905 matches
-
ludicul optzeciștilor, care îmbiba terapeutic versificația, nouăzecismul are o gesticulație mai în nota expresionismului, a exasperării de a fi, semn, acesta, de radicalizare în timp a aceluiași fond sufletesc. În Efebia și Spălându-mi ciorapii (1994), sunt tatonate teritoriile fragilității adolescentine, se exploatează liric nevoia de sprijin în logica sentimentelor. Gestul cotidian este înregistrat în proiecție existențială, despuiat de utilitatea imediată, în favoarea efortului de recuperare a vieții interioare: „M-am trezit plin de transpirație și milă, ca un animal/ șoldurile/mele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
Raiul în toată splendoarea lui! Iar alături, în boschete cu iarbă grasă și suculentă, sub lumina unui soare lasciv, femei de o frumusețe răpitoare, cu nuri tulburători și magnetizanți, te îmbiau la o iubire incandescentă și perpetuă ca în visele adolescentine dominate integral de vraja copleșitoare a sexului opus. O, Doamne! Paradisul fericirii veșnice! Amin! Însă, după cum ne asigură filosoful din Cilice Simplicius, "Panta rhei..." (Materia curge...) Viața merge înainte și noi odată cu ea. E cazul să revenim cu picioarele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
premierul Adrian Năstase. Apoi am observa că libertatea de exprimare a devenit atât de prețuită de români, încât șeful statului și premierul simt nevoia de a-și afișa punctele de vedere deosebite cu o voluptate caracteristică mai degrabă unui exhibiționism adolescentin. Atunci când dl Iliescu spune „cea!”, dl Năstase strigă imediat „Hăis!”. Și viceversa. Că premierul nu consultă opoziția în elaborarea planului de integrare, este o eroare, dar că nu încearcă să-l includă pe șeful statului pe lungimile de undă pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Clody odată, când am Întrebat-o despre toți „bărbații ei“ (primul ei soț a fost pictorul Ștefan Constantinescu): „Ștefan mi-a fost ca un tată, Liviu ca un frate, iar Lucian ca un copil. Bărbat nu am avut“. Intuiția mea adolescentină despre muză s-a adeverit... Liviu e un om calm, echilibrat, cu care nu te poți certa. Pinți și cu mine suntem capricioși și vulcanici, ne sare țandăra din nimic. Ne certăm iute și, vanitoși și Încăpățânați cum suntem amândoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
trei ani încoace. În trei ani, peste o mie de telefoane. Da, supraviețuiesc. Che sarà, sarà. Whatever will be, will be. „Îmi imaginam că aș fi una dintre doamnele de Guermantes“ R.P. Ați evocat ceva mai devreme o pătimașă idilă adolescentină din timpul războiului. Indiscreția mă târcolește în cercuri tot mai mici. Cum era adolescenta Antoaneta Ralian? Retractilă sau înfiptă? Sarcastică sau îngăduitoare? Capricioasă sau statornică? A.R. Ei, aici e-aici. Adolescenta Antoaneta Ralian nu era în nici un caz înfiptă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nedrept să lupt. Nu înțeleg să lupt decât pentru viață și pentru libertate. Există în Europa sentimentaliști care declară: „Orice fel de violență e reprobabilă, nu vrem nici o formă de violență.“ Aceasta nu e o atitudine matură, ci un idealism adolescentin. A.R. Să trecem acum la scriitorul Amos Oz. Nu-mi place ideea etichetării și catalogării scriitorilor. Dar pentru că, din păcate, nu cunoaștem prea multe despre proza contemporană israeliană, spuneți-mi, vă rog, unde l-ați plasa pe romancierul Amos
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de drum, aceleași câmpii arse de soarele torid de peste vară, aceleași gropi de pe șosea, plombate și răsplombate, totul egal, monoton (drum de șes - ce-ați vrea?), nimic diferit înafara sentimentelor contradictorii ce ne stăpâneau: fiica mea, dezorientată, în plină derută adolescentină, ce nu-i permitea de fel să întrezărească luminița de la capătul tunelului, Diana, cu visele-i exaltate despre miraculoasa Indie, iar eu... eu cu inima împărțită între confortul ce-l lăsam în urmă și necunoscutul dinainte... Am trecut repede peste
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
devenim sclavii stomacului, ai plăcerilor și victimele propriei fudulii! BIRTHDAY PUJA Brașov, 2004 Am venit la Brașov pentru Birthday Puja cu inima pregătită pentru orice experiență, deschisă iubirii și saturată de amrutul primăverii, aceasta însemnând un amestec omogen de soare adolescentin cu miros de pământ reavăn, de pământ perforat de ieșirile în lume ale atât de inocenților ghiocei, la care se adaugă izurile de frunze uscate ale toamnei și arse pe la porțile caselor, vrăbiuțele mai active și mai optimiste în zbor
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
profesionalism în "room-service", asigurată de "cooperator", merita o recompensă pe măsură! Nu știu ce-o fi gândit și o fi simțit Iulius Cezar la trecerea Rubiconului, rostind memorabilele cuvinte Alea iacta est (zarurile au fost aruncate), dar eu, după "declarația adolescentină de amor" de mai sus, formulată, e adevărat, în termeni nu prea "diplomatici", m-am simțit aidoma lui Ahil peleianul, gata să mă înfrunt cu muritorii și nemuritorii, în apărarea cauzei mele! În ceea ce mă privește, pusesem punct unei situații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ca să-i civilizăm. Dar cine sunt „barbarii”? După cum spune Aia, ei își revendică doar dreptul de proprietate asupra pământurilor lor. E simplu: poate că am venit până la marginile lumii ca să înțeleg paradoxul ăsta. Toate lumile își au „barbarii” lor. Iubire adolescentină Nu reușesc să mai tolerez cearta dintre mine și trupul meu. Trebuie să înțeleg până la capăt ce mă desparte azi de cel care am fost. Cum se explică totuși faptul că eram atât de fericit la Roma? De ce gândurile frivole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
A FOST POSIBIL DOMNILOR ISTORICI SĂ COMITEȚI O ASEMENEA INEXACTITATE ? SĂ ACREDIDAȚI ÎN NUMELE ADEVĂRULUI O MISTIFICARE INSOLVABILĂ LA INSISTENȚA UNOR ANONIMI ORGOLIOȘI ? Ofidiene repente se vor insinua prin catalogul cu note de performanță după ce aventura lor tentantă vor survola mentalul adolescentin.. Și euristic vor prolifera mici monstruozități de uzanță . Să aducem la vedere “omul lui Marx”, în observația economistului german W.Sombart și “omul lui Patapievici” din “Scrisorile” către Paleologu, ambele eșantioane pregătite să șocheze . 1 - “Homo economicus la său e
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
trosnind, cum plâng. / Te adunam de prin vocale / cu trupul tău umpleam pocale / și închinam doar pentru vis, / știind că sorb din Paradis” (Închinare). Versurile din Mereu tristețea (2001) transcriu o regresiune a sentimentelor. Parcurgând o lungă cale de la iubirea adolescentină care anima universul, R. devine prizonierul unui spațiu liric apăsat de umbrele melancoliei. Tristețea se transformă într-o prezență, iar eul liric este damnat, exilat în mijlocul unei lumi părăsite de privilegiile binelui. SCRIERI: Plânsul oglinzilor, pref. Gheorghe Tomozei, București, 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
Sibiului îmi devenea apropiat, găseam la el, în puținele fraze de interviu, omul sincer cu sine și cu ceilalți, intelectualul maturizat în vremuri tulburi, într-o Românie zguduită de corupție, de opacitate pentru tinerii doritori de împlinire a viselor lor adolescentine, ceea ce le infiltra gândul utopic al aflării adevărului și șanselor dincolo de fruntariile țării. Făceam parte din generația următoare, care nu a mai avut nici măcar posibilitatea de a spune "Nu", asemeni lui Eugen Ionescu, societății postbelice. Noi am fost nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
este acela de a muri înainte de a-mi termina Autobiografia.“ Imediat după Anul Nou 1993, se internează în clinică, perfect conștient că urmează să asiste la procesul morții sale medicalizate. Spirit veșnic rebel, intens copilăros, excesiv până la demonie, cu timidități adolescentine și străfulgerări geniale, perpetuu PREFAȚĂ 14 anxios și naiv, de o exuberantă spiritualitate, dar și impudic și spectacular, el își întâmpină însă moartea sobru, înconjurând-o cu pudoare și discreție. De aceea, prietenii săi vor afla doar în ultimul moment
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de epoca universitară a vieții sale, când se cristalizează programul ideologic, estetic și existențial al cerchiștilor și când, în biografia lui intelectuală, devine fertil contactul cu E. Lovinescu, Lucian Blaga și Radu Stanca. Față de primul, se apropie cu o teamă adolescentină, ieșită din „admirația fascinată“ a tânărului discipol față de un maestru a cărui neașteptată bunăvoință îl umple de „o stranie căldură“, cu efect benefic asupra „copilului din mine“. Încărcat organic de magie, al doilea îl 33 1. Cu ocazia primei operațiuni
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Sibiului îmi devenea apropiat, găseam la el, în puținele fraze de interviu, omul sincer cu sine și cu ceilalți, intelectualul maturizat în vremuri tulburi, într-o Românie zguduită de corupție, de opacitate pentru tinerii doritori de împlinire a viselor lor adolescentine, ceea ce le infiltra gândul utopic al aflării adevărului și șanselor dincolo de fruntariile țării. Făceam parte din generația următoare, care nu a mai avut nici măcar posibilitatea de a spune "Nu", asemeni lui Eugen Ionescu, societății postbelice. Noi am fost nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ulei pe carton), la un Salon Oficial de artă plastică (avea 16 ani) îi aduc o notorietate precoce. E lesne de concluzionat că harul primordial era pictură, în egală măsură - alean și tortură, libertate și captivitate. E probabil că pendularea adolescentina între artă și știință, între vocația plastică și precizia chirurgicală, între traiul boem și viața riguros planificată să fi tulburat în adâncul conștiinței sale resorturi intime, nedezlegate nici de specialiști, încât chiar din perioada pariziana să se arate semnele unei
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
manifestările regi mu lui. Chiar și situațiile nefericite (impuse de sus) puteau fi transformate, la vîrsta aceea, în chestii mișto. E adevărat, spre sfîrșitul adolescenței am ajuns și eu să mă revolt împotriva sistemului. Dar era, de fapt, o revoltă adolescentină, care pînă la urmă viza ideea de sistem. Cred că, dacă aș fi trăit în capitalism, aș fi îmbrățișat ideile marxiste. P.S. : Bineînțeles că mă sculam și eu la patru dimi neața să mă duc la coadă la lapte. ...Dar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
studiul artelor de la Academia de Științe din Republica Moldova, unde între anii 1974 și 1984 a fost cercetător științific. Din 1990 este șef al Direcției Cultură a Primăriei Chișinău. Debutează cu placheta de versuri Neîmpăcatul meșter (1974), în care motivele universului adolescentin se întâlnesc cu cele folclorice. În Cerul fântânilor (1977), Dialoguri primordiale (1978), Hulub de poștă (1983), Unde ești? (1987), Cafea neagră (1989), Fir de nisip (1991), Dansul timizilor (1994) și Semințele mărului oprit (1998), autorul cultivă un vers clasic, tradițional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287000_a_288329]
-
ca „o realizare În maturitate a proiectelor pubertății sau adolescenței”! Dar... permanența „copilului” În viața adultă și printre gravii și preocupații adulți, atenți la interesele materiale și sociale, În primul rând, poate provoca, uneori, grave prejudicii. Iar „realizarea unui proiect adolescentin În maturitate” poate duce la ceea ce numim utopie, izolându-l pe autor sau oferindu-l ca subiect de ironii multiple, dacă nu și mai grav. Când În Riscul În cultură vorbeam de ridicol ca fiind unul dintre riscurile majore pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alți tineri ar fi fost mai Înzestrați, absurdul brutal social se plimba pe toate străzile și bătea la toate ușile, dar tinerelul care eram, cum o spuneam mai sus, prin acele calități ascunse ale sale, care În anii puberali și adolescentini erau tot atâtea izbitoare defecte, parcă se oferea drept victimă ideală unui timp politic care din realitatea și existența acestor „victime” Își făcuse un program central. Stalin, cel admirat nu numai de Români, dar și de intelighenția franceză sau germană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la Chișinău, Universitatea de Stat (1962) și a fost redactor la „Moldova” și „Glasul națiunii”. A debutat editorial cu placheta de versuri Sărutul soarelui (1965), anunțându-se ca un romantic ce scrie o poezie a stărilor sufletului cutreierat de fiorii adolescentini ai dragostei, a setei de viață și de afirmare. Dorul și nostalgia, visarea și resemnarea sunt motivele predilecte ale poetului și în cărțile de mai târziu: An neobișnuit (1967), Firul Ariadnei (1970), Vârsta teiului (1984) ș.a. Poet solar și optimist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286249_a_287578]
-
ziarul local din Bacău. Volumul de început este Recital, apărut în 1976. Colaborează la „Viața studențească”, „Scânteia tineretului”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „România literară”, „Steaua”, „Tomis”, „Ateneu”, „Tribuna”, „Familia” ș.a. Debutând cu o poezie modulată de melancolii, dar și de încântări adolescentine, exprimate într-un vers melodios sau grav încordat, F. evoluează spre o expresie simplificată prin distilări succesive și chiar spre o anume încifrare a patosului inițial. Această evoluție a fost văzută de Gheorghe Grigurcu ca o treptată despovărare a imaginii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
Cristian Tabără mediatizează spectaculos cărți. Eugeinia Vodă mediatizează relativ spectaculos profesioniști din diferite domenii, e drept, la ore la care poporul doarme, legănat și obosit de reclame, politicieni, fotbal și vedete sexy. Probabil că starea actuală trebuie asimilată aceluiași sindrom adolescentin, ușor schizoid: de la elogiul comunist al muncii grele a macaragiilor, țesătoarelor și metalurgiștilor, am trecut la elogiul loisir-ului, al spectacolului, al circului. Elogiam munca fizică? Ei bine, acum elogiem desfătarea picantă și circul politic! Elogiam anonimatul „colectivelor de muncă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
slujitorilor școlii săsești. Pe ulițele din jurul cetății sunt locuințe ale fostei populații săsești, iar spre marginile satului, gospodăriile românești continuate la extremitatea estică de cele ale țiganilor (sau ale rromilor de azi). Scot În evidență această zonă, pentru că mintea mea adolescentină a botezat-o "pitorescul satului natal", zona de miasme, pe care trebuia s-o străbatem În Duminicele frumoase, spre locurile de distracție, grădinile ferite de ochii lumii. Partea satului care urcă pe laturile pârâului poartă denumirea de Suseni, iar ulițele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]