482 matches
-
vine uliul? Se vede treaba că n-ați avut norocul să vedeți inamicul la doi pași, cu automatul în mâini, gata să te facă ciur la cea mai mică mișcare... Ce mișcare? La o răsuflare mai adâncă doar - i-a admonestat Toaibă, ridicând capul semeț. Ce știu ei ce-i războiul, Toadere? i s-a alăturat Făcutu, punând mâna pe care o mai avea peste pumnul strâns al lui Toaibă. Ce știu? Ce știu?... Da’ nu știu că în fruntea obștii
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ea! FABULA URSULUI Primăvara mai devreme, Ursu-abia ieșit din iarnă, Face-n sat o mare larmă, Că de nimeni nu se teme! Leneș și foarte flămând, (N-a mâncat de patru luni!) A fost prins un porc furând, Și-l admonestau doi câini: -Suntem puși să apărăm ! Ai tupeu venind să furi! Noi legal te acuzăm, Că ești hoț și că înjuri ! De ce nu furi din păduri? Și-ți mai spunem doar atât: Amândoi am hotărât, Iute să te arestăm, Cinstit
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Mihnea a Întrebat câte camere sunt de acolo până la fete, deși el era cel mai În măsură s-o știe, nu și-a explicat Însă intențiile decât tot deschizând ușa de la balcon, fapt pentru care colegul lui Cătălin l-a admonestat, să nu mai facă și el frig În plus, că și așa se dă insuficientă căldură, abia s-a dat căldură. Iar cum foarte puțini dintre cei care au locuit Complexul În istorica lui existență au Încercat să treacă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
na din ciudățenii ori sondările sale, cine știe!? Profesorul Grigore Ionescu, cel care și nouă elevilor, dacă ne dădea o dispoziție, nu uita să adauge „te rog”, profesorul meu de matematică, la care nu m-am evidențiat niciodată,dar nici admonestat cu ceva n-am fost, m-a vizitat la Huși prin 1962. Avea o proprietate la Huși, iar în casa sa avea chiriaș pe un salariat de la instituția unde lucram. Un chiriaș care nu se dovedea gospodar și lăsa casa
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mă încearcă ispita. Asta nicidecum n-aș putea spune. Pe urmă, în chiar vremea în care mă holbez la fetișcanele golane, la Bingote cum dansează cu trupurile cele despuiate, îmi vin în minte vorbele lui Dumitrașcu vodă Cantemir, cum mă admonestează cu următoarele meșteșugite rostiri din gîlceava lumii cu înțelepciunea. Ascultați cum de frumos le spune: "Mai cu de-adins însă, aceasta în toată vremea și peste tot ceasul din minte și din chitiială să nu-ți iasă, adecă: "Născutu-m-am, muri-voiu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ființe de acest fel ar împânzi spațiul. În realitate, însă, noi știm că în galaxia noastră nu există o astfel de specie. Iată un paradox asupra căruia merita să reflectăm. - Nu înțeleg prea bine ce vrei să spui, Kellie, îl admonestă Morton. - Vreau să spun pur și simplu ca o specie care ar fi dezlegat tainele ultime ale biologiei ar fi cu multe milenii înaintea omenirii. Ea ar avea capacitatea de a se adapta la orice mediu. Potrivit legilor biodinamice, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
piciorul în restaurant”. „Un elev practicant, aspirant la calitatea de ospătar, primise sarcina să numere în fiecare zi sticlele cu vin din depozitul restaurantului. Responsabilul localului observă de câteva ori că practicantul său numără până la 500, apoi renunță. Contrariat, îl admonestează: Ce înseamnă asta, tinere? De ce nu termini de numărat? Simplu, tovarășe responsabil! Dacă până la 500 nu lipsește nici una, credeți că există motive să lipsească tocmai din celelalte?!... „Ospătar! Două sticle cu vin. Alb sau negru? Dar... ce te privește pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vrut să prostească, a prostit. Din fesenar în pedeserel, din pedeserel în pesedel, s-a rostuit diplomat. S-a dus-întors peste mări și țări. Nu și-o fi propus niciodată să scape de-un partid sau de altul? "Hei, mă admonestează cealaltă voce. Pentru tine frunzele au avut culoare firească. Și toamna, și vara. Așa că nu mai reveni sado-maso la eșecuri". Chiar așa: am ratat frumos tot ce era de ratat. De ce m-oi fi plîngînd? Cum mă trag din Homo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bucură, plânge de fericire, sare în sus. Și acum, tati, cum să fac dacă ne-am dezvărțit (nu știe să spună "despărțit")? Mă pot căsători din nou? Da. Mama, de pe canapea, e de acord, îi place turnura jocului, dar îl admonestează pe copil să fie mai serios pe viitor. Fiecare - Tati, Dragoș-Sebastian, cele două MihaeleCosânzene, Mihaela, Crabul, Oac-oac, chiar și Ariciul - fiecare se retrage în el-însuși și învață. Cu ochii în lacrimi. Zâmbind. Dar parcă poți învăța ceva, vreodată?... *** (1) [tata
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
calități de minte pe care le ai, că noi te-am fi îmbrățișat cu drag și te-am fi răsplătit generos, pentru că avem puterea și avem și atâtea posibilități să-ți răsplătim atașamentul față de noi. O arătare cu șapcă mă admonesta, trecându mă în seama altor comisari care încercau să mă salveze - ziceau ei - măcar în ultima clipă - dacă voi avea luciditatea să recunosc că am greșit și să mă grăbesc a mă alinia lor și de a defila în pas
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bruște a zăpezii, exista un real pericol de inundații devastatoare. Iată cum pedagogul ia atitudine civică față de această situație: pe de o parte îi compătimește pe cei amenințați, vrând să-i protejeze prin invocarea divinității, pe de altă parte îi admonestează și îi incriminează pe cei care „s-au îmbogățit defrișând în mod criminal podoaba arboricolă a vechilor noștri codri”. (p. 139) Găsim destule pagini în care atitudinea și limbajul sunt specifice satirei. În eseul începutul noului an școlar 2009 - 2010
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prefect. Lily a zâmbit și Christian a zâmbit și am pornit‑o cu tustrei spre Au Bar. Christian Collinsworth și cu mine mergeam să bem un pahar Împreună. Însemna asta o Întâlnire? Bineînțeles că nu, nu fi ridicolă, m‑am admonestat eu. Alex, Alex, Alex, mi‑am fredonat În gând, hotărâtă să nu uit că am un prieten foarte iubitor și decepționată de faptul că trebuia să mă oblig să nu uit că am un prieten foarte iubitor. Deși era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aici s-o omoare țăranii? Plutonierul își simțea subminat curajul militar prin intențiile ei de fugă, iar pe deasupra, cum doamna vorbea și în fața jandarmilor și chiar a civililor, îi demoraliza oamenii și răspândea între sătenii lui gânduri de rebeliune. A admonestat-o cu frumosul, a și înjurat-o, dar cucoana se ținea scai: ― Cu mine ce-ai hotărât, bărbate? Mă ții aici să mă... ― Ascultă, Didino, mă scoți din sărite! izbucni Boiangiu, profitând că erau singuri. N-auziși cu urechile tale
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Amara cât mai e timp, căci orice rezistență ar fi inutilă față de starea spiritelor prea încărcate. Miron Iuga asculta, dar se făcea că nu aude povețele contabilului. Numai când Isbășescu își permise să insiste, bătrânul se enervă puțin și-l admonestă să-și caute de registrele lui și să-l scutească de povețe. ― Vin țăranii, coane Miroane! strigă în cele din urmă Isbășescu desperat, năvălind în apartamentul stăpânului. E tot satul, cucoane!... E prăpăd mare!... Doamne, Doamne, cum nu m-ați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi o biserică... întări Iadeș, lăsându-și traista jos, cu un zăngănit de oale sparte și tingiri ruginite. Ce-o fi trebuind să cărăm toate ciobiturile astea ? — Da’ pe tine de ce trebuie să te cărăm după noi, măzăriche ? îl admonestă Pârnaie, stând mai departe cu palma pavăză peste sprâncene și minunându-se. — Păi, ca să duc în spinare sacu’ ăsta cu ruginituri. Ce mai întrebi atuncea ? se întoarse Pârnaie, trăgându-i una după ceafă. Iadeș ! spuse acela, mai iute chiar decât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și nările fremătând, cu mersul satisfăcut și crăcănat, venea Calu. — Ce ai, femeie, de bălăngăni așa din cap ? întrebă Bunelu, singurul care privea scena cu detașare. — Mi-a înțepenit gâtul, bodogăni Marchiza. — Ziceam să nu-i cauzezi la inimă, îl admonestă Isaia, da’ văd că e mai rău de-atât... Calu se bosumflă brusc. Îl apucase tristețea de după. Ridică ochii spre muntele de gunoi, apoi trecu peste toți, așezați cum erau în jurul focului. Isaia privea prin fundul sticlei, la foc, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mică care-i șoptea ceva la ureche. Niște sunete, izvorâte din cristale înșirate pe corzile unei viori care sunau cam așa: Într-o seară de vară o vioară cânta/, / Aici lângă inima mea.../ Nu s-a supărat, nu l-a admonestat, nu i-a înlăturat mâna care i se lipise de inimă. Mâna lui grosolană lângă o inimă de privighetoare, în timp ce sunetele curgeau în continuare: "/Și pe strunele ei, ca și din.../" iar mâna tot nu se dezlipea. O fermecase cineva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
începând de la conducătorii de grupe, responsabilii de ani până la supraveghetorii și activiștii intransigenți cu care nu era bine să ai de-a face. În concluzie, ca să nu riști să fii sancționat sau, în cel mai fericit caz, luat în colimator, admonestat și trecut pe lista neagră, trebuia să te prezinți personal la apel. Nu după mult timp, toate intrările și ieșirile din Universitate se închideau, care cu chei, care cu lanțuri ferecate, care cu cerberi severi și vânjoși pe post de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
oboseală sau când acest mijloc de transport îi va fi absolut necesar în îndeplinirea obligațiilor de serviciu și familiare. În relația cu membrii familiei, cu colegii, cu elevii, cu părinții acestora, vor predomina principiile libertății de opinie. Nu-i va admonesta niciodată pe cei care îl vor contrazice, care vor avea alte păreri sau alte concepții decât ale sale; din contra, îi vor stimula. Nu se va lăsa condus decât de puterea argumentului și a rațiunii. Știind că nu există un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rezolvă cine știe ce problemă deosebită. Emoția aceasta plăcută, ce genera visuri erotice, era și motivul principal pentru care Bidaru nu refuza aproape niciodată invitația prietenului său. Două ființe aproape nevăzute, pogorâte parcă din văzduh, conduceau destinul familiei Borza. Aceștia nu-i admonestau și nu-i certau pe cei doi copii ai lor, ci din contra, îi serveau regește cu tot ce le poftea inima. Intelectuali get-beget: tatăl inginer hotarnic sau cadastru la Direcția Agricolă, mama profesoară de sport, aveau gânduri mari cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-mi fac griji. — Eu n-aș avea încredere în Sun Pao-tien. N-am mai văzut niciodată un astfel de semn din naștere - e prea mare și prea întunecat. Trebuie să-mi consult de îndată astrologul. Întocându-se spre cadă, Nuharoo le admonestează pe slujinice: Nu încercați să-l opriți pe Tung Chih din plâns. Lăsați-l! Așa trebuie, să se simtă neconfortabil! Despre asta e vorba în această ceremonie. Cu cât plânge mai tare, cu atât sunt mai mari șansele să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ce făceau comerț exterior, au început să se plângă că le sunt luați banii din cont în mod forțat de către Securitate, fără temei legal, neexistând aprobările necesare pentru asemenea transferuri bancare. Informat de această situație, Ceaușescu se preface surprins și admonestează Securitatea, dar ca urmare a propunerii generalului Aristotel Stamatoiu, locțiitorul șefului D.I.E., ce coordona operațiunea „Dunărea“, se aprobă înființarea unei întreprinderi de comerț exterior, la vedere, ce urma să folosească atât mijloacele clasice de comerț cât și cele caracteristice spionajului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
demnitatea umană: erai vopsit pe față cu pastă de dinți sau cremă de ghete, ți se punea un colac de WC în gît și erai obligat să reciți poezii de autobatjocorire; dacă aveai deranjat stomacul, cînd stăteai pe tinetă, erai admonestat că ești un nesimțit, că ai stricat aerul; te obligau să lingi closetul; erai ținut forțat ("botezat") cu capul în hîrdăul cu urină și excremente, pînă la sufocare; erai pus să te tragi cu altul de organele genitale sau unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
direcție freudiană, eul subliminal îi apare ca depozitar al unei experiențe elementare, urcând fie din refulări individuale infantile, fie din tare filogenetice (Râsul, Adevărul, Fereastra, Somnul ș.a.). Atunci când îi preferă ipostaza de factor moderator, de instanță superioară dominând, ba chiar admonestând moral ființa socială (Păianjenul negru, Omul din vis, Omul care și-a găsit umbra ș.a.), orientarea pare să sugereze apropierea de viziunea poetului și cercetătorului englez F.W.H. Myers, foarte popular în Europa prin lucrarea postumă Personalitatea umană și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
concediul de maternitate este de 100% din salariu pe cel puțin trei luni23. Părinții americani, care lucrează, ar fi șocați să afle ce bine sunt tratați părinții de pe cealaltă parte a Atlanticului. Economiștii și oficialitățile publice americane, continuă să-i admonesteze pe liderii europeni pentru că mențin aceste vaste programe de transfer, argumentând că un Înalt nivel de taxație pentru a suporta programe de beneficii sociale rezultă În bani mai puțini pentru a investi În noi oportunități economice, slăbesc stimulii pentru antreprenori
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]