562 matches
-
de clopot./ Capul meu: un templu/ care-și numără/ nesfârșitele altare". Ca întotdeauna, autorul nu își refuză comunicarea poetică pedantă, încărcată de lexeme de o mare densitate simbolică: cuvintele poartă pe creștet "marama încinsă a/ purificării", ființa "pustie" a femeii adorate este încinsă, "la marginile orei", cu insomnii și "corole de spini magici" și, în general, toate "iubitele sunt turnuri de mănăstiri", poetul este dăruit de bătrânul, credinciosul corb cu "semințele mătăsoase ale/ transcendenței", un alt personaj ambiguu îi împletește "armura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
femeile de culoare. Reprezentarea acestor categorii ține de două universuri separate: imaginile acestui secol sunt susceptibile de a transmite integritatea complexității feminine, dramă femeii-statuie sau femeii-păpușă. Mai mult decât oricând, femeia secolului al XIX-lea este în centrul atenției francezilor: adorata sau defăimata, ridicată în slavi sau aruncată într-un bordel. Literatura participa la crearea cultului imaginilor. Imaginea pe care literatura o propune mărturisește despre un adevăr ascuns cu grijă și mascat prin aparente. Femeia este o sclava așezată pe tron
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Mama este o ființă care atunci când vede că sunt numai patru porții de plăcintă pentru cinci persoane, spune că nu i-a plăcut niciodată plăcinta.” Tenneva Jordan „Expresia «mamă muncitoare» este tautologică.” Jane Sellman „Iubirea unei mame simte prezența copilului adorat chiar și înlăuntrul celui mai degradat om.” George Eliot „Femeile știu cum să crească un copil. Ele stăpânesc o îndemânare simplă, fericită, delicată de a pune scutecele, a încălța piciorul unui copil și a îngâna cuvinte dulci fără nici un sens
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
profesor presupune lucrul cu indivizii în formare. Binecuvântare sau blestem, cadrul didactic poartă pe umeri povara dulce sau amară a responsabilității de a „lansa în viață” tineri pregătiți să facă față provocărilor unei lumi în permanentă schimbare. Iubit sau urât, adorat sau detestat, aprobat sau dezaprobat, profesorul are misiunea de a completa sau de a desăvârși formarea viitorilor cetățeni adulți. În acest context nu ni se pare o exagerare afirmația că școala în sine contribuie în mică măsură la construirea autonomiei
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Să crească mare, să crească înalt spicul grîului! Să se înalțe spicul în pămîntul cel pîrjolit! Spicule, fie ca mîna lui Aghat cel viteaz să te strîngă și să te pună în hambarele sale!»”. Spicul de grîu este îngrijit și adorat, iar urările ce i se aduc sunt izbitor de asemănătoare cu cîntările noastre plugărești. După două mii de ani de la povestea cîmpenească a regelui Denel, fiu de zeu, și a fiicei sale, pare că nimic nu s-a schimbat în Latium
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ivit de îndată, pe teren mundan, ca și în plan metafizic: mai multe orașe și localități au pretins că adăpostesc segmente din trupul lui Osiris. Autoritățile au început să înalțe temple și să practice forme de cult întru cinstirea eroului adorat. Prezența lui era resimțită peste tot, cucerise din nou locurile de baștină, de data asta spiritualizîndu-le. În corespondență i s-au găsit numelui înțelesuri demne de divinitățile suspuse, semn că ascensiunea lui se afla în continuă creștere. „Egiptenii îl figurează
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sub acoperișul conjugal. Dar în inima sacerdotală continua să mocnească o pasiune dintre cele mai violente; prelatul își pierdea somnul și apetitul din această cauză; în cursul lungilor sale veghi, chibzuia la un mijloc de a se apropia de obiectul adorat. Trimișii săi îi raportară în sfârșit că în tânăra familie exista tot atâta jenă materială, câte aspirații la lux și cheltuială. Dintre toate metamorfozele lui Jupiter, aici se optă pentru ploaia de aur, iar Danaele române se arată foarte sensibile
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în Rusia. Se văzu curând care mâini interesate ajutaseră la redactarea acestui document: "E carta nenorocirii poporului elaborată spre marele folos al boierilor", a exclamat un scriitor valah. Se spune că editorul responsabil de Regulamentul Organic, pe drept cuvânt apreciat, adorat chiar la București pentru afabilitatea sa și înaltele sale calități și merite, avea de gând să creeze, în nume propriu, un mare ducat al Daciei. Nu știm cât de fondată e această învinuire; ce e sigur e că împăratul Nicolae
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în mine; eu sunt mărturia vie a puterii lui de a crea și de aceea niciodată nu ne-am putea despărți, căci o singură dată dragostea e cu adevărat dragoste. O intuiție perfectă ne-a făcut invincibili; el se simțea adorat și era fericit, eu mă simțeam ocrotită de ochii lui, două lasere în permanență acțiune și “nimeni nu știa nimic despre nimeni”. Cu acest gậnd întemeiase, precum însuși Dumnezeu, Serviciile Secrete Romậne. Își vedea visul împlinit prin mine, căci el
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
umplu și inima de miere? Putut-a împotriva atâtora să steie Când e așa frumoasă, când nu-i decât femee? 55Ca toți să fiu? ca dânșii să fiu viclean fățarnic? Să cumpăr cu un zâmbet, un zâmbet iar zădarnic; Viața adoratei și gingașei copile Să o pătez cu umbra plăcerei unei zile Și să iubesc ca dânșii... când partea cea mai bună Din inima-mi și minte i-a ei pe totdeuna? {EminescuOpIV 271} O tu! tu Dumnezeul și viața vieții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gat-acum vedemu-l, Tu poți să-l ții și numai tu să-l sfaremi. De-ngădui tu ca eu să-nchin poemul, Precum viața mea ți-am închinat-o, Disprețui hula ori și cărui emul: Primește-l dar c-un zâmbet - adorato! {EminescuOpIV 286} ICOANĂ ȘI PRIVAZ De vrei ca toată lumea nebună să o faci, În catifea, copilă, în negru să te-mbraci - Ca marmura de albă cu fața ta răsari, În bolțile sub frunte lumină ochii mari Și părul blond în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-te, scumpo!, în mine aruncă "Viole albastre și roze de luncă, Pe coardele-ntinse-a ghitarei să cadă În noaptea cea ninsă de-a lunei zăpadă. Iar ochii albaștri, mari lacrimi a mării, "Să-ngăduie-n taină suspinul cântării; "Cobori adorato! pe inimă cazi-mi, 40"Bălaia ta frunte de umăr să-mi razimi. "E demn a ta frunte să poarte corona, "Robit universul să-i fie - Madonna! "Îngăduie celui din urm-al tău sclav, "Plîngînd să-ți sărute al urmelor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din morți, "Cu cetele sfinte, "Cu moartea pre moarte călcînd-o. "Lumina ducînd-o "Celor din morminte! ". {EminescuOpIV 360} RUGĂCIUNE Crăiasă alegîndu-te Îngenunchem rugîndu-te, Înnalță-ne, ne mîntue Din valul ce ne bîntue; Fii scut de întărire Și zid de mântuire, Privirea-ți adorată Asupră ne coboară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie! Noi, ce din mila sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne-ndurărilor Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, maică prea curată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
putință De a mă face După dorință. {EminescuOpIV 430} APARI SĂ DAI LUMINĂ Apari sa dai lumină arcatelor ferești, Să văz în templu-i zâna cu farmece cerești. Prin vremea trecătoare lucește prea curat Un chip tăiat de daltă, deapururi adorat. Privi-te-voiu cu ochii în lacrime fierbinți... O marmură, aibi milă de-a mele rugăminți! Îndură-te și lasă privirea-mi s-o consol La alba strălucire a gâtului tău gol, La dulcea rotunzire a sânilor ce cresc, La noaptea cea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
amândoi. In noaptea aceea Zaraza fu femeia lui, cum avea să rămână încă 314 aproape doi ani de zile, fără vreo trădare și fără măcar un gând la altul. La rândul lui, cântărețul nu mai ieșea nicăieri fără "nebuna lui adorată", cum o numea mereu. Faimosul cântec care o imortalizează se născu după vreo jumătate de an de trai zi și noapte-mpreună și are versuri cum nu se mai scriseseră pe malul Dîmboviței: Cînd apari, senorita, în parc pe-nserat Cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să facă parte din acea specie intangibilă care Îndeamnă doar la un “jaf imposibil”. Motiv pentru care, poezia fiind, fără doar și poate, și o sublimă răzbunare a soartei, poetul Încearcă să-și ia revanșa prin procură asupra imaginii ființei adorate “răsfrîntă-n iezerul de munte” și spartă brusc de zborul razant al unei rîndunele. Intenția compensatoare este limpede exprimată În ultima strofă: “Dacă eu nu, atuncea cel puțin această apă să te frîngă, această undă să te sfarme, să te stîngă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a unei turbine pe un curs de apă. Până la creștinism, doctrina preceda propagarea și exista independent de ea. Odată cu el, propaganda devine condiția și motorul doctrinei, nu invers. Medium is message, în asta constă revoluția catolică. Dumnezeu nu trebuie doar adorat acolo unde ne aflăm, ci transmis oriunde poate ajunge un om. Dintr-un capăt în celălalt al lumii." De la apostol la păgân. De la episcop la penitent. De la credincios la necredincios. Din ușă în ușă. Din gură în gură. Nu-i
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imperială și creștină, Bizanțul, după criza iconoclasmului, joacă rol de pivot și legătură între Orientul helenistic și Occidentul gotic. Carol cel Mare, iconodul moderat, rămâne, sub influența Bizanțului, un partizan "de mijloc" al imaginii, care nu trebuie nici distrusă, nici adorată. Bizanțul a asigurat filiația între credințele "magice" ale lumii păgâne și teologia imaginii derivată din Întrupare, cum a făcut, prin modelul imperial, între uzanțele precreștine ale Cetății antice și curtea ottoniană. Benedictinii au împrumutat de aici anluminurile, iar orașele italiene
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din propriul lor fel de a înțelege lucrurile”. (Origen, Omilii la Cartea Proorocului Ieremia, omilia XI, cap. III, în PSB, vol. 6, p. 395) „... Răul cel mai mare constă în a nu cunoaște chipul în care Dumnezeu trebuie preamărit și adorat”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a IV-a, cap. LXV, în PSB, vol. 9, p. 286) „Asigur pe oricare om care mărturisește pe Hristos, însă tăgăduiește pe Dumnezeu, că Hristos nu-i va folosi la nimic; (asigur) pe cel care
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nu L-ar fi pus în rând cu Tatăl, pentru a nu se faceo Treime eterogenă, prin amestecul unui element străin. Oare îi lipseș-te ceva lui Dumnezeu, pentru ca să-Și adauge o substanță străină dimpreună cu care să i se facă adorat? Blasfemie!”<footnote Către Serapion, I, 16; 25; PG, XXVI, col. 568 C; 588 C 589 AB. Contra arienilor,I, 18 PG, XXVI, col. 48 C 49 AC. footnote>. Același lucru îlsusține Sfântul Atanasie împotriva arienilor: „Nu există în Treimedecât o
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în slavul zemlea (genit. pl. zemelĭ) “pământ”, vprus. semme “Ib.”, lit. žēmas “jos, șes (șeasă)”, vgr. chamelós “Ib.”, lat. humus, frig. zemela “pământulmamă”, vsl. zemĭnŭ “pământesc”, rom. zemnic “groapă săpată în pământ și acoperită, beci”, la vechii greci Semele era “adorata lui Zeus, mama lui Dionis”. Cel de al doilea component al acestor cuvinte îl formează segmentul -bel-, -mol-, -min-, -ml-, mnetc, rezultat al altor evoluții precedente, pe care le întâlnim în cuvinte ca vgr. βωλος “bulgăre de pământ; scoarța pământului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
des comédiens) în care Scudéry, în 1635, face elogiul "poemului dramatic" și Iluzia comică (L'Illusion comique), în anul următor, în care Corneille plasează o pledoarie în favoarea teatrului: Acum ăst' teatru blamat E plasat sus de tot și de lume adorat Iar ce în vremea noastră văzut era cu dispreț Este de-acum iubirea oricărui om de duh semeț. (V, 6)7 Regele îi subvenționează, în 1635, pe comedianții de la Hôtel de Bourgogne, ca și o trupă tânără, instalată din 1629
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exemplar. Atunci când se îndrăgostește de Arina, încearcă să-și contureze un profil intermediar între cele două, dar o pierde tocmai pentru că își ocultase adevărata natură, cea de "bestie din junglă"53, care o fascina, de fapt, pe doctoranda în filosofie adorată. Fatalitatea, în ipostaza caragialiană a "destinului care seamănă a voință răutăcioasă" (Zarifopol), pare să fie resortul acestui deznodământ. Variațiuni pe această temă sunt de găsit și în numeroase nuvele ale lui Gib. I. Mihăescu: Semnele lui Dănuț, Întâmplarea, Vedenia, La
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la institutul "Maternitatea cerească" cu lapte contrafăcut cu apă gazoasă de lăptăresele Căii-lactee.99 O patimă comună eroilor lui Caragiale și ai lui Urmuz este cea pentru așa-zisa "hrană spirituală". Devoratorii de senzațional care, vorba Zoei, "își smulg gazeta" adorată ca "pâinea cea de toate zilele", veșnicii amatori de "gogoși calde"100 pe post de oracol politic, precum Conu Leonida, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Mitică etc., consumatorii împătimiți de melodrame ca Zița sau ca Victor și Liza din farsa O soacră
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi fost real. Ce păcat ca n-a durat mai mult! Iarna CojoFlorinela, S.A.M. Sirețel Iarnă, ai venit grăbită , Dar, pari tare necăjită! Oamenii te-ar ocoli ; Iar copiii te-ar dori . Iarnă, nu fi supărată De copii ești adorată! Tu ești zâna din povești Flori de gheață tu ne țeși. Și-un covor pufos și moale Ni-l așterni jos, la picioare. Iarnă, dragă tu ne ești! VISUL Irimia Maria-Raluca , S.A.M. Valea-Seacă După-atâta frământare Și-ndelungă așteptare
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]