481 matches
-
se deplaseze în sprijinul camarazilor care cuceriseră podurile, pentru a le proteja de contraatacurile belgineilor, până când în zonă ar fi ajuns forțele terestre ale Armatei a 18-a a Wehrmachtului. Cucerirea fortului a fost o victorie decisivă pentru germani. Trupele aeropurtate au aterizat direct pe acorperișurile fortificațiilor cu planoare militare. defensiva belgiană a fost distrusă cu explosivi și aruncătoare de flăcări. După ce subunitățile de "Fallschirmjäger" au intrat în fortăreață ucigând mai mulți apărători, i-au blocat pe restul militarilor garnizoanei în
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
forței germane de asalt a aterizat lângă cele trei poduri de peste canal, distrugând mai multe cazemate și poziții defensive ale forțelor belgiene care păzeau obiectivele. Cele trei poduri au fost cucerite de către germani, care au trecut la organizarea apărării. Trupele aeropurtate au suferit pierderi grele în timpul operațiunii, dar au reușit să păstreze controlul asupra podurilor până la sosirea infanteriei germane. După sosirea infanteriei, forțele germane reunite au executat un al doilea asalt asupra secțiunilor fortului care se mai aflau încă sub controlul
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
a lungul râului Dyle, unde să facă joncțiunea cu restul trupelor aliate. Asaltul parașutiștilor asupra Fortului Eben Emael și a celor trei poduri a fost parte a unei operațiuni mai ample a Diviziilor a 7-a și a 22-a aeropurtate. Divizia aeropurtată a 7-a, formată din trei regimente de parașutiști și unul de infanterie aeropurtată, avea sarcina cuceririi mai multor poduri a drumurilor care duceau spre pozițiile defensive olandeze din jurul orașului Rotterdam și spre aeroportul Waalhaven. Divizia a 22
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
râului Dyle, unde să facă joncțiunea cu restul trupelor aliate. Asaltul parașutiștilor asupra Fortului Eben Emael și a celor trei poduri a fost parte a unei operațiuni mai ample a Diviziilor a 7-a și a 22-a aeropurtate. Divizia aeropurtată a 7-a, formată din trei regimente de parașutiști și unul de infanterie aeropurtată, avea sarcina cuceririi mai multor poduri a drumurilor care duceau spre pozițiile defensive olandeze din jurul orașului Rotterdam și spre aeroportul Waalhaven. Divizia a 22-a de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Eben Emael și a celor trei poduri a fost parte a unei operațiuni mai ample a Diviziilor a 7-a și a 22-a aeropurtate. Divizia aeropurtată a 7-a, formată din trei regimente de parașutiști și unul de infanterie aeropurtată, avea sarcina cuceririi mai multor poduri a drumurilor care duceau spre pozițiile defensive olandeze din jurul orașului Rotterdam și spre aeroportul Waalhaven. Divizia a 22-a de debarcare aeriană, compusă din două regimente de infanterie aeropurtată și un batalion de parașutiști
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
parașutiști și unul de infanterie aeropurtată, avea sarcina cuceririi mai multor poduri a drumurilor care duceau spre pozițiile defensive olandeze din jurul orașului Rotterdam și spre aeroportul Waalhaven. Divizia a 22-a de debarcare aeriană, compusă din două regimente de infanterie aeropurtată și un batalion de parașutiști, avea sarcina cuceririi mai multor aeroporturi din apropierea orașului Haga (Valkenburg, Ockenburg și Ypenburg). După securizarea celor trei aeroporturi de către batalionul de parașutiști, restul diviziei avea să aterizeze cu planoarele și să pornească atacul pentru ocuparea
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
pornească atacul pentru ocuparea capitalei olandeze, arestarea guvernului olandez, a comandanților militari și capturarea familiei regale. Divizia trebuia de asemenea să împiedice deplasarea pe șosele și căile ferate ale oricăror trupe olandeze. Intenția OKW era să folosească cele două divizii aeropurtate pentru crearea unui culoar sigur, cu poduri funcționale, prin care să înainteze Aramata a 18-a spre centrul Olandei. Generalul Kurt Student, inițiatorul acestui plan, a considerat că prezența în teren a celor două divizii avea să țină deschise, să
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
și lansarea parașutiștilor, precum și la transportul până pe pistă a soldaților germani care nu urmau să fie parașutați sau debarcați din planoare. Forțele destinate atacării fortului și cuceririi celor trei poduri au fost formate din elemente ale Divziei a 7-a aeropurtată și a 22-a de debarcare aeriană și a fost numită „Detașamentul de Asalt Koch”, după numele comandantului grupului, Hauptmann Walter Koch. Forța, care a fost organizată în noiembrie 1939, a fost inițial formată din parașutiști din Regimentul 1 și
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
se opună, să distrugă cât mai multe piese de artilerie cu încărcături explozive și să împiedice garnizoana belgiană să acționeze. După ce și-ar fi îndeplinit obiectivele inițiale (cucerirea podurilor și eliminarea tunurilor cu rază lungă de acțiune din fort), trupele aeropurtate urmau să se pregătească pentru apărarea pozițiilor cucerite până la sosirea grosului trupelor terestre germane. Sturmabteilung Koch a fost dispersată în subunități mici în diferite locații din Rhineland din motive de securitate până la primirea ordinelor de atac. Ordinele preliminare au fost
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
aterizare, unul dintre planoare a fost grav avariat de focul antiaerienei, cei mai mulți dintre ocupanții lui fiind uciși în timpul aterizării. Restul de opt au aterizat fără probleme importante, iar parașutiștii au luat cu asalt pozițiile belgienilor. Până la ora 05:50, trupele aeropurtate au preluat ferm controlul asupra regiunii, înclusiv a celei din vecinătate satului Canne. Germanii au suportat contratatcurile belgienilor, respinse doar cu ajutorul bombardierelor în picaj Stuka. Contraatacurile belgienilor au continuat și pe timpul nopții, ceea ce a făcut ca parașutiștii să nu poată
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
garnizoana belgiană a capitulat la 12:30. Garnizoana fortului a pierdut 60 de soldați morți și 40 de răniți. Germanii au luat prizonieri aproximativ 1.000 de soldați belgieni. Parașutiștiii grupului „Granit” au pierdut 6 morți și 19 răniți. Atacul aeropurtat asupra celor trei poduri și a Fortului Eben-Emael a fost un mare succes al Fallschirmjäger (parașutiștilor ) din Sturmabteilung Koch. Piesele de artilerie al fortului au fost scoase din funcțiune. Două dintre cele două poduri care trebuiau capturate de către subunitățile Sturmabteilung
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
cei decorați a fost și locotenentul Rudolf Witzig, cel care a condus asaltul asupra Fortului Eben-Emael în absența lui Koch. Sturmabteilung Koch a fost dezvolat după terminarea Bătăliei Franței și transformat în Batalionul I al noului format Regiment de Asalt Aeropurtat I. Acest regiment era formta din patru batalioane specializate în atacurile aeropurtate cu planoare. Hauptmann Koch a fost înaintat la gradul de maior și a fost numit la comanda Batalionului I al regimentului. În ceea ce privește podul Canne, aruncat în aer de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
asaltul asupra Fortului Eben-Emael în absența lui Koch. Sturmabteilung Koch a fost dezvolat după terminarea Bătăliei Franței și transformat în Batalionul I al noului format Regiment de Asalt Aeropurtat I. Acest regiment era formta din patru batalioane specializate în atacurile aeropurtate cu planoare. Hauptmann Koch a fost înaintat la gradul de maior și a fost numit la comanda Batalionului I al regimentului. În ceea ce privește podul Canne, aruncat în aer de belgieni, geniștii germani a construit un nou pod peste canal pe 15
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de tancuri de până la acea dată. Amploarea acestei lupte avea să fie în curând depășită de luptele de tancuri din Africa de nord și de pe frontul de răsărite. Tot acum s-a desfășurat și Bătălia de la Fortul Eben-Emael, prima operațiune aeropurtată care a folosit atacul parașutiștilor pentru cucerirea unei poziții defensive. Istoria oficială germană a vorbit despre 18 zile de lupte grele, în timpul cărora belgienii au opus o rezistență îndârjită și a sulbiniat „vitejia extraordinară” a inamicilor. Capitularea belgienilor a obligat
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
80-90 parașutiști la obiectiv. Hitler a propus folosirea unei arme noi, "Hohlladungwaffe", o încărcătură explosivă de 50 kgcare care putea să distrugă buncărele belgiene în care erau amplasate tunurile. Această unitate de parașutiști avea să ducă la îdeplinire prima operațiune aeropurtată strategică din istorie. Armata belgiană putea mobiliza 22 de divizii, dotate cu 1.338 de baterii de artilerie și doar 10 tancuri AMC 35. În schimb, belgienii dispuneau de 200 de vehicule antitanc T-13. Acestea erau dotate cu un
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
misiuni. Cea mai mare parte a timpului, aviatorii belgieni au petrecut-o punând la adăpost benzina și avioanele în fața atacurilor "Luftwaffe". Planificatorii germani au înțeles importanța Fortului Eben-Emael în sistemul de apărare belgian. Ei au decis să organizeze aterizarea forțelor aeropurtate ("Fallschirmjäger") în perimetrul fortăreței folosind planoare. Unitățile "Fallschirmjäger" au folosit dispozitive explozive și aruncătoare de flăcări pentru anihilarea apărării. În timpul bătăliei care a urmat, infanteria germană a copleșit apărarea belgiană (Divizia a 7-a de infanterie) în 24 de ore
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
pod peste Canalul Albert mai înainte ca britanicii să ajungă în zonă 48 de ore mai târziu. "Chasseurs Ardennais", care luptau mai la sud, s-au retras peste râul Meuse, distrugând mai multe poduri în acest timp. Mai multe operațiuni aeropurtate germane s-au desfășurat cu succes în Luxemburg, unde a fost preluat controlul asupra a cinci poduri și căi de comunicație spre Franța. Ofensiva, la care au participat 125 de voluntari ai Diviziei a 34-a de infanterie sub comanda
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
reușit să recucerească podul de la Briedgen și să îl arunce în aer. În alte locuri, precum la Vroenhoven sau Veldwezelt, germanii au reușit să își fortifice capetele de pod și au respins atacurile belgienilor. A existat o a treia operaține aeropurtată, Operațiunea Niwi, în timpul căreia, pe 10 mai, au fost transportați pe cale aerului două companii din cadrul Diviziei Grossdeutschland la Nives și Witry, pentru deschiderea unui drum sigur pentru Diviziile 1 și 2 Panzer, care înaintau prin Ardeni. Planul inițial a prevăzut
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
săptămână. Germanii au declanșat Blitzkriegul pe 10 mai 1940. Grupul de Armate B de sub comanda lui Fedor von Bock a intrat în forță în Belgia. Punctul central al defensivei belgiene, Fortul Eben-Emael, a fost cucerit în urma unei acțiuni a forțelor aeropurtate în dimineața zilei de 10 mai. Până pe 12 mai, 35 de divizii aliate, dintre care 10 ale BEF, ajunseseră pe aliniamentul râului Dyle conform planului. Unitățile avansate ale germanilor au atins același aliniament pe 15 mai. Deși primele atacuri ale
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
zile, garnizoana olandeză condusă de colonelul Scharroo reușise să își mențină pozițiile din nordul cursului râului Nieuwe Maas și să împiedice forțele terestre germane să traverseze cursul apei și să intre în oraș. La atacul german au participat și trupele aeropurtate debarcate din planoare sau parașutate ale generalului Kurt Student, precum și trupe proaspăt sosite ale generalui Rudolf Schmidt, formate în jurul a două unități de elită - "9. Panzer-Division" și "Leibstandarte SS Adolf Hitler". Pe de altă parte, contraatacul infanteriei marine olandeze nu
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
atacul terestru împotriva Frotăreței Olandei. Generalul Schmidt a conceput planul unui atac combinat pentru dimineața zilei de 14 mai, la care urma să participe tancurile "9. Panzer-Division" sprijinite de infanteriști dotați cu aruncătoare de flăcări, trupe SS și geniști. Trupele aeropurtate trebuiau să traverseze râul în amonte cu ajutorul bărcilor pneumatice și să atace prin flanc prin cartierul Kralingen. Atacul trebuia să fie pregătit de un bombardament de artilerie. Generalul Schmidt ceruse și executarea unui bombardament de precizei al bombardierelor în picaj
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
la distanță de Gembloux pentru o perioadă de timp suficient de lungă. Prioux a decis să lase toate opțiunile deschise și să acționeze funcție de evoluția situației de pe front. Planul german pentru acest sector de front prevedea un atac al forțelor aeropurtate și de șoc asupra fortului Eben-Emael și podurilor de peste râul Meuse și canalul Albert, ceea ce ar fi asigurat deschiderea unui culoar prin apărarea olandeză și belgiană a "4. Panzerdivision" și prăbușirea defensivei de pe canalul Albert. Odată ce spargerea frontului era finalizată
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Operațiunea Berlin (25-26 septembrie 1944) a fost evacuare pe timp de noapte a resturilor Diviziei I aeropurtate, încercuite de forțele germane la nord de cursul inferior al Rinului în Olanda, departe de grosul trupelor aliate, la finalul Operațiunii Market Garden din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Obiectivul operațiunii a fost evacuarea în condiții sigure a
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
mondiale. Obiectivul operațiunii a fost evacuarea în condiții sigure a supraviețuitorilor diviziei, încercuită pe trei laturi de forțele Wehrmachtui, în primejdie să fie distruse. Operațiunea militară s-a încheiat cu evacuarea a aproximativ 2.400 de militari ai Diviziei I aeropurtate, punând capăt „Market Garden” - planul îndrăzneț al aliaților pentru forțarea cursului Rinului în încheierea luptelor războiului până la sfârșitul anului 1944. Supraviețuitorii regimentului de piloți de planoare atașați Diviziei I aeropurtate au primit sarcina montării unei panglici albe prin zona împădurite
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
evacuarea a aproximativ 2.400 de militari ai Diviziei I aeropurtate, punând capăt „Market Garden” - planul îndrăzneț al aliaților pentru forțarea cursului Rinului în încheierea luptelor războiului până la sfârșitul anului 1944. Supraviețuitorii regimentului de piloți de planoare atașați Diviziei I aeropurtate au primit sarcina montării unei panglici albe prin zona împădurite, de la zona Hotelul Hartenstein, până la malul de nord al Rinului, unde geniștii militari canadieni așteptau cu mici bărci de asalt să evacueze militarii aliți încercuiți spre un loc sigur de la
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]