1,462 matches
-
accidentelor cu sens unic și sugerând că este vorba despre altceva. M-am oprit. Toți membrii Consiliului mă priveau Încordați și Întrebători. Așteptau, dar nu o continuare. Vreau să spun, nu orice continuare, ci parcă una anume, pe care o adulmecau, o pândeau, o anticipau, Însă o doreau neapărat auzită din gura mea. În cele din urmă, taciturnul a risipit liniștea devenită stânjenitoare. Lapidar și eliptic, ca de obicei: - Mai departe! - După cum știți, probabil, studiul se oprește aici pentru că, din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
facă zile amare inamicilor În mâna cărora ar fi putut cădea documentul. Dar dacă pentru un străin el comporta inerente dificultăți, pentru un român era floare la ureche! Mai ales pentru unul care se exersase temeinic În materie și care adulmeca acum ca o sălbăticiune excitată de sânge fraged posibila izbândă. Am pus rapid la punct metodologia de lucru. Primul pas a fost și primul succes. Am scris pe coală ALEXANDRU CEL MARE și am numărat literele: 16. Câteva dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deformat de tot. Auzind aceste vorbe, calul sforăi cumplit, se înălță în două picioare, căzu pe spate, dar se ridică imediat și-o luă la galop spre un lan de grâu din apropiere. Se opri o clipă la marginea lanului, adulmecă și, brusc, țâșni în zigzag spre mănoasele spice. Era o splendoare să-l privești; înalt, cu glezne fine, cu crupa încordată de efort, cu gâtul întins și roind de sudoare, calul părea un zeu modern fugărind o nevăzută nimfă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e mai urât pe lume decât femeia înfundată. Ia de la mine, Doamne, această floare a șatrei și răsădește-o în ce pământ îi ști, că rădăcină ca la ea - la nimenea”. însăși Cosette se împurpura ușor și se simți vinovată adulmecând cu nările-i de pusta dumnezeiasca adiere alpină ce venea dinspre Barzovie-Vodă și aerul de podiș ce se strecura dinspre spătar. Ar fi preferat acum să stea lângă mai simplul, dar mai onestul, dezinhibantul Broanteș. Cât despre Broanteș... Ehei, Broanteș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vorbit și cu ambasadorul O apucă brusc de mină și o trase pe o alee care ducea În spatele pavilionului. — Taci, nu mai spune nimic. L-ai văzut? Să te ferești de el. E generalul, mîna dreaptă a lui... știi doar, adulmecă toate urmele, simte victima de la distanță. Să-i vezi degetul mare, tipic de criminal, cunoști clasificarea lui Lombroso. — Bine că m-ai avertizat, dar lasă-mă să-ți — Mai sînt și alții. Cum miros un suspect, cum Îl duc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
respira ușurat decât atunci când îl iertau pentru stângăcia lui. Apoi schimbau câteva cuvinte despre mine și cineva de la etaj îl ruga să facă bine să ducă tigaia aceea de tablă la cotețul găinilor. Când ieșea la soare, își mijea ochii, adulmeca grinzile proaspete de brad, de la el am învățat asta. Cu toate că era un boșorog grețos, nu un înger. Cam atât s-a întâmplat înainte de pisici. Mai bine zis, am mai găsit un glob de Crăciun în pod, unul argintiu, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
loc al Existenței era, ce-i drept, mult mai liniște. Cel puțin așa părea. Directorul Liceului de Reparat Garnituri de Tren, stimabilul domn Michael Berzelius Clossettino, răsuci de nouă ori cheia în broasca ușii biroului său, după care intră, precaut. Adulmeca ceva ce nu-i dădea liniște, deși aerul proaspăt ce îi intra în birou prin geamul larg deschis nu putea decât să-l bucure. Altceva îl deranja. Craniul său pleșuv părea liniștit, într-adevăr, dar nu era deloc. Îndărătul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ar fi aflat cumva în spatele său. Privea peste umăr cu o încordare cum nu mai văzusem, așteptând să-l lovească cineva. Dar nu era nimic care să poată fi văzut. Cu o sticlire inimaginabilă și cu imensa mustață fluturând, el adulmeca ceva, parcă presimțind iminența unei grozăvii fără seamăn. Avea o intuiție formidabilă acest Maro și cred că fără sprijinul său aș fi clacat demult, în asemenea măsură mă slăbise atacul Aurorei Sticlaru. - Nu vă faceți iluzii, domnule, textul este absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță cenușie și boticul roz, fremătând în toate părțile, adulmecând temător aerul nopții. Văzând că nu-l pândea nici un pericol, greierele reîncepu să țârâie. Un altul îi răspunse și, în curând un adevărat concert nocturn răsuna în noapte. Îi simțea pe toți, iar dacă voia, putea să ajungă la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Într-adevăr, nu există nici o soluție. Barceló și-a savurat pipa stinsă, privirea lui de acvilă scrutînd cu interes cartea pe care eu o țineam În mînă. În pofida fațadei lui de comic de bîlci și a vorbăriei prelungi, Barceló putea adulmeca o pradă bună așa cum lupul adulmecă sîngele. — Să vedem, a zis Barceló, prefăcîndu-se dezinteresat. Ce-mi aduceți domniile voastre? Am aruncat o privire spre tata. El a Încuviințat. Fără alt preambul, i-am Întins cartea lui Barceló. Librarul a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Barceló și-a savurat pipa stinsă, privirea lui de acvilă scrutînd cu interes cartea pe care eu o țineam În mînă. În pofida fațadei lui de comic de bîlci și a vorbăriei prelungi, Barceló putea adulmeca o pradă bună așa cum lupul adulmecă sîngele. — Să vedem, a zis Barceló, prefăcîndu-se dezinteresat. Ce-mi aduceți domniile voastre? Am aruncat o privire spre tata. El a Încuviințat. Fără alt preambul, i-am Întins cartea lui Barceló. Librarul a luat-o cu o mînă expertă. Degetele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu o minoră, și nu că mi-ar fi lipsit cheful sau ocaziile; că azi mă vedeți domniile voastre În clipe de restriște, Însă a fost o vreme cînd eram chipeș și viteaz ca nimeni altul și, chiar și așa, dacă adulmecam cumva că erau cam curve, le ceream țidula de identitate sau, În lipsa ei, autorizația În scris din partea tatălui, ca să nu Încalc etica. Tata Își dădu ochii peste cap. Cu dumneata e imposibil să stai de vorbă, Fermín. Eu dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
faptele. — Mamele cîtorva dintre acei sărmani nevinovați, informate de această hoțomănie, au făcut reclamație pentru scandal public și atentat la morala cea mai elementară. Presa, pasăre de pradă care prosperă În nenorocire și În oprobriu, n-a Întîrziat În a adulmeca prada și, mulțumită arguțiilor unui pîrÎtor profesionist, nu trecuseră nici patruzeci de minute de la intrarea În scenă a celor doi membri ai autorității cînd se Înfățișă În pomenitul local Kiko Calabuig, reporter principal al ziarului El Caso, mai cunoscut sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
particulară decât ar fi legitim să se aștepte cineva de la niște pereți capitonați, care, cine știe dacă nu ascundeau niște microfoane de ultimă generație, din acelea pe care numai un copoi electronic cu cel mai nobil pedigri reușește să le adulmece și să le ia urma. Oricum ar fi, răul nu mai avea leac, secretele de stat se află într-adevăr într-o perioadă nefericită, nu are cine să le apere. Atât de conștient este prim-ministrul de această certitudine deplorabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai întâi pe agent, apoi pe inspector, în cartiere diferite, unde aveau să aducă la îndeplinire ordinele pe care le primiseră, adică, să se plimbe, să intre prin bodegi și prin magazine, să deschidă ochii și urechile, pe scurt, să adulmece infracțiunea. Urmau să se întoarcă la bază pentru anunțata cină din cutie și pentru a dormi, iar atunci când comisarul avea să-i întrebe ce noutăți aduceau, vor mărturisi că nici măcar una de mostră, că locuitorii acestui oraș nu sunt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pune mâinile pe el și simte răcoarea metalului. N-o putem întreba dacă a auzit cele două focuri de armă succesive, zace moartă pe jos și sângele se prelinge și picură în balconul de jos. Câinele a venit alergând dinăuntru, adulmecă și linge fața stăpânei, apoi întinde gâtul în sus și sloboade un urlet înfiorător pe care un alt foc de armă îl curmă imediat. Atunci un orb întrebă, Ai auzit ceva, Trei focuri de armă, răspunse celălalt, Dar era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-i maxilarele Încordate. Prin gura Întredeschisă zări un arc de dinți neregulați, murdăriți de o spumă roșiatică. Pe buzele violacee erau niște tăieturi adânci. Ca și când nenorocitul și le-ar fi mușcat până la sânge, În ultimele sale clipe de viață. Apoi adulmecă resturile de lichid din cupă. - Dar cum au murit? Poetul Îi arătă lui bargello cadavrul, apropiind torța de chipul acestuia. - Vezi buzele și limba umflate? Ca și când s-ar fi sufocat Într-un aer prea Încărcat, explică el Îndepărtând flacăra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
față de cel răposat. Lângă cadavru erau niște fragmente de sticlă, acoperite de o umbră Întunecată. Dante culese puțin din acea substanță cu vârfurile degetelor. - Ulei de lampă, Îi spuse lui bargello, care se apropiase. - Limpede ca lumina zilei, exclamă acesta adulmecând la rându-i un ciob de sticlă. Omul a dat foc la ulei ca să declanșeze incendiul. Dar pesemne că și-a greșit socoteala. Ceva n-a mers cum trebuie și s-a pomenit victima propriului sale ticluiri. Dumnezeu cel drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de zece ani. Eram cel mai fericit om. Nu-mi făceam reproșuri în legătură cu asta. Ciudățenia anchetei e că a fost încredințată nimănui și tuturor. Mierck a făcut din ea o tocană. Primarul și-a băgat și el nasul. Jandarmii au adulmecat totul de departe, dar mai ales a fost un colonel care a pus stăpânire pe operațiuni. A apărut a doua zi după crimă, folosind ca pretext starea de război și frontul apropiat ca să ne spună că fusese autorizat să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o raritate, carne de miel, făcută în mirodenii și fân!)... Mirosul... nările Maestrului se umflă suspect, nu știu ce-a mâncat maică-mea în timpul sarcinii cu mine de am eu mirosul atât de dezvoltat, există o cultură intrauterină a mirosurilor, adulmeci acolo cu năsucul, vin toate în lichidul amniotic, eu învăț mirosul din prima, ca o albină, câte femei cunosc eu numai după miros!!!, ăhă, să fie ele sănătoase, nu e nevoie să le și văd, chiar dacă stau cu spatele, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ești ipohondră, ți-a spus și doctorul Codrescu, reumatologul. Parcă spuneai că sunt nebună. Păi, numai nebunii sunt ipohondri. — Nu poți fi onest măcar o dată în viață? — Lasă-mă cu prostiile și vino încoace, miroși a fructe, îi spune el, adulmecându-i pielea îndelung. E un clișeu: a fructe. Chiar miroși crud, a mere verzi. E un pleonasm, corectează ea din nou. Haide!, mârâie el, bine, nu a mere, e mirosul pielii tale, recunosc, să știi că molecula pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Bine, iată-ne, suta ta de oi, Reglează-ți vocea, cântă, toarnă vorbe... noi dormim... Doar ești student, cum ni se spune; Ai făurit, mai zilele trecute, Un plan de curs, din câte știm Extras dintr-un uitat folio, Ai adulmecat izul unei ere, Umplându-ți nările de praf, Și-apoi, ridicându-te din genunchi, Ai publicat, cu un strănut gigantic... Dar un vecin din dreapta mea, Considerat un „Pupă-n fund“, Deștept și pus pe Întrebat, Prea serios s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
după, iubirea de asfințit... Copacii, tăcuți până la ultimul vârf... fără patimă... Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit...“ CAPITOLUL 4 ÎNFUMURATUL SACRIFICIU Atlantic City. La sfârșitul zilei, Amory se plimba pe promenada de scânduri, calmat de necontenita tălăzuire a mării, adulmecând mirosul pe jumătate funebru al brizei sărate. Marea, se gândea el, Își păstrează amintirile mai profund decât pământul lipsit de credință. Parcă și acum șoptea despre galerele norvegiene ce brăzdaseră lumea apelor, sub stindardul cu figuri de corbi, despre navele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
poate fi un mod de viață și o expresie a ei, unde culorile cerului noptatec și ale amurgurilor ar da impresia că reflectă numai pasiuni: culorile buzelor și ale macilor. PLIVIND MAI DEPARTE Cândva fusese, În mod miraculos, capabil să adulmece Răul așa cum un cal simte noaptea un pod rupt, dar bărbatul cu picioare moi din camera lui Phoebe se micșorase până la dimensiunile aureolei de deasupra lui Jill. Percepea instinctual mirosul stătut al sărăciei, dar nu mai alunga păcatele mai serioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fără să spună nimic, apoi a plecat, într-o dâră de parfum select care a dăinuit multă vreme pe culoarele teatrului. Rămăsesem pe gânduri la trecerea ei, îmi plăcuse la nebunie parfumul și Botta, care venea din scenă, se oprește, adulmecă în stil de mare cunoscător și spune, cu un glas care era deja departe: ― Paris! În ochii lui mari se vedeau irizări de nopți pariziene, un întreg Cartier Latin plin până la refuz de poeți, pictori și boemi. ― Tu ești actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]