1,473 matches
-
D R A G O S T E I Văd umbra vântului și urma sărutărilor lui; Sunt viorii ca amurgul cel rar. Frunzele arborelui de smirnă au scris în cetină numele tău; Picioarele ciutelor sar peste el și botul lor adulmecă spre chemarea firii. Aburii vântului nu-mi pot da bucuria de tine; Roua ierburilor mi te amintește, iubitule ! Lumina mea e frumoasă ! Ea răstălmăcește covoare și corturi princiare. Sunt albă, atinsă de aripa morții, Sunt neagră de tăciunele deșertului. Sunt
Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
mine; Cea mai bună ... Mi-au rămas gândurile, Neastâmpărul Și dorul infinit de ființa ta ! De ce te-am lăsat să pleci ? O clipă îmi este prea mult fără tine; Tentaculele dorului îmi taie rațiunea; îmi afund capul în căușul pernei, Adulmec ca un câine pierdeau atinsă de mâna ta; A rămas în ea un strop de viață Care-mi emană Ceva din adierea ta parfumată... Și lucrul pe care îl coși Te oglindește pe tine... Semeni atât de bine Cu jocul
Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
episod al serialului de desene animate Samurai Jack. Jack pregătește o capcană: face un laț din liane, pune un morcov în mijloc și se ascunde într-un tufiș așteptând să apară vreo sălbăticiune. Curând, un mistreț se apropie curios și adulmecă morcovul, însă deodată pământul se zguduie și se aude un muget care sperie atât mistrețul, cât și pe Jack. Dintre tufe iși face apariția un patruped blănos, mare și rotofei, fugind de mama focului, iar pe urmele lui, alți trei
Jack, blănoșii și criceliții () [Corola-website/Science/319258_a_320587]
-
evadeze este descoperit de gardieni și dus înapoi în celulă. Pe 9 mai 1991 reușește în schimb să evadeze de la penitenciarul din Kumla, împreună cu palestinianul "Marten Imandi" (condamnat pentru terorism). Este prins după 5 zile când un câine polițist îi adulmecă urma sub un boschet. Ursuț aruncă pușca cu țeava tăiată pe care o avea, și se predă. În 1994, după ispășirea pedepsei în Suedia, Ursuț este expulzat în Italia, unde era condamnat la 18 ani închisoare pentru omorârea lui Pagnutti
Ioan Ursuț () [Corola-website/Science/314428_a_315757]
-
personal și să nu o fi exprimat, cu dramatism uneori atingând treptele sublime ale tragicului. Așa că nu ne miră cum, prin noul său volum („Poeme interminabile”), Poetul Eugen Evu, academician al Accademiei Internazionale “Il Convivio”, Sicilia, Italia - a ajuns să “adulmece”, în deaproape, indeterminarea/”interminabilitatea” divină a orfismului. Poemele sale, din acest volum, vorbesc despre Supra-Omul-POET, ca despre o ființă vecină cu impersonalitatea zeilor și cu o moarte care, paradoxal, poate, “regurgitează” viață - eternitate umanizat-expresivă, de fapt: “Nu te mai zbate
Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
ci este mărturia involuției canibalice, autofage (“mutația/Reciclările din interregn/Energofagia reciprocă”), a unei umanități damnate (dar damnate, dimpreună cu Dumnezeul ei! - “nemila” este complementară trădării/”vânzării” Sinelui Divin, anticipând funcția Iudei!): “Mieii zburdând pe morminte/Mieii înțărcați carne roșie/ Adulmecată de canibalii păstori/ Ofranda cea plăcută domnu lui/Motivația fratricidului/Cainul iertat de cel de mai sus/Ca să se împlinească mutația/Reciclările din interregn/Energofagia reciprocă/ Paradigma și strămutările/Namilei, Nemilei/și rodnicei de frate vânzare/sângele bușnind în celesta
Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
Știe pe de rost fiecare centimetru pătrat din zidăria care sprijină fereastră, ce leagă între ei, pereții groși de mai bine de cinci palme de om. Ar trebui să se simtă confortabil aici, unde este tihna. Este liniște. Ea caută, adulmeca. Nu stie ce, nici pe cine. Sub mănușile, care-i dau un aer fastuos, pielea palmelor o ustura, crapă, zemuiește că o rășina lichidă. Degeaba gândește pozitiv, isi repeta întruna, ca... este frumoasă, frumoasa și sănătoasă la trup și la
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
spre vale, mi-am luat cei câțiva biscuiți lăsați pe masă și, prin spărtura de gard din spatele casei, am trecut în curte la el. Stătea pe una din treptele scării și trăgea din luleaua pe care i-o făcusem cadou. Adulmeca tutunul și zâmbea pe sub mustăți. Privit de acolo de unde eram, părea un personaj de poveste. Sărut mâna, tataie! - l-am salutat eu, iar el m-a privit ca pe o icoană. Te așteptam să vii. Mitra și asta a mea
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_110]
-
precum cea intitulată stare în spiritul unui Bacovia postmodern la care dicțiunea în contratimp atinge virtuozitatea. - Constantin Ciopraga Nu ideea abisului îl interesează pe poet, nici imaginea sclipitoare confecționată sau frustă. Leo Bordeianu amestecă vocabulele într-un cazan interior și adulmecă licoarea în tăcere ca pe o pipă turcească. - Grigore Chiper Leo Bordeianu se desparte hotărât de congeneri, de cei care au transformat, prin textuare, „facerea poemului” într-o productivă inginerie lirică. Cuvintele, împreună, „nu pot face altceva / decât un poem
Leo Bordeianu () [Corola-website/Science/307770_a_309099]
-
ample în economia plachetei. Peisaje hibernale citadine, cum în poemul „teii iarna”, fixează cadrul de început în contemplarea acestor pasteluri miniaturale. Mecanismul memoriei, declanșat de mirosuri și obiecte vestimentare, de unelte aparținând lumii arhaice, aduce sub lupa măritoare imaginea tatălui: adulmecam/ mirosul de mărășești/ din buzunarele/ laibărului// valuri de iarbă/ se culcau sub coasă// și laptele ierbii/ dulce-amar/ înțepător/ cum dorul de viață (tată). La fel, efigia mamei, care e însoțită în vis de tulburătoare semne premonitorii: din nou pecetea sârmei
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
îngerul”, spune poetul în Ziua cu mâinile încrucișate, „Fiecare trecător fărâmița zori/ pentru limba valului în care se alungise umbra aripei/ Numai tu aveai mâinile încărcate de noapte/ Cu ceara umerilor ștergând hubloul visului/ În rană licăreau boturi de animale/ adulmecând crengile de apă”. La această cumpănă de ape, ca la o cumpănă Între noapte și zi, se situează întreg orizontul de așteptări: „Îmi resfir degetele mânii/ în adormirea ta/ E smarald clipirea aripei/ peste albia jocului cu cercul/ sau în
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
Badiou: „numele a ce e Sarkozy?”) Încă o „a treia cale” între privat și public, în detrimentul sectorului public. Muzeele dispar, statul, ca peste tot, se retrage, patrimoniul, încetînd să mai fie resursă identitar-pedagogică <i>publică</i>, adică permanent disponibilă, e adulmecat de capitalul privat. Cred că la asta am asistat la <i>Art Safari</i>, cred că despre asta a fost vorba la <i>Art Safari</i>. Căci, evident, arta de patrimoniu adusă din muzeele românești din provincie nu e <i
Art Safari, arta la cort, dispART (vedute asupra banului nud) () [Corola-website/Science/295769_a_297098]
-
Bună sau rea, e altă discuție. Dar măcar se discută! Muzeele dispar, se apropie de galerii, se dematerializează, patrimoniul nu mai e accesibil, nu mai e, deja, de facto, public, așa încît e normal ca vînătorii occidentali să vină să adulmece prada abandonată. De ce nu? Ce am văzut la Art Safari a fost tocmai această formă de tranziție între patrimoniul public sabordat de către stat și spectacularul privat, evenimente de marketing precum acesta care, trebuie spus, a inventat, a inaugurat o formă
Art Safari, arta la cort, dispART (vedute asupra banului nud) () [Corola-website/Science/295769_a_297098]
-
un zumzet de motoraș, m-a gonit curând afară. Strada nălucită de zbenguiala cristalelor fragile părea un tren cu toate ferestrele luminate puternic. Prin ele răzbăteau umbrele sărbatorești ale familiilor aplecate pios peste podoabele bradului, cu gesturi măsurate, emoționante. Am adulmecat zvăpăiala, aroma iernii, urmărind cu interes ghidușul du-te-vino din fața magazinelor epuizate. Prin oraș bântuia prevestirea uriașei chindii. Nervii vitrinelor păreau încordați la maximum sub pâlpâirile sâcâitoare ale becurilor vopsite pentru ocazie. Cucoane estompate în blănuri forfotau gheboșate pe nenumăratele pârtii
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
din LAPD, a cărui unică preocupare e să-l prindă pe McCauley. Hanna își consumă întreaga energie pentru a găsi firele care să-l ducă la McCauley, imposibil de identificat după loviturile sale, deci aproape imposibil de prins. Hanna își adulmecă prada în cele mai nesemnificative urme pe care le găsește la locul crimei. Vârfurile generației '70, Al Pacino și Robert De Niro se întâlnesc față în față pentru prima oară în același cadru. Din tabere diferite, unul polițist, celălalt infractor
Obsesia (film) () [Corola-website/Science/317800_a_319129]
-
insomniile, febra scrisului, retrospecția. „Bântuită de faceri”, poeta cunoaște bucuria rodului. Dincolo de ușoara contaminare cezarivănesciană, preaplină de logos, simte cum fierbe în ea sămânța rodirii, atunci când, „cu unghii înfipte în carne” se încredințează paginii albe. „Înfiată” de arterele venețiene, poeta adulmecă înflorirea, conștientizând și depășind blestemul sterilității. Trăirea la limită, experiența de viață, dură, acumulată într-un spațiu al interminabilelor confruntări, permite autoarei a se simți „un vas plin, mult prea plin”, purtând, de aici încolo, lumea cu sine și în
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
consumă și stârvuri. Mangusta de baltă este una dintre cele mia specializate animale în ceea ce privește hrana, aceasta prinde pești, jefuiește cuiburile crocodililor pentru ouă și în apele mici răstoarnă pietri pentru a găsi crabi, moluște sau amfibieni. Când vânează insecte, mangustele adulmecă solul și scormonesc în stratul de frunze căzute și în crăpăturile în care ar putea să se ascundă prada; ele mai și sapă cu ghearele labelor inferioare dupa scorpioni, păianjeni, larve și diverse insecte. Majoritatea mangustelor își caută hrană individual
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
parte și Dudeștii nu chiar departe, melting pot etnic (armeni, greci, evrei, țigani, bulgari, machedoni, albanezi, fiecare cu ticurile, comerțul, șiretlicurile și micile sale monopoluri), Curte a Miracolelor, junglă interlopă, răscruce de bordeluri, chițimii, prăvălii ploșnițoase și cârciumi ucigător duhnitoare, adulmecate de tânărul Niculae cu nări exersate parcă în lumea lui Panait Istrati. O lume și-o istorie privite când prin ochii Penei Corcodușa ori prin holbările grobiene ale lui Gorică Pirgu, când cu un soi de îngăduință complice și moralizatoare
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
cu exemplare de Terrier Englezesc. O altă teorie susține că primul Beagle a apărut în Grecia Antică, în jurul secolului al V-lea î.Hr. Primele atestări apar în scrierile lui Xenophon care menționa folosirea unui câine la vânătoarea de animale mici, adulmecându-le. Istoria lor continuă odată cu apariția romanilor, care au prețuit acești câini și care i-au răspândit pe teritoriul întregii Europe, în special în zonele care astăzi aparțin de Imperiul Britanic. În Anglia, William Cuceritorul ar fi adus primul câine
Beagle () [Corola-website/Science/312288_a_313617]
-
simbol al ratării, și de multe ori al ratării masculinității, când această ratare este pusă în legătură cu statutul public și economic: „În anii '90 cică numai ciungii și proștii nu s-au îmbogățit. Boșorogii debili... impotenții de bucătărie... Alergau pe la mitinguri. Adulmecau aerul libertății, în timp ce băieții deștepți își împărțeau petrolul și gazele...” (p.292) Sentimentul ratării nu le este însă rezervat exclusiv bărbaților: toți cei și toate cele care înainte de '90 visau și filozofau în bucătării, care apoi le-au părăsit purtându
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
cincisprezece ani își sărbătorea de obicei maturitatea. În cazul lui Hiyoshi, nu era nimeni care să-i dea nici măcar un evantai ceremonial, necum un ospăț. De vreme ce era Anul Nou, stătea așezat pe colțul unei platforme de lemn, împreună cu ceilalți servitori, adulmecând și mâncând plăcinte de mei coapte cu legume - o delicatesă rară. Se întrebă sumbru: „Oare mama mea și Otsumi mănâncă și ele plăcinte de mei acum, de Anul Nou?” Deși culvitau mei, își amintea multe sărbători de Anul Nou când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
băț. Ukon se înfurie și mai tare. — Puneți mâna pe el! Îi arăt eu lui! Țineți-l să nu fugă! Ajutoarele lui Ukon se apropiară imediat de Tokichiro. Dar acesta tăcu și privi oamenii din jur ca și cum i-ar fi adulmecat. Toți găsiseră și înainte ceva ciudat la el, însă acum era aproape ireal și, cu toate că îl împresuraseră, nici unul nu se atinse de el. — Domnule Ukon, te pricepi să arunci vorbe mari, dar la altele nu ești tot atât de priceput. — Cum! Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu el în materie de popularitate și inteligență. Ei înșiși întrețineau o atmosferă de îndoială cu privire la cine era de fapt comandantul suprem. Ordinele nu pot circula nici măcar pe două căi, iar acum erau emise de mai mulți generali. Inamicul putea adulmeca dificultățile interne de această natură. Forțele clanului Mori erau destul de lucide pentru a înțelege ineficiența situației. Într-o noapte, trupele lui Kobayakawa ocoliră prin spate Muntele Takakura, atacând prin surprindere tabăra clanului Oda. Oamenii lui Hideyoshi suferiră un număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acestea se fac doar prin anesteziere și analgezie suplimentară prelungită efectuată de veterinar. CAPITOLUL II DISPOZIȚII SPECIFICE PENTRU CATEGORII DIFERITE DE PORCINE A. VIERI Boxele vierilor trebuie amplasate și construite astfel încât să permită vierilor să se învârtă, să audă, să adulmece și să vadă alți porci. Suprafața liberă în care vierul adult se poate mișca trebuie să fie de minim 6 m2. Dacă boxele sunt destinate și împerecherilor naturale, suprafața în care se poate mișca vierul adult trebuie să fie de
jrc5147as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90315_a_91102]
-
Așa cum, până la un punct, o lasă alți poeți din generații mai vechi sau mai noi). Ceva din asociativitatea lexicală intratabilă a autorului Florilor de mucigai e în toate aceste secvențe, fără-ndoială, dar e imposibil de spus ce anume: „nu adulmec grâul în pârg/ nu ascult pitpalacul/ și-n zori nu mai stau răsucită-n cearceafuri/ ca o șerpoaică sătulă între nuferi/ citind în oglindă ce-mi scrie pe frunte/ Ceasul stă-n trup/ Eu încerc să-l conțin/ cum aș
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]