? E total contraproductivă lipsa de suplețe a factorilor de răspundere. Adjectivul suplu devine cuvântul preferat al lui Caraion, care îi tot învață diplomație pe securiști și activiști. Puțină suplețe, nițică inteligență, un anume simț al oportunității, "rezolvarea suplă a unor cazuri mai delicate", "soluții agere și binevenite". E drept că scriitorii
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
-S cu aceeași (evident falsă) mențiune (semnalînd utopia modificării limbii prin decrete) - și cu o definire destul de neutră: "funcționar în serviciul de cadre al unei instituții sau întreprinderi". Sensul depreciativ (legat de dosarele politice și de securitate), mai evident la adjectivul corespunzător ("obiceiuri cadriste") a fost bine reprezentat în limbă la începutul anilor '90, tinzînd apoi să dispară din uzul curent (precizarea "astăzi rar", din DEX 1996, este acum justificată). Îl mai întîlnim totuși, aproape sinonim cu securist, ca adjectiv: "raționamentul
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]
-
la adjectivul corespunzător ("obiceiuri cadriste") a fost bine reprezentat în limbă la începutul anilor '90, tinzînd apoi să dispară din uzul curent (precizarea "astăzi rar", din DEX 1996, este acum justificată). Îl mai întîlnim totuși, aproape sinonim cu securist, ca adjectiv: "raționamentul este de tip cadrist și (...) ține de o gîndire totalitară, în care de faptele strămoșilor trebuie să răspundă, în solidar, toți descendenții, pînă la a nu știu cîta spiță" (22, 41, 2002) și chiar ca substantiv: "am aflat că
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]
-
aghezmuit gata dis-dimineață") sau la Caragiale (prin cetățeanul turmentat ori "catindatul" magnetizat). Unele dintre expresiile mai vechi s-au păstrat (a trage la măsea), altele au ieșit din uz (a lua luleaua neamțului). O serie lexicală bogată este alcătuită din adjectivele și mai ales substantivele cu valoare adverbială, de intensificatori: beat mort, beat turtă, criță, clește, praștie, cui, clei, cocă, cleampă, mangă etc. Multe se pot construi direct cu verbul a fi (a fi praștie, a fi mangă) sau cu participiul
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
să doarmă prea mult, că l-a trezit Petrică, matrafoxat, care i-a pus un cuțit în gât și i-a cerut să plece din casă" (Vlg 3224, 2000). Participiul împachetat (cu sensul "beat") poate face aluzie la limitarea mișcărilor; adjectivul basculant (cu același sens) - la nesiguranța lor. În argoul românesc din secolul al XIX-lea a fost atestat cu sensul de "amețit, (ușor) beat" și adjectvul candriu - "Să ne facem candrii și s-adormim" (Baronzi 1862; cf. Orășanu 1861). Cred
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
ultimii șaizeci de ani, mai deloc. Și acestea toate nu pot fi făcute fără ajutorul, aparent neimportant, al valorilor culturii naționale, poate singurul brand care a lăsat deja urme de apreciat în lumea civilizată, prin nume ce duc după ele adjectivul "român". Un semnal, în acest sens, îl putem semnala și prin ceea ce au făcut cei de la Universitatea din Calabria, avînd în vedere Italia care, paradoxal, va fi prima țară din U.E. ce ne va accepta în totalitate, cît și celelalte
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
Rodica Zafiu Adjectivele minim și minimal au fost preluate din franceză, ca împrumuturi moderne în care oamenii de cultură percepeau cu ușurință etimonul latin (fr. minime provine direct din lat. minimus, iar minimal e un derivat de la aceeași bază). În DEX, cele două
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
În DEX, cele două cuvinte apar ca sinonime; de fapt, ele s-au specializat în uz pentru anumite sintagme - salariu minim, dar preț minimal - și tind astfel spre o diferențiere greu de descris (pentru că sunt rareori substituibile în același context). Adjectivul minimalist, în schimb, lipsește cu desăvîrșire din DEX; a fost totuși înregistrat - alături de minimalism - de Noul Dicționar Universal (2006), ca termen din sfera culturală, artistică și politică, avînd unele extinderi în uzul curent. Dicționarele generale din alte limbi includ demult
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
2007). Cu accepții precise circulă termenii în domenii de specialitate (de exemplu în politică sau în sintaxă). Un sens special s-a dezvoltat și în muzică, pentru a desemna un stil muzical anume, caracterizat printre altele prin repetitivitate. În evoluția adjectivului și a substantivului minimalist se manifestă în momentul de față două direcții care duc către lărgirea și ambiguizarea sensului său. Pe de o parte, în limbajul tinerilor, termenul circulă destul de mult pentru a desemna nu numai un stil muzical, ci
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
asymetria.ro). Termenul poate fi folosit în mod impropriu cu intenție ironică: "Toate aceste filme sînt făcute cu fonduri minimaliste, mizerabiliste" (observatorcultural.ro). În fine, se poate produce și fenomenul invers, semnificația apreciativă a lui minimalist modificînd sensul negativ al adjectivului și al adverbului simplist ("fără subtilitate, superficial"): "doarme simplist, minimalist" (Pro FM15.XI.2007), "exteriorul imobilului se prezintă într-o linie fermă, simplist minimalistă" (mediacity.ro). E soarta cuvintelor la modă - folosite adesea fără a fi înțelese, riscînd să-și
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
în cauză își declară o ebrietate austeră a limpezimii, în chipul în care Valery socotea că inteligența, "stare trează, produce misterios și visează iar somnul vede limpede": "mă-mbăt cu litere și cu virgule mă-mbăt cu substantive și cu adjective cu adverbe și numerale/ mă-mbăt cu apa care izvorăște din piatră și fier mă-mbăt cu timpul care-și clocește secundele" (ibidem). Creația lui Nicolae Tzone reprezintă cu certitudine cel mai interesant avatar al avangardei pe care îl cunosc
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
populism este folosit foarte frecvent. E de neînțeles faptul că termenul nu este consemnat în DEX; nu apare, de altfel, nici în Micul dicționar academic (2003). A fost cuprins doar în unele dicționare de neologisme și, în ultimii ani (alături de adjectivul populist), în lista de cuvinte a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) și în Noul dicționar universal al limbii române (2006); în ultimul, cu definiția: "atitudine (politică) de obicei conjuncturală și demagogică, urmărind cîștigarea simpatiei populare". Sursa imediată a
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
dacă nu universal, atunci, cel puțin, comun multor limbi. O evoluție oarecum asemănătoare înregistrează, în româna actuală, termenul automat. și în acest caz, dicționarele suferă de inerție: în DEX, automat nici măcar nu este înregistrat ca adverb; în cadrul valorii sale de adjectiv se precizează doar că există și o utilizare adverbială, cu sensul "care se face, se execută de la sine, fără participarea rațiunii sau voinței". Într-un registru al românei vorbite mai puțin cultivate, automat funcționează însă ca adverb modalizator, cu sensul
"Automat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9256_a_10581]
-
atare de vorbitori. E însă de ajuns o clipă de atenție pentru a le redescoperi și a înțelege că ele nu fac decît să sporească expresivitatea unei construcții destul de frecvente în limbajul familiar actual. Asocierea termenilor este, altminteri, perfect explicabilă: adjectivul bun primește ca mijloc de marcare a intensității adverbul rău: acesta din urmă este o tipică realizare a ceea ce s-a numit "dezagreabilul ca mijloc de întărire" (J. Byck), fenomen ușor de regăsit și în folosirea unor adverbe ca grozav
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
timp), teribil sau groaznic, parțial și în uzul adverbial al substantivelor foc, trăsnet etc. (frumoasă foc, deșteaptă trăsnet), în argotismele mortal, criminal, de comă etc. Sensul negativ al intensificatorului sporește forța expresiei, chiar dacă (sau mai ales dacă) se aplică unui adjectiv cu semantism pozitiv: grozav de bun, teribil de interesant. În cazul adjectivului groaznic, tocirea sensului nu este completă și definitivă: trăsăturile negative persistă, ceea ce face din groaznic de frumos o îmbinare destul de derutantă și contradictorie. Folosirea adverbului rău ilustrează și
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
trăsnet etc. (frumoasă foc, deșteaptă trăsnet), în argotismele mortal, criminal, de comă etc. Sensul negativ al intensificatorului sporește forța expresiei, chiar dacă (sau mai ales dacă) se aplică unui adjectiv cu semantism pozitiv: grozav de bun, teribil de interesant. În cazul adjectivului groaznic, tocirea sensului nu este completă și definitivă: trăsăturile negative persistă, ceea ce face din groaznic de frumos o îmbinare destul de derutantă și contradictorie. Folosirea adverbului rău ilustrează și o altă caracteristică a românei populare: marca intensității se poate plasa nu
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
nu este completă și definitivă: trăsăturile negative persistă, ceea ce face din groaznic de frumos o îmbinare destul de derutantă și contradictorie. Folosirea adverbului rău ilustrează și o altă caracteristică a românei populare: marca intensității se poate plasa nu doar înaintea unui adjectiv sau adverb (foarte bun, tare bine), ci și în urma acestora: structurile învechite de tipul bun foarte continuă și astăzi, popular, prin construcții precum bun tare sau bun rău. Postpunerea e chiar un mijloc de accentuare a valorii intensive. Secvența bun
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
poate primi el însuși mărci populare de superlativ (mai ales de tot): "bun rău de tot, ce să zic..." (zoso.ro). e o alăturare spectaculoasă a antonimelor prototipice, a evaluativelor esențiale; structura se întîlnește însă și mai des cu alte adjective și adverbe, cărora rău le folosește drept intensificator. În limbajul familiar-argotic, bine reprezentat în Internet, sînt mii de atestări care cuprind termenul mișto: "site-ul e mișto rău!" (verso.ro), "păcat că are plasticul ăla ieftin în interior, că la
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
gallery). Una dintre combinațiile cele mai frecvente în ultima vreme este nașpa rău, care are stabilitatea unui cuvînt compus și sonoritatea unui derivat depreciativ în -ău. În această îmbinare, adverbul rău marchează intensitatea, sporind negativitatea secvenței prin convergența semantică cu adjectivul sau adverbul-centru. Titlul englezesc al unei comedii recente ("I really hate my job", 2007) a fost tradus în română în forma " Am o slujbă nașpa rău". Echivalarea - valabilă din punctul de vedere al mărcilor afective - oferă posibilități sporite de afirmare
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
valabilă din punctul de vedere al mărcilor afective - oferă posibilități sporite de afirmare registrului familiar-argotic: va face probabil ca formula să se răspîndească și mai mult. Oricum, nașpa rău este deja destul de prezent, în contexte în care nașpa este fie adjectiv invariabil, fie adverb - "primul episod este nașpa rău... dar vom vedea ce se întâmplă în continuare" (forum.titrari.ro); "nașpa rău emisiunea" ( e-felicitari.net); "jocul e nașpa rău de tot" (linkmania.ro); "e nașpa rău la ergonomie" (forum.softpedia
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
că e o creație glumeață, un joc de cuvinte pornind de la familiar-argoticul mișto. seamănă cu mișto prin formă (structură silabică, secvența sonoră finală) și mai ales prin sens ("bun, frumos"). Din punct de vedere gramatical, ca și mișto, e un adjectiv invariabil care își poate crea în română și un feminin analogic (caștoacă - vezi miștoacă); poate fi folosit și adverbial, deși în această ipostază apare mai rar. În limbajul tinerilor, prin anii 1970-1980, nu a fost un cuvînt la modă, ci
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
Tandin, George și Anca Volceanov, George Volceanov; la ultimul apare termenul caștaliu, care ar putea avea o legătură cu cașto). În Nina Croitoru Bobârniche, Dicționar de argou al limbii române (ed. a II-a, 2003), este cuprinsă forma caștoc, caștoacă, adjectiv - cu sensul "frumos"; caștoc este o adaptare a adjectivului cașto (cu accentul pe finală), la tiparele fonetice și morfologice ale adjectivelor românești (ex.: bondoc-bondoacă); e greu de spus dacă s-a format mai întîi, prin analogie, femininul caștoacă, din care
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
apare termenul caștaliu, care ar putea avea o legătură cu cașto). În Nina Croitoru Bobârniche, Dicționar de argou al limbii române (ed. a II-a, 2003), este cuprinsă forma caștoc, caștoacă, adjectiv - cu sensul "frumos"; caștoc este o adaptare a adjectivului cașto (cu accentul pe finală), la tiparele fonetice și morfologice ale adjectivelor românești (ex.: bondoc-bondoacă); e greu de spus dacă s-a format mai întîi, prin analogie, femininul caștoacă, din care s-a refăcut un masculin, sau dacă masculinul a
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
Nina Croitoru Bobârniche, Dicționar de argou al limbii române (ed. a II-a, 2003), este cuprinsă forma caștoc, caștoacă, adjectiv - cu sensul "frumos"; caștoc este o adaptare a adjectivului cașto (cu accentul pe finală), la tiparele fonetice și morfologice ale adjectivelor românești (ex.: bondoc-bondoacă); e greu de spus dacă s-a format mai întîi, prin analogie, femininul caștoacă, din care s-a refăcut un masculin, sau dacă masculinul a fost produs mai întîi. Am constatat în ultima vreme, cu destulă surprindere
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]