827 matches
-
și adecvat” al unei extincții colective! (Sub cea de-a doua dictatură comunistă, cea a lui Ceaușescu, a fost Caragiale și mai ales proza sa scurtă, schițele sale, cele care au fost urcate pe un altar indiscutabil al apologiei, al adorației și al unor infinite citări și comentarii non-critice, devenind parcă o mică Biblie, un fel de carte a lui Mao pe dos, cu care, În absența unei lupte sau organizări efective contra tiraniei, „se lupta” cu sabia de hârtie carageliană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
apoteotic făcut de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, sub auspiciile Editurii Humanitas și ale lui Gabriel Liiceanu, pe la jumătatea anilor '90. Sau cazul lui Andrei Șerban, deși marele regizor a stat suficient în țară pentru a cunoaște suișurile și coborâșurile adorației publice și ale prieteniilor. Triumfurile au reprezentat numai o latură a experienței... V. N. : ... da, pentru că au fost de foarte scurtă durată. Adevărul este că de-abia așteptau să scape de Șerban, care mie mi se pare un tip absolut
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de ce aleg unii - și nu e vorba doar de literați, în acest caz - un nume „oarecare”, separându-l (mereu!Ă de altele, la fel de interesante, de „novatoare”, de „excelente”, dedicându-i o atenție persuasivă ce merge uneori până la un tip de adorație, de admirație exacerbată care depășește simțul nostru critic. Legende, de fapt, se nasc peste tot în jurul nostru, dar... nu știm dacă ele se vor transforma în mit. În Bunavestire am afirmat, prin mijloace epice, că „vigoarea omului, a speciei umane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adâncimile ființei”, dar și prin care omul, atât de schimbător, de „altfel” - el și societatea, organizarea socială în care trăiește! -, constată cu o anume „stupefacție”, care se transformă în adâncă uimire, o perplexitate și uimire ce nu sunt decât preludiul „adorației”!, că, în ciuda necontenitelor și necesarelor schimbări, „adaptări”, el - el rămâne identic, în esența sa. Parmenide, care câștigă adeseori în fața lui Heraclit, într-o luptă inepuizabilă deoarece „amândoi au dreptate”, ambii sunt mereu justificați de istorie, e „nevoie” de ambii, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru a cădea în plictiseală. Iar religioșii, odată stinse luminile dormitoarelor și încetate ultimele șoptiri tainice ale băieților, treziți încă cu tenacitate, se furișau în grabă unul câte unul în capelă ca să încheie ziua cu o jumătate de oră de adorație ori să o completeze cu ultimele practici de devoțiuni personale. Un orar de un asemenea gen, nouă, celor obișnuiți cu alte ritmuri de viață, a putea părea istovitor și inuman. Era un sistem de viață asemenea celui pe care îl
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
micul dejun; muncă până la orele 11,45 și, apoi, în biserică pentru recitarea coroniței Providenței, examenul de conștiință, Angelus etc.; orele 12,30 prânzul și recreația în comun; reluarea muncii, cu o pauză de odihnă; înainte de cină, o oră de adorație și recitarea rozariului; cina, rugăciunile de seară și repausul in Domino, la orele 20,30. Munca era intensă: trebuia să se aibă grijă de garderoba și de spălătoria întregii comunități, băieți și frați. Dincolo de asta, trebuiau să-i asiste și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
între 2-8 ani: «orfani de război, fiii războiului». Era Epifania anului 1920. La început totul proceda la maxim. Casa a devenit punctul de referință pentru multe suflete care voiau să se reculeagă în rugăciune și să se oprească în capela Adorației perpetue. Dar parohii, temându-se că această activitate le-ar îndepărta credincioșii de la slujbele din propria parohie, au făcut plângeri la episcopul de Padova. Apoi au avansat anumite îndoieli asupra validității moștenirii lăsate de parohul precedent din Este, don Angelo
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de contravenție la rânduirea militară. În ceea ce privește semnalizările nocturne, s-a clarificat că acestea erau produse de un bec de noapte, insuficient de vizibil, care atârna pe tavanul serviciilor igienice. În ultimul an de război, din Calabria a organizat ore de adorație euharistică, (3 zile) triduum-uri solemne, liturghii de ispășire, oficieri în sufragiul căzuților în luptă. A rămas celebru un triduum de adorație continuă rezervată preoților: au participat sute de preoți ai diecezei, într-un nesfârșit cor de suplici înaintea Preasfântului Sacrament
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de vizibil, care atârna pe tavanul serviciilor igienice. În ultimul an de război, din Calabria a organizat ore de adorație euharistică, (3 zile) triduum-uri solemne, liturghii de ispășire, oficieri în sufragiul căzuților în luptă. A rămas celebru un triduum de adorație continuă rezervată preoților: au participat sute de preoți ai diecezei, într-un nesfârșit cor de suplici înaintea Preasfântului Sacrament expus solemn. Apoi a urmat înfrângerea de la Caporetto cu succesiunea sa de suspiciuni și de trădări. Italia s-a mobilizat, înrolând
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
acceptat abia doi ani mai târziu, pe 4 ianuarie 1920. Câteva zile mai târziu, niște surori și patru copii au intrat în posesia patronatului. Directorul Casei era don Giobatta Battisti. Surorile i-au cerut episcopului autorizația să înceapă în casă adorația perpetuă. Inaugurarea a fost făcută în formă solemnă, cu participarea lui don Calabria, a preoților diecezani și a multor credincioși. Don Calabria s-a mai reîntors încă o dată la Este pentru înveșmântarea a 21 de surori. În realitate, el nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vedea pe față. Activitatea în favoarea copiilor a procedat relativ bine până la moartea parohului din Este, monseniorul Dalla Valle, survenită la 11 iunie 1921. Succesorul, monseniorul Evaristo Sartori, a avansat imediat plângeri, chiar și în numele parohilor orașului. Nu erau favorabili continuării adorației perpetue în Institut, pentru că distrăgea credincioșii de la slujbele religioase parohiale. Apoi, circula insinuări răuvoitoare despre prezența masivă a surorilor pentru asistența copiilor; și, în fine, s-au ridicat îndoieli asupra legitimității moștenirii. Don Calabria, pentru a păstra armonia și pacea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
credincioșii de la slujbele religioase parohiale. Apoi, circula insinuări răuvoitoare despre prezența masivă a surorilor pentru asistența copiilor; și, în fine, s-au ridicat îndoieli asupra legitimității moștenirii. Don Calabria, pentru a păstra armonia și pacea, a cerut să se suspende adorația perpetuă și a retras comunitatea surorilor, substituind-o cu o comunitate religioasă masculină. În plus, a promis să înceapă un Centru de formare profesională pentru băieții din Este. În 1923 a murit și episcopul de Padova, monseniorul Pellizzo. În locul său
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mare cultură și zel apostolic: monseniorul Giuseppe Manzini, părintele Giulio Bevilacqua (care va deveni cardinal), monseniorul Enrico Bovo, monseniorul Borromini (viitor episcop de Terni și Narni). Dar nu s-a mulțumit cu acest serviciu. A voit să statornicească în Casă Adorația Euharistică Sacerdotală: Laus perennis sacerdotalis. În 1940 s-a realizat un alt vis al lui don Calabria: primirea băieților de la Școala medie inferioară pentru ca, prin studiu și rugăciune, să-și poată cunoaște mai bine «propria vocație». Pe 9 octombrie 1940
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
foloasele spirituale ale Operei. Eu am crezut potrivit să înscriu la această operă toată Congregația noastră, așa încât toți Slujitorii Săraci să fie asociați ai „Catholica Unio“ și doresc ca superiori locali să le vorbească confraților, iar în ceasul săptămânal de Adorație, la fiecare decadă de rozariu să se adauge o invocație pentru unirea creștinilor». În săptămâna de rugăciuni care se desfășura solemn la abația de la Maguzzano, invita mulți episcopi catolici și participau personalități eminente necatolice. Cunoscând «Catholica Unio», s-a pus
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și îl iubește în taină. Titlul piesei nu este doar un joc de cuvinte cu trimitere la capodopera lui Shakespeare, Maria Panait, sau mai bine zis Doruleț, reușind să transmită, aidoma îndrăgostiților din comedia shakespeariană, farmecul visătorului vrăjit de obiectul adorației sale. Alexandru Manea, obișnuit cu ipocrizia, artificialitatea și snobismul cercurilor mondene, este surprins și inițial ușor amuzat de elanul naiv al tinerei, dar puritatea sentimentelor ei îl cucerește ireversibil, într-o poveste cu final fericit. În paralel cu acest filon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
control. O spun cu umor și cu sororitate. Am mulți prieteni poeți bărbați. Sunt oameni de bun gust, de finețe, generoși și dezlănțuiți, ca și noi, femeile-poete. Astăzi, dificultatea majoră este, pentru ambele genuri, căderea Poeziei, în general, de pe piedestalul adorației mulțimilor. Teama de a nu ne pierde nobila misiune ne unește, așadar, mai mult decât oricând. Suntem, împreună, poeții bărbați și poetele, cruciații salvatori ai naturii poetice a omului contemporan. Deși, în cele mai multe cazuri, se pare că nu prea mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
două supraveghetoare, alese dintre cele mai impozante, și urmat de doamna Walter, econoama cinquangenară, care încheia alaiul, tânărul preot, palid și frumos, părăsea cu mare pompă lăcașul. Avea aerul unui monarh confiscat de niște șefi de triburi, care, sub pretextul adorației, nu-l lăsau să facă liber nicio mișcare. Silită să se lipească de perete odată cu celelalte fete ca să nu împiedice micul cortegiu, Gabriela omise să-și plece ochii. Privirea ei o întâlni pe a tânărului preot. Zâmbi. I se păru
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să mă deschid cu mai multă înțelegere pentru alți pictori, către diverse maniere și stiluri. Cred că după perfecțiunea pe care o etalează Velázquez în tablourile sale, nu putea urma decât experimentul. Văd Las Meninas, cu superbul autoportret al pictorului, Adorația magilor, Christos crucificat, Mercur și Argus, Fierăria lui Vulcan, Triumful lui Bachus, Predarea orașului Breda, Torcătoarele etc. Un perfect joc al luminilor și al umbrelor. Nuanțe de culoare: rozul palid al rochiei cu care e îmbrăcată micuța infantă Margarita, părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Îl găsim și noi la intersecția cunoscută, după ce scăpăm de cetele de suporteri din Grand-Place. Micuțul își face treaba în continuare, imperturbabil, spre deliciul grupurilor de gură-cască. Judeci profilul unei comunități și după fetișurile sale. Manneken-Pis va rămâne obiectul unei adorații constante atât cât va exista specia umană. VASILE GÂRNEȚ: Bruxelles-ul mi se pare foarte murdar. Senzație de slin, de impuritate care se insinuează. Nu știu cât din această impresie se datorează faptului că orașul e invadat de microbiști. Lume tuciurie, mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scurți, pe care nu i-a mai schimbat de la Lisabona, și și-a pus costum nou și cravată. Nu a venit singur, și-a adus la banchet și „familionul” - soția și copilașul în cărucior. Micul Sauter - baby - devine, firește, obiectul adorației spontane a întregii caravane scriitoricești, în special o țintă pentru efuziunea doamnelor. VASILE GÂRNEȚ: Boris Buracinschi este ghidul nostru prin oraș. O mică dispută - unde să mergem? Nae Prelipceanu alege marea și pleacă singur într-acolo. Andrei Bodiu, Adrian Popescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o ființă tăcută, resemnată, visătoare, cu un zâmbet dureros pe gură, cu trăsături puțin cam bărbătești; evlavioasă și înțeleaptă, cum nu mai era alta. [...] un suflet plin de bunătate, de altfel ca și bărbatul ei, față de care era plină de adorație și ascultare 309. Matei, fratele poetului, o surprinde astfel: Mama era femeie măruntă, dar robustă, brun-albă, [...] foarte evlavioasă și harnică. Nu sta, cum nu stă apa care curge. Sarcastică ca și tata, [...] Avea pretenții de nobleță [...] Foarte greu prindea ură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și-a fost Întrebat cum de știa atât de repede ce lucruri fuseseră luate din palazzo. Nici de-ar fi fost Patta amorezat de cea mai râvnită femeie din lume nu i-ar fi putut șopti numele cu mai multă adorație decât pusese În acel ultim cuvânt. — Mai mult, signor Viscardi a aflat că Riccardo Fosco, un cunoscut stângist - și ce Însemna asta, se Întrebă Brunetti, Într-o țară În care Președintele Camerei Deputaților era comunist? -, pune Întrebări tendențioase cu privire la situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
obișnuiți cu hachițele fiecăruia, cei doi începură să comunice. Fata îl ajuta la teme, îi povestea plimbările ei cu bicicleta, jocul cu copiii de pe stradă. Băiatul se uita la ea ca la o mare minune. Ochii lui sinceri exprimau admirație, adorație. Nu povestea nimic despre traiul sau colegii lui de la Casa de copii iar Luana avea gingășia și prezența de spirit să nu-l întrebe. Fără să știe cum, se trezi într-o dimineață că-i cere mamei două pachețele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
licărea în ei. E timpul să-ți faci o familie, Ștefan. Să ai o soție și proprii tăi copii. Întinse brațul și-l mângâie ușor pe obraz iar el îi întoarse palma și-i sărută, cu mii de trăiri și adorații nespuse, căușul cald și imaculat al mâinii. Îmbătându-se cu imaginea chipului drag, de albeața zăpezii proaspăt căzute, pe care nu-l putea uita, nu-și dori să tacă și să plece fără să privească înapoi. Ești lumina ochilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
copil, trebuia să se îngrijească de universul spiritual al familiei, în vreme ce acela material se învârtea, fără ostoire, în jurul micuțului boț, care sugea cu poftă și creștea văzând cu ochii. Nu-și imaginase ce bucurie și satisfacție sfântă, ce împlinire și adorație, încercai atunci când te aflai în fața propriului copil! Când micuța Aniela își lipea buzele de sânul ei, femeia simțea că se înalță spre cele mai înalte culmi ale satisfacției, purtată de un sentiment rămas fără cuvântul care să-l definească. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]