2,048 matches
-
gânduri. Însă din nou tristețea m-a cuprins, Căci multe întrebări îmi vin în minte. Tu nu mai ești bărbatul cel distins, Ce-avea-n priviri o dragoste fierbinte. De ce-ai dorit din nou să mă rănești Acum,trezind trecutul cel adormit? Nu te mai cred când spui că mă iubești, Că-ți este sufletul trist și părăsit! Astăzi, nu înțeleg purtarea ta! Încă nu înțeleg de ce încă mai doare, Căci vreau doar liniște în viața mea, Nu mai doresc minciuni amăgitoare
DEZAMĂGIRE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383839_a_385168]
-
-se cu conștiința morală. Glasul lui Dumnezeu în sufletul credinciosului îl îndeamnă la împlinirea legii morale, ea fiind înscrisă ontologic în om de către Dumnezeu încă de la naștere. Conștiința morală, ne amintește în continuare, poate fi puternică ori slabă, trează sau adormită; când este conformă cu legea morală se numește adevărată și dreaptă, iar cea care prezintă ca bun ceea ce este rău și ca rău ceea ce este bun se numește falsă, rătăcită sau greșită. Conștiința nedispărând din sufletul omului, împlinește, în viziunea
DESPRE CONȘTIINȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383299_a_384628]
-
macii, să tremuri de iubire. Tăcuți, să ne-așezăm sub mărul de la poartă, Tu, macii, să mi-i pui în părul ce-a albit, Și luna să cunune în taină-a nostră soartă, Iar martor să ne fie doar satul adormit... Dar macii dorm în țărnă , de toamnă îndoiți, Și vântul a furat din măr ultime frunze. Pe-alee nu te văd...doar oameni trec grăbiți, Și ploaia cade crudă peste-ale noastre roze. E toamnă, iubite...și-i trist, și pustiu
E TOAMNĂ, IUBITE! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383464_a_384793]
-
din urmă o luase somnul și la un moment dat se trezi alertată, că cineva în bezna nopții intrase în cort și o pipăia. Somnoroasă, a crezut în primul moment că s-a întors Giorgina și îi șopti pe jumătate adormită: - Giorgi, vezi că ai greșit sacul! Al tău e puțin mai în dreapta! Privea prin crăpăturile ochilor silueta tăcută, ce se mișca ciudat, haotic în timp ce continua să bâjbâie și deodată a izbit-o un miros grețos de alcool care a făcut
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
-n munți dansează, Tot mai păstrăm o rază de speranță, Care în sunetele dulci se-adună Și nopțile pustii ni le-nfioară, Cu tremurări firave de pe strună, Dar cântecul, încet, spre stele zboară. Rămâne,-atunci când luna o s-apună, Pe umăr, adormită, o vioară. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: VIOARĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VIOARĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383632_a_384961]
-
să-ți făurești din glorie și bani, zală cu zală o armură tare, zâmbesc și te întreb mirat: -Sub pavăza strălucitoare... a mai rămas ceva de apărat? V Soarele a atins cu degetele-i calde ghemotocul de melc printre frunze adormit și-acesta, iesind prudent din fragila-i găoace a privit în jur arărându-i indecis cerului semnul victoriei. *** Te-ai străduit din bube și noroi să făurești mărgăritare noi. Un lucru însă ai uitat: mărgăritarul în desăvârșirea sa, este curat. Referință
ILUZII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382966_a_384295]
-
-n fiece-anotimp. La Rușii-Munți e mai albastru cerul... Strălucitoare stele-n nopți de jar, Par licurici împrăștiind lumină... Clipe de vară-n vremuri de cleștar. Pe drum de care, mai aproape-i visul... Când ostenit se-ntoarce de la câmp, Tăranul, adormit, cu biciu-n mână, Visează holde mari pe-al său pământ. Curgând încet, purificând prin apă, De la-nceput spre mâine, vii si morți... E Mureșul, eternă acoladă! Ruseni au fost, vor fi, suntem cu toți! Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România
LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385330_a_386659]
-
ÎN MIEZ DE NOPȚI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017. În miez de nopți, Să-mi fie Sublimul clar de lună, Însoțitor și prieten Pe lângă plopii suri; O palmă ca mătasea Pe pleoapa adormită, O șoaptă parfumată, Un cântec de caval. Să-mi picure pe buze Nectar de iasomie; Mărgăritare scumpe, Din ochii umeziți. Sclipiri de gingășie Pe trupu-mi vâlvătaie; Izvoare-nmiresmate Să-mi murmure-n dorinți. Desăvârșite clipe Sub mantia tăcerii, O primăvară
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Covorul de brândușe Să-mi fie alinarea, Iar pasărea măiastră Să-mi dea aripi spre cer. Citește mai mult În miez de nopți,Să-mi fieSublimul clar de lună,Însoțitor și prietenPe lângă plopii suri;O palmă ca mătaseaPe pleoapa adormită,O șoaptă parfumată,Un cântec de caval.Să-mi picure pe buzeNectar de iasomie;Mărgăritare scumpe,Din ochii umeziți.Sclipiri de gingășiePe trupu-mi vâlvătaie;Izvoare-nmiresmateSă-mi murmure-n dorinți.Desăvârșite clipeSub mantia tăcerii,O primăvară caldăIvită dintre munți. Covorul de brândușeSă
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
dați voie, să trec, sunt așteptată. Bună ziua! Eugen s-a ferit într-o parte, iar Olga a trecut pe lângă el. În sufletul ei tresărise ceva, un sentiment de dor ascuns a făcut, să simtă, cum se trezesc, în stomac, fluturii adormiți. Ar fi vrut, să privească înapoi, să-l mai vadă odată, s-a înfrânat și cu ultimele puteri a intrat în salon. -Bună ziua, domnu* inginer. Cum vă simțiți astăzi? -Mulțumesc sunt mult mai bine, dealtfel doctorul crede că mâine
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
Din nou într-o excursie. De data aceasta, cu scopul de a cunoște și scrie despre patrimoniul istoric al împrejurimilor județului Hunedoara. În autocar am urcat în ordine, cuminți. Am lăsat în urmă cartierul nostru care în acea dimineață părea adormit. La răspântia de la Sântuhalm ne îndreptăm la dreapta. Trecem prin localitățile: Simeria, Orăștie, Șibot, Vințul de Jos. Intrăm cu emoție, în Alba Iulia, amintindu-ne de prima capitală a celor trei provincii românești: Moldova, Transilvania și Țara Românească, pentru o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93063_a_94355]
-
plină de frumosul care îi invada trupul și sufletul. Și-a salutat prietenii virtuali de pe facebook, cu instantanee ale munților răvășiți de începuturi, mereu altele, mereu aceleași. Norii în nuanțe de roșu, de la roz la violet, se prelingeau pe crestele adormite, aducând o nouă speranță în sufletul privitorilor. O nouă zi, un nou început... După micul dejun au plecat la plimbarea obișnuită. Ea mergea când înainte, când în urma lor. Niciodată în rând cu ei. Simțea distanța, simțea răceala. Se străduia să
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
un spațiu care nu vă privește. În final - în Saludos - porniți spre Defileu. Acesta există, nu este invenția dumneavoastră! Guvernul Mondial, de asemenea! Consiliul, Custodele! Fantezia dumitale a pus anumite forțe rivale pe urmele noastre, a revitalizat un dușman aproape adormit. De atunci, sunteți sub observație; trebuie să scrieți într-un sistem supravegheat, pentru că - se pare - dispuneți de posibilități paranormale, de care nu sunteți conștient; un ucenic vrăjitor care, acum, suportă efectele nesăbuinței sale... Pentru siguranță, de câțiva ani, vi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ca niște uriași dinți sfărâmați. Acea esplanadă răvășită urma să devină adevăratul centru al orașului, În proiectele administratorului drumurilor. Mai Încolo, se zărea masa Întunecată a noului Palat al priorilor, de acum aproape finisat, cu turnul său nemăsurat. Un uriaș adormit, asemenea unui titan fulgerat de Jupiter, cu brațul Întins pentru a lovi cerul. Cine știe câte pietre ghibeline, Încă mânjite de sângele lor, nu fuseseră incorporate În zidurile sale. Oare nu aceeași mândrie ridicase turnul Babel? Tot orașul părea căzut pradă freneziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acele cuvinte, un murmur străbătuse rândurile credincioșilor. Dante surprinse câteva comentarii șoptite despre oasele enorme găsite la o fermă din Mugello. Dar Bruno continua fără să ia În seamă comentariile. — Cei dinaintea noastră zac În gropile lor, nu morți ci adormiți, declamă cu ochii mijiți, ca și când ar fi căutat În sinea lui dovada pentru propriile sale cuvinte. E cu putință să Îi deșteptăm și să ședem cu ei la masa Domnului. Acest lucru e cu putință. E cu putință. E cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi deșteptăm și să ședem cu ei la masa Domnului. Acest lucru e cu putință. E cu putință. E cu putință! repetă el de trei ori preschimbându-și glasul pe neașteptate Într-un strigăt. Aștrii, trupul vizibil al vechilor seminții adormite, Îi vor indica momentul Maestrului, prin mișcările lor. Începând cu steaua serii, cvintuplul simbol al stăpânei Îngerilor. Dante era scandalizat. Nu exista nimic creștin În cuvintele lui Bruno, ci doar aiureala mârșavă a tenebrelor. Pentru cu mult mai puțin decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o parte și de alta a capului, dacă în găoacea lor n-a intrat niciodată, cum cu rușine o recunosc, frumosul luminăției-tale nume! Ajuns aici, Metodiu se uită cu coada ochiului spre Ximachi. Acesta stătea în aceeași poziție, de om adormit. — Căci ce e urechea - reluă cu glas înalt Metodiu - dacă nu locul unde se strâng de-a valma, fără nici o socoteală, gunoiul vorbelor, pleava șoaptelor ticăloase, sămânța zavistiei, nămolul trădărilor... — Hi! Hi! - chicoti brusc Ximachi - păi atunci o să ți le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mic sau pățanie oricât de neînsemnată asupra cărora bunul nostru Dumnezeu să nu-și fi aruncat o geană de privire. Chiar de pare că sforăie, Dumnezeu nu doarme. Ochiul lui închis afară înlăuntru se deșteaptă. Și tocmai atunci când îl credem adormit adânc și ne îngăduim în bezna unei îndepărtate bucătărioare a frige la foc mic, în toiul Postului Mare, o pustie de cârnat afumat, Prea-Bunul ridică o sprânceană, se uită chiorâș la noi și face să sune în străfundul nostru vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cazane amuțind la apariția domnișoarei cu umbreluță roz, pentru că și țiganul are obraz, o finețe veche În degetele subțiri, În coapsele prelungi „Bate-mă boierule, bate-mă că nu-ți semăn!“. Seara pe străzile Întunecate care se deschideau din piețe adormite ca degetele dintr-o palmă, acordurile Încete ale unui pian „Für Elise“ și tu acolo În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat, despletindu-te În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
clătinat ținîndu-se de pereți - o amețeală trecătoare, m-am obișnuit, hipertensiunea, mă apropii și eu de șaizeci - circumvoluțiile lui În care Încep să se șteargă textele aramice și Tora și Biblia și Vedele și Upanișadele și toată cabala unei lumi adormite care i-a tulburat cîndva adolescența uscîndu-i bărbăția. Și fetița cu bretonul cărunt, numită Emilia, ochelarii punîndu-i În locul obrajilor doi ochi uriași, un fluture de noapte, o domnișoară Pogany În pragul pensionării. Și flăcăul acela cu ciuful lui vesel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
apariția vreunui bărbat tuciuriu cu fes grena, cu ghiuluri masive pe degetele butucănoase, cu burta revărsată peste curea, cu picioarele scurte și crăcănate În pantalonii șifonați, Îl urmărește cum se oprește o clipă cîntărind din ochi madonele acelea pe jumătate adormite, cum se Îndreaptă apoi cu pași siguri de asediator spre una din mese, scrie repede ceva pe o foaie de hîrtie, ruptă neglijent dintr-un notes, apoi Își scoate cheia din buzunar, o lasă acolo În fața femeii total absente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la fel de neștiutoare și de nevinovată ca un lup care ar mușca fără dinți; dar mușcătura aceea, gîndește-te, ai Învățat-o cînd erai Înzestrată cu instrumente riguros adaptate la ordinea lumii - ordinea lumii, haosul fericit dospind În spatele acestor pleoape de păpuși adormite. E suficient un copil profet să-și ridice degetul ca să apară pe fiecare chip două găuri negre și tot universul absorbit acolo Înăuntru ca un cuvînt fără litere, ceva ce nu se poate rosti, așa ar trebui să fie poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu creierul tău Între fălci. Creierul tău, această mică delicatesă, acest mizilic În care se reconstituiau toate jocurile de scrabble ale unui Dumnezeu-copil, sunetele care mișcau caruselul eternității, creierul tău unde somnul muta dunele Într-o mișcare circulară dezvelind caravane adormite și carcase vechi și palmieri și mici prinți rătăciți din stele mai reale și mai durabile decît un oraș În care lumina se stinge brusc și reapariția ei nu depinde nici de viteză, nici de distanță, nici de latitudine, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și și-a scos mănușile ca să le ia pe cele ușoare, de cauciuc. Avea gheare. Negre. Până să-mi revin, au apărut și bisturiele. Foarfecele și vata, iar educatorii noștri crăcănau de o parte și cealaltă a mesei picioarele animalului adormit. — Stimat auditoriu! Vă asigur că animalul nu suferă deloc. După cum v-am mai spus, iepurele doarme. Ignoranța e brutală, știința - milostivă. Doar asta desparte trasul în țeapă de scaunul electric și copilul de omul adult, ceea ce veți deveni și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
bine cu toții? Acesta este coșul pieptului. Și până acuma nu a curs nici o picătură de sânge. Știința nu mânjește. Dați-mi vata, vă rog. Ceea ce vedeți aici nu e altceva decât inima. Care pompează. Funcționează. Trimite sânge în creierul animalului adormit. Dați-mi altă vată. Acum o extirpăm. Asta a fost tot. Vă mulțumesc frumos. Tocmai desenam o cioară și mă chinuiam cu ochii ei, care deveniseră albi, atât de albi, încât mi-am adus aminte de Eberhart, de movilele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]